Moderni & contemporani

Shuggie Bain este povestea de neuitat a tânărului Hugh „Shuggie" Bain, un băiat singuratic și inocent care-și trăiește copilăria în anii ’80, într-o locuință socială din Glasgow. Politica lui Margaret Thatcher a lăsat bărbații fără slujbe, iar orașul e pe cale să fie copleșit de traficul de droguri. Un roman sfâșietor despre adicție, sexualitate și iubire, Shuggie Bain este reprezentarea epică a vieții unei familii din clasa muncitoare, cum rareori a fost portretizată în literatură. Amintind de romanele lui Alan Hollinghurst, Frank McCourt sau Hanya Yanagihara, cartea lui Douglas Stuart este debutul uimitor al unui romancier care are de spus o poveste plină de forță.

Max Frisch este un observator neutru al unor fapte care abundă în emoție, dar pe care alege să le trateze rațional, așa cum ar întocmi un raport. Ridică astfel o întrebare la care nu își propune să dea un răspuns, ci mai degrabă îi oferă cititorului toate informațiile cu care să își poată formula singur răspunsul – este viața doar rațiune, logică și ordine sau pot emoțiile, coincidențele și chiar destinul să ne ghideze drumul zi de zi?

Homo faber nu pune în lumină antiteze precum rațiune versus credință sau emoție versus logică, ci mai degrabă observă viața, de la o distanță suficient de mare, încât să nu spună mai mult decât trebuie spus și să nu descopere mai mult decât trebuie descoperit.

Max Frisch s-a născut la 15 mai 1911 (d. 4 aprilie 1991) în Zürich și a fost romancier, dramaturg și arhitect. Cu cele trei mari romane ale sale, Eu nu sunt Stiller, Homo faber și Numele meu fie Gantenbein, Max Frisch s-a făcut remarcat publicului larg și s-a impus ca un autor important în canonul literaturii germane.

A scris și piese radiofonice, piese de teatru și proză scurtă, precum și două jurnale literare, cuprinzând perioadele 1946–1949, respectiv 1966–1971.

Un roman palpitant și complex despre mereu enigmatica Coco Chanel în anii celui de-Al Doilea Război Mondial. Deși numele ei este sinonim cu eleganța și moda, celebra Coco Chanel avea o personalitate complicată, umbrită de o parte întunecată. La sfârșitul lui august 1944 a fost arestată în apartamentul ei din Hotelul Ritz din Paris și dusă pentru a fi interogată într-un loc necunoscut.

Multe dintre detalii s-au pierdut în negura istoriei, parțial ca urmare a eforturilor făcute de Chanel pentru a disimula adevărul, dar se știe cu siguranță că acuzațiile au rezultat din relația ei de durată cu un spion german, în perioada războiului.

Nisha trăiește în Cipru, departe de țara ei natală, Sri Lanka. Deși îi e dor de casă, știe că munca ei de menajeră pentru o văduvă bogată este singura cale de a câștiga destul cât să-și întrețină fiica lăsată în grija rudelor.

Yiannis este un braconier care prinde în capcane micuțele păsări cântătoare care fac popas în Cipru în cursul migrației lor între Africa și Europa și le vinde pe piața neagră. Visează să-și găsească un alt mod de a trăi și să se însoare cu Nisha. Dar într-o seară, Nisha pregătește cina pentru familia la care este angajată: Petra și fiica ei, Aliki. Apoi, după ce face curat în bucătărie și o duce pe Aliki la culcare, Nisha iese cu o treabă misterioasă și dispare. Când poliția refuză să ancheteze cazul, Petra decide să pornească ea însăși într-o investigație care o duce la prietenele Nishei – servitoarele din vecini – și îi dezvăluie fața întunecată a vieții de migrant, în care imposibilitatea de a alege le face pe femei vulnerabile, captive și chiar mai rău.

În Zboruri frânte, Christy Lefteri construiește o narațiune impresionantă, plină de empatie, despre poveștile de viață aflate în spatele titlurilor din mass-media. Cu nesfârșită sensibilitate și pricepere, romanul oferă o imagine magnifică a luptei pentru adevăr și dreptate și a femeilor care caută să-și facă auzite vocile chiar și în cele mai dificile circumstanțe.

Din ziua în care bătrâna Nana Reja a găsit un bebeluș abandonat sub un pod, viața unui mic oraș mexican s-a schimbat pentru totdeauna. Desfigurat și acoperit de o pătură de albine, micuțul Simonopio este pentru unii localnici subiect de superstiție, un copil sărutat de diavol. Dar este primit cu dragoste de moșierii Francisco și Beatriz Morales, care îl adoptă și îl îngrijesc ca și cum ar fi al lor. Pe măsură ce crește, Simonopio devine un motiv de uimire pentru familia Morales, deoarece atunci când copilul cu un talent neobișnuit închide ochii, poate vedea ceea ce nimeni altcineva nu poate - are viziuni despre tot ceea ce urmează, atât lucruri frumoase cât și periculoase. Urmărit de roiurile sale de albine protectoare și trăind pentru a-și scăpa familia adoptivă de amenințări - atât cele umane, cât și cele ale naturii -, scopul lui Simonopio în Linares va fi, până la urmă, descoperit.

Plasat pe fundalul Revoluției mexicane și al gripei devastatoare din 1918, Zborul albinelor surprinde atât soarta unei țări în schimbare, cât și destinul unei familii care și-a lăsat dragostea, credința și viitorul în voia miracolelor incredibile.

Casablanca, 1994. Sarah, o franțuzoaică de șaisprezece ani dintr-un bidonville, nu are nimic în viață, dar, într-o zi, îl întâlnește pe Driss, care are totul. Fata decide să-l seducă și să se mărite cu el, însă goana după băiat este un drum anevoios prin Casablanca, oraș marcat de puternice tensiuni sociale: bogații care au toate drepturile, jointurile fumate pe marginea piscinelor, prostituatele care avortează în spatele magazinelor, șoaptele fals scandalizate, servitoarele neajutorate, hărțuite, și dorința de a fugi în lume. Dar lumea e departe...

„Un roman de debut dulce-amărui despre inevitabilitatea condiției noastre sociale și dificultățile de a ne elibera de ea. Prins în măruntaiele Casablancăi, cititorul pornește împreună cu Sarah într-o cursă frenetică pentru libertate.“ Lire Magazine Littéraire

„La fel de bogat ca regele este un roman superb pentru că ne surprinde cu fiecare pagină, ne face să râdem sau să scrâșnim din dinți. Abigail Assor reușește să schimbe tonul, trecând de la umor la emoție, dar cartea își păstrează în permanență forța. O poveste frumoasă și emoționantă.“ Le Figaro Littéraire

„Înainte de a fi un roman de dragoste – sau poate tocmai pentru că este un roman de dragoste –, cartea lui Abigail Assor este o poveste despre dominare. Puterea este pretutindeni, atât în spațiul public, cât și în cel privat.“ Libération

„Crud, solar și senzual. Un roman de debut deosebit de reușit.“ Les Inrockuptibles

În Heaven, un băiat de paisprezece ani este supus bullyingului de către colegii săi, din cauză că are un defect de vedere. În loc să riposteze, el se resemnează și se retrage într-o suferință mută. Singura care înțelege prin ce trece este colega lui, Kojima, supusă și ea unor tratamente similare din partea propriilor călăi. Oferindu-și unul altuia incomensurabila alinare de care au nevoie în clipele grele prin care trec, cei doi tineri prieteni devin tot mai apropiați. Dar, în fond, care este natura unei prietenii născute din pură teroare? Scris cu o mână sigură, dar și cu multă tandrețe, plin de observații fine, intim și multistratificat, acest roman de o simplitate profundă este încă o dovadă uimitoare a talentului de necontestat al lui Mieko Kawakami, una dintre cele mai importante voci ale literaturii contemporane.

„Cu o fină profunzime psihologică, uimitoare sensibilitate și o înțelegere plină de compasiune, Kawakami îl poartă hotărâtă pe cititor în explorarea abisului unui comportament greșit, dezumanizant.“ Publishers Weekly

„Autoarea romanului Povești de vară abordează un alt subiect rareori atins în literatură și îl disecă cu o intensitate crudă și elocventă... Un clasic neașteptat.“ Kirkus Reviews

„Scurt, dar plin de forță... Până la finalul romanului, cititorul va fi atât de captivat de detaliile viscerale și de complexitatea psihologică, încât, atunci când se va produce răsturnarea de situație, impactul acesteia va avea o forță tulburătoare și neașteptată.“ Financial Times

„Autentică și vie... narațiunea sensibilă și sugestivă a lui Kawakami o face remarcată ca un incredibil talent literar.“ Booklist

Născută în cartierul sărac al unui orășel canadian, Rose s-a luptat toată copilăria și adolescența cu Flo, mama ei vitregă, pragmatică și aspră, care o speria cu povești din propriul ei trecut și avertismente în legătură cu lumea primejdioasă din afara casei lor. Însă Rose era ambițioasă – a obținut o bursă și a plecat la Toronto, unde s-a măritat cu Patrick, vlăstarul unei familii bogate. În ochii lui era tânăra cerșetoare, „blajină și voluptuoasă, cu picioarele albe și sfioase“, iar el era cavalerul ei, fericit să-i șadă la picioare și s-o adore.

Această culegere splendidă de povestiri se citește ca un roman, urmărind viața lui Rose pe măsură ce se îndepărtează de originile sărmane și-și croiește propriul drum în lume.

„Nu știu exact dacă Tânăra cerșetoare, de Alice Munro, este o culegere de povestiri sau un nou tip de roman, dar indiferent ce ar fi, este minunată. Precizia psihologică este o încântare, iar surprizele de ordin narativ – salturi în timp neașteptate, transformarea personajelor familiare – fac această carte să fie așa cum ar trebui să fie cărțile, un pic nebunești, un pic misterioase.“ John Gardner

„Munro a combinat povestirea cu elementele specifice romanului, oferind un tip neobișnuit de desfătare literară. Fiecare din cele zece povestiri este un tot contemplativ și estetic; fiecare cuprinde o lume aluzivă și complexă, fiecare cu expresivitatea și textura ei. Spre satisfacția cititorului însă, toate aceste lumi sunt străbătute de un unic destin romanesc.“ New Republic

„De unde știi când ai de-a face cu arta, cu un talent uriaș? Simți acest lucru în siguranța, în sensibilitatea din spatele fiecărui rând; intuind ce este ținut ascuns și observând ce este oferit sau explicat. Din paginile povestirilor lui Alice Munro ne vorbește arta.“ Wall Street Journal

Sub influența charismaticului lor profesor de limbi clasice, un grup de tineri inadaptați, inteligenți și excentrici de la un colegiu de elită din New England descoperă un mod de a gândi și de a trăi cum nu se poate mai diferit de existența banală a contemporanilor lor. Dar când depășesc granițele moralității, viața lor se schimbă profund și pentru totdeauna, și descoperă cât de greu poate fi să trăiești cu adevărat și cât de ușor este să ucizi.

Donna Tartt, câștigătoare a Premiului Pulitzer pentru romanul Sticletele, s-a impus ca o autoare extrem de talentată cu Istoria secretă, un roman remarcabil – convingător și elegant, dramatic și ludic, un adevărat clasic contemporan.

„Istoria secretă este o reușită magnifică... Un roman de o forță intelectuală remarcabilă și totodată un thriller cu o intrigă perfect ritmată... Viguros, cerebral și controlat impecabil.“ The New York Times

„Excelent; în loc de obișnuitul mix de sex, droguri și rock-and-roll din colegiu, Donna Tartt a descoperit o inimă a întunericului împietrită și înfiorătoare, demnă de tragedia greacă; un roman alert și plin de tensiune... un thriller care dă de gândit.“ Newsday

„Arta narativă a Donnei Tartt ne vrăjește... Istoria secretă este o carte seducătoare, o călătorie în timp până la prieteniile aprige și impetuoase din anii de școală, când credeam cu toții că avem puterea să invocăm divinitatea și să obținem iertarea oricărui păcat.“ The Philadephia Inquirer

Bestseller New York Times  •  Cea mai bună carte a verii 2021 în New York Post  •  Roman ales de Good Morning America pentru Book Club  •  Cea mai bună carte de ficțiune istorică în She Reads  •  În curs de traducere în 15 țări

Un spațiu emblematic – The New York Public Library, Biblioteca Publică din New York – și o serie de cărți rare furate conturează cadrul și intriga bestsellerului Fionei Davis. Elucidarea misterului va aduce față în față două femei din generații diferite, de la începutul și sfârșitul secolului XX, care se luptă pentru propriile idealuri și care aleg să le urmeze, indiferent de prețul pe care trebuie să-l plătească.

În clipa în care Sadie Donovan devine curator pentru Colecția Berg a Bibliotecii Publice din New York, viața ei este în derivă. Ușor excentrica Sadie, divorțată și căutând să se regăsească, abia dacă apucă să se bucure de promovarea primită pe neașteptate, deoarece, unul după altul, exponatele care urmau să se afle în centrul expoziției pregătite de ea încep să dispară. Pentru Sadie, căutarea făptașului se transformă într-o călătorie interioară, a descoperirii de sine, o confruntare cu un trecut plin de secrete – unele ascunse bine în istoria familiei – și o formă de asumare a propriei puteri, sfidând obstacolele pe care le are de înfruntat.

„Un roman efervescent, în care tensiunea nu este aplanată de descrieri inutile sau de dezvoltări nefirești ale poveștii, iar stilistica este eficientă. O poveste trainică, precum cei doi lei de piatră care străjuiesc Biblioteca Publică din New York.“  — Kirkus Reviews

„Fiona Davis prinde cu măiestrie timpul și spațiul într-o poveste plină de mister și provocări  – într-un Manhattan pe care îl recunoaștem, dar care, în același timp, ne scapă printre degete.“ — BookTrib

„Personajele și povestea sunt sclipitoare, dar adevăratul personaj al cărții este biblioteca, pe care Fiona Davis o descrie splendid.“ — Publishers Weekly

Marele Premiu pentru roman al Academiei Franceze

Uimire şi cutremur este un roman autobiografic în care autoarea povesteşte un an (1990) din viaţa ei ca angajată a megacompaniei japoneze Yumimoto. Amélie-san, personajul central, are de înfruntat – şi o face cu cel mai rafinat umor – conflictul dintre morala şi practicile de lucru japoneze. Nevoită să servească ceaiul unei delegaţii de la o altă companie, aceasta se descurcă în buna tradiţie japoneză. Rezultatul? Delegaţii găsesc suspectă o femeie din Europa care se comportă ca o japoneză şi, în plus, mai şi înţelege japoneza. Reacţia firmei? Amélie-san este avertizată că nu trebuie să înţeleagă japoneza, că a fost special angajată ca să nu înţeleagă japoneza. „Gafele” sale derivă întotdeauna dintr-un conflict cultural între obiceiurile occidentale şi cele orientale, conflict care constituie şi tema centrală a cărţii.

O nouă poveste de dragoste înscrisă într-un triunghi sentimental, un nou roman marca Françoise Sagan, în care pasiunea se dezlănţuie şi supravieţuieşte timp de trei anotimpuri – primăvară, vară, toamnă – într-un Paris care se oferă cu generozitate îndrăgostiţilor şi burgheziei pariziene, dar cu parcimonie vieţii şi muncii de zi cu zi. Lucile este o tânără care trăieşte clipa, refuzând orice proiect de viitor. Este întreţinută de Charles – un bărbat matur şi bogat, care iubeşte necondiţionat la această femeie-copil iresponsabilă, adesea cinică, tocmai felul ei de a fi. Apariţia în scenă a tânărului Antoine, un intelectual seducător, cu venituri modeste, tulbură pacea aparentă care domneşte în lumea mondenă a seratelor luxoase, a premierelor, a vernisajelor. Întâlnirea dintre Lucile şi Antoine nu va duce la o aventură oarecare, ci la decizii radicale. Dar, oare, iubirea îşi este suficientă sieşi? Părăsit, lui Charles nu îi rămâne decât să aştepte răpăitul tobelor care anunţă capitularea lui Lucile. Romanul a fost ecranizat, în regia lui Alain Cavalier, cu Catherine Deneuve, Michel Piccoli şi Roger Van Hool în rolurile principale.

„Cu o construcţie abilă şi bine orchestrată, Capitularea este probabil unul dintre cele mai reuşite romane ale lui Françoise Sagan. Pe lângă reflecţia asupra cuplului şi a ceea ce stă la baza alegerilor în dragoste şi în viaţă în general, romanul excelează prin fineţea psihologică a personajelor... Departe de a fi un simplu roman sentimental, Capitularea oferă o profunzime şi o complexitate psihologică ce ne invită la reflecţie, în timp ce ne prezintă portretul unei femei nonconformiste corespunzător «vieţii visate» despre care vorbea Sagan.” (buzz-littéraire.com)

„Pentru o inimă copleşită de emoţie şi teamă, ce recunoaşte capitularea, fericirea este ca un infarct. Ne aruncăm în braţele cuiva, suntem nebuni de fericire. Fericirea ne loveşte ca un fulger, fericirea nu este un peisaj idilic.” (Françoise Sagan)

„Thomas Pynchon este, în acest moment, cel mai mare scriitor în viaţă din literatura lumii.” (Mircea Cărtărescu)

Bestseller New York Times

Viciu ascuns a fost ecranizat în 2014, în regia lui Paul Thomas Anderson, cu Joaquin Phoenix, Josh Brolin, Owen Wilson, Katherine Waterston, Eric Roberts, Reese Witherspoon şi Benicio del Toro.

În California, la începutul anilor ’70, Larry „Doc” Sportello, detectiv particular, este contactat de fosta lui iubită Shasta Fay Hepworth pentru a investiga un complot căruia i-a căzut victimă noul ei iubit, un dezvoltator imobiliar miliardar pe nume Michael Z. „Mickey” Wolfmann. Încă îndrăgostit de Shasta, Doc acceptă misiunea, trezindu-se implicat într-o uriaşă conspiraţie din care nu lipsesc Departamentul de Poliţie din Los Angeles, organizaţia secretă Colţ de Aur, Frăţia Ariană sau Panterele Negre, totul învăluit într-un fum gros de marijuana. Roman noir, roman politic cu puternice accente comice, Viciu ascuns este un tribut adus contraculturii hippy şi subversivilor ani ’60 – una dintre cele mai amuzante şi mai accesibile cărţi ale lui Thomas Pynchon.

La mijloc de drum intre comedie de moravuri si drama psihologica, romanul Inainte de Eden reda eternul razboi dintre sexe, caruia i se dedau mai multe personaje prinse intr-un vartej de sentimente. Elizabeth, conservatoare intr-un muzeu de istorie naturala, femeie puternica, stapanindu-si senzualitatea, dar si mania, colectioneaza amanti... Nate, sotul ei, un visator care isi adora copiii, a parasit avocatura pentru a-si urma pasiunea, aceea de a crea jucarii de lemn... Lesje, tanara paleontologa, se lasa sedusa de farmecul sters al lui Nate. Obisnuita sa studieze mai degraba dinozaurii decat complexitatea relatiilor umane, Lesje se apleaca asupra vietii existente inaintea oamenilor pe Pamant. Cand Chris, amantul lui Elizabeth, se sinucide, iar Lesje ramane insarcinata, fiecare personaj cade prada propriilor sai demoni. Cu umor crud si melancolie tandra, Atwood diseca sufletul barbatilor si al femeilor, ale caror aspiratii de a ajunge la o intelegere nu au sorti de izbanda: o patrunzatoare anatomie a mariajului modern.

Kormos Albert, adică Berți, vine pe această lume la fel ca oricare dintre noi: fără voia lui. Și tot fără voia lui este azvârlit în vârtejul nestăvilit al vieții, o viață ca o veșnică piesă de teatru, dar mereu cu alți actori. Bucurie și durere, lumină și întuneric, pace și război, existența unui om le cuprinde pe toate, însă aceasta ajunge să fie (în)frântă tocmai din cauza acestei condiții de muritor.

Berți o cunoaște pe Magdus, împreună au doi copii, meseria lui de croitor le asigură un trai cât de cât bun pe fundalul unui context politic incert și volatil (Al Doilea Război Mondial, instalarea comunismului, naționalizarea, reforma monetară și Securitatea). Doar că suferința este inerentă vieții, la fel și incertitudinea, și fiecare alegere este o schimbare de macaz pe calea destinului. Iar destinul lui Berți, precum și al oamenilor din jur, este modelat încontinuu de schimbările din interiorul și din exteriorul său.

Ajuns la cincizeci și unu de ani, Berți suferă de insomnie cronică, iar întrebările la adresa sensului vieții îl chinuie constant. În ciuda sprijinului familiei și al prietenilor, în ciuda cunoștințelor și experienței dobândite, resimte prea dureros trecerea timpului și nu mai reușește să spere la nimic frumos pentru viitor.

Teena Maguire nu trebuia să o apuce pe scurtătură spre casă în noaptea aceea. Nu după miezul nopții, nu prin parcul Rocky Point. Nu la cum era îmbrăcată: maiou, blugi scurți, sandale cu toc. Nu cu Bethie, fiica ei de doisprezece ani. Nu printre hoardele locale clocotind de hormoni, furie și alcool. Victimă a unui viol în grup, lăsată să-și dea ultima suflare în hangarul de bărci din parcul Rocky Point, Teena Maguire nu poate decât să-și dorească să nu fi supraviețuit.

Într-o proză captivantă în ritm alert, punctată de strigăte solitare în miez de noapte și de șoapte terifiante în liniștea după-amiezii, Joyce Carol Oates, laureată a National Book Award, ne deapănă povestea Teenei și a lui Bethie, a agresorilor lor și a unui erou neașteptat și tăcut, un bărbat care știe ce înseamnă dreptatea. Și iubirea.

Cel mai recent dosar de pe biroul lui Kőmives Kristóf, judecător în Buda interbelică, este divorțul soților Greiner. Nu ar trebui să fie decât un alt proces banal, dar judecătorul face o descoperire care îi tulbură liniștea: numele de dinainte de căsătorie al femeii este Fazekas. Fazekas Anna. Elanul tinereții, o plimbare pe Insulă, o privire misterioasă în lumina felinarului… Amintirea acelor clipe fugare deschide răni vechi, nebănuite sub stratul gros al anilor în care judecătorul și-a sacrificat sentimentele și gustul pentru imprevizibil de dragul păstrării unui trai burghez nepătat, fundamentat pe valori solide. Dar când domnul Greiner își face apariția în casa lui spre miezul nopții, aducând vestea morții subite a soției sale, Kristóf se trezește prins într-un dublu rol: de martor și de acuzat într-o confesiune care dezvăluie abisul dintre doi bărbați, fiecare sfâșiat între căutarea iubirii și jocul nemilos al întreținerii unor aparențe.

Prin arta desăvârșită a monologului amplu, Sándor Márai sondează la nerv conștiința umană, voința, compromisul și crevasele minciunii, atrăgându-și cititorii într-o narațiune pe cât de sfâșietoare, pe atât de sublimă.

La cei treizeci și doi de ani ai săi, Nina se consideră o femeie împlinită: tocmai i-a fost publicată prima carte de bucate și s-a mutat singură în propriul apartament. La o privire mai atentă însă, viața ei e complicată: prietenele, acum căsătorite, o evită, s-a despărțit de iubit, iar tatăl ei are Alzheimer. Ca și cum nu ar fi de ajuns, un vecin, misteriosul Angelo, îi face zile fripte. Apoi, bărbatul „perfect“ pe care l-a cunoscut recent pe internet încetează să îi mai răspundă la mesaje – un fenomen denumit ghosting, de unde și titlul original al romanului: Ghosts.

Akwaeke Emezi alcătuiește puzzle-ul unui mister aproape detectivistic și acumulează detaliile care recompun o societate tradițională în derivă, narând pe mai multe voci, schimbând perspective în încercarea de a desluși misterul: de ce a murit Vivek Oji? A fost accident sau a fost ucis – și de ce? Mama lui începe să își cunoască băiatul adolescent mai bine decât îl cunoștea pe când trăia, în timp ce prietenii lui intimi trăiesc vina de a nu fi putut face nimic pentru a-l salva.

Jake. Iubita lui. Împreună, şi totuşi fiecare singur. O maşină. Un drum de ţară interminabil, labirintic, nefast. Un monolog plin de angoase şi de întrebări existenţiale. Noapte. Frig. O fermă izolată. Părinţii lui. Un Apelant misterios. Frici şi îndoieli nerostite. Tensiune crescândă. Un om de serviciu. Furtuni de zăpadă şi crize declanşate de gânduri ce nu-ți dau pace. O școală veche. Coridoare straniu de pustii, pe care parcă le cunoști dintr-o altă viaţă. Fugă. Iarăşi fugă. Alegeri imposibile. Ciclicitate. Sfârşit.

Ca o piesă de teatru aproape mută, cartea lui IAIN REID te absoarbe în vâltoarea bizareriilor şi a enigmelor ei, pentru ca apoi să te arunce afară tot neinițiat. La final ești și mai debusolat, şi mai contrariat decât la început. Rememorările naratoarei şi dialogul paralel al celor două instanțe străine care vorbesc parcă dintr-un viitor deja întâmplat alcătuiesc intriga desfășurată în mai puţin de douăzeci şi patru de ore. Douăzeci şi patru de ore fatale.

O poveste de iubire despre doi oameni care se regăsesc atunci când lumea lor se prăbuşeşte iar toţi cei dragi îi părăsesc, Un atlas al dorinţelor zadarnice a fost publicat până în prezent în şaisprezece ţări.

În 1907, Amulya Babu a înfiinţat o făbricuţă în Songarh, un târg liniştit aşezat aproape de locul unei cetăţi străvechi de mult înghiţite de junglă. Nu ştia că în acea clipă i se hotăra destinul: sub acoperişul casei visurilor lui se vor împleti sau despărţi destinele a trei generaţii, în grădina luxuriantă se vor înfiripa iubiri şi se vor frânge inimi, iar zidurile groase se vor dovedi neputincioase în faţa Istoriei.

„O scrisoare de dragoste adresată unei Indii acum dispărute, o ţară a inocenţei şi a nopţilor de vară îmbălsămate de mirosul iasomiei." (Financial Times)

Romanul Totul sub Cer a fost distins cu Premiul Internacional Latino Book Awards în 2008 – categoria „Cel mai bun roman de epocă în limba spaniolă“.

Un roman fascinant semnat de autoarea bestsellerului internaţional Ultimul Cato, o incursiune în istoria veche a Chinei, plină de suspans, şi atmosferă de epocă.

După ce Primul Împărat reuşeşte unificarea ţării, şi cum, pentru locuitorii ei, singura lume posibilă este China, aceasta va fi numită „Totul sub Cer“.În 1923, pictoriţa spaniolă Elvira De Poulain soseşte din boemul Paris în China, tărâmul unor tradiţii ancestrale, dar şi al luptelor intestine care destabilizează ţara. De-a lungul unui traseu labirintic, Elvira şi nepoata sa Fernanda vor afla că mai importantă decât tainele lumii fabuloase a Primului Împărat al Chinei sau comoara ascunsă în mormântul acestuia este însăşi aventura iniţiatică a căutării, prilej de confruntare cu pericole exterioare, dar mai ales cu demonii lăuntrici.

Cântec de leagăn este un thriller de un umor grotesc şi o satiră nemiloasă la adresa unei lumi ultramediatizate, în care dictonul „Cunoaşterea înseamnă putere” capătă sensuri extreme. Carl Streator este un reporter însărcinat să investigheze cazul unor bebeluşi victime ale sindromului morţii subite. Nu după mult timp, el descoperă un tulburător element comun: înaintea morţii, fiecărui bebeluş i s-a citit aceeaşi poezie. Cercetările îi scot în cale o femeie cu puteri misterioase, Helen Hoover Boyle, asasin telepatic şi agent imobiliar care şi-a făcut o afacere din vânzarea de case bântuite. Helen îi confirmă bănuiala că poezia respectivă este, de fapt, un străvechi cântec de leagăn african şi o formulă magică mortală care acţionează asupra oricui. Acum Streator se vede înzestrat cu o armă teribilă, de care nu va ezita să se folosească.

„Ficțiunea înseamnă magie. Asta mi-am tot repetat citind Persoana întâi singular, strălucitul volum de povestiri al lui Haruki Murakami. Oricum ai vrea să descrii literatura lui – realism magic, realism supranatural –, Murakami îi pune pe cititorii săi din întreaga lume în fața unor întrebări esențiale pe care numai arta le poate prilejui: ce înseamnă să port cu mine bagajul propriei identități? Cine este eul din mintea mea raportat la lumea exterioară? Este omul care eram cu ani în urmă aceeași persoană care sunt acum? Poate un nume să fie furat de o maimuță?” (The New York Times Book Review)

„Un nou volum de povestiri scrise de maestrul răsturnărilor de situație dintre cele mai enigmatice (...). Personajele lui Murakami nu-și exprimă de obicei emoțiile, se revoltă împotriva urâțeniei sau a banalității lor și sunt intrigate sau speriate de realitatea lucrurilor. Dar majoritatea sunt și filozofi ce reflectează chiar la acele lucruri (...). Un volum care trebuie neapărat adăugat în biblioteca fanilor lui Murakami.” (Kirkus Reviews)

„Nu poți purta o discuție despre literatura ultimilor cincizeci de ani fără să-l menționezi pe Haruki Murakami, iar Persoana întâi singular ne amintește de ce... Autorul ne oferă opt povestiri relatate la persoana întâi: poate sunt memorii, poate e ficțiune (...). Murakami estompează mereu granițele, lăsând în seama cititorului să decidă ce e adevărat și ce nu.” (BookPage)

Autorul bestsellerului Albastru nemărginit, aproape transparent

La şaptesprezece ani, Ken Yazaki, elev în ultimul an la un liceu din Sasebo, oraş ce găzduieşte o bază militară americană, este mai puţin preocupat de examenul de admitere la facultate şi mai degrabă de cum să se elibereze de conservatorismul provincial ascultând The Rolling Stones, Simon & Garfunkel şi Led Zeppelin, citind poemele lui Rimbaud, imaginându-se Godard şi Che Guevara. Ajutat de amicii săi, Adama şi Iwase – primul cu lipici la fete, al doilea un melancolic incurabil, iubitor de jazz –, şi călăuzit de sloganul Imaginaţia la putere!, Ken pune la bătaie un arsenal complex de strategii ca să cucerească inima unei colege de care este îndrăgostit: de la discurile cu Janis Joplin până la baricadarea liceului şi organizarea unui festival al şcolii în ton cu ultimele tendinţe din arta pop de peste ocean. Personajele ce poartă numele unor celebre staruri rock şi de cinema de la sfârşitul anilor ’60, scenele hilare şi replicile spumoase creionează în romanul autobiografic al lui Ryū Murakami, ecranizat în 2004, portretul fascinant şi nostalgic al unei Japonii prinse în vârtejul ameţitor al mişcării hippy şi al protestelor studenţeşti.

Autoarea bestsellerului Ultimii copii din Tokio

Roman distins cu Premiul Noma

Romanul lui Yoko Tawada porneşte de la un fapt real: naşterea şi creşterea în captivitate, la grădina zoologică din Berlin, a unui pui de urs polar numit Knut. Memoriile unui urs polar nu este însă o biografie, ci un roman veritabil, unde viaţa reală a ursuleţului Knut este doar un pretext pentru o serie de poveşti ce alunecă sistematic în fantastic, în suprarealism, în parabolic. Cartea conţine trei părţi distincte, dar legate între ele. Cea dintâi este povestea bunicii lui Knut, o ursoaică polară din Uniunea Sovietică, ce scrie o autobiografie de succes, apoi pleacă în exil în Germania de Vest şi în Canada, ajungând în cele din urmă în RDG. A doua, o relatare din perspectiva umană a unei dresoare de circ, este povestea Toscăi, mama lui Knut, o ursoaică artistă, iar ultima parte prezintă viaţa tulburată a ursuleţului, povestită din propria perspectivă. Fantasticul, absurdul, parabolicul ce infuzează textul sunt instrumentele imaginaţiei dezlănţuite ale autoarei şi, inserate în ansamblul istorisirilor cu urşi polari şi oameni, constituie farmecul profund al romanului. Implicând permanent o subtilă, dar tăioasă critică socială – atât a comunismului, cât şi a capitalismului –, Memoriile unui urs polar explorează istoria recentă ca să vorbească despre umanitate, despre iubirea fără graniţe, despre absurdul şi farmecul existenţei.

De la autoarea de bestselleruri New York Times

O fată cuminte… Un băiat rău… Meniți să se întâlnească…

ȘI TOT CE A URMAT DUPĂ ACEEA.

Tessa Young este o fată cuminte, cu un iubit drăguț și de încredere care o așteaptă acasă. E ambițioasă, știe ce vrea și are o mamă hotărâtă să o țină pe calea cea dreaptă. Dar abia a intrat la facultate și s-a mutat la cămin, când îl cunoaște pe Hardin Scott, cu părul lui rebel, accentul britanic arogant și mulțimea de tatuaje. E arătos, sigur pe el și adesea lipsit de maniere, ba chiar puțin crud. Atitudinea și insultele lui ar trebui să o facă pe Tessa să-l urască, iar o vreme tocmai asta se întâmplă – până când ceva din latura lui întunecată o atrage și în scurt timp trezește în ea o pasiune pe care nu a mai cunoscut-o niciodată.

Hardin îi spune că e frumoasă, apoi insistă că nu e potrivit pentru ea, găsindu-și tot felul de scuze și dispărând, din nou și din nou. O ține la distanță, iar când Tessa încearcă să-l ignore, nu face decât să o aducă și mai aproape. În ciuda comportamentului său haotic, Tessa e atrasă de vulnerabilitatea lui și hotărâtă să-l scoată la lumină pe adevăratul Hardin dincolo de toate minciunile pe care acesta i le spune.

În 2018, Diégane Latyr Faye, tânăr scriitor senegalez, descoperă la Paris o carte mitică, editată în 1938, Labirintul neomenescului. Nu se mai știa nimic despre autor, numit în epocă „un Rimbaud negru", după scandalul declanșat de apariția romanului său. Diégane pornește, fascinat, pe urmele misteriosului T.C. Elimane, confruntându-se cu marile tragedii care au fost colonialismul și Holocaustul. Fără să piardă firul anchetei sale, Diégane frecventează la Paris un grup de tineri scriitori africani, care își dispută ideile, beau, fac dragoste și se întreabă despre necesitatea de a crea în condițiile exilului. În vârtejul acestei căutări, Diégane se va apropia de două femei: sulfuroasa Siga, deținătoarea unor secrete despre Elimane, și energica fotoreporteriță Aïda...

Un teatru pentru visători e un roman al visurilor utopice și al pierderii inocenței, printre artiști și poeți, alături de tânărul Leonard Cohen, dar și al unui loc care a alimentat fantezia vreme de decenii.

CD-ul cadou care însoțește romanul a fost conceput special de celebrul David Gilmour (sotul scriitoarei) – compoziție, chitară, voce, Polly Samson – versuri și Romani Gilmour (fiica lor) – harpă, voce.

O singură bibliotecă. O infinitate de vieți. Care e cea mai bună?

Undeva, la marginea universului, există o bibliotecă infinită de cărți, iar fiecare poveste din ele provine dintr-o altă realitate. Una spune povestea vieții tale așa cum e, alta spune povestea vieții tale așa cum ar fi fost dacă ai fi luat altă decizie într-un anumit moment. Toți ne întrebăm mereu cum ar fi putut să fie viețile noastre. Dar dacă am găsi răspunsul într-o bibliotecă?

Atunci când Nora ajunge în această bibliotecă, are șansa să îndrepte lucrurile – o viață plină de durere și de regrete. Are ocazia să facă totul altfel și să-și dea seama cum ar putea avea viața perfectă. Dar lucrurile nu sunt tocmai cum și le imaginează ea… Curând, alegerile pe care le face o pun într-un pericol iminent.

Înainte să expire timpul, trebuie să răspundă la o singură întrebare: care e cea mai bună cale de a-ți trăi viața?

„Matt Haig e unul dintre cei mai imaginativi scriitori ai epocii noastre. În acest roman, povestea emoționantă e plină de învățăminte despre cât de important este să apreciem viața pe care o avem.“
The Independent

„Fiecare carte de aici, fiecare carte din bibliotecă – cu excepția acesteia – reprezintă o versiune a vieții tale. Această bibliotecă îți aparține. Se află aici pentru tine. Vezi tu, viața oricui s-ar fi putut sfârși în feluri infinite. Cărțile de pe rafturi sunt viața ta, toate încep din același punct. Din clipa de față. De la miezul nopții. Marți, 28 aprilie. Dar aceste posibilități de la miezul nopții nu sunt identice. Unele se aseamănă, dar altele sunt complet diferite.“