Moderni & contemporani

Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi. Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre c

Este anul 1939. Germania nazistă.

Ţara îşi ţine răsuflarea. Moartea nu a avut niciodată mai mult de lucru, şi va deveni chiar mai ocupată. Liesel Meminger şi fratele ei mai mic sunt duşi de catre mama lor să locuiască cu o familie socială în afara oraşului München. Tatăl lui Liesel a fost dus departe sub şoapta unui singur cuvânt nefamiliar - Kommunist -, iar Liesel vede în ochii mamei sale teama unui destin similar. Pe parcursul călătoriei, Moartea îi face o vizită băieţelului şi o observă pe Liesel. Va fi prima dintre multe întâlniri apropiate. Lângă mormântul fratelui ei, viaţa lui Liesel se schimbă atunci când ea ridică un singur obiect, ascuns parţial în zăpadă. Este Manualul Groparului, lăsat acolo din greşeală, şi este prima ei carte furată. Astfel începe o poveste despre dragostea de cărţi şi de cuvinte, pe măsură ce Liesel învaţă să citeasca cu ajutorul tatălui ei adoptiv, care cânta la acordeon. În curând, va fura cărţi de la incendierile de cărţi organizate de nazişti, din biblioteca soţiei primarului, şi de oriunde le mai putea găsi.

Hoţul de cărţi este o poveste despre puterea cuvintelor de a creea lumi.

Cu o scriitură superb măiestrită şi arzând cu intensitate, premiatul autor Marcus Zusak ne-a dăruit una dintre cele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre.

ele mai durabile poveşti ale timpurilor noastre.

„Dacă ne gândim la Lolita lui Nabokov, recunoaștem gestul unui adult atotputernic care scoate o ființă vulnerabilă din lumea copilăriei, forțând-o să intre în lumea lui, alcătuită din durere, alcool și jazz. (...) Un roman tulburător despre maturizare, susținut de proza senzorială și rafinată a Gabriellei Zalapì.“

Premiul Nobel pentru Literatură 2023

Un bărbat se urcă la volan și conduce la întâmplare, fără o țintă anume. După o vreme, se trezește în fața unei păduri, pe un vechi drum forestier plin de șleauri. Soarele a apus, ninge și e foarte frig: altcineva s-ar fi întors, căutând un drum mai sigur, o cale liniștită. Dar protagonistul acestei

aventuri a pătruns deja în adâncul pădurii, iar mașina nu mai poate înainta. În timp ce caută ajutor în pădure, rătăcind, cuprins de oboseală și frig, în inima întunericului zărește o strălucire ciudată...

„Opera lui Fosse este o enigmă care insuflă speranță celor care o citesc. Ea luminează sufletul uman așa cum numai cei aleși o pot face.“ - Manuel Vilas

„Fosse se joacă adesea cu absurdul, estompând granița dintre real și imaginar. Protagonistul face o coborâre lentă, dantescă, în vid, iar Strălucirea explorează tocmai acest teritoriu liminal.“ - World Literature Today

„Marea frumusețe a ficțiunii lui Fosse stă tocmai în respingerea unei interpretări singulare; pe măsură ce lectura înaintează, povestea nu continuă pe o singură notă, ci se dezvoltă mai degrabă într-un acord în care răsună simultan toate interpretările posibile.“ - The Guardian

„Proza lui Fosse urmează fluxul conștiinței, nu știi niciodată cu adevărat încotro te îndrepți.

Dar nu contează: vrei să mergi mai departe, să te miști în ritmul cuvintelor.“ - The Financial Times

Jon Fosse (n. 1959) este prozator, poet și dramaturg norvegian, unul dintre marii scriitori ai vremurilor noastre. Cariera sa prolififică a debutat în 1983, odată cu romanul Roșu, negru. A început să scrie teatru în 1993, iar piesele sale au cunoscut un succes nemaiîntâlnit, fifiind jucate pe scenele din toată lumea. Titlurile lui sunt traduse în mai bine de 50 de limbi, iar în 2023 i s-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură. Din opera lui Jon Fosse au apărut, în Anansi.World Fiction, romanele ce alcătuiesc Septologia: Numele celălalt (2022), Eu este un altul (2024) și Un nume nou (2025).

Cioran tânăr – între disperarea proprie și fascinația distructivă care învăluie Berlinul

Berlinul nazist se ridică, iar în mijlocul acestui peisaj fragil și amenințător, Emil Cioran pășește într-o Europă în pragul haosului. Încă necunoscut, rătăcit între disperare și idei extreme, tânărul filozof român trăiește o criză interioară care îl apropie de marginea sinuciderii. Întâlnirea ficțională cu Rudolf Diels, primul șef al Gestapoului, devine un contrapunct tensionat: două conștiințe care se confruntă cu răul în formele lui cele mai subtile.

În romanul Emil, Mariam Kühsel-Hussaini imaginează cu o forță poetică rară un episod tulbure din biografia intelectuală a tânărului Emil Cioran. Plasat în Berlinul anilor ’30, într-un moment în care nazismul își construiește structurile de putere, romanul urmărește frământările interioare ale unui filozof aflat încă departe de notorietatea ce avea să vină. Între disperare și fascinație, între luciditate și rătăcire, Cioran trăiește o criză existențială care îl apropie de marginea sinuciderii.

În centrul acestei tensiuni apare întâlnirea ficțională cu Rudolf Diels, primul șef al Gestapoului – o confruntare de conștiințe ce aduce la suprafață întrebări despre rău, moralitate și fragilitatea spiritului în fața istoriei. Kühsel-Hussaini surprinde magistral atmosfera Berlinului de atunci: un oraș cu fațade reci, cu o lumină clar-obscură care reflectă contradicțiile vremii și neliniștile personajului principal.

Romanul nu este doar o interpretare îndrăzneață a lui Cioran tânăr, ci și o meditație asupra abisului interior și a rezistenței intelectuale într-o epocă marcată de violență și haos. Volumul, marcat de plasticitate senzorială și intensitate vizionară, conferă un ritm aproape hipnotic cititorului, în care disperarea se împletește cu melancolia și luciditatea.

Emil devine o explorare a limitelor gândirii, o reflecție asupra identității și o analiză a fragilității morale în fața seducției istoriei, deschizând totodată un spațiu al meditației universale asupra condiției umane, asupra forței și vulnerabilității conștiinței, asupra luminii și întunericului care alcătuiesc destinul fiecăruia.

Mariam Kühsel-Hussaini spune această poveste cu o forță poetică rară. „Stăpânește arta povestirii cu combinații de cuvinte uluitoare”, notează Foreign Rights Guide, iar Frankfurter Allgemeine Zeitung remarcă „psihologizarea profundă a personajelor, care rămân autentice chiar și în imprevizibil”.

O profeție a oracolului din Delphi, întâlnirea cu o tânără răpitoare... și soarta lui Noam este pecetluită atunci când ajunge în Atena secolului al V-lea î.Chr. La umbra Acropolei și a statuilor zeilor, pe urmele lui Aristofan și în preajma lui Socrate, îi întâlnește pe medicul Hipocrate, pe marele strateg Pericle și pe tulburătoarea Aspasia. Un roman fascinant în care Éric-Emmanuel Schmitt ne poartă, cu o erudiție dezinvoltă, la izvoarele civilizației europene.

„Opt volume, mii de pagini, o poveste care traversează milenii și mai multe civilizații, cu ambiția supremă de a nara istoria omenirii. Un pariu nebunesc? La jumătatea călătoriei, îndoielile s-au risipit și neîncrederea a făcut loc admirației.“ — Lire Magazine

„Jubilatoriu și solar, romanul Lumina fericirii nu își dezminte titlul. Citiți-l fără întârziere, pentru a înțelege de unde venim.“ — Le Pèlerin

Roman nominalizat la Prix Goncourt, Prix Goncourt des Lycéens, Prix littéraire „Le Monde”

În 1969, Albert Speer, arhitectul favorit al lui Hitler și Ministrul Armamentului și Producției de Război în cel de-Al Treilea Reich, își publică memoriile.

Revenind asupra trecutului său, de la punerile în scenă ale congreselor naziste până la prăbușirea Reichului, Speer își desăvârșește ultima metamorfoză care i-a salvat viața la procesul de la Nürnberg și care va face din el „vedeta” vinovăției germane. Susținând că nu a știut nimic despre Soluția finală, el se declară „responsabil, dar nu vinovat”. Cu toate că istoricii vor demonstra fără echivoc că a mințit, propria versiune se va impune pentru mult timp.

Într-o eră dominată de fake news, ni se oferă un roman despre una dintre cele mai mari minciuni ale istoriei. Urmărind scene din viața lui Speer, punându-le  verosimilitatea sub semnul întrebării, luminând anumite aspecte obscure, luând în considerare cercetările unor istorici importanți din perioada postbelică – printre care istoricul Gitta Sereny –, Jean-Noël Orengo ne propune o lectură amețitoare despre unul dintre cei mai iubiți colaboratori ai lui Hitler.

„Romanul «Sunteți iubirea nefericită a Führerului» de Jean-Noël Orengo demontează minciunile nazistului Albert Speer.” - Raphaëlle Leyris, Le Monde

„Un  text pe cât de necesar, pe atât de incisiv, care demonstrează că între autobiografie și autoficțiune nu e decât un pas.” - RTS Culture

„Un roman care plonjează în relația tulburătoare dintre Hitler și Albert Speer.” - Vincent Roy, Le Journal du Dimanche

„Scriitorul francez deconstruiește marea operă a arhitectului preferat al lui Hitler: «contra-ficțiunea» care i-a permis acestuia să-și salveze viața la procesul de la Nürnberg.” - Eric Loret, Libération

„Meta-biografie, reflecție asupra relației faustiene dintre artă și putere, «Sunteți iubirea nefericită a Führerului» sondează forța mistificatoare a ficțiunii de a crea realități alternative.” - Lucile Charlemagne

„Cartea nu este o biografie romanțată clasică și tocmai asta îi conferă bogăție. Ea pune accentul, mai întâi, pe relația profund ambiguă, din multe puncte de vedere, dintre Hitler și Speer, fiind totodată o demonstrație a minciunilor și omisiunilor (dovedite de arhive) pe care Speer le-a perpetuat în memoriile sale, unde fake-ul domnește și viața îi este rescrisă.” - MusemaniasBooks BE

Salman Rushdie își pune la lucru extraordinara sa imaginație pentru a evoca ultimul act al existenței în cadrul a cinci povestiri plasate în țările în care scriitorul și-a creat opera – India, Anglia și America – și populate de o galerie memorabilă de personaje. „În sud” spune povestea a doi bătrâni certăreți din Chennai, India, și a tragediei lor personale pe fundalul unei catastrofe naționale. În „Muziciana din Kahani”, scriitorul revizitează cartierul din Bombay, prezent și în Copiii din miez de noapte, pentru a spune povestea unei muziciene înzestrate cu puteri magice și a căsniciei ei nefericite cu un multimiliardar. În „Târziu”, fantoma unui universitar de la Cambridge nu-și poate afla odihna veșnică până nu se răzbună pe cel care l-a chinuit o viață întreagă. „Oklahoma” pornește de la finalul romanului neterminat al lui Kafka, America, pentru a deveni o poveste despre dispariții, amăgiri și minciuni, în care un tânăr scriitor încearcă să-și dea seama dacă mentorul său s-a sinucis cu adevărat. În fine, „Bătrânul din piață” este o alegorie sugestivă a vremurilor noastre pe tema libertății de exprimare.

Nahr este o tânără refugiată palestiniană, care luptă să-i asigure o viaţă mai bună familiei sale, în timp ce încearcă să-şi găsească un loc al ei într-o zonă a lumii devastată de războaie. Aflată într-o închisoare israeliană, îşi petrece zilele reflectând la evenimentele în urma cărora a ajuns acolo. Născută în anii 1970 în Kuweit, a visat dintotdeauna să se îndrăgostească, să aibă copii şi poate chiar să-şi deschidă propriul salon de înfrumuseţare. Însă toate aceste dorinţe sunt spulberate rând pe rând de oameni cărora le acordase încredere, dar şi de conflictele politico-militare ce răvăşesc Orientul Mijlociu. În ciuda tuturor încercărilor, Nahr refuză să fie o victimă şi luptă să-şi împlinească visurile şi să guste măcar din dulceaţa fericirii.

Pe măsură ce comunitatea lor se îndreaptă spre haos, iar pericolul pândește la orice pas, Sam și Duncan trebuie să afle cine sunt cu adevărat, ce înseamnă curajul și cum să-și dea o șansă la fericire – poate cel mai mare risc dintre toate. Dialogul spumos, personajele complementare și vulnerabilitatea din Ai grijă ce-ți dorești constituie amprenta autoarei în cea mai convingătoare formă a sa.

„Pioniera avangardei literare chineze, o maestra a literaturii experimentale.”— Porochista Khakpour Frontiera incepe cu povestea lui Lujin, o tanara care porneste pe cont propriu pentru a-si construi o viata in Pietricica, un loc oarecum suprarealist, aflat la poalele Muntelui Inzapezit, unde lupii cutreiera strazile, iar anumiti indivizi iluminati pot vedea si patrunde intr-o gradina paradiziaca.

• Amintiri care încă ard este romanul său de debut, laureat al Premiului Magnesia Litera și al Premiului Jiří Orten, ambele obținute în 2024. În romanul său de debut, care amintește de opera scriitorului francez Édouard Louis, Marek Torčík ne conduce într-o călătorie captivantă prin labirintul propriilor amintiri, evocând experiența unei copilării și adolescențe petrecute într-o familie dezbinată dintr-un orășel industrial conservator.

Tăul Iadului este romanul unui loc în care veacuri la rând doar balaurii și descoperitorii de comori au făcut istorie, asta până când nebunia dezlănțuită de război a bulversat ritmul și rostul aproape ancestral al vieții. Cutremurul – real și simbolic, cu toate replicile sale din prezent și trecut – și scrisoarea mamei adoptive, expediată de pe patul morții, au declanșat în personajul-narator aflat la întretăierea vectorilor destinului o obstinată întoarcere în trecutul niciodată limpezit până la ultimele detalii, împins mereu în subconștient de teama că nu ar putea înfrunta traumele unui timp nemilos, rezultând astfel o confesiune în care istoria îndurată cu trupul, sufletul și mintea este pusă, în sfârșit, în bătaia luminii care nu lasă umbre, pete întunecate, unghere ascunse. Evocarea se transformă, cu fiecare episod depășit, într-o epifanie salvatoare.

Roman câștigător al Bolșaia Kniga 2021 – Premiul cititorilor

Un secol de istorie armeană, văzut prin prisma femeilor dintr-un orășel de munte, se desfășoară în Simon, noul bestseller internațional al scriitoarei Narine Abgarian. Simon ne atrage într-un vârtej de povești, în care duritatea vieții se îngemănează cu delicatețea iubirii, iar tragicul și sumbrul se întrețes cu umorul și exuberanța.

Într-un orășel din Armenia, moare zidarul Simon. A avut o viață lungă, s-a bucurat de respect, dar a fost cunoscut și pentru numeroasele sale aventuri amoroase. La înmormântare se adună toate femeile pe care le-a iubit: Susanna, prima dragoste, fata cu o copilărie invadată de tenebre, Eliza, modestă și tandră, trădată de propriul soț, Sofia, frivolă și plină de viață, dar marcată de suferința numeroaselor sarcini pierdute, Silvia, internată cândva abuziv într-un spital de psihiatrie, fără dreptul de a-și mai vedea copilul. Pentru ele, iubirea lui Simon a fost vraja care le-a schimbat complet soarta. Și să nu uităm de Melania, soția care a învățat cu timpul să se resemneze cu aventurile lui, punând însă la cale din când în când câte un scandal cu țipete și veselă spartă, pentru a-și păstra demnitatea, sau de Sașia Vardanuș, personajul aproape magic, care însoțește ca un fel de cor antic povestea fiecăreia dintre femei.

„Alcătuit din povești de viață răscolitoare, romanul lui Narine Abgarian este înțelept într-un sens aproape biblic.“ — ANNA DELIANIDI

Carte nominalizată la premiul Booker Născut în Somaliland, Mahmood Mattan se stabilește în Cardiff în 1946 și se căsătorește cu Laura, o britanică dintr-o familie nu foarte înstărită. Are patima jocurilor de noroc și uneori fură lucruri mărunte din magazine, dar cu siguranță nu este capabil de crimă.

Suntem la începutul secolului XX. Conxa, în vârstă de doar 13 ani, e nevoită să plece din satul natal din Pirinei pentru a-i ajuta pe mătușa și pe unchiul ei la muncile câmpului. După câțiva ani, se îndrăgostește de Jaume, înflăcărat de idealuri și opinii politice periculoase într-o Spanie care stă pe un butoi cu pulbere. Căsnicia lor ia sfârșit după izbucnirea Războiului Civil, iar Conxa rămâne singură cu cei trei copii. Odată cu bătrânețea și cu conștientizarea apropierii morții, se uită în urmă la o viață în care a pierdut totul, mai puțin puterea de a merge mai departe.

Suntem martorii unui secol de istorie presărat cu revolte, război și doliu, dar și iubire. Avem de-a face cu o voce atemporală, deopotrivă lucidă și cuprinsă de tot felul de nuanțe contradictorii ale firii umane. E expresia oricărui om care caută să fie auzit și înțeles într-o lume în permanentă schimbare, dar care, în cele din urmă, își dă seama că s-ar putea să caute în zadar.

Publicat în 1985, romanul Ca o piatră în cădere a devenit deja un adevărat clasic, iar Maria Barbal este, fără doar și poate, una dintre cele mai importante voci ale literaturii catalane contemporane.

Maria Barbal s-a născut în 1949, în Tremp, un târgușor din provincia Lleida, comunitatea autonomă Catalonia din Spania. S-a mutat în Barcelona la 14 ani, pentru studiile liceale, considerând că această schimbare e doar o „migrațiune culturală” temporară, fără să bănuiască însă că acest oraș avea să-i devină casă. A absolvit Facultatea de Filosofie și Litere la Universitat Central (acum Universitatea din Barcelona) în 1971, apoi, în paralel cu activitatea literară, a avut o îndelungată carieră în învățământ, fiind specializată în limba și literatura catalană. A debutat cu romanul Pedra de tartera (premiile Joaquim Ruyra, 1984, și Joan Crexells, 1985), punct de referință în narațiunea catalană contemporană și tradus în nenumărate limbi. I-au urmat numeroase romane – multe dintre ele premiate –, volume de proză scurtă și o piesă de teatru. În 2022, a fost distinsă cu prestigiosul Premi d’Honor de les Lletres Catalanes, pentru întreaga activitate. Este invitată frecvent în diverse emisiuni TV dedicate literaturii și culturii, unde vorbește despre cărțile sale ori conservarea și promovarea limbii catalane.

„Orhan Pamuk a scris un roman de dragoste care poate fi oricând așezat alături de Lolita, Doamna Bovary și Anna Karenina.” (Financial Times) „Un roman al memoriei devoratoare, al dorinței și al singurătății.” (Sunday Telegraph) „Pamuk ia lumea pe care o cunoaștem și îi dă un plus de viață, o împrospătează. Astfel a ajuns unul dintre cei mai citiți scriitori pe care și-i dispută Orientul și Occidentul.” (The New York Times)

Inspirată de ajutorul real oferit de bibliotecari în cel de-Al Doilea Război Mondial, noua carte semnată de Alan Hlad, autorul bestsellerului internațional Lungul zbor spre casă, își poartă cititorii în inima Lisabonei, un oraș plin de pericole, dar și de un romantism fermecător.

În 1942, tânăra Maria Alves nu mai vrea să lucreze ca simplu angajat la Biblioteca Publică din New York. Influențată de exemplul mamei sale, Maria ajunge specialistă în microfilme și e trimisă la Lisabona într-o misiune secretă: să fotografieze cărți și periodice germane din care să poată fi extrase informații despre trupele, armamentul și planurile militare ale naziștilor. Maria îl cunoaște pe Tiago Soares, proprietarul unei librării din Lisabona, unde este adăpostită o altă operațiune tainică: falsificarea de pașapoarte și vize pentru a-i ajuta pe evrei să scape de naziști. Înconjurați de cărți vechi, mâncăruri portugheze tradiționale și savoarea unui oraș cuceritor, Maria și Tiago își văd viitorul comun amenințat de eforturile din ce în ce mai mari ale autorităților de a le dejuca planurile. Ca agent dublu, Maria câștigă încrederea unui bancher apropiat al lui Hitler, într-un joc periculos cu mize uriașe. Un roman despre curajul discret al celor care acționează din umbră, atunci când lumea pare să se destrame.

Acesta e biletul pentru buticul zilelor ploioase.
Și șansa vieții tale: să-ți dai viața la schimb pentru alta.

Serin, o adolescentă aflată încă la liceu, locuiește cu mama ei într-un apartament mic și înghesuit, fără prea mari speranțe de a merge la facultate sau de a-și îndeplini vreodată visurile. Într-o zi, din întâmplare, află despre existența unui butic magic unde îți poți vinde nefericirea în schimbul vieții pe care ți-o dorești. Însă intrarea se face doar pe bază de invitație și exclusiv în timpul sezonului ploios. Fiind printre puținii care primesc o astfel de șansă, Serin are la dispoziție doar câteva zile ca să afle ce înseamnă, pentru ea, fericirea. În caz contrar, ar urma să rămână prinsă pe vecie în lumea din interiorul buticului, populată și condusă de ființe magice mai mult sau mai puțin ostile. Însoțită de Issha, o pisică ce-și poate schimba dimensiunea după bunul-plac, Serin descoperă pe pielea ei că nu e atât de ușor să afli ce te face cu adevărat fericit și că, până și în eventualitatea în care ți-ar fi oferită pe tavă, o viață aparent perfectă poate ascunde numeroase capcane.

You Yeong-Gwang, născut la Seongnam în 1984, e un adevărat fenomen literar în Coreea de Sud. Prima sa carte, Buticul zilelor ploioase, a fost scrisă în pauzele dintre comenzi, pe când era livrator de mâncare. După ce a fost refuzat de numeroase edituri, și-a publicat cartea grație popularității extraordinare de care a avut parte pe o platformă dedicată strângerilor de fonduri. Romanul său a avut rapid parte de succes pe plan internațional, fiind tradus în peste douăzeci de limbi.

„Vai, Iepurițo, ești atââât de genială!” - Margaret Atwood

Nici că se putea simți cineva mai înstrăinat în cadrul programului aceluia de masterat în literatură extrem de selectiv de la Warren University, New England, decât Samantha Heather Mackey, bursiera. Samantha preferă compania propriei imaginații întunecate în locul companiei oamenilor. E respinsă de restul colegelor de grupă – un cerc de fete bogate și insuportabil de drăgălașe și afectate, care își spun una alteia „Iepurițo” și par trase la indigo. Însă totul se schimbă când Samantha primește o invitație la Salonul Nebunelelor, faimoasă reuniune a Iepurițelor, și se simte atrasă inexplicabil de această întâlnire, lăsând-o în urmă pe Ava, singura ei prietenă. Pe măsură ce pătrunde tot mai adânc în lumea lor sinistră și totuși foarte dulce, unde, în întâlnirea lor ritualică din afara campusului, fetele invocă ființe monstruoase, Samantha distinge tot mai puțin granițele realității, care se estompează aproape cu totul. Inevitabil, prietenia ei cu Ava și cea cu Iepurițele vor ajunge într-o coliziune letală.

„O scriere de o inteligență ascuțită și mușcătoare. Teribil de amuzantă.” - The New Yorker

„De fiecare dată când deschid cartea, dau peste o frază sclipitoare.” - Dwight Garner, The New York Times

„E trăsnită și scrântită, misterioasă și bizară, și n-o s-o mai poți lăsa din mână.” - The Washington Post

„Awad s-a afirmat ca una dintre cele mai inovatoare și mai originale autoare de azi, iar Iepurița e un roman feroce, curajos și, în esență, de neuitat.” - Los Angeles Times

„Cu imagini atât de vii și o intrigă atât de stranie și de captivantă, este o carte estivală, o comedie escapistă, e lectura aceea de pe plajă, pe care vrei s-o împărtășești cu toată lumea. Nu doar pentru că e frenetic de amuzantă și te face să râzi în hohote. Ce o face memorabilă și puternică este combinația dintre satira extremă și compasiunea imensă. Deși tăioasă ca un pumnal, Iepurița are o inimă tandră și primitoare.” - The Boston Globe

„O baie de sânge sălbatic de amuzantă. Awad amplifică, vizibil bucuroasă, caracterul coșmaresc al romanului, până când granița dintre percepție și realitate aproape că dispare complet. Este clar că Awad se distrează scriind această poveste – dovadă vărsarea de sânge –, iar încântarea ei e contagioasă. Fermecător de ascuțită. O realizare aproape perfectă a unei viziuni unice.” - Kirkus Reviews

Mona Awad locuiește la Boston și predă scriere creativă la Universitatea din Syracuse. Are o diplomă MFA la Universitatea Brown și una MScR în literatură engleză la Universitatea din Edinburgh. În lucrarea de disertație de la Universitatea din Edinburgh a tratat motivul fricii în basmele populare. În 2018, a finalizat un doctorat în scriere creativă și studii literare la Universitatea din Denver. A fost de trei ori finalistă la Goodreads Choice Awards și finalistă la Premiul Giller. 13 Ways of Looking at a Fat Girl (2016) i-a adus premiul Amazon pentru Cel mai bun roman de debut. Romanul Iepurița a fost finalist la New England Book Award, a câștigat Ladies of Horror Fiction Best Novel Award și este în curs de adaptare cinematografică în cadrul companiei Bad Robot Productions. Iepurița a fost numită Cea mai bună carte a anului 2019 de către TIME, Vogue, Electric Literature și The New York Public Library.

Reînnodând firul fascinantelor istorisiri care au consacrat-o, Isabel Allende ne oferă în Eu sunt Emilia del Valle povestea unei tinere scriitoare care călătorește în America de Sud pentru a descoperi adevărul despre tatăl său și, în cele din urmă, despre ea însăși. În paginile acestui roman, una dintre cele mai puternice scriitoare ale zilelor noastre dă viață unei eroine singulare: energică, inteligentă, sensibilă, Emilia del Valle are curajul de a-și înfrunta soarta, croindu-și un destin.

„Isabel Allende a publicat un nou bestseller seducător, Eu sunt Emilia del Valle, un roman istoric despre descoperirea de sine, ambiție și destin.“ — Harper’s Bazaar

„Isabel Allende nu dă greș niciodată când își propune să ne prindă în mrejele unei povești. Recentul ei roman are drept personaj principal o tânără scriitoare ambițioasă care își urmărește visurile – la fel cum a făcut-o chiar Allende.“ — Today

„Cel mai recent roman al lui Isabel Allende urmărește călătoria Emiliei del Valle peste continente și prin generații. Autoarea explorează teme precum dragostea, descoperirea de sine și reziliența, țesând o tapiserie emoțională ce poartă amprenta prozei sale lirice și care îi va cuceri pe cititori.“ — Al Día

„Autoarea bestsellerelor Casa spiritelor și Violeta ne aduce un nou roman excelent plasat în a doua parte a secolului al XIX-lea.“ — BookBub

În tinereţe, Florentino Ariza şi Fermina Daza trăiseră o pasionantă poveste de dragoste. Numai că viaţa îţi rezervă uneori surprize... La început, când Florentino află că Fermina se va căsători cu un doctor bogat, simte că viaţa lui s-a sfârşit. Deşi îşi găseşte echilibrul, bucurându-se de succes în afaceri şi nu numai... (cele 622 de relaţii amoroase ar putea confirma acest lucru), dragostea lui pentru Fermina rămâne la fel de puternică. Aşa că, după 50 de ani, 9 luni şi 4 zile de despărţire, Florentino îşi reînnoieşte declaraţia de dragoste în faţa femeii visurilor lui. I se va mai oferi, oare, şansa unui nou început?

Laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1982, scriitorul columbian Gabriel García Márquez s-a născut în 1927, în Aracataca, fiind cel mai cunoscut scriitor sud-american al secolului XX, devenind pe plan mondial părintele realismului magic.

„Am început să scriu din întâmplare, poate numai pentru a-i demonstra unui prieten că generaţia mea era capabilă să producă scriitori; apoi am căzut în capcana de a scrie mai departe din plăcere, iar mai târziu, în altă capcană, şi anume, că nimic nu-mi plăcea mai mult pe lume decât să scriu.”

O istorie de familie ce se întinde pe câteva generaţii, din secolul al XIX-lea până în anii 2020. Trecutul şi prezentul se întreţes pe măsură ce naratorul amnezic aşterne pe hârtie poveşti despre o galerie întreagă de personaje: un preot însingurat care se împrieteneşte cu un poet german mort de mult, o soţie de fermier fără studii care scrie un articol ştiinţific genial despre râme, un pescar expert în Kierkegaard, un muzician deprimat care află că propria familie l-a minţit din dragoste, un pomicultor cu un libido diabolic, o tânără de la oraş atrasă spre un fiord îndepărtat de amintirea unor ochi albaştri şi multe altele. Confruntându-se cu soarta brutală şi cu efectele în cascadă ale propriilor alegeri sau ale refuzului de-a alege, fiecare personaj descoperă cât te costă să-ţi urmezi acul magnetic al inimii. O tragicomedie despre moarte, muzică şi timpul care le vindecă pe toate, precum şi o saga fermecătoare despre dorinţă şi agonia sublimă a iubirii imposibile.

Jón Kalman STEFÁNSSON, unul dintre cei mai importanţi scriitori islandezi contemporani, s-a născut la Reykjavík în 1963. La doisprezece ani s-a mutat în vestul ţării, unde a lucrat până în 1982 într-o fabrică de procesare a peştelui, într-un abator, ca zidar şi agent de poliţie la aeroportul din Keflavík. În 1986, după ce a absolvit liceul, s-a întors în capitală şi s-a înscris la universitate, unde a urmat cursuri de literatură o vreme, fiind totodată profesor de liceu şi colaborând la cotidianul Morgunblađiđ. A debutat ca scriitor în 1988, publicând trei volume de poezie, iar din 1996 au urmat numeroase romane, printre care Sumarljós og svo kemur nóttin („Lumina de vară, apoi se lasă noaptea” — 2005, Premiul Literar Islandez pentru ficţiune), Între cer şi pământ (2007, Premiul P.O. Enquist) şi Fiskarnir hafa enga fćtur („Peştii n-au picioare” — 2013, Premiul revistei Lire pentru cel mai bun roman străin, nominalizat la Man Booker International Prize). La Editura Polirom au apărut Între cer şi pământ (2014, 2023), Tristeţea îngerilor (2016, 2023) şi Inima omului (2018, 2023), trilogia care l-a făcut cunoscut în toată lumea, şi Povestea Ástei (2022), care a devenit bestseller în Islanda încă de la apariţie şi i-a adus a patra nominalizare la Premiul Literar Islandez şi Premiul Folio al Librarilor pentru ediţia în limba franceză.

Volumul de faţă reuneşte microromanul Curtea blestemată şi trei povestiri apropiate ca subiect. Publicat în 1954, romanul are drept temă închisoarea – o temniţă amplasată la periferia Istanbulului, într-un spaţiu oriental, în care se desfăşoară experienţa tragică a călugărului franciscan bosniac fra-Petar. Ajuns la Istanbul ca traducător al confratelui Tadija Ostojić pentru un proces, fra-Petar devine victima unor împrejurări nefericite şi este întemniţat în urma unei confuzii. Rămâne aproape două luni în închisoare, trăind o experienţă amară ce-l va marca pentru tot restul vieţii şi întâlnind personaje unele mai stranii decât altele, care îl fac să reflecteze profund la putere, la mecanismele şi urmările sale. Înainte de moarte, fra-Petar povesteşte această experienţă unui călugăr tânăr. Povestirile „Paharul”, „La moara de apă” şi „Farsa de la hanul lui Samsara” completează romanul prin prezenţa personajului fra-Petar, înfăţişat în diferite ipostaze, creionând destinul tragic al omului obişnuit, căruia îi conferă însă o dimensiune filozofică şi universală.

„O meditaţie asupra puterii surprinzător de actuală.” (Le Temps)

„Curtea blestemată este o suită de ecluze narative, o galerie de oglinzi şi un studiu implicit, de o magistrală simplitate, despre modalităţile de a povesti, de a deforma, de a divaga, de a contamina prin conversaţie. O capodoperă succintă despre puterile imaginaţiei şi despre imaginaţia puterii.” (Libération)

„Diamant pur al literaturii iugoslave, Curtea blestemată face parte dintre acele texte pe care nu încetăm să le recitim.” (Le Courrier des Balkans)

Ivo ANDRIĆ (1892-1975), laureat al Premiului Nobel pentru Literatură în 1961, este unul dintre cei mai cunoscuţi şi mai traduşi autori de limbă sârbă. Născut în Bosnia (în perioada când era administrată de Imperiul Austro-Ungar), îşi petrece copilăria la Vişegrad, oraşul despre care va scrie în cel mai celebru roman al său, E un pod pe Drina... În timpul studiilor universitare la Viena face parte din mişcarea revoluţionară Tânăra Bosnie, care militează pentru unirea cu Serbia, şi e un apropiat al cercurilor naţionaliste sârbe, ceea ce duce la arestarea lui după asasinarea arhiducelui Franz Ferdinand în 28 iunie 1914. Eliberat un an mai târziu, se stabileşte la Belgrad, devenind o figură extrem de cunoscută în cercurile literare din capitală, drept care i se propune o funcţie în noul guvern. În calitate de diplomat, este detaşat în mai multe capitale europene, printre care şi Bucureşti, unde apără cu mare eficienţă interesele regatului iugoslav. Întors în capitală, va scrie cele două volume care-i vor aduce renumele, alcătuind un adevărat opus magnum balkanicus: Cronică din Travnik (1945) şi E un pod pe Drina... (1945). Se vor adăuga alte romane şi volume de povestiri, precum Povestea cu elefantul vizirului (1948), Curtea blestemată (1954), Omer-paşa Latas (postum, 1977). La Editura Polirom au apărut: E un pod pe Drina... (2018, 2020), Cronică din Travnik (2019), Povestea cu elefantul vizirului (2020), Povestiri din singurătate (2020) și Omer-paşa Latas (2021).

BESTSELLER internațional vândut în peste 10 milioane de exemplare.

Este o carte captivantă și profundă, care abordează teme precum prietenia, iubirea, arta și căutarea sensului vieții. Romanul descrie viața care se desfășoară într-un elegant imobil parizian, în care locatarii aparent obișnuiți ascund povești fascinante. Povestea urmărește două personaje principale: o portăreasă discretă și înțeleaptă și o fetiță de doisprezece ani, inteligentă și sensibilă. Cele două se împrietenesc și încep să vadă dincolo de aparențe. Ascunzându-se în  spatele unor false banalități, se dovedesc culte și  încep să descopere frumusețea și sensul vieții în lucrurile simple, în mijlocul unei lumi aparent superficiale.

În roman se pun sub semnul întrebării convențiile sociale și stereotipurile, acestea aducând în prim-plan ideea că frumusețea se poate ascunde în cele mai neașteptate locuri. Romanul oferă o perspectivă sensibilă asupra condiției umane într-o lume complicată și agitată.

Nu este doar o carte remarcabilă, cu personaje fascinante, ci și o lectură esențială pentru cei care caută ceva care să-i provoace și să îi inspire.

„Acest roman amuzant și emoțional prezintă două dintre personajele mele feminine preferate.“ Gillian Anderson

„O carte splendidă, o fabulă filosofică încântătoare, care a cucerit milioane de cititori și nu dă niciun semn că s-ar opri.“ Elle

„Această carte sau Prozac? O întrebare insolită? Nici gând! Un cabinet de psihoterapie parizian prescrie de câteva luni pacienților săi Eleganța ariciului: <<Această carte este un adevărat laborator alchimic, unde fiecare își poate găsi rezolvarea propriilor probleme>>.“ Jérôme Dupuis, L’Express

„Eleganța ariciului? este o carte minunată, amuzantă, aparent inocentă.“ John Lichfield, The Independent

Cel mai cunoscut roman al lui Ismail Kadare, tradus în peste 40 de țări, Generalul armatei moarte este o cutremurătoare poveste atemporală despre vinovăție – personală și colectivă – și destin, definitorie pentru  întreaga opera a scriitorului albanez. În 1983, a fost ecranizat în regia lui Luciano Tovoli, avându-i în distribuție pe Marcello Mastroianni, Michel Piccoli și Anouk Aimée.

La 20 de ani de la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial, un general italian este trimis în Albania pentru a recupera și repatria rămășițele soldațiilor căzuți în luptă. Ajuns acolo, întâlnește un general german sosit într-o misiune similară. Călătoria, proiectată într-o atmosferă onirică, în timpul căreia încearcă să își îndeplinească sarcina – o datorie de onoare față de cei care și-au pierdut viața –, se transformă într-o explorare de sine și o coborâre în infern.

Scriitorul albanez ISMAIL KADARE (1936–2024) a absolvit filologia la Tirana și și-a continuat studiile la Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova. A debutat la 18 ani cu un volum de poezie, Inspirații juvenile, căruia îi urmează în 1957 un al doilea, Visări. Trecerea la proză o face în 1963 cu romanul Generalul armatei moarte (Humanitas Fiction, 2020), care-i aduce notorietatea internațională. În anii următori publică romane și numeroase volume de povestiri, dobândind o reputație greu de egalat în lumea literară: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronică în piatră. Vremea nebuniei (1971, 2005; Humanitas Fiction, 2012, 2022), O capitală în noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii însingurări (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arce (1978; Humanitas Fiction, 2015), Firida Rușinii (1978; Humanitas Fiction, 2016), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfârșit de iarnă (1988; Humanitas Fiction, 2024). În 1990 Kadare primește azil politic în Franța și până în 2001 locuiește la Paris, perioadă în care îi apar romanele: Piramida (1991), Umbra (1994; Humanitas Fiction, 2008, 2015), Spiritus (1996; Humanitas Fiction, 2012), Florile înghețate din martie (2000). În 2001 Kadare se întoarce în Albania. Continuă să scrie romane care se bucură de succes: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Accidentul (2008; Humanitas Fiction, 2011), Cina blestemată (2009; Humanitas Fiction, 2013), Păpușa (2015; Humanitas Fiction, 2018). Firmanul orb (Humanitas Fiction, 2017) conține cinci dintre nuvelele sale istorice, iar Călărețul cu șoim (Humanitas Fiction, 2020) – patru nuvele investigând absurdul totalitar. Kadare este și autorul unor eseuri și scrieri memorialistice, cum ar fi Povara crucii (1991; Humanitas Fiction, 2025), Dimineți la Café Rostand (2014; Humanitas Fiction, 2021) și Înfruntare la nivel înalt: Misterul convorbirii telefonice Stalin–Pasternak (2018; Humanitas Fiction, 2022). A fost recompensat cu numeroase premii și distincții literare, printre care primul Man Booker International Prize (2005) și Jerusalem Prize (2015). În 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, în grad de Comandor. Opera sa, nominalizată frecvent la Premiul Nobel, este tradusă în aproape 50 de țări.

„Am scris această carte pentru mine, dar și pentru oamenii aflați mereu în căutare, pentru cei însetați, neliniștiți, pentru cei care se simt prinși în capcană, pentru oamenii care, poate încă din copilărie, au simțit că trebuie să existe un sens mai înalt al vieții decât cel care ne-a fost arătat.“ — ELIZABETH GILBERT

„Un fenomen editorial: brutal de onestă, cutremurătoare și fascinantă… Elizabeth Gilbert este, fără îndoială, o forță literară.“ — The Boston Globe

„Ceea ce dă valoare acestei cărți este confruntarea neînduplecată a autoarei cu ea însăși.“ — Los Angeles Times

„Captivantă, pătrunzătoare, sfâșietoare – o carte care te marchează.“ — The Washington Post

„Cea mai dură și sinceră carte de memorii a lui Elizabeth Gilbert. Autoarea nu cruță nimic, dezvăluind fără ocolișuri iubirea, dependența și lungul drum al vindecării.“ — Elle

Ismail Kadare a fost una dintre cele mai puternice voci ale literaturii europene contemporane. În 2005 i s-a acordat primul Man Booker International Prize, în 2009, Premio Príncipe de Asturias de las Letras şi în 2015, Jerusalem Prize. 

„Eu, călugărul Gjon, fiul lui Gjorg Ukcama, ştiind că pre limba noastră încă nimic nu s-a scris despre podul de peste Ujana cea Rea, ba chiar continuă să se vorbească despre el vrute şi nevrute, mulţime de scorneli şi vorbe mincinoase, acum, când podul a fost deja isprăvit şi chiar stropit în trei rânduri cu sânge, la temelie şi pe culme, m-am hotărât să-i aştern cronica pe hârtie…“

În primăvara lui 1377, pe malul râului Ujana cea Rea, la debarcaderul plutaşului, un necunoscut cade scuturat de convulsii. Semn dumnezeiesc, conchide imediat unul din călătorii martori ai întâmplării. Călugărul Gjon se îndoieşte de mesajul divin, dar lucrurile sunt de-acum puse în mişcare. Contele Gjika, stăpânul locului, permite construirea unui pod de piatră, care să-i „pună căpăstru“ Ujanei. Însă apa nu pare să-şi accepte înfrângerea, iar picioarele podului, la care lucrează con­structorii ziua, se surpă noaptea. Să fie mâna celor care administrează plutele şi nu vor să-şi piardă câştigurile, sau podul are nevoie, cum spune străvechea baladă balcanică, de zidirea unui om între pietrele sale? Indiferent de răspuns, podul cu trei arce se întemeiază pe crimă. În cronica lui, călugărul Gjon Ukcama spune povestea podului, consemnând „minciuna, adică ceea ce se vede, şi adevărul, cel care nu se vede“ şi desluşind în faptele înfricoşătoare semnele funeste ale unei tragedii mult mai mari care ameninţă Bizanţul şi Balcanii.

„Cartea lui Kadare este o parabolă politică de o simplitate înşelătoare, o poveste intensă, care aminteşte de romanul Aşteptându-i pe barbari al lui J.M. Coetzee.“ (The New York Times)

„Podul cu trei arce a fost scris parţial în 1976 şi definitivat în anul următor, perioadă în care Kadare se afla în «purgatoriu» – i se retrăsese dreptul de a publica.“ (Éric Faye)

Scriitorul albanez ISMAIL KADARE (1936–2024) a absolvit filologia la Tirana și și-a continuat studiile la Institutul de Literatură Maxim Gorki din Moscova. A debutat la 18 ani cu un volum de poezie, Inspirații juvenile, căruia îi urmează în 1957 un al doilea, Visări. Trecerea la proză o face în 1963 cu romanul Generalul armatei moarte (Humanitas Fiction, 2020), care-i aduce notorietatea internațională. În anii următori publică romane și numeroase volume de povestiri, dobândind o reputație greu de egalat în lumea literară: Cetatea (1970), Mesagerii ploii (1970; Humanitas Fiction, 2010), Cronică în piatră. Vremea nebuniei (1971, 2005; Humanitas Fiction, 2012, 2022), O capitală în noiembrie (1974), Amurgul zeilor stepei (1976; Humanitas Fiction, 2009), Iarna marii însingurări (1977), Aprilie spulberat (1978), Podul cu trei arce (1978; Humanitas Fiction, 2015), Firida Rușinii (1978; Humanitas Fiction, 2016), Palatul Viselor (1981; Humanitas Fiction, 2007), roman interzis de regimul lui Enver Hodja, Concert la sfârșit de iarnă (1988; Humanitas Fiction, 2024). În 1990 Kadare primește azil politic în Franța și până în 2001 locuiește la Paris, perioadă în care îi apar romanele: Piramida (1991), Umbra (1994; Humanitas Fiction, 2008, 2015), Spiritus (1996; Humanitas Fiction, 2012), Florile înghețate din martie (2000). În 2001 Kadare se întoarce în Albania. Continuă să scrie romane care se bucură de succes: Fiica lui Agamemnon (2003), Succesorul (2003), Accidentul (2008; Humanitas Fiction, 2011), Cina blestemată (2009; Humanitas Fiction, 2013), Păpușa (2015; Humanitas Fiction, 2018). Firmanul orb (Humanitas Fiction, 2017) conține cinci dintre nuvelele sale istorice, iar Călărețul cu șoim (Humanitas Fiction, 2020) – patru nuvele investigând absurdul totalitar. Kadare este și autorul unor eseuri și scrieri memorialistice, cum ar fi Povara crucii (1991; Humanitas Fiction, 2025), Dimineți la Café Rostand (2014; Humanitas Fiction, 2021) și Înfruntare la nivel înalt: Misterul convorbirii telefonice Stalin–Pasternak (2018; Humanitas Fiction, 2022). A fost recompensat cu numeroase premii și distincții literare, printre care primul Man Booker International Prize (2005) și Jerusalem Prize (2015). În 2016, statul francez i-a conferit Legiunea de Onoare, în grad de Comandor. Opera sa, nominalizată frecvent la Premiul Nobel, este tradusă în aproape 50 de țări.

Câștigător al Premiului Ramon Llull 2024 și tradus în peste unsprezece țări, Istoria unui pian este un roman emoționant despre maturizare și pierdere, despre legături neașteptate și loialitate, despre cum un instrument muzical creează o punte între oameni, vreme de aproape un secol. O poveste profund umană, în care prietenia și muzica înving timpul, războiul și moartea.

Un pian Grotrian-Steinweg Boudoir VII f308, bijuterie Art-Déco ajunsă într-o stare deplorabilă, dar cu un sunet hipnotic, catifelat, exact cel pe care muzicianul Ramon Gener îl căuta de o viață, este descoperit și salvat în plină pandemie. Restaurarea îi scoate la iveală identitatea – numărul de serie 31887, indicându-i originea: Braunschweig, Germania, 1915 –, dar și o misterioasă listă de nume inscripționate în interiorul său. Comandat special pentru Johannes Schulze, un tânăr muzician de geniu, pianul traversează marile catastrofe ale secolului XX. Rând pe rând, Ortrud Schulze, Johannes Schulze, Ryan Morris, Scott Morris, Emily Morris, doar câteva dintre numele caligrafiate cu grijă în interiorul instrumentului, își spun povestea. Fir al memoriei și al umanității, pianul leagă vieți care altfel nu s-ar fi întâlnit niciodată: vieți frânte și salvate, pierdute și regăsite, toate adunate într-o singură respirație sonoră.

„Dacă muzica ne poate salva, atunci și literatura poate. O comoară, o carte magnifică. Extrem de subtilă și captivantă. Ne face mai sensibili la trecutul recent și la felul în care reverberează și azi în noi. O carte a marilor idei.“  — Juriul Premiului Ramon Llull

„Împletirea poveștilor personale ale protagoniștilor cu istoria europeană este remarcabilă; la fel și pacifismul care se desprinde de aici.“  — Núria Pradas

„Unul dintre cele mai importante romane catalane din ultimii ani.“  — Pere Gimferrer

„Ramon Gener face posibil imposibilul: își transmite întreaga pasiune pentru muzică, seducându-i până și pe cei mai sceptici.“  — New Barcelona Post

Arundhati Roy este prima scriitoare indiană care a câștigat Booker Prize. Premiul i-a fost acordat pentru romanul de debut, Dumnezeul lucrurilor mărunte, care, prin amestecul de exotism, misticism și istorie indiană, prin erotismul intens inserat în peisajul unei societăți fracturate în caste și condiționate de prejudecăți religioase, prin intensitatea poetică a limbajului și inventivitatea explozivă a stilului, s-a bucurat imediat de succes.

Sudul Indiei, 1969. Înarmați cu inocența invincibilă a copiilor, gemenii Rahel și Estha își trăiesc vârsta nevinovată la adăpostul unei familii pestrițe: frumoasa, dar singuratica lor mamă, care îl iubește noaptea pe bărbatul pe care copiii ei îl adoră ziua; bunica lor oarbă, care cânta la vioară; unchiul lor drag, chefliu, marxist radical, afemeiat; o mătușă antipatică, pe care o dezamăgire în dragoste a făcut-o să savureze toate nefericirile celor din jurul ei... Dar, când verișoara lor din Anglia împreună cu mama ei vin în vizită de Crăciun, gemenii află că lucrurile se pot schimba într-o clipă.

„Dumnezeul lucrurilor mărunte explorează soarta tragică a unei familii ce încalcă «legile care stabileau cine trebuie iubit și cum». […] De la prima propoziție, e limpede că am fost prinși în mrejele unei voci noi… o voce de o frumusețe care îți taie răsuflarea.“ (Observer)

„Un roman strălucit. Pe cât de subtil, pe atât de puternic.“ (New York Times)

„Un debut uluitor.“ (Economist)

Dacă timpul te-ar lăsa să revii, ai trăi diferit sau ai iubi la fel? „De două ori” este prima carte de dragoste a lui Mitch Albom, autorul bestsellerului Micul Mincinos și a fenomenului Marți cu Morrie, cea mai vândută carte de memorii din toate timpurile. Este o poveste despre tentația de a „juca rolul divinității”, despre limitele voinței umane și despre acceptarea vieții așa cum este, cu pierderi, speranță și finalitate.