Moderni & contemporani

Roman de debut fulminant tradus în peste 20 de limbi, „Vremuri interesante” a fost nominalizat, în 2021, la Women’s Prize, Comedy Women in Print Prize și International Dylan Thomas Prize. În 2020, a fost finalist la Sunday Times Young Writer of the Year Award și la Waterstones Book of the Year. Roman recomandat de: The New York Times Book Review • Vogue • Time • Marie Claire • Elle • O, the Oprah Magazine • The Washington Post • Esquire • Harper's Bazaar • Bustle • PopSugar • Refinery 29 • LitHub • Debutiful. Bestseller Sunday Times și Irish Times. „Vremuri interesante” va fi ecranizat de Amazon Studios, cu Phoebe Dynevor în rolul principal.

Traduse în peste cincizeci de țări, cărțile scriitoarei norvegiene Maja Lunde s-au vândut în peste trei milioane de exemplare. În 2020 a primit două prestigioase premii, Peer Gynt-prisen și Bjørnsonprisen. Asemenea bestsellerului internațional „Istoria albinelor”, al doilea său roman, „Istoria apelor”, este hipnotic, emoționant, inspirator și se concentrează asupra puterii naturii și a spiritului uman.

Rathbones Folio Prize 2022 • Cea mai bună carte a anului 2021 în Washington Post, Vogue, Wall Street Journal, Bloomberg Businessweek și la NPR • New York Times Notable Book, Critic’s Top Pick, Top 10 Books of Historical Fiction, Top 10 Sunday Times Bestseller • Roman în curs de apariție în peste 20 de țări.

O existență care începe aparent banal: un oraș hanseatic, o mamă fără teama convențiilor sociale, un tată rigid, o rivalitate supărătoare cu fratele mai mare. Și totuși, dintr-o istorie familială ce nu pare să favorizeze apariția unui scriitor important, își trag seva o operă literară majoră și forța inepuizabilă de a supraviețui tragediilor politice din prima jumătate a secolului XX. Magicianul are tensiunea și vastitatea romanului canonic și îi oferă cititorului șansa să trăiască o viață excepțională din interior, aceea a unui scriitor care a adunat elogii și a unui om care nu și-a depășit, până la sfârșit, contradicțiile – Thomas Mann.

„Pe 8 ianuarie 1981, pe când mă aflam în Venezuela, am primit un telefon care mă anunța că bunicul meu iubit era pe moarte. Am început să-i scriu o scrisoare, iar acea scrisoare s-a preschimbat în primul meu roman, „Casa spiritelor”, apărut în 1982“, avea să declare Isabel Allende două decenii mai târziu. Astfel s-a născut saga familiei Trueba, în care ritmurile violente ale unui pământ mitic, răvășit de cutremure și uragane, par o a doua natură a personajelor. Împletind mistica și politica, splendoarea și decadența unei lumi ce devine istorie, „Casa spiritelor” este una dintre cele mai seducătoare cărți din literatura contemporană.

Odată cu sosirea lui don Anselmo în Piura, viața locuitorilor din suburbia Mangachería se schimbă cu totul. Misteriosul străin le află ambițiile și dorințele ascunse și se folosește de ele pentru a începe o afacere: bordelul Casa Verde. Este punctul de pornire al unor aventuri care se confundă cu destinul orașului din deșert, dar și cu cel al unei așezări izolate din mijlocul pădurii amazoniene, cei doi poli spațiali ai povestirii. Locurile, personajele și istoriile lor se întâlnesc, contrapunctic, spunând povestea trecerii dintr-un tip de lume în altul.

Un motan îndrăgostit de stăpâna lui, o pisică abandonată visătoare, un pisoi rătăcit în noua sa familie adoptivă și un motan vagabond zeflemitor. Locuiesc cu toții la Tokyo, în același cartier, se întâlnesc și fraternizează în funcție de anotimpuri. Împreună cu stăpânele lor, explorează fragilitatea, durerea izolării și limitele comunicării, dar redescoperă totodată frumusețea și farmecul vieții. Un tablou urban poetic ce demonstrează că, până și în cele mai întunecate momente ale noastre, suntem totuși conectați cu lumea – adesea, în moduri la care nu ne-am aștepta.

Un tânăr scriitor bulgar decide să scrie un roman al începuturilor, un „roman natural" compus din fragmente de realitate cotidiană. În centrul acestui roman se află povestea emoționantă a divorțului unui bărbat care află că soția sa este însărcinată cu un altul. Însă în romanul-cadru apare și un dublu, un anarhist-grădinar care analizează o iminentă Apocalipsă din balansoarul său de răchită. De la analiza inscripțiilor din veceurile publice, trecând printr-un complex elogiu al muștei și până la filmele lui Tarantino, „Un roman natural” este o adevărată enciclopedie a tristeții bulgare. Debut în proză al lui Gheorghi Gospodinov, romanul l-a propulsat pe prima scenă a literaturii bulgare, dar și pe cea a literaturii europene, fiind tradus în peste douăzeci de limbi.

Anna nu-și găsește locul. Nici printre colegii ei cu dare de mână din mediul select de la Conservator, nici în familia pe care a lăsat-o în urmă și, cu siguranță, nu lângă Max, bărbatul pe care îl cunoaște într-un bar unde cântă pentru bani. Max e tot ce nu este ea – bogat, misterios, cu o ținută impecabilă – și în scurt timp Anna e prinsă în capcană, disperată să-i câștige atenția și hotărâtă să ignore semnalele care o avertizează că ar putea fi vorba despre o relație toxică.

În timp ce încearcă să facă față repetițiilor epuizante și audițiilor dure, descoperă că e sfâșiată între două nevoi: aceea de a-și construi o carieră și cea de conexiune umană. Pe măsură ce mizele cresc și ambele roluri – cel de pe scenă și cel din viață – încep să o solicite tot mai mult, Anna își dă seama că e pe punctul de a se pierde pe sine.

Volum nominalizat la International Booker Prize 2021 și National Book Award 2021

„Când nu mai înțelegem lumea” este o meditație asupra legăturilor complicate dintre descoperirile din lumea fizicii și a matematicii și tendința umanității de a se autodistruge. Un melanj de investigație biografică și imaginație ce amintește în mod șocant de stilul lui W.G. Sebald, cartea lui Labatut plonjează în viața unor personalități reale, precum Fritz Haber, Alexander Grothendieck, Werner Heisenberg, Erwin Schrödinger, ale căror descoperiri geniale fie au influențat definitiv viața în bine, fie au dat naștere, fără intenția autorilor, unor suferințe inimaginabile. Tema lui Labatut este nevoia umană imperioasă de a împinge limitele cunoașterii spre infinit, dar și pericolul ce pândește acolo.

Premiul Nobel pentru Literatură 2022

„Un monument închinat pasiunilor care sfidează orice explicație simplă." The New York Times Book Review

Anulând granițele dintre ficțiune și memorialistică, naratoarea anonimă din „Pasiune simplă” documentează reacțiile, dorințele, umilințele unei femei consumate timp de doi ani de pasiunea pentru un străin căsătorit. Fiecare cuvânt, întâmplare ori persoană ce­i iese în cale îi prilejuiește o legătură cu cel iubit ori îi provoacă o indiferență glacială. Nu există cale de mijloc, așa cum luciditatea extremă nu oferă scăpare din fața acestei pasiuni mistuitoare.

În „Confesiunea adolescentei”, naratoarea readuce la viață vara anului 1958, când s­-a dăruit pentru prima oară unui bărbat. Abia împlinise 18 ani, iar bărbatul a preferat s­-o uite și să-­și continue viața ca și când nimic nu s-­ar fi întâmplat. După 50 de ani, scriitoarea își dă seama că s-­ar putea întoarce la fata de atunci, pe care încercase din răsputeri s­-o uite. În cursul acestui proces, va descoperi că acea fată care fusese cândva este originea vitală, violentă și dureroasă a identității ei de scriitoare.

Romanul Manaraga oferă o perspectivă terifiantă asupra viitorului iminent. Un război mondial, un nou Ev Mediu și o a doua revoluție islamică schimbă totul, Europa este fragmentată și înstrăinată de rădăcinile sale culturale. Cărțile nu mai sunt tipărite și supraviețuiesc doar în muzee, iar educația este înlocuită de implanturi inteligente. O nouă tendință se răspândește printre snobii bogați – book'n'grillul, unde la prepararea cărnii se folosesc pe post de cărbune cărți tipărite.

În noiembrie 1971, la vârsta de cincizeci și unu de ani, mama lui Peter Handke se sinucide luând o supradoză de somnifere. Incidentul este punctul de plecare al portretului-elegie pe care scriitorul îl va publica un an mai târziu și în care alter egoul său încearcă să recompună viața și moartea femeii care i-a dat viață. Fiul caută în biografia mamei acele momente care ar putea face din sinuciderea ei "un caz".

Clivajul ireductibil dintre individ și societate, dintre individ și istorie este firul roșu care străbate întreaga existență a femeii, pentru care cea mai obiectivă realitate este faptul că "e prea târziu pentru ea".

„Povestea Ciocârliei” readuce la viață o parte mai puțin cunoscută a istoriei celui de-al Doilea Război Mondial: convoaiele arctice care au aprovizionat Uniunea Sovietică în timpul conflictului. Călătoria care purta navele britanice la Lacul Ewe la Murmansk prin apele înghețate și imprevizibile a făcut mii de victime și a fost numită de Winston Churchill: „Cea mai periculoasă călătorie din lume”. Romanul Fionei Valpy spune povestea celor care au pierit, dar și a celor care au rămas acasă așteptându-i.

Paris. 1940. Trei tinere croitorese luptă pentru iubire și prietenie într-o țară înfrântă și un oraș ocupat de naziști.

Unite de prietenie, amenințate de trădări și secrete periculoase, vor reuși Mireille, Vivienne și Claire să supraviețuiască celor mai întunecate zile ale umanității, fără ca legătura lor să fie ruptă?

Descoperă povestea lor într-un roman captivant care privește dincolo de lecțiile de istorie pentru a dezvălui dramele și curajul extraordinar al oamenilor obișnuiți care au trecut prin cel de-Al Doilea Război Mondial.

Câştigător al Premiului Bagutta pe anul 2011, Abisuri personale împărtăşeşte cu Ultima vară în oraş atmosfera romană şi destinul tragic al protagoniştilor, „frumoşi şi blestemaţi, încercând să evadeze din lumea lor înstărită, care are menirea de a revela abisurile întunecate ale inimii omeneşti” (Ferruccio Parazzoli). Este povestea unui jucător de cărţi profesionist, cu grave probleme cardiace, care îşi petrece iarna într-un cazinou de pe coastă, în extrasezon, şi care reconstituie, într-o vară romană de demult, o poveste de dragoste chinuitoare dintre doi tineri exponenţi ai unei lumi aurite şi cosmopolite. La sfârşitul anilor ’60, cei doi îşi găsiseră în capitala Italiei un ultim refugiu pentru vieţile lor la limită. El este reprezentantul unei mari dinastii de industriaşi, ea – o frumoasă şi bogată moştenitoare, ducând povara unui secret de familie copleşitor. Cei doi se grăbesc să-şi unească destinele, încercând să se salveze reciproc, dar reuşind doar să se piardă într-un joc istovitor şi disperat până la deznodământul imprevizibil.

Grégoire Polet (n. 1978) este un scriitor belgian de limbă franceză, traducător, și scenarist. După un doctorat în literatură spaniolă, a trăit în Bruxelles, Paris, Madrid și Barcelona. A debutat în 2005 cu romanul Madrid ne dort pas, premiat cu premiul Jean Muno, apoi a publicat la Gallimard mai multe romane. Viețile lor strălucitoare a figurat în prima selecție a Premiilor Goncourt în 2007 și a obținut mai multe premii literare prestigioase, iar romanul Chucho a primit în 2009 Premiul Academiei regale de limbă și literatură franceză din Belgia.

Romain Gary s-a născut în 1914 la Vilnius, în Lituania, unde și-a petrecut prima parte a copilăriei. În cel de-al Doilea Război Mondial a luptat alături de trupele franceze în Europa și în Africa de Nord, devenind apoi un diplomat și un scriitor de succes. Este cunoscut publicului român pentru romanele Clar de femeie, Prima dragoste, ultima dragoste, Alint, dar mai cu seamă pentru extraordinarul Ai toată viaţa înainte. Romain Gary a reușit să înșele vigilenţa criticilor și a cititorilor, fiind singurul scriitor care a câștigat Premiul Goncourt de două ori. După ce în 1956 a primit premiul pentru romanul Rădăcinile cerului, Academia Goncourt i-a oferit din nou premiul, în 1975, pentru Ai toată viaţa înainte, publicat sub pseudonimul Émile Ajar. La decernarea premiilor, Gary a privit din sală cum nepotul său, Paul Pawlowitch, care s-a prezentat drept Ajar, a primit premiul. Semnul identităţii dintre Gary și Ajar a fost pus abia după ce scriitorul s-a sinucis, în decembrie 1980. Romanul Pseudo e povestea dedublării ludice și histrionice a autorului său, avându-l ca protagonist pe Paul Pawlowitch într-o naraţiune alertă, debordând de un comic extraordinar de limbaj și de situaţie, despre creaţie, nebunie și sănătate mintală, dar și despre marii bolnavi ai omenirii, cei care îndură suferinţa rănilor și a violenţei întregii lumii.

Un manuscris din Grecia antică  unește trecutul, prezentul și viitorul umanității.

Constantinopol, 1453 – de-o parte și de alta a zidurilor orașului doi copii, Anna și Omeir, sunt sortiți să se întâlnească, pentru a salva o carte și, prin gestul lor, pe ei înșiși.

Idaho, în prezent – la etajul bibliotecii publice, octogenarul Zeno împreună cu cinci copii montează o bizară piesă de teatru, în vreme ce la parter, adolescentul idealist Seymour se pregătește să detoneze o bombă, crezând că luptă pentru o cauză nobilă.

În spațiu, peste câteva decenii – Konstance, pe o navă interstelară având ca destinație o exoplanetă, supraviețuiește doar călăuzită de o poveste pe care i-o spunea tatăl ei seară de seară și ajunge să descopere un univers mai vast decât își putuse imagina vreodată.

Destinele tuturor personajelor sunt legate de misteriosul manuscris din vechime, care celebrează puterea scrisului și a imaginației.

Construcţie admirabilă ca ambiţie şi execuţie, Cetatea cucului din nori se desfîșoară ca un labirint polifonic, cu multiple planuri temporale, unde cititorul se va pierde şi regăsi cu încântare, pentru că e clădit pe o temelie foarte solidă care e nici mai mult, nici mai puţin decât credinţa autorului în puterea vindecătoare a ficțiunii.

 

Anticariatul Natsuki este o pravalioara cu carti la mana a doua, situata la marginea orasului. Inauntru, rafturile, pline cu volume minunate, troneaza impunatoare, inalte pana la tavan. Lui Rintaro Natsuki ii place nespus acest spatiu primitor, creat de bunicul sau. Isi petrece multe ore aici, citind in voie. Este refugiul perfect pentru un pusti retras si pasionat de lectura.

Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura Pe vremuri detinea un magazin de mobila, avea o casa si era sot si tata. Acum este un solicitant de azil sosit din paradis. Tacerea este singura lui aparare. In acest timp, Latif Mahmud, un personaj important din trecutul lui Saleh, duce o viata singuratica in apartamentul sau din Londra. Cand cei doi se intalnesc intr-un orasel englezesc de pe tarmul marii iese la iveala o poveste complexa, o poveste despre dragoste si tradare, despre seductie si posedare, despre oameni incercand din rasputeri sa gaseasca o anume stabilitate in tumultul epocii lor.

Kazu e mort. Născut la Fukushima în 1933, în același an ca împăratul Japoniei, viața sa este legată printr-o serie de coincidențe de familia imperială și influențată la fiecare pas de istoria modernă a Japoniei. Însă povestea sa este marcată, de asemenea, de un șir de tragedii, iar acum, după moarte, nu-și găsește odihna, fiind condamnat să bântuie parcul de lângă gara Ueno. Aici a început și s-a încheiat viața lui la Tokyo, venind să lucreze pentru Olimpiada din 1964 și sfârșind în vastele comunități de oameni ai străzii din parc, traumatizat de distrugerile provocate de tsunamiul din 2011 și înfuriat de anunțul legat de organizarea Olimpiadei din 2020.

O carte emoționantă și cu o amploare istorică ambițioasă, care se întinde pe opt decenii. În 1946, Gretel, în vârstă de 15 ani, fuge din Germania la Paris ca să înceapă o nouă viaţă, această încercare fiind prima dintr-o serie de încercări de a se ascunde pe care le-a înfruntat de-a lungul vieţii. Gretel este însă sora lui Bruno, eroul din Băiatul cu pijamale în dungi. Cititorii o pot urmări pe Gretel din copilărie până la vârsta de 92 de ani. Romanul explorează vinovăția și complicitatea, iar autorul se întreabă dacă a cunoaște este o formă de vinovăție. Ea evită să aibă de-a face cu vânătorii de naziști și cu tribunalele internaționale, în ciuda informațiilor utile pe care le-ar putea împărtăși; petrece o viață închisă de minciuni. Chiar și după mai bine de 60 de ani petrecuți la Londra, se teme de denunț.

Ca poet, Tatarski e doar un ratat. Însă odată devenit copywriter la una dintre cele mai mari agenții de publicitate din Moscova, câștigă două mii de dolari în zece minute – și asta înainte de a-și face efectul cocaina. Dar, gonind printr-o lume suprarealistă populată de mercenari din PR, mașini germane, afaceri pe sub mână, budism Zen, ciuperci halucinogene și înalți funcționari publici creați pe computer, începe să bănuiască adevărul îngrijorător din spatele tuturor acestora – sugerat de vocea lipsită de trup a lui Che Guevara.

Promite‑mi că vei fi fericită este o carte despre puterea prieteniei adevărate și despre cum te poți bucura pe deplin de ce‑ți oferă viața, în ciuda momentelor de cumpănă.

Lucarna este un roman de atmosferă, în care personajele sunt lăsate să se desfăşoare, să-şi exprime nemulţumirile, să evolueze ca într-o piesă de teatru. Fără să facă lucruri extraordinare, fără să întreprindă acţiuni care să schimbe soarta lumii, fiecare dintre actorii ce populează romanul este, la rândul său, un personaj „principal”: cizmarul Silvestre, cu alura lui de Don Quijote, tânăra Isaura, cu frustrările ce ar putea fi ale fiecăruia dintre noi, sau timida Justina, a cărei lume se învârte în jurul unui soţ capricios. Naratorul urmăreşte cu discreţie, asemenea unui zeu blând, sărind de la un personaj la altul, o lume condusă de frustrări mari şi aspiraţii mici, de nostalgia pentru vremurile ce păreau cândva mai fericite.

Carte tradusă în 22 de limbi. Câștigătoare a Premiului Librarilor Norvegieni 2018 și a Premiului Riksmål 2018. "Să nu uitați numele lor – Lexicon de lumină și întuneric" de Simon Stranger este un roman bazat pe evenimente reale, desfășurate pe parcursul a optzeci de ani și patru generații. Este o istorie despre cel de‑al doilea război mondial și despre secretele de familie în mijlocul cărora se află un tânăr ajuns unul dintre cei mai cunoscuți criminali de război din istoria Norvegiei – și despre poveștile pe care alegem să le spunem copiilor noștri.

Scriitorul Arvid Jansen, personaj recurent în romanele lui Per Petterson, se regăsește în Bărbați în situația mea într‑o perioadă teribilă a vieții sale. Incapabil să proceseze durerea de a‑și fi pierdut părinții și frații într‑un tragic accident, Arvid trebuie să facă față, pe deasupra, divorțului de soția sa. Un an mai târziu, când ea îl sună pe neașteptate, cerându‑i ajutorul, trebuie să înfrunte viața pe care fosta soție și fiicele lor și‑au făcut‑o fără el.

Amara era odată o fiică mult iubită, până când moartea tatălui ei a aruncat întreaga familie în sărăcie. Acum e sclavă la Sălașul Lupului, rău-famatul lupanar din orașul roman antic Pompeii, condus de un bărbat pe care îl disprețuiește. Perspicace, isteață și inventivă, Amara e silită să-și ascundă talentele. Fiindcă acum singura ei valoare este dorința pe care o poate stârni în bărbați. Dar sufletul Amarei e departe de a fi frânt. Zi de zi, bate străzile din Pompeii alături de celelalte femei de la Sălașul Lupului, găsind alinare în râsetele și visurile pe care le împărtășesc. Pentru că străzile din Pompeii sunt pline de oportunități. Acolo, până și sclavei celei mai umile soarta poate să-i surâdă. Amara a învățat că totul în orașul acesta are un preț. Dar oare cât o va costa propria libertate? Plasat în anul 74, în Pompeii, „Lupanarul” este primul volum al unei trilogii care înfățișează viețile unor femei ale căror voci au fost multă vreme trecute sub tăcere.

Dacă romanul are un subiect central, acesta ar fi relația dintre gândire și artă. În distribuție, nenumărate roluri au fost date unor personaje ilustre. Imaginați‑vă un party la care participă suprarealiștii, Katherine Mansfield, WG Sebald, Lee Miller, Shakespeare, Forster, Colette, Pasternak, Jackie Kay și Freud – iar Ali Smith este gazda. La urma urmei, așa ar putea fi descrisă această carte: o pledoarie seducătoare pentru forța și magia imaginației.

„Una dintre cele mai mai artistice, mai limpezi și mai memorabile cărți pe care le-am citit în ultima vreme este Cartea caselor, romanul cunoscutului scriitor italian Andrea Bajani. Nu știi ce să admiri mai întâi la lectura acestei scrieri: precizia chirurgicală a frazelor, descripțiile amănunțite ale zonelor citadine și-ale numeroaselor case în care-a locuit Io, personajul central, finețea și empatia cu care autorul înfățișează psihodramele ce se petrec în crustele de calcar, oțel și lemn ale caselor, poezia intensă ce luminează din loc în loc austeritatea cărții. Hipnotizat de ritualul dezghiocării, mereu și mereu, a altor ziduri, a altor glasuri și-a altor încăperi, ai uneori sentimentul că te afli într-un roman de Alain Robbe-Grillet, alteori că trăiești într-un oraș imaginar din colecția lui Italo Calvino, dar Andrea Bajani rămâne cu toate acestea profund original prin aerul stoic, de tristețe sobră, ce învăluie romanul. Casele sale sunt tot atâtea carapace de broască țestoasă, fragmente de eternitate înșiruite, asemeni vertebrelor, de-a lungul coloanei vertebrale a personajului. Roman tulburător și de neuitat, Cartea caselor aduce un aer de noutate în experiența de lectură a oricărui cititor.“ — MIRCEA CĂRTĂRESCU