Moderni & contemporani

În 2021, când s-au împlinit 700 de ani de la moartea lui Dante, Matteo Strukul a publicat romanul de față, care ne oferă o imagine inedită asupra tinereții florentinului și evenimentelor legate de geneza Divinei Comedii. Romanul „Dante: Enigma” a ajuns imediat după apariție în vârful topurilor de vânzări din Italia.

Când era doar un băiețel, Ilyas a fost răpit de la părinții săi de trupele coloniale germane. După mulți ani în care a luptat în război contra propriului său neam, se întoarce în sat numai ca să descopere că părinții săi nu mai sunt, iar sora lui, Afiya, a fost dată în grija unor străini. Un alt tânăr se întoarce în aceeași perioadă. Hamza nu a fost răpit, ci vândut; ajuns și el în trupele coloniale, a devenit mâna dreaptă a unui ofițer a cărui protecție i-a marcat viața. Convalescent și fără un ban în buzunar, nu-și dorește decât un loc de muncă și o viață ferită de primejdii – precum și iubirea frumoasei Afiya. Pe măsură ce soarta împletește viețile acestor oameni, care își duc mai departe traiul muncind și îndrăgostindu-se, umbra unui nou război pe alt continent se alungește și se întunecă, amenințând să-i înșface și să-i ia cu sine...

Volum câștigător al Wingate Literary Prize 2022 • În 2020, inclus printre cele mai bune cărți ale anului în publicațiile Times, O, The Oprah Magazine, Time Magazine, Financial Times, Esquire, Bustle, Lit Hub, Electric Literature, Library Journal și „Editors’ Choice“ în New York Times Book Review • În curs de traducere în 20 de țări.

În 1873, Will Andrews îşi abandonează studiile la Harvard. Însufleţit de lecturile din Emerson, care înglobează în opera sa spiritul înţelepciunii orientale şi teoretizează nevoia fundamentală a omului de a fi una cu natura, pleacă spre vest în căutarea preriei nesfârşite şi a sinelui autentic. Ajunge în Butcher’s Crossing, o aşezare unde trăiesc vânători de bizoni. Acolo îl cunoaşte pe Miller, vânător experimentat şi bun cunoscător al sălbăticiei. Pe întinsul preriei bizonii au fost deja vânaţi până aproape de dispariţie, însă Miller vorbeşte despre cirezi uriaşe, ascunse într-o vale ştiută numai de el. Andrews acceptă să finanţeze vânătoarea, iar celor doi li se alătură Charley Hoge şi Fred Schneider. Un roman despre supravieţuire, dar şi despre prăpastia dintre iluzie şi realitate, care deconstruieşte mitul Vestului Sălbatic.

Paul Raison are 50 de ani, e înalt funcționar într-un minister și trăiește într-un cartier futurist al Parisului, alături de o soție de care s-a înstrăinat. Navighează pe coridoarele puterii, consiliind un ministru tehnocrat care vrea să-și reînnoiască mandatul într-o perioadă tulbure, când terorismul digital ia amploare: o grupare misterioasă postează pe net pentagrame, mesaje ciudate, apoi deep-fake-uri pline de cruzime, pentru ca apoi să treacă la fapte. Însă nimic nu mai poate zgudui opinia publică, amorțită de circul mediatic al unor alegeri din Franța anului 2027, în care oameni politici și foști moderatori de televiziune își dispută întâietatea.

Când tatăl lui are un grav atac cerebral, Paul se vede nevoit să se desprindă de rutina anesteziantă a profesiei și căsniciei, reînnodând astfel legătura cu familia. Moment în care, descoperind fațetele relațiilor de cuplu ale surorii, tatălui, fratelui, Paul începe să își pună sub semnul întrebării existența, regretând că nu a întrevăzut mai devreme posibilitatea unui refugiu, unicul, de altfel, în fața agoniei vieții și a morții, și anume iubirea.

O revelație prea târzie, dat fiind diagnosticul nemilos pe care îl primește după o banală vizită la stomatolog? Nu, este răspunsul surprinzător al unui autor care ne-a obișnuit cu cinismul și dezabuzarea: fiecare clipă trăită cu-adevărat înaintea deznodământului răscumpără totul și oferă șansa contemplării senine a sfârșitului, fie el extincție biologică sau disoluție a umanității.

 

„Houellebecq descrie, cu o forță rară și cu o neobișnuită formă de tandrețe, ceea ce ne rămâne atunci când lumea se năruie.“ — Figaro Histoire

„Romanul cel mai delicat, mai melancolic și mai sensibil al lui Michel Houellebecq.“ — Charlie Hebdo

„O mare carte, o lovitură sigură, cel mai tulburător roman al lui Houellebecq. În sfârșit, scriitorului îi cade masca provocatoare și cinică, pentru a-și descoperi adevărata față a empatiei. Anihilare este desigur un cânt funebru, dar care radiază dragoste și posibilitatea fericirii.“ — RTL

„Sub acest titlu catastrofic se ascunde un roman emoționant. […] Luându-i prin surprindere pe toți cei care așteptau un roman politic, Michel Houellebecq semnează un act de credință în puterea dragostei și a literaturii.“ — Elle

„Un text cutremurător, esențial, în același timp luminos și crepuscular.“ — Courrier picard 

„Un spectaculos roman despre dorință, iubire și moarte.“ — Madame Figaro

Când o tânără menajeră ajunge în casa Profesorului, un matematician ilustru care își poate folosi memoria doar 80 de minute pe zi, descoperă cu mirare că unicul mod al acestuia de privi lumea este prin intermediul numerelor şi al matematicii. Relaţia dintre ei se transformă pe nesimţite într-una de înţelegere reciprocă şi empatie. Când menajera îi mărturiseşte că are un fiu de zece ani care o aşteaptă singur acasă, Profesorul îi cere să-l aducă în fiecare zi, după şcoală. Treptat, Profesorul îi iniţiază în jocurile matematice, reprezentând pentru el adevărurile supreme pe care se sprijină lumea, iar acest mod inedit şi emoţionant de comunicare reuşeşte să creeze o legătură puternică între cei trei. Menajera, Profesorul şi micul Radical vor descoperi că sentimentele pe care le nutresc unii faţă de alţii sunt atât de puternice, încât ecuaţia propriilor vieţi s-a schimbat definitiv.

Unul dintre romanele-cult ale secolului XX, 1984 figureaza si azi intre bestsellerurile internationale, iar aceasta constanta se datoreaza legaturii intre povestea distopica imaginata de Orwell si mutatiile din organizarea societatii umane in ultimul veac, iar statisticile de vanzare valideaza o teorie de filosofia limbajului: puterea asupra cuvintelor poate fi folosita de politic pentru a mentine oamenii intr-o stare de precaritate culturala. Falsificarea, exagerarea, dramatizarea sunt toate metode pe care guvernele le folosesc, dupa niste reguli pe care le-a intuit Orwell, pentru a manipula. Lucian Pricop

În satul al-Awafi din Oman, trăiesc trei surori: Mayya, care se mărită după o dragoste neîmplinită; Asmaa’, care se căsătorește dintr-un simț al datoriei, dar este hotărâtă să-și ridice uniunea cu soțul său la nivelul aspirațiilor ei intelectuale; Khawla, care refuză numeroasele propuneri de căsătorie în așteptarea celui promis în copilărie, dar care a emigrat în Canada. Aceste trei femei, împreună cu familiile lor, își derulează poveștile pe parcursul a trei generații. Într-o țară aflată mereu la o răscruce a istoriei, la confluența dintre Orient și Occident, dintre arhaic și modern, tradiția și superstiția încă domină societatea și conștiința individuală. Frescă socială amplă și dinamică a Omanului din secolul XX și începutul secolului XXI, Stăpânele Lunii, primul roman în limba arabă distins cu prestigiosul premiu Man Booker International, oferă minunate pasaje lirice și pagini de dragoste de o rară frumusețe. „O țesătură densă și luxuriantă... Alharthi construiește o tapiserie de vieți interconectate, unele dintre ele urmărite pe parcursul mai multor decenii, altele surprinse doar în anumite momente cruciale. Rareori am întâlnit o operă de ficțiune în care forma și fondul să fie în asemenea măsură inseparabile și bine legate, până la contopire.“ The New York Review of Books „O poveste puternic impregnată de istorie, poezie și filosofie, dar marcată și de sclavie, căsnicii eșuate, pasiune și iubiri (nu atât de) secrete.“ The Atlantic

De ce sunt în stare oamenii pentru a supraviețui, cât valorează un ideal și o ideologie, ce rămâne din marșul triumfal al Istoriei, iată câteva întrebări care răzbat din mărturisirile micii Raraou. Între patriotism și supraviețuire, care e calea corectă?

O serie de povestiri realiste dintr-un universul rural aspru, într-o perioadă tulbure din istoria Mexicului.

Un adevărat tur de forță, cu multiple personaje, niveluri de lectură, intrigi, interpretări și semnificații, al căror liant este Lenore Beadsman, eroina care luptă permanent cu sentimentul că nu este stăpâna propriei vieți.

„Domnul Președinte” este una dintre cele mai bune reprezentări ale romanului despre dictatură, onoare pe care o împarte cu opere semnate de Roa Bastos, García Márquez și Mario Vargas Llosa.

Este anul 1951, iar surorile Ginny și Meredith călătoresc din Anglia în Spania în încercarea de a se distra și a se relaxa. Cele două războaie mondiale au provocat pierderi și privațiuni familiei, iar amintirea copilăriei tulburi a lui Meredith continuă să le bântuie. Călătoria către peninsula accidentată a Cataloniei promite speranță și reînnoire. Acolo, cele două descoperă că artistul Salvador Dalí locuiește nu departe, în Port Lligat. Meredith, fascinată de arta modernă, tânjește să-l cunoască pe faimosul artist suprarealist. Viețile personajelor se încurcă pe măsură ce secretele de familie, egoul și politica periculoasă a Spaniei lui Franco amenință să rupă legăturile fragile care s-au creat.

Prolog de Alma Guillermoprieto Nota editorului de Conrado Zuluaga Această antologie, îngrijită de Conrado Zuluaga, expert în literatură columbiană, ne apropie de momentul creării romanului „Un veac de singurătate”, purtându-ne prin istoria cuvântului „Macondo”, de la apariția sa discretă în primele povestiri ale lui Gabriel García Márquez, la prezența sa în romane precum „Vijelia”, „Colonelului n-are cine să-i scrie” sau „Ceas rău”. În primele texte, orașul este generic, explică Zuluaga, care subliniază că prima mențiune despre Macondo „poate trece neobservată”. Ea apare în povestea „O zi după sâmbătă”, publicată în 1954, în care este descris un hotel Macondo. Antologia reunește operele din prima perioadp de creație a scriitorului columbian, cuprinsă între 1950-1966. Pe lângă cele dintâi texte, se includ în continuare romanele „Vijelia”, „Colonelului n-are cine să-i scrie”,  „Ceas rău” și volumul de povestiri „Funeraliile Mamei Mari” și ne invită într-o călătorie cronologică prin povestirile pe care se bazează unul dintre cele mai importante teritorii mitice ale literaturii universale până ajungem la „Un veac de singurătate”, în care Macondo și realismul magic au atins splendoarea lor maximă.

Budapesta, 1952. Când Katalin și tatăl ei, Márton, sunt treziți de sunetul soneriei în toiul nopții, asta poate însemna un singur lucru: Poliția Secretă a venit să-l aresteze pe bărbat, acuzându-l de acțiuni subversive. Dar Katalin știe că tatăl ei este nevinovat. În societatea comunistă, în care oamenii obișnuiți trăiesc cu frica de temuta Poliție Secretă, suspiciunea și trădarea sunt la ordinea zilei. În timp ce tatăl ei îndură suferința de a fi acuzat pe nedrept, Katalin trebuie să afle în care dintre prietenii și cunoștințele ei poate avea încredere. Există însă un licăr de speranță. Moartea lui Stalin poate fi scânteia care să declanșeze schimbarea. În octombrie 1956, o demonstrație condusă de studenți se transformă rapid într-o luptă sângeroasă pentru răsturnarea detestatului regim comunist. Confruntați cu tancurile sovietice, tineri și bătrâni ies în stradă, înarmați cu cocktailuri Molotov, curaj și inventivitate. Katalin și cei pe care îi iubește trebuie să lupte pentru libertate și, în cele din urmă, pentru supraviețuire.

Vina Apsara, o interpretă celebră şi îndrăgită de public, dispare în timpul unui cutremur devastator. „Pământul de sub tălpile ei” (1999) este povestea acesteia şi a lui Ormus Cama, iubitul care o găseşte, o pierde, o caută şi o găseşte din nou, iar şi iar, de-a lungul unei extraordinare vieţi trăite sub zodia muzicii. Povestea lor de dragoste este spusă de fotograful Rai, prietenul din copilărie al lui Ormus şi, în câteva rânduri, iubitul Vinei. Aducându-ne dinainte istorii fabuloase, imagini vii, mituri, furie, înţelepciune, umor şi iubire, această uluitoare voce narativă pare să facă din Rai adevăratul erou al cărţii. „Pământul de sub tălpile ei” este, poate, cel mai captivant şi mai ambiţios roman scris de Salman Rushdie. Imaginaţia îndrăzneaţă a scriitorului îşi arată măsura în această carte care e simultan o perspectivă vizionară asupra timpurilor noastre, o confruntare cu tot ceea ce este, dar şi cu ceea ce ar putea să fie, o cronică a întâlnirilor profunde, dar şi tensionate dintre Orient şi Occident, o superbă repovestire a mitului lui Orfeu, dar şi o scriere în care se întrepătrund marile şi micile pasiuni, cultura universală şi cea provincială. E o poveste despre dragoste, moarte şi rock’n’roll spusă de unul dintre cei mai importanţi şi mai apreciaţi scriitori contemporani.

Născut într-un oraş de graniţă, Omar Khayyam Shakil nu reuşeşte să se ridice la înălţimea numelui pe care-l poartă, căci „nici un rubaiat nu avea să izvorască vreodată din condeiul lui”, însă are parte de un destin nu mai puţin fabulos. Crescut de trei surori ciudate, fără să ştie care dintre ele îi este mamă şi fără să-şi cunoască tatăl, Omar Khayyam îşi duce viaţa într-un conac retras, deopotrivă regat şi închisoare, unde i se interzice categoric să simtă vreodată ruşine. Plecat la studii departe de casă, devine un imunolog de renume internaţional şi se trezeşte prins în conflictul neîntrerupt dintre Raza Hyder şi Iskander Harappa, dintre imigrant şi indigen, militar şi civil, cucernic şi necredincios. În spatele lor trăiesc – tăcute, izolate şi acoperite de văluri – femei a căror personalitate puternică schimbă cursul istoriei şi al căror mesager este soţia lui, Sufiya Zinobia, purtătoarea sentimentelor refulate ale tuturor, care transformă, sub această povară, ruşinea ce paralizează în violenţa care ucide. Rushdie descrie magistral, într-un stil impregnat de cel mai pur realism magic, o lume sfîşiată între onoare şi umilinţă, între neruşinare şi ruşine – „rădăcinile violenţei”.

Pachetul “Trilogia fiordurilor” conține volumele: Între cer și pământ, Tristeţea îngerilor și Inima omului, de Jón Kalman Stefánsson.

În 2018, imediat după publicare, „Ultimul interviu” a urcat pe prima poziție în topul vânzărilor de carte din Israel și s-a menținut acolo 30 de săptămâni. În 2019 a fost bestseller în Italia, desemnat de Corriere della sera una dintre cele mai bune cărți ale anului. Romanul a fost finalist al National Jewish Book Award, nominalizat în Italia la Premio Lattes Grinzane și în Franța la Prix Femina étranger.

„Uciderea Comandorului” este un roman despre singurătate, război şi artă, o carte uimitoare a unuia dintre cei mai îndrăgiţi scriitori contemporani, dar şi un omagiu adus capodoperei „Marele Gatsby”.

Un roman al sfârşitului civilizaţiei, al coşmarului colectiv, dar şi al credinţei şi speranţei, Drumul are suspansul unei poveşti de aventuri, însemnătatea unei pilde şi stranietatea unui western filtrat prin frazele lui Faulkner.

„Mesagerul secret al lui Churchill” este un roman inspirat de curajul femeilor din Direcția de Operațiuni Speciale (SOE), așa-numita „armată secretă a lui Churchill“, precum și de un raid aerian din cel de-Al Doilea Război Mondial, cunoscut sub numele de Operațiunea Jericho, asupra căruia stăruie misterul până astăzi. În buncărul Trezoreriei din inima Londrei, figura lui Churchill insuflă respect și, mai cu seamă, încredere, iar în Camera 60, o mână de telefoniste și dactilografe speră ca devotamentul lor să contribuie la victoria Marii Britanii. Printre ele, Rose, care și-a pierdut în război întreaga familie, își găsește tot mai des refugiul în muncă. Solicitată să traducă la o întrevedere dintre De Gaulle și Churchill, nu își imaginează că această discuție va avea un impact hotărâtor asupra vieții ei. Trimisă în Franța, ce-i este familiară din copilărie, îl va întâlni pe tânărul Lazare Aron, alături de care va ajuta Rezistența Franceză și va lupta pentru eliberarea Parisului ocupat de naziști. „Hlad scotocește adânc în istorie, de unde scoate la suprafață câteva povești remarcabile, pe care le reunește într-una având-o în centru pe Rose și rolul jucat de ea în Operațiunea Jericho. Astfel, romanul devine unul captivant, plin de tensiune, cu situații de viață și de moarte impresionante la fiecare pagină. Spe­ranța și dragostea care unesc personajele și caracterul evocativ al scriiturii lui Hlad fac din această carte una de neratat.“ — The Historical Novels Review „Un roman istoric nemaipomenit despre curajul membrilor Rezistenței în cel de-Al Doilea Război Mondial; Hlad duce firul epic din camerele germane de tortură în lagărul de la Ravensbrück, încor­porând elemente istorice precum îndrăzneața Operațiune Jericho și arestarea, în 1942, a mii de evrei […] și detenția lor într-un velodrom, înainte de a fi trimiși pe ultimul drum. Sacrificiul și vitejia personajelor cărții sunt însuflețitoare.“ — The Akron Beacon Journal

Autoare laureată a Premiului  Pulitzer

Bestseller național 2021 în Statele Unite • Roman finalist la American Library in Paris Book Award 2021

„Indiferent dacă veți aborda acest roman ca pe o fabulă sau o alegorie, ca pe o carte de aventuri sau ca pe un studiu despre bunătate, ba chiar și ca pe o imagine magică a Parisului, veți descoperi o scriitură și o artă de a povesti de mâna întâi. Mulți critici au descris Perestroika la Paris ca pe un antidot la timpurile neliniștite pe care le trăim. Au dreptate. Citind acest roman, cei mai mulți nu se vor putea sustrage unei înalte stări de bine de la prima pagină până la sfârșitul inevitabil.“ — New York Journal of Books

Perestroika, sau Paras, pentru cei care ajung să o cunoască mai bine, este numele pe care i l-au dat oamenii, căci oamenii, după cum ea însăși o spune, nu se prea pricep să recunoască un cal, în tot cazul nu așa cum se recunosc caii între ei. Nici chiar atunci când vine vorba despre un cal de curse ca ea, premiat și îndrăgit. Inocentă, ar putea-o descrie noii ei prieteni din Paris – Frida, bracul german care o învață regulile traiului pe străzile Orașului Luminilor, Raoul, corbul mândru și sfătos, cu un pedigree cel puțin la fel de lustruit ca al lui Paras, sau cuplul gălăgios de rațe Sid și Nancy –, plină de nerv și isteață, ar eticheta-o antrenorii. Poate că toate acestea laolaltă au făcut-o să părăsească hipodromul și să pornească într-o aventură prin Paris, o aventură care celebrează curiozitatea, ingenuitatea și dorința oricărei făpturi de a trăi în libertate și în armonie cu lumea.

„Un tribut absolut extraordinar adus Parisului.“ — National Public Radio

„După ce a scris cea mai strălucitoare și feroce literatură din ultimii patruzeci de ani, Jane Smiley se îndreaptă, cu Perestroika la Paris, spre o tonalitate mai blândă. Un ton genial și mai pătrunzător ca niciodată. […] Dincolo de umorul debordant al romanului răzbate o atmosferă de singurătate, o tânjire după compania semenilor, resimțite de oameni și animale deopotrivă.“ — Boston Globe

„O fabulă elegantă, pe cât de captivantă, pe atât de surprinzătoare.“ — The Mail on Sunday

„Este cu adevărat un dar, într-o epocă asaltată de polarizări și chiar de tribalism agresiv, să descoperi un roman în care personajele, din specii diferite, cu dorințe și instincte diferite, construiesc împreună o comunitate.“ — Los Angeles Times

Naratorul romanului, în vârstă de 13 ani, trăieşte într-un orfelinat din Siberia la apusul URSS. În curtea şcolii, îi ia apărarea lui Vardan, un adolescent ale cărui maturitate şi fragilitate îl transformă în victima sigură a bătăuşilor. Naratorul îşi conduce prietenul acasă, în zona cunoscută drept „Fundătura Diavolului”. Aici este întâmpinat de o mică comunitate de familii armene, venite să aline vieţile celor apropiaţi care au fost transferaţi sau întemniţaţi în acest loc. Personaje extraordinare se revelează din aceste întâlniri. Un bildungsroman magistral, ce reconstituie un episod de neuitat din tinereţe, când, într-o lume de o incredibilă brutalitate, naratorul descoperă valoarea inegalabilă a umanităţii şi prieteniei.

În anii 1540, tânăra aristocrată Marguerite de la Rocque se alătură unei expediții franceze de colonizare a Lumii Noi. Călătoria e lungă și grea, iar Marguerite este bănuită că ar avea o legătură cu un tânăr membru al echipajului și e pedepsită: abandonată pe o insulă pustie din Atlanticul de Nord, înfruntă vitregia naturii și supraviețuiește. Aproape cinci secole mai târziu, o tânără scriitoare află de supraviețuirea eroinei și îi abordează povestea așa cum a învățat: scriind, înșirând faptele pe hârtie și încercând să-și înțeleagă protagonista. Viața tinerei scriitoare se împletește cu destinul Margueritei, care se transformă din figură istorică în personaj ficțional. Scris în ritmul întrebărilor care frământă neîncetat mintea naratoarei, Femeia-urs este o meditație despre feminitate și supraviețuire a lui Marguerite, dar și a scriitoarei care-i cercetează și-i spune povestea.

Naratoarea din Adunare este o tânără britanică de culoare. Ea se pregătește să participe la o petrecere extravagantă în grădina familiei iubitului său, situată într-o regiune rurală îndepărtată, în Anglia. În același timp, se gândește cu grijă la piesele din care este alcătuită. Pe măsură ce trec clipele și viitorul bate la ușă, nu se poate gândi decât la o întrebare: oare e timpul să renunțe la toate?

Adunare este povestea poveștilor pe care le trăim – despre rasă și clasă, despre siguranță și libertate, despre învingători și învinși. Este povestea unei femei care îndrăznește să preia controlul, chiar dacă pentru asta poate plăti cu propria viață.

Zebra este ultimul descendent al familiei Hosseini, o familie de Autodidacți, Anarhiști și Atei, fiecare refugiindu-se generație de generație în literatură, pentru a rezista regimului opresiv iranian. Rămânând singură într-o Americă ostilă față de refugiați, Zebra pornește după moartea tatălui ei înspre Barcelona, în Marele Tur al Exilului, dorind să refacă în sens invers traseul parcurs când era copil, din Iran înspre America. Singurul lucru pe care îl are ea în minte este lecția oferită de tatăl ei: Nu iubi nimic în afară de literatură.

„Într-un stil complex și umoristic, Van der Vliet Oloomi redă eforturile inteligente și pline de ghinion ale Zebrei, într-un roman picaresc, tragicomic, a cărui logică fervidă și stranietate cerebrală amintesc de cărțile lui Bolaño și Borges.”

                                                                  The New York Times Book Review

„Ce fac Argonauții lui Maggie Nelson pentru tema genului și a sexualității face și Spuneți-mi Zebra pentru experiența exilului.”

                                                                  The Los Angeles Review of Books

Roman distins cu premiile René-Fallet şi Alain-Fournier

Igiena asasinului, romanul care a făcut-o peste noapte celebră pe debutanta Amélie Nothomb, este o carte ce îţi taie respiraţia prin intensitatea extraordinară a fiecărei fraze, prin amestecul magistral dozat de cinism, cruzime şi ambiguitate. Prétextat Tach, un celebru scriitor distins cu Premiul Nobel pentru Literatură şi, totodată, un mizantrop desăvârşit, mai are doar două luni de trăit. Când vestea ajunge la urechile presei, toţi jurnaliştii visează la un ultim mare interviu. Dar geniul literar, ascuns în semiobscuritatea apartamentului său, refuză să primească mai mult de cinci solicitanţi, iar primii patru plătesc acest privilegiu cu viaţa. Însă ultima sosită, Nina, reuşeşte să-l antreneze pe scriitor într-un periculos joc de roluri al cărui câştigător rămâne incert până la final.

Romanul a fost ecranizat în 1999, în regia lui François Ruggieri, cu Jean Yanne şi Barbara Schulz în rolurile principale.

AUTOR CÂȘTIGĂTOR AL PREMIULUI PULITZER

Romanul lui Michael Chabon explorează viețile a două familii californiene pe care le leagă o prietenie încâlcită, nu fără puncte culminante. Problemele din viața personală se suprapun peste cele legate de carieră și afaceri, dar contextul pe care Chabon îl creează e mult mai larg și mai complicat, într-un melanj de istorie recentă, cultură pop, discriminare rasială, prejudecăți și corectitudine politică.

În Telegraph Avenue, Michael Chabon a realizat unul dintre cele mai realiste instantanee ale cotidianului californian din primii ani ai secolului XXI.

"N-ai crede că ai atâtea lucruri in comun cu un bulevard din inima Californiei. Dar Chabon anulează distanțele dintre noi și Oakland cu fiecare poveste despre oraș - cu inegalitățile și transformările lui – și despre oamenii care-l locuiesc, cu luptele lor de fiecare zi. Telegraph Avenue e o alunecare de roller-coaster încetinită, ca să nu te-apuce amețeala, printr-o lume care împrumută mult din excelenta coloană sonoră a cărții, plină de soul, funk și jazz. În același timp, e o poveste clasică despre prietenie și maturizare, o discuție nuanțată despre rasă, o enciclopedie (sub)culturală și o privire spre mall-ificarea societății.“ Andra Matzal

„Romanul acesta este în egală măsură un tribut adus stilului cinematografic al lui Tarantino, ale cărui filme sunt studiate și discutate de personajele lui Chabon și ale cărui preocupări condimentează paginile cărții: kung-fu, referințe cinematografice, filmele blaxploitation ale anilor '70." The New York Times

„Telegraph Avenue vorbește cu multă abilitate despre anxietățile și provocările emoționale ale timpurilor noastre. Acest roman plin de înțelepciune și sentimentalism este angrenat în prezent, deși personajele lui sunt atât de profund înrădăcinate în trecut.“ The Guardian

„Uitați cuvintele joycean sau bellovian, sau alte aluzii auctoriale. Telegraph Avenue poate fi descris cel mai bine ca chabonesc. Frazele acestui roman – scris cu o doză considerabilă de exuberanță și generos populat cu personaje – explodează precum artificiile, într-o cascadă de metafore.“ San Francisco Chronicle

Iarna anului 1617, Finnmak, Norvegia. O furtună teribilă se iscă pe mare în jurul îndepărtatei insule norvegiene Vardø. O tânără femeie, Maren, vede cum bărbații de pe insulă, plecați la pescuit, pier într-o clipită. Își pierde astfel tatăl, fratele și logodnicul.

Vardø este acum o așezare a femeilor, care sunt nevoite să supraviețuiască în lipsa ajutorului bărbaților răpuși în furtună.

Optsprezece luni mai târziu, aici sosește un personaj sinistru. Absalom Cornet a fost chemat din Scoția să le aducă pe femeile de pe insulă la ascultare. Cu el călătorește tânăra sa soție, Ursa. În noua ei casă, ca și în compania lui Maren, Ursa întâlnește ceva ce nu a mai văzut până atunci: femei independente. Dar acolo unde Ursa găsește fericirea și dragostea, Absalom nu vede decât un loc potopit de un rău îngrozitor, de vrăjitorie, pe care trebuie să-l dezrădăcineze cu orice preț, chiar cu arderea pe rug a vinovatelor...

Inspirată din fapte reale, furtuna din Vardø și procesul vrăjitoarelor din 1620, Femei pe rug este o poveste de dragoste cu accente feministe, înconjurată de răul oamenilor și prigoana naturii din nordul îndepărtat.

„Viscerală și atrăgătoare... minunată și înspăimântătoare.” – Madeline Miller, autoarea romanului Circe

„Obsesivă și splendidă în egală măsură... o tălmăcire în detaliu a unei esențiale povești universale.” Irish Times

Fanii ficțiunii istorice care caută o răsturnare de situație în stilul Poveștii slujitoarei se vor îndrăgosti de acest roman... O poveste despre pericol, iubire și putere cu energia unei adevărate Offred.” – Cosmopolitan

„O carte pentru timpurile noastre... Millwood Hargrave este un talent impetuos, care stârnește o furtună.” – Daisy Johnson, autoarea romanului Everything Under