Moderni & contemporani

Romanul de debut al lui Shelby Van Pelt ne reaminteste cu blandete ca uneori sa meditam la trecut ne poate ajuta sa descoperim un viitor care candva parea imposibil. Dupa ce sotul ei a murit, Tova Sullivan a inceput sa lucreze in schimbul de noapte la Acvariul din Sowell Bay, spaland podelele si facand curat. Si-a gasit un refugiu in munca asta, ca sa nu se simta coplesita de singuratate si ca sa mai uite intrucatva ca Erik, fiul sau in varsta de 18 ani, a disparut misterios in noaptea in care a iesit in larg cu o barca, in urma cu 30 de ani. Tova ajunge sa-l cunoasca tot mai bine pe Marcellus, o caracatita gigantica de Pacific, care traieste intr-unul dintre bazinele de la acvariu, iar intre cei doi se infiripa o minunata prietenie.

Un roman-cult redescoperit, una dintre capodoperele literaturii italiene

„Malacqua este o carte cu semnificație și forță și mesaj.” Italo Calvino

„Un scriitor uluitor!” Roberto Saviano

În zorii unei zile cenușii de 23 octombrie – anul nu este precizat –, după o noapte de ploaie torențială, Annunziata Osvaldo, centralista de serviciu de la sediul principal al Poliției din Napoli, preia un apel telefonic ce semnalează prăbușirea unui imobil în via Tasso. O stradă s-a surpat, înghițind cu totul un automobil. Orașul pare să se lichefieze pe măsură ce apa se prelinge, infiltrându-se și distrugând totul în cale. Andreoli Carlo, ziarist care se ocupă cu investigarea evenimentelor misterioase din orașul asediat de ploaie, este martorul efectelor diluviului demonic ce pare să nu mai contenească. Între timp, glasuri stranii încep să răsune din Maschio Angioino, enigma păpușilor descoperite la locurile dezastrelor bântuie autoritățile, se înregistrează o creștere inexplicabilă a nivelului mării și monedele de cinci lire încep dintr-odată să cânte.

Un roman de atmosferă sumbru și rafinat despre frumusețea și misterul care au aureolat dintotdeauna orașul Napoli, dar și o alegorie subtilă menită să denunțe pasivitatea locuitorilor acestuia dinaintea ororilor care i-au marcat istoria, Malacqua a constituit una dintre senzațiile literare ale secolului al XX-lea, dobândind un binemeritat statut de roman-cult.

La mai bine de trei decenii de la publicarea bestsellerului „Tuareg”, Alberto Vázquez-Figueroa revine asupra temei care l-a impus drept unul dintre cei mai cunoscuţi scriitori spanioli contemporani: miticul Popor al Vălului şi lupta sa pentru a-şi apăra tradiţiile, în inima unui deşert pe care încep să şi-l dispute tot mai multe forţe. De data aceasta, ameninţarea vine din interior, din partea islamiştilor radicali, tot mai puternici şi mai violenţi, care seamănă haos şi teroare printre occidentali şi popoarele din deşert. Ca să-şi salveze onoarea şi să-i pedepsească pe cei care le pervertesc religia, liderii tuaregi hotărăsc să-i vâneze şi să-i lichideze pe jihadişti. Printre salvatorii credinţei lor se numără, neaşteptat, şi un umil şofer de camion, care cunoaşte deşertul ca-n palmă. Însă el nu va avea de luptat doar cu un duşman atroce şi cu întreaga lui reţea subterană de fanatici şi mercenari, ci mai ales cu tenebrele propriei conştiinţe.

Ce faci când știi că sfârșitul îți este aproape și prea puține lucruri mai reușesc să te mențină în prezent? Ce faci când nu îți mai amintești numele propriilor copii, cum se numesc tații lor și, mai presus de toate, ce simți pentru ei? Beryl Dusinbery e o femeie inteligentă de peste 90 de ani, care luptă cu uitarea. Ea își petrece zilele brodând citate morbide și chinuindu-și îngrijitoarele extrem de răbdătoare cu povești încurcate despre soții ei și aventurile amoroase. O poveste inteligentă, ironic-amară și deopotrivă duioasă despre viața care trece cât ai clipi, lăsându-te perplex și fără cuvinte în fața ultimului tău act. Mai am timp, mai are rost? Au însemnat ceva toate cele trăite?

Un roman istoric, de fapt atemporal, o istorie repetandu-se la nesfarsit, care ne ajuta sa intelegem esenta poporului rus - si poate nu numai a lui. In Moscova secolului al XVII-lea, Patriarhul Nikon a reconstituit Orasul Sfant al Ierusalimului pe pamant rusesc si i-a poruncit unui regizor sa puna in scena cele mai importante evenimente din Noul Testament, pentru a grabi astfel cea de-a Doua Venire a lui Cristos. Actorii sunt insa alesi dintre taranii simpli, neinstruiti, si nimanui nu-i este ingaduit sa joace rolul Mantuitorului. Anii trec fara ca Mesia sa apara, actorii sunt persecutati, arestati, exilati si, in cele din urma, copiii lor le preiau rolurile. In mod absurd sau poate revelator, repetitiile continua, iar credinta oamenilor ramane nestirbita. Romanul se concretizeaza, astfel, intr-o reflectie uluitoare asupra artei, istoriei, religiei si identitatii nationale.

În acest neliniștitor roman autobiografic Semezdin Mehmedinović explorează dragostea care-i leagă pe el, pe soția sa și pe fiul lor, o conexiune marcată și consolidată de traumă și acumulare: experiența agonizantă a războiului din Bosnia care i-a forțat să ajungă în Statele Unite ca refugiați, viața și munca unui scriitor și ramificațiile memoriei și ale suferinței. De un lirism eruptiv și pură până la nucleu, Me’med, bandana roșie și fulgul de zăpadă funcționează ca un fel de oglindă a forței și slăbiciunii naturii umane și unora dintre gândurile care ne bântuie cel mai adesea mintea: iubirea și moartea, prezentul și trecutul, boala și sănătatea, a pleca și a rămâne.

„Ultimul Crăciun la Paris este un roman epistolar extraordinar care aduce în prim-plan istoria și con­secințele Marelui Război într-un mod sensibil, memorabil și profund emoționant. O carte de savurat, de împărtășit și de discutat cu prietenii, dar, mai ales, de prețuit.” Jennifer Robson, autoarea romanului Goodnight from London

„Înduioșător și adesea șocant, în adevăruri distilate așa cum au rămas în memoria autoarei (dar de ce, Alekos, de ce?), romanul biografic Un Om al Orianei Fallaci reprezintă actul de dragoste, un monolog intim despre revoluție (nu m‑au ascultat, nu m‑au ascultat!), suflete, emoții, plin de viață și suferință, scris cu consistență, nostalgie și mândrie, semnat cu vocea partenerului ei, Alekos Panagoulis.” (Alexandra Dumitrescu, redactor)

Oriana Fallaci l-a cunoscut pe Alexandros Panagoulis în 1973, la Atena, cu ocazia interviului pe care jurnalista italiană urma să-l ia revoluționarului grec care tocmai fusese grațiat după ani de închisoare și chinuri severe. Este momentul în care cei doi se îndrăgostesc unul de celălalt și ajung să cunoască cea mai periculoasă iubire care poate exista: iubirea care îmbină alegerile ideale și angajamentele morale, cu atracția și sentimentele.

Un Om este o carte despre viața lui Alekos Panagoulis, poet mai mult decât erou, așa cum l-a definit Fallaci, dar este și un roman de dragoste, pentru că, fără niciun filtru, jurnalista deschide ușa către viața sa privată, relatând cu furie acea pasiune care i-a dat viața peste cap și care a umplut-o de bucurii și dureri, inclusiv cea a pierderii fiului lor nenăscut.

Berlin, 1961. Sabine nu își poate imagina viața departe de fratele ei iubit, Dieter. Așa că, atunci când între Berlinul de Est și cel de Vest este ridicat peste noapte un gard de sârmă ghimpată, ea începe să-și planifice evadarea din blocul comunist, alături de sora ei, Brigitte, și de mama ei. Dar Sabine trăiește sub amenințarea poliției secrete din Germania de Est, cumplita Stasi. Va trebui să acționeze cu mare grijă, în vreme ce rețeaua de spioni se strânge în jurul ei...

Dieter ar risca totul pentru a-și elibera familia de sub regimul opresiv est-german. De aceea se alătură unui grup de tineri rebeli care pun la cale un plan îndrăzneț: să construiască un tunel pe sub Zidul Berlinului. Planul este plin de riscuri, dar nu există altă soluție de a-i salva pe cei năpăstuiți din Est. O singură greșeală însă i-ar pune pe toți în pericol...

Agenții Stasi au ochi peste tot. Vor reuși Sabine și Dieter să se reunească în ciuda pericolelor care pândesc la tot pasul?

Portocale de Crăciun este o ficțiune istorică sfâșietoare, a cărei acțiune are loc în Germania Războiului Rece. Dacă vă plac detaliile istorice autentice, personajele tenace care nu își pierd speranța în confruntarea cu tirania, atunci nu veți lăsa din mână povestea emoționantă despre Sabine și Dieter.

Aruncătorii de flăcări este o explorare intensă și captivantă a misterului feminin, dar și a artificialității și terorismului, având în centrul său o protagonistă excepțional creionată de către Kushner, o tânără femeie aflată la limită. Avem dinainte un mare roman american, palpitant și temerar, al unei scriitoare de un talent și o imaginație impresionante.

ROMAN FINALIST LA NATIONAL BOOK AWARD 2013

Jumătate de soare galben este un roman remarcabil despre responsabilitatea morală, despre sfârșitul colonialismului, despre loialitățile etnice, despre clasă și rasă și despre felul în care iubirea le complică pe toate. Chimamanda Ngozi Adichie expune promisiunile și dezamăgirile devastatoare care au marcat acei ani în spațiul nigerian, creând una dintre cele mai puternice, tulburătoare și complexe imagini ale Africii postbelice. În 2020, romanul Jumătate de soare galben a fost desemnat de cititori Womens' Prize Winner of Winners, cu ocazia aniversării de 25 de ani a acestui premiu.

Roman distins cu Premiul Mondello și Premiul Grinzane Cavour

Cu câteva zile înainte să împlinească treisprezece ani şi să intre, potrivit tradiţiei iudaice, în rândul adulţilor, Nono, povestitor cu o imaginaţie uluitoare, poliţist în devenire şi elev-problemă, este trimis de tatăl lui, detectiv exemplar al poliţiei din Ierusalim, la unchiul său pedagog, singurul care l-ar mai putea aduce pe calea cea bună. Însă călătoria cu trenul în pragul ceremoniei de bar mitzvah devine pe neaşteptate începutul unui joc extraordinar, în care întâlnirea cu fascinantul Felix, escroc de talie internaţională şi gentleman excentric cu un straniu accent românesc, şi cu fermecătoarea Lola Ciperola, marea doamnă cu şal violet a teatrului israelian, îi va deschide calea spre o aventură fabuloasă. Roman picaresc despre copilărie, identitate şi aventura dureroasă a maturizării, Sunt şi copii în zigzag explorează, prin ochii unui copil cu totul aparte, o lume carnavalescă în care nimic nu e ceea ce pare şi măştile se schimbă la fiecare pas. Distins cu Premiul Mondello (1996) şi Premiul Grinzane Cavour (1997), romanul a fost ecranizat în 2012 în regia lui Vincent Bal, cu Thomas Simon, Burghart Klaußner şi Isabella Rossellini în rolurile principale.

Raymond Jean (1925–2012) a publicat mai mult de 40 de cărți în genuri diverse și a obținut Premiul Goncourt pentru nuvelă în 1983, pentru volumul său Un fantasme de Bella B. Romanul Cititoarea a fost ecranizat într-un film de mare succes, cu Miou-Miou în rolul principal.

 

O tânără femeie care și-a abandonat studiile de Litere și se plictisește acasă dă un anunț la mica publicitate prin care își oferă serviciile de cititoare la domiciliul clientului. Cei care o plătesc pentru a le citi ajung dependenți de vocea ei muzicală și plăcută, cu inflexiuni joase. Iar ea le citește din Maupassant, Lewis Carroll, Marguerite Duras, Marchizul de Sade – pentru fiecare un autor diferit. Vocea ei și alegerile de lectură dau viață fantasmelor unui adolescent, înviorează o fetiță singuratică, oferă un sens nou după-amiezilor unei bătrâne văduve de general. Dar, așa cum se va vedea, literatura nu e niciodată inocentă, jocurile ficțiunii se insinuează în realitate, iar tânăra cititoare ajunge să fie supravegheată de poliție.

Memoria aerului începe cu un vis. Naratoarea privește o femeie moartă: este chiar ea, însă cu mai mult de douăzeci de ani înainte, „ca şi cum aş fi petrecut tot acest timp murind“. Visul deschide o fantă spre trecut și amintirile se dezvăluie în forma unui monolog: relația de șapte ani cu un bărbat depresiv, cruzimea jocurilor amoroase pe care le-a trăit împreună cu el și, în cele din urmă, povestea despre momentul când a auzit un alt bărbat spunându-i: „Dacă țipi, te omor“.

 

Caroline Lamarche (Liège, 1955) este romancieră, poetă, scenaristă și autoare de dramaturgie radiofonică. În 2019, a primit prestigiosul Prix Goncourt pentru colecția sa de povestiri Nous sommes à la lisière (Gallimard, 2019).

Camille Laurens (n. 1957) a obținut premiul Femina 2000 pentru romanul Dans ces bras‑là. Mai multe dintre cărțile ei au fost premiate și traduse și în SUA (Tissé par mille, Romance nerveuse, La petite danseuse de quatorze ans). În 2020, Fille a fost numită Cea mai bună carte a anului în revista Lire, cu peste 120 000 de exemplare vândute în Franța și drepturile de traducere cedate în 11 țări.

 

Într‑un roman de o forță excepțională, Camille Laurens urmărește destinul unei femei născute în 1959 care înțelege foarte devreme că, în societatea acelei vremi, fetele sunt inferioare băieților. Odată cu nașterea fiicei ei, naratoarea are parte de o nouă constatare: maternitatea poate trezi temeri noi și, totodată, preconcepții nebănuite legate de statutul de „fată“.

 

„Romanul Fată va rămâne o referință în istoria femeilor. Este o operă în același timp subtilă și puternică.

Le Journal de Dimanche

Atunci cand doamna Harris, nostima menajera londoneza cu care am facut cunostinta deja in Doamna Harris cucereste Parisul, isi pune ceva in minte, e aproape imposibil sa nu se  implineasca.

Acum, impreuna cu buna sa prietena, doamna Harris porneste intr-o noua aventura, una plina de situatii ilare si de neprevazut, de aceasta data la New York. Nu pentru a-si mai cumpara vreo rochie extravaganta, ci in scopul nobil de a-l gasi pe tatal lui Henry, un copil orfan, abuzat de familia in grija careia fusese lasat, si pentru a-i oferi acestuia o viata frumoasa, lipsita de privatiuni. 

Cum se descurca ea in imensitatea metropolei americane, total diferita de Londra, daca reuseste sau nu sa dea de urmele tatalui lui Henry, ce trasnai mai face in peripetiile ei si de ce surprize are parte, veti afla citind acest roman amuzant, spumos, deconectant, care ne va ajuta sa ne detasam de stresul vietii cotidiene. 

Adolescenta Linda provine dintr-o familie atipică; părinții ei locuiesc în cabanele unei foste comunități de hipioți din nordul împădurit al Minnesotei, cramponându-se de vestigiile unei culturi alternative.

Colegii de liceu o numesc „Ciudata” și „Comunista”. Înțelegerea ei privind lumea se bazează pe impresiile de la școală, unde profesorul ei este acuzat de pornografie infantilă, și pe observarea vieții aparent banale a vecinilor, a cărei bonă ocazională este.

 

Pe măsură ce se insinuează în viața acestora din urmă, își dă seama că ascund ceva.

Dacă spune adevărul, pierde șansa la viața de familie normală după care tânjește și de care începuse să se bucure alături de cei trei.

Paris, 1878. Balerina Marie van Goethem este aleasă de artistul Edgar Degas, până atunci necunoscut, pentru a fi muza noii sale sculpturi: Mica Dansatoare, în vârstă de paisprezece ani.

Dar Marie este mult mai mult decât pare. Ziua este un „șobolan” al operei, contorsionându-și trupul înfometat pentru a distra burghezia. Noaptea complotează să răstoarne guvernul și să reinstituie Comuna din Paris, pentru a-și ține promisiunea făcută tatălui ei, un comunard de frunte, care murise în masacrele de stradă din 1871.

Balerina urmărește cum sculptura prinde viață, în mod tulburător, în mâinile lui Degas, în timp ce se pierde tot mai mult în lumea Parisului impresionist, boem, o lume în contradicție cu principiile socialiste pe care promisese să le susțină.

Înainte de expoziție, însă, iese la iveală un secret de familie devastator, care schimbă totul, atât pentru Marie cât și pentru Degas. În timp ce artistul se străduiește să-și termine sculptura, Marie, cu poliția pe urmele ei, trebuie să acționeze pentru a-și salva familia, pe Mica Dansatoare, dar și pe ea însăși.

Masurarea lumii a fost tradus in peste patruzeci de limbi si este considerat unul dintre marile romane ale literaturii germane contemporane. Romanul senzational al lui Daniel Kehlmann reda alternativ povestea vietii celor doi titani ai iluminismului german: naturalistul si exploratorul Alexander von Humboldt si matematicianul si fizicianul Carl Friedrich Gauss. Amandoi pornesc in viata cu ambitia orgolioasa de a decela misterele lumii in care traiesc. Unul dintre ei va cuceri aceasta lume infruntandu-i la propriu vitregiile, urcand varfurile cele mai inalte, dand piept cu canibalii si urgiile, celalalt va crede in propriul geniu si in progresele tehnicii contemporane. Unul masoara lumea cu pasul, celalalt o face cu mintea si cu telescopul. Finalul, care-i aduce laolalta, pune insa una dintre cele mai triste si profunde intrebari posibile: care dintre ei a ramas acasa si care a colindat lumea?

Tanara naratoare a acestui roman a cunoscut recent celebritatea datorita postarilor sale de pe internet, iar in prezent calatoreste in toata lumea pentru a-si intalni fanii. Pe fundalul unei astfel de existente sclipitoare revine insa gandul obsedant ca un cor de voci anonime ii dicteaza gandurile in timp ce navigheaza si-si intretine imaginea in ceea ce ea numeste ,,Portalul". Insa cand un eveniment tragic din lumea reala ii solicita cu totul prezenta, tanara va fi izbita de bunatatea, empatia si dreptatea ce exista in lume din abundenta, dar si de avalansa de dovezi contrare acestora. Fragmentar si omniscient, incisiv si onest, Nimeni nu vorbeste despre asta constituie o meditatie profunda asupra iubirii, limbajului si relatiilor interumane. Patricia Lockwood este, fara indoiala, o voce unica in literatura americana contemporana.

"Cum s-a nascut Narnia?" Raspunsul va schimba totul Megs Devonshire are un talent iesit din comun la calcule si ecuatii. Studiaza la Oxford si viseaza sa dezlege cele mai mari mistere ale fizicii. Crede in stiinta, cu o singura ezitare: fratele ei mai mic, pe care il iubeste nespus, nu mai are mult de trait, iar stiinta nu-l poate ajuta. Cand George devine fascinat de Leul, vrajitoarea si dulapul, o carte nou aparuta a faimosului autor C.S. Lewis, si o implora sa afle cum s-a nascut Narnia, Megs nu poate sa-l refuze. Desi la inceput sovaie, Megs se trezeste curand ca ia ceaiul cu profesorul de la Oxford si cu fratele acestuia, rugandu-i sa-i ofere niste raspunsuri. Dar tot ceea ce primeste sunt povesti din copilaria scriitorului, pe care fata i le va depana mai departe fratelui ei. De ce domnul Lewis nu-i spune direct ceea ce vrea George sa stie? Raspunsul ii va dezvalui lui Meg multe adevaruri pe care stiinta si matematica nu i le pot oferi, iar darul pe care si-a imaginat ca i-l face fratelui sau - povestea din spatele Narniei - se dovedeste in schimb a fi unul pe care George i-l face ei: speranta.

O carte fenomen. În curs de publicare în 30 de țări.

„Dragostea pentru cărți este aerul pe care-l respiră această capodoperă." Mario Vargas Llosa

Aceasta este o istorie a cărții. Este povestea vieții unui artefact fascinant pe care l-am inventat pentru ca vorbele noastre să pășească prin spațiu și prin timp. Este povestea acestei invenții, a feluritelor materiale pe care le-am folosit de-a lungul a aproape trei mii de ani: fum, piatră, lut, trestie, mătase, piele, lemn și, cel mai recent, plastic și lumină. Este, de asemenea, o carte a călătoriilor. Un traseu cu opriri pe câmpurile de luptă ale lui Alexandru cel Mare, la Vila Papirusurilor de la Herculaneum, în palatele Cleopatrei și pe locul unde a fost ucisă Hypatia, la primele biblioteci din lume și în atelierele copiștilor, la focurile în care au ars primele codexuri interzise, în Gulag, la biblioteca din Sarajevo și în labirintul subteran de la Oxford, în anii 2000.

Roman ecranizat in 1994, in regia lui Bela Tarr Intr-un sat pustiit din Ungaria, intr-o atmosfera inecata in mucegai, rugina si putrefactie, personajele romanului Satantango incearca din rasputeri sa-si aleaga un drum in viata, sa gaseasca raspunsuri si sa supravietuiasca. "Stii, dansul e slabiciunea mea", spune unul dintre ele - si, dansand, uita cu totii de nenorocirea pe care o lasa in urma, de putregaiul care macina lucrurile, de cladirile care cad pe oameni. Totul e miscare, dans in Satantango: personajele, care-si parasesc casa in cautarea unei fantezii; natura, care ocupa cu repeziciune locul lasat gol de oameni si freamata nevazut; destinul, care ii tine pe toti intr-o asteptare nestatornica, ispitindu-i cu semnele salvarii; chiar si timpul are zvacniri neasteptate, ordonand materia dupa principii stranii. Si totul se petrece in virtutea unei asteptari al carei sfarsit nu se intrevede, al carei adevar e inca departe.

Profund senzorial, mișcându-se între Sudul american și Coreea de Sud cu rafinamentul și fluiditatea unei teme cu variațiuni, „Studentul străin”, romanul de debut al scriitoarei americane Susan Choi, este o poveste despre traumele războiului, despre răni vizibile și invizibile, despre sexualitate, prietenie, iubire și prețul plătit pentru a supraviețui. În 1955, un student coreean sosește la o universitate din Tennessee. Chuck este timid, vorbește engleza cu nesiguranță, iar despre viața sa din țara natală nu spune mai nimic. În campus o întâlnește pe Katherine, o tânără frumoasă și ciudat de singuratică. Și ea e bântuită de trecut, iar în micul Sewanee pare tot o străină. Amândoi trăiesc parcă în amorțire, incapabili la prima vedere să decidă ceva în privința viitorului și, cu toate acestea, întâlnirea lor pare să le promită unul.

Roman vândut în peste 2 milioane de exemplare, publicat în peste 20 de limbi, ecranizat în 2016 în Japonia și în curs de adaptare hollywoodiană, Dacă pisicile ar dispărea din lume este o mică bijuterie de umanitate, plină de umor, deopotrivă luminoasă și melancolică.

Iarna lui 1945. Germanii, hotărâți să-și impună „soluția finală“, au ocupat Ungaria. La rândul lor, rușii înconjoară Budapesta și între cele două armate izbucnește o încleștare violentă. Bombele cad și de o parte, și de cealaltă, iar supraviețuitorii se ascund în măruntaiele orașului, așteptând deznodământul unei lupte imprevizibile. Printre zecile de refugiați din subsolul unei clădiri cu locuințe de închiriat se află și Erzsébet, fiica unui savant renumit, opozant al nazismului. Zi după zi, în atmosfera apăsătoare a beciului imund, solidaritatea și curtoazia de la început lasă loc neîncrederii și agresivității: caracterele se vădesc, măștile cad. În vreme ce situația de afară escaladează, în ascunzătoare devine tot mai neclar cine e mai de temut: ultimii torționari naziști sau „eliberatorii“ ruși care îi încolțesc? Iar în cele din urmă, când ușile se vor deschide, va fi Erzsébet cu adevărat liberă?

O femeie care trebuie iubită...
O femeie care trebuie apărată...
O femeie căreia bărbaţii i-au dorit trupul şi pe care au invidiat-o pentru puterea ei extraordinară. O femeie care încă trezeşte pasiuni: Ecaterina cea Mare. Şi o asemenea pasiune îl împinge pe tânărul regizor rus Oleg Erdmann să dezlege misterul care o înconjoară pe ţarina admirată de Voltaire, Cagliostro ori Casanova. Cine a fost cu adevărat Ecaterina cea Mare? O desfrânată cu tendinţe nimfomane? Sau un suveran luminat care a reformat Imperiul Rus, transformându-l într-o mare putere europeană? Dincolo de toate aceste clişee, investigaţiile lui Erdmann aduc la lumină dramele intime ale celebrului personaj istoric, constituindu-se într-un roman memorabil, care transcende biografia, revelând totodată libertatea de a trăi şi de a iubi.

Romanul Copiii din miez de noapte este povestea celor 1001 copii născuţi la miezul nopţii dintre 14 şi 15 august 1947, când India îşi proclama independenţa faţă de Marea Britanie. Toţi aceşti copii sunt înzestraţi cu puteri supranaturale, iar povestea urmăreşte îndeaproape vieţile a doi dintre ei: Saleem, fiul nelegitim al unei femei hinduse sărace, şi Shiva, singurul moştenitor al unei familii musulmane înstărite; cele două destine se încrucişează în chip straniu în clipa în care copiii sunt schimbaţi la naştere.

În ajunul Primului Război Mondial, o fetiță este găsită la bordul unui vas cu destinația Australia. O femeie misterioasă, supranumită Autoarea, ar fi trebuit să o aibă în grijă, dar aceasta a dispărut fără urmă. În noaptea în care împlinește douăzeci și unu de ani, Nell O’Connor află un secret care îi va marca destinul. Peste câteva zeci de ani, ea pornește în căutarea adevăratei sale identități, într-o călătorie având drept punct final un conac ciudat, despre care se crede că ar fi bântuit, Blackhurst, cândva proprietatea familiei aristocrate Mountrachet. La moartea lui Nell, nepoata ei, Cassandra, intră în posesia unei moșteniri neașteptate. Conacul Blackhurst și grădina sa uitată dezvăluie treptat secretele familiei Mountrachet, dând la iveală legătura dintre cele trei femei, aparținând unor generații diferite, ale căror destine excepționale se continuă unul pe celălalt.

Marele premiu pentru roman al Academiei Franceze 2021

Titlul romanului „Stăpânul și cuceritorul meu” provine dintr-un vers al lui Paul Verlaine, dar este greu de imaginat că însuși poetul și pistolul cu care l-a împușcat pe Rimbaud joacă un rol esențial în povestea de dragoste interzisă dintre Tina și Vasco, unde prețioasa casetă cu inima lui Voltaire, furată de la Biblioteca Națională a Franței, devine cadou de aniversare, iar arma lui Verlaine, cumpărată la licitație, alături de un caiet cu sonete și haikuuri ajung probe incriminatoare pe masa judecătorului de instrucție. Eșecul relației amoroase dintre cei doi protagoniști, surprins cu ironie fină de vocea uneori melancolică, alteori tăioasă a naratorului chemat la tribunal să depună mărturie, se declină cu toate culorile pasiunii oarbe, de la gesturile necugetate în frumusețea lor ale îndrăgostirii până la străfulgerările de luciditate din final.

Într-un interviu, François-Henri Désérable declara: „Am trăit cu pasiune o poveste de dragoste, rațiunea s-a predat, a depus armele, iar eu nu am putut scrie altceva pe acest subiect. Mi s-a părut necesar să încerc să reconstitui sentimentele care mă animaseră într-o ficțiune ce se învârte în jurul poeziei.“ Ironia și liricul se întrepătrund într-un elogiu adus cărților și iubirii, chiar și atunci când aceasta ne face să ne pierdem capul.