Moderni & contemporani

În New Yorkul anilor 1910, două surori, Luella și Effie, află un secret șocant despre tatăl lor, ceea ce o va face pe cea dintâi să se răzvrătească împotriva familiei. Răzvrătirea sa nu va fi lipsită de consecințe însă, căci, într-o dimineață, Effie descoperă că Luella a dispărut. Convinsă că tatăl lor a trimis-o la Casa Milei pentru a o
pedepsi pentru comportamentul ei neadecvat și libertin, Effie face tot posibilul pentru a intrat în acest adăpost pentru fete sărace și decăzute și a-și salva sora. Presupunerile ei se dovedesc a fi greșite însă, și cum nimeni nu-i crede povestea, singura ei șansă de salvare depinde de încrederea pe care i-o oferă enigmaticei Mable. Pe măsură ce destinele lor se întrepătrund, Mable și Effie vor fi nevoite să se bazeze pe prietenia lor fragilă pentru a supraviețui.

Daniel Kehlmann împletește cu măiestrie poveștile unor figuri istorice reale, într-un roman ce urmărește aventurile celebrului bufon Till Eulenspiegel (în text, Tyll Ulenspiegel) prin Europa devastată de Războiul de Treizeci de Ani. Printre regi blestemați, regine ce complotează neobosit, iezuiți care vânează vrăjitori și blasfematori, printre obuze ucigătoare și țărani-alchimiști, Tyll dansează și păcălește moartea, aducând la lumină nebunia regilor și înțelepciunea nebunilor. Exploatând legendele medievale germane, Daniel Kehlmann realizează portretul plin de umor macabru al unui personaj aflat în căutarea libertății absolute, un spirit rebel.

Un regizor-cult care, de la debutul cu Reservoir Dogs (1992), urmat de Pulp Fiction (Palme d’Or 1995), nu mai are nevoie de nici o prezentare, devine acum romancier, rescriind și îmbogățind povestea fascinantă din filmul A fost odată la Hollywood. În iunie 2021, în săptămâna când a fost lansat, debutul literar al lui QuentinTarantino a intrat direct pe primul loc în New York Times Bestsellers List și în topul vânzărilor de pe Amazon.

Potrivit lui Tarantino, romanul este „o regândire completă a întregii povești“, comică, savuroasă, dar uneori dură, în care a adăugat detalii diferitelor secvențe și personaje, inclusiv mai multe capitole ce dezvăluie povestea vieții lui Cliff Booth (interpretat în film de Brad Pitt, care a primit un Oscar, un premiu BAFTA, precum și alte numeroase distincții), o paranteză narativă despre Charles Manson, noi întâmplări al căror protagonist este Rick Dalton (interpretat în film de Leonardo Di Caprio). Avem în roman anul 1969, muzica, mașinile, filmele și spectacolele TV ale epocii. Și, mai ales, avem Hollywoodul, cu minciuna feerică și realitatea brutală, așa cum ni le livrează un maestru al povestirii care-l cunoaște ca pe propriile buzunare.

PULITZER PRIZE 2015 — Andrew Carnegie Medal for Excellence in Fiction 2015 — Australian International Book Award 2015 — roman finalist la National Book Award 2014 — bestseller nr. 1 New York Times — cartea anului 2014 la Hudson Booksellers — cartea anului 2014 la New York Times Book Review — una dintre cele mai bune cărţi ale anului 2014 la Powell’Books, Barnes & Noble, NPR’s Fresh Air, San Francisco Chronicle, The Week, Entertainment Weekly, Washington Post, Christian Science Monitor, Daily Beast, Slate.com, Seattle Times, Oregonian, Guardian — bestseller nr. 2 pe Amazon.com — tradus în peste 40 de limbi.

Cu o structură labirintică pusă în pagină magistral, romanul multipremiatului scriitor american Anthony Doerr urmează vieţile a două personaje, Marie-Laure – o tânără franţuzoaică lipsită de vedere – şi Werner – un orfan de origine germană – , care ajung să se întâlnească în timp ce amândoi încearcă să depăşească suferinţa fizică şi psihică îndurată în timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Marie-Laure se va refugia, dintr-un Paris devenit de nerecunoscut din pricina haosului care a cuprins întreaga Europă, în Saint-Malo, unde locuieşte unchiul ei care suferă de agorafobie. Werner, orfan pasionat de tehnică, şi în special de transmisiunile radio, va ajunge cu armata germană în Franţa şi, în cele din urmă, la Saint-Malo. Deşi întâlnirea dintre cei doi nu va dura mai mult de o zi, ea va fi hotărâtoare pentru destinele personajelor, afectând inclusiv vieţile generaţiilor viitoare. Povestea lor e însă şi a unui misterios diamant, în căutarea căruia se află ofiţerii germani şi despre care se spune că îi va oferi posesorului viaţă veşnică, dar niciodată fericire. Dincolo de farmecul rar al naraţiunii, cititorul va regăsi un mesaj legat de importanţa solidarităţii şi a iubirii aproapelui.

„Lumina din titlu este legată de ceea ce auzise Werner într-o emisiune radiofonică de la sfârşitul anilor ’30: creierul uman are capacitatea de a crea lumină în întuneric. Ideea reverberează cu atât mai puternic, cu cât înaintează acţiunea romanului.“ (New York Times Book Review)

„O meditaţie despre soartă, liberul-arbitru şi felul în care, în vreme de război, micile alegeri pot avea consecinţe majore.“ (New Yorker )

„O poveste superb spusă, minunat scrisă. Fiecare element al ei revelează o informaţie care încarcă naraţiunea cu semnificaţie, până ce, la final, cutia magică a romanului se deschide dând la iveală comoara ascunsă înăuntru.“ (Washington Post)

Cărţile scriitoarei Care Santos sunt traduse în peste 20 de ţări. În 2014 Poftă de ciocolată a fost distins cu Premio Ramon Llull, cel mai important premiu literar catalan.

Sara, Aurora, Marianna – trei femei din trei secole, unite de pasiunea pentru ciocolată, cărora destinul le-a scos în cale aceeaşi ciocolatieră fină, din porțelan alb, produsă în Secolul Luminilor în manufacturile de la Sèvres. Un triptic fascinant, care reface, în sens invers, în scriituri şi pe tonalităţi diferite, dincolo de captivantele istorii personale, povestea parfumatei băuturi coborând în timp din prezent până în secolul XVIII, de la sofisticata ciocolată cu condimente de astăzi la cea artizanală. „Aerul pe care îl respiră“ personajele – reale și imaginare, îmbibat de aromele ciocolatei și de magia ariilor celebre, le îmbibă, la rândul lui, toate trăirile – dragoste, trădare, dorințe, ambiții – în orașul dulciurilor și al operei, Barcelona.

„Îmi place să construiesc o poveste pornind de la lucruri mărunte, iar ciocolata este unul dintre lucrurile mărunte care îmi oferă pretextul de a vorbi despre istoria mare.“ (Care SANTOS)

„Un roman polifonic, ingenios construit de o autoare obișnuită să reînvie personajele istorice și să le dea viaţă celor fictive. În această aventură temporală, toate acționează împinse de aceeași pasiune pentru ciocolată.“ (Sílvia Tarragó Castrillón)

„Această nouă carte confirmă talentul şi forţa imaginativă a lui Care Santos.“ (El País)

„Care Santos a construit o carte multifaţetată, cu multe chipuri şi arome, care vor satisface toare gusturile.“ (David Fajardo)

„Un roman pasionant, care unește cu măiestrie personajele reale cu figurile picareşti, rod al imaginației autoarei: n-aveţi cum să nu fiţi captivaţi.“ (Manila Tortorella)

„Dacă eterna revenire este povara cea mai grea, atunci, vieţile noastre, proiectate pe acest fundal, pot apărea în toată splendoarea uşurătăţii lor. Dar este, într-adevăr, greutatea cumplită şi uşurătatea frumoasă? Povara cea mai grea ne striveşte, ne face să ne încovoiem sub ea, ne lipeşte de pământ. Dar, în poezia de dragoste a tuturor veacurilor, femeia doreşte să fie împovărată de greutatea trupului bărbătesc. Aşadar, cea mai grea povară este, în acelaşi timp, imaginea celei mai intense împliniri vitale. Cu cât mai grea e povara, cu atât mai apropiată de pământ e viaţa noastră, şi cu atât e mai reală şi mai adevărată. În schimb, absenţa totală a poverii face ca fiinţa umană să devină mai uşoară ca aerul, să zboare spre înălţimi, să se îndepărteze de pământ, de fiinţa terestră, să fie doar pe jumătate reală, iar mişcările sale să fie deopotrivă libere şi nesemnificative.Şi-atunci, ce să alegem? Greutatea sau uşurătatea?“ (MILAN KUNDERA)

În vara ameţitoare a anului 1977, o tânără naivă pe nume Calista Frangopoulou pleacă din Atena pentru a se aventura în lumea largă. Pe o insulă grecească transformată în platou de filmare, se trezeşte lucrând pentru faimosul regizor hollywoodian Billy Wilder, despre care nu ştie mai nimic. Dar răgazul pe care îl va petrece în această viaţă nouă şi plină de strălucire o va schimba definitiv. În timp ce Calista este încântată de aventura în care s-a trezit, Wilder trăieşte cu sentimentul că steaua lui s-ar putea să fi apus. Refuzat de Hollywood, şi-a finanţat noul film cu bani din Germania, iar atunci când merge la München pentru alte filmări, Calista se trezeşte că îl însoţeşte într-o călătorie pe firul memoriei spre inima întunecată a istoriei familiei lui. Într-un roman care este deopotrivă o poveste plină de delicateţe a maturizării eroinei şi un portret intim al uneia dintre cele mai fascinante personalităţi din istoria cinematografiei, Jonathan Coe se apleacă asupra naturii timpului şi a gloriei, asupra familiei şi a tentaţiei periculoase a nostalgiei.

Nu ne putem alege moștenirea. Dar putem alege ce vom deveni?

În California zilelor noastre, Eleanor Bennett le lasă celor doi copii ai ei, Byron și Benny, o moștenire tulburătoare: un tort cu fructe tradițional din Caraibe, preparat după o rețetă străveche, precum și o înregistrare audio. În mesajul ei, Eleanor le împărtășește o poveste tumultuoasă despre o tânără înotătoare care fuge de pe insula unde s-a născut și a crescut, fiind suspectă de comiterea unei crime. Istoria sfâșietoare dezvăluită pas cu pas de Eleanor, secretele încă ascunse și misterul unui copil de mult pierdut pun la grea încercare tot ceea ce au știut până atunci cei doi frați, cu privire la descendența lor și la propria identitate.

Italia este epuizată. Sătulă de clasa politică. Sătulă de moderații inepți și de mașinațiile agonizante ale unei democrații ce pare să nu mai funcționeze. În timp ce liderii țării au stat cu mâinile în sân, bucurându-se de siguranța Parlamentului, un om din exterior a urcat până în vârf. Este un inadaptat prin excelență, un protector al veteranilor de război demobilizați rușinos, un vagabond care-și caută drumul. Vorbește în numele proscrișilor, al renegaților și al celor care pun mai presus de orice puritatea ideologică. Este un fost lider socialist înlăturat de partidul său, directorul unui mic ziar de opoziție, un agitator politic neobosit. Ca un animal, simte că se apropie schimbarea. Este Benito Mussolini. M. Fiul secolului descrie ascensiunea fascismului din perspectiva fondatorului său. Bogată în detalii și presărată cu documente și surse autentice, este o operă impecabilă de ficțiune istorică, cu o rezonanță dramatică în epoca noastră.

Şase tineri, trei băieţi şi trei fete, stau de vorbă într-un McDonald’s din Moscova şi ajung la o dispută aprinsă despre naţionalism şi manipulare politică. Sunt studenţi din Belgrad şi se află în Rusia într-o excursie – un cadou de absolvire a facultăţii, înaintea examenelor finale. Excursia aceasta va schimba destinul uneia dintre fete: Ana Mladić, personaj inspirat din realitatea cea mai cruntă a fostei Iugoslavii, la începutul anilor ’90, în timpul războaielor sârbo-croat şi sârbo-bosniac. Ana nu este nimeni alta decât fiica generalului Ratko Mladić, pe care ea îl adoră şi îl consideră un adevărat erou al Serbiei, dar care avea să fie repede cunoscut în toată lumea ca „măcelarul din Balcani” şi judecat la Haga pentru crime de război. Romanul Fiica Estului, care are în centru destinul tragic al Anei, a trezit un interes enorm, căci pare aproape de necrezut cum a reuşit o tânără scriitoare din Spania să se documenteze la faţa locului, să înţeleagă şi să recreeze istoria – veche sau recentă – a unei regiuni din Europa ce pare uneori de neînţeles chiar şi pentru istorici.

Dans grotesc, cel de-al doilea roman scris de Huxley, este o satiră la adresa cercurilor intelectuale londoneze de după Primul Război Mondial. Sătul de cariera de pedagog de şcoală, unde are senzaţia că îşi îndobitoceşte elevii cu fraze sforăitoare, şi entuziasmat de proiectul pantalonilor săi pneumatici, tânărul Theodore Gumbril pleacă să-şi caute norocul în capitală. Dar Londra postbelică pare să fi devenit o lume lipsită de valori, cuprinsă de o adevărată febră a hedonismului şi populată de personaje groteşti – pictori rataţi, poetaştri înflăcăraţi, critici pompoşi, savanţi mediocri şi muze năzuroase. Mizând pe un stil versatil, ce poate trece uşor de la liric la absurd, Huxley creează un roman de un umor cuceritor şi o erudiţie sclipitoare, ce surprinde prin vitalitate şi originalitate.

Într-o lume în care incendiile sunt tot mai numeroase și speciile dispar una după alta, bătrâna mamă a Annei e pe moarte. Condamnată la supraviețuire de mila copiilor săi, supusă unor intervenții medicale din ce în ce mai disperate, bolnava își focalizează atenția asupra ferestrei din rezerva sa de spital, evadând în viziuni de basm sau de coșmar. Când observă că degetul îi dispare, apoi, câteva luni mai târziu, îi dispare și genunchiul, Anna simte și ea atracția ferestrei. Începe să vadă că și alții își pierd părți din corp în același fel, deși nimeni altcineva nu observă. Tot ce poate să facă eroina este să-și țină mama în viață. Dar fereastra se deschide tot mai larg, făcându-i pe Anna și pe cititor să se adâncească într-o frumoasă poveste despre suferință și posibilități, despre pierdere, iubire și papagali cu burtă portocalie... Unul dintre cele mai reușite romane ale lui Richard Flanagan, Oceanul viselor este o vâlvătaie care luminează ceea ce rămâne atunci când infernul atrage totul în vârtejul lui: în parte, elegie; în parte, vis; în parte, speranță.

Ce carte uimitoare! O capodoperă. Acest roman este o revelație și un triumf din partea unui scriitor care își demonstrează încă o dată profunzimea talentului evoluând cu mare ușurință într-un registru nou, nefamiliar. Este, în egală măsură, temporal și atemporal; plin de disperare, dar marcat de speranță; furios și comic; trist și cu o doză de magie. Sydney Morning Herald

Atenție: acest roman tratează teme sensibile și conține descrieri care vă pot afecta emoțional.

Un emigrant evreu, ajuns deja la o vârstă înaintată, trăiește liniștit într-o zonă rurală din Franța până într-o zi când jandarmeria se prezintă la el acasă pentru a-l aresta. Cu o virtuozitate stilistică incontestabilă, romanul reconstituie pledoaria finală a bărbatului dinaintea acuzatorilor săi, sondând intimitatea unei minți alienate. Propria moștenire genetică tenebroasă nu-l exonerează pe acuzat, dar creează premise pentru un monolog interior sinuos, halucinant.

Eludând orice lectură superficială, Degenerat este un roman sfâșietor ce dă glas unui discurs șocant, lugubru și captivant totodată.

„Ariana Harwicz nu slăbește frâiele nicio secundă. Totul este intensitate, un șir continuu de imagini frapante, de șocuri verbale. Și poezie, multă poezie...” Isaac Rosa

„Scriitoarea Ariana Harwicz suspendă orice posibilă lectură în cheie moralistă, fără a cădea, însă, în cinisme facile. Romanele sale găsesc tonul unui adevăr pe care cititorul trebuie treptat să-l accepte.” Martin Kohan

„Harwicz ne demonstrează că stranietatea limbajului este o opțiune politică.” Marta Sanz

Pământul, într-un viitor nu prea îndepărtat. Optzeci la sută din speciile de animale au dispărut. Rândunicile-de-mare arctice migrează dintr-o emisferă în alta, din zona arctică în Antarctica și înapoi, odată cu schimbarea celor două anotimpuri polare. În călătoria lor, sunt condiționate de găsirea puținelor bancuri de pește rămase în oceane. Și se pare că se află la ultima lor migrație, după care și ele vor dispărea.

Franny Lynch nu are studii, dar are o pasiune incurabilă pentru păsări și tot ce-și mai dorește este să urmeze rândunicile-de-mare arctice în această ultimă călătorie. Îmbarcată la bordul unuia dintre puținele vase de pescuit oceanic care au mai rămas, navighează în urmărirea celor trei puncte roșii de pe radar – cele trei rândunici marcate –, fugind în același timp de propriul trecut, de propriile coșmaruri și de propria natură tulburată și rătăcitoare.

În Migrații, drama speciilor care pier se împletește cu drama oamenilor care nu știu să trăiască altfel decât distrugându-și planeta și epuizându-și resursele, dar și cu drama individuală a lui Franny, un copil abandonat, o femeie care nu se poate vindeca prin iubire și care pare să nu-și găsească propria cale de supraviețuire.

„Visceral și tulburător... Narațiunea acestui roman abundă în descrieri extrem de sugestive ale peisajelor planetei și ale locuitorilor ei care se zbat să supraviețuiască și conține multe reflecții minunate asupra responsabilităților noastre față de coabitanții noștri de pe pământ... Migrații este un roman alert, bine construit, care rămâne în minte mult după ce călătoria s-a încheiat.“ The New York Times Book Review

„Reconstituind din fragmente cine este cu adevărat protagonista, McConaghy creează un portret detaliat al unei femei aflate în pragul colapsului, consumată de drama unei lumi care este la fel de distrusă cum este și ea. Migrații oferă o privire sumbră asupra unui viitor ce nu pare foarte îndepărtat, ceea ce face vocea lui Franny cu atât mai puternică.“ TIME

Această carte a apărut cu sprijinul Guvernului Australiei, prin intermediul Australia Council, organismul său de finanțare și consiliere în domeniul artelor. 

În zorii unei zile din 1899, într-un orășel de pe coasta Oceanului Indian nu departe de Mombasa, Hassanali pornește spre moschee. Nu ajunge însă acolo, deoarece din deșert se împleticește spre el un englez murdar și epuizat care îi cade la picioare. Bărbatul acela este Martin Pearce – scriitor, călător și orientalist debutant. După o perioadă de refacere, Pearce îl vizitează pe Hassanali ca să-i mulțumească pentru că l-a salvat, însă acolo o cunoaște pe sora lui Hassanali, Rehana, care îl cucerește instantaneu.

În acest orășel părăginit de la marginea vieții civilizate, în timp ce imperiul se pregătește să treacă în noul secol, începe o poveste de dragoste pasională care face punte între două culturi, urmând să reverbereze de-a lungul a trei generații și peste continente.

Arturo și Wilhelm, fiul cu nume de stea și tatăl rătăcitor, trăiesc pe insula Procida, aflată în Marea Mediterană. Tatăl dispare de acasă cu lunile, în timp ce Arturo rămâne în grija servitorilor, petrecându-și timpul singur, hoinărind pe insulă și citind cărți de aventură și război. Arturo își venerează tatăl, în ciuda cruzimii și a răcelii cu care acesta din urmă îl tratează adesea. Dar când băiatul împlinește 14 ani, tatăl se întoarce împreună cu o mamă vitregă, Nunziata, o tânără de o rară frumusețe, crescută în sărăcie și lipsuri. Apoi, urmându-și instinctele, tatăl dispare iar, lăsându-i pe cei doi în voia destinului: Arturo să-și împlinească dorința de libertate și aventură, Nunziata, să-și crească copilul abia născut.

Câștigător al Premiului Strega Giovani

Carlo, un profesor de creative writing, și Margherita, o arhitectă devenită agentă imobiliară, formează un cuplu tânăr fericit, în care fiecare partener este perfect conștient de frământările celuilalt. Se iubesc, însă în același timp au dorințe care trec dincolo de pereții dormitorului lor. Carlo tânjește după frumusețea liniștită a uneia dintre elevele sale, Sofia, iar Margherita visează la mâinile puternice ale terapeutului ei, Andrea.

Opera lui Amos Oz este tradusă în peste patruzeci de limbi.

Într-un Tel Aviv măcinat de nesiguranţă, un scriitor e invitat la un eveniment literar organizat cu prilejul apariţiei celui mai recent roman al său. Plictisit de laudele sforăitoare aduse de gazda evenimentului, scriitorul dă frâu liber imaginaţiei şi îi transformă pe cei prezenţi în sală în personaje ale unui roman improvizat, virtual, care se desfăşoară în paralel cu realitatea imediată. O chelneriţă voluptuoasă, un adolescent timid cu aspiraţii poetice, o femeie între două vârste însetată de cultură, o tânără frumoasă, dar timidă şi lipsită de şarm, un funcţionar bolnav care a câştigat la loterie, un bărbat în vârstă rămas fără slujbă, care locuieşte împreună cu mama sa într-o fostă spălătorie, un poet căzut în uitare, toţi contribuie, cu poveştile lor, la desăvârşirea unei opere nescrise, iar autorul ei ajunge să se întrebe, orgolios, dacă nu cumva oamenii întâlniţi la tot pasul nu trăiesc decât pentru a-i servi drept sursă de inspiraţie. Însă, pe măsură ce povestirea capătă contur, creatorul pierde controlul asupra lumii pe care credea că o stăpâneşte şi se vede prins într-o intrigă neprevăzută: dar dacă întâmplările şi replicile sunt, de fapt, reale, iar scriitorul doar înregistrează, purtând faimoasa oglindă stendhaliană de-a lungul propriului drum?

Amos Oz scrutează pasiunile şi slăbiciunile omeneşti într-o mare carte despre singurătate. Între prieteni a primit în 2013 National Jewish Book Award USA. Opera lui Amos Oz este tradusă în peste patruzeci de limbi.

Între prieteni este „un roman din povestiri“ ce recompun universul dens şi apăsător al vieţii într-un kibbutz din anii '50 ai veacului trecut, în răstimpul dintre două războaie. Viaţa locuitorilor este aspră, guvernată de reguli inflexibile şi, uneori, absurde, iar personajele suferă, mai toate, de singurătate, cum ar fi tatăl care nu poate accepta faptul că trebuie să-şi culce fiul, noapte după noapte, într-un dormitor special, destinat copiilor din kibbutz, tânjind mereu după apropierea trupului mititel şi alimentându-şi zi după zi frustrarea. Întreaga comunitate vuieşte în clipa în care secretarul, un tânăr destoinic, întâiul copil născut în kibbutz, este bănuit a avea o relaţie secretă cu una dintre cele mai frumoase şi dorite femei – o tânără căsătorită, în mod inexplicabil, cu un bărbat lipsit de maniere, total nepotrivit pentru ea. Un cuplu se destramă din pricina infidelităţii soţului, însă un schimb de scrisori între soţie şi cea pentru care a fost părăsită dezvăluie viaţa monotonă şi neîmplinită a tinerilor care trăiesc în kibbutz. Părinţii îşi sacrifică relaţia cu propriii copii de dragul unor idealuri la care nu pot renunţa, iar copiii lor, odată deveniţi adulţi, caută instinctiv o fericire la care visează să ajungă în afara hotarelor kibbutzului.

„Între prieteni explorează strălucit relaţiile nesigure şi sensibile dintre bărbaţi şi femei, dintre părinţi şi copii, dintre prieteni şi duşmani, într-un limbaj care se potrivește perfect cu tonul laconic al naraţiunii.“ — Guardian

„Noua Hilary Mantel.“
Cosmopolitan

Bestseller Sunday Times

Autoare finalistă a Women’s Prize for Fiction, Futures Award

Roman nominalizat de Waterstones la categoria Best Book of the Year

Nu există familie perfectă. Ea ar trebui să știe cel mai bine. Dar cum poate împiedica istoria să se repete?

West Yorkshire, Anglia, 1904. Când Ruby May primește o poziție de dădacă în casa lui Charles și Lilian England, o familie de industriași bogați, ea speră că acesta va fi noul început pe care și-l dorește. Dar, pe când încearcă din greu să se adapteze la viața însingurată de pe domeniul Hardcastle House, își dă seama că ceva e putred în familie. Ceva legat de frumoasa și misterioasa doamnă England...

Doamna England este portretul extraordinar al unei căsnicii din epoca edwardiană, o poveste captivantă despre bărbați și femei, putere și control, curaj, adevăr și cea mai amară decepție. Pe fundalul unui peisaj dramatic, cu personaje vibrante, acest roman demonstrează că Stacey Halls este una dintre cele mai incitante voci noi din literatura britanică.„Absolut uluitor! (...) Un hibrid superb între Daphne Du Maurier și Henry James.“
Liz Hyder

„Fotografia mea era lipită pe copertă, mai mare decât aș fi vrut; păream severă și deloc zâmbitoare, cu o mână odihnindu-se nervos pe masa de lângă mine. La finalul celor trei luni de probă, doamna Radlett a evaluat calitatea broderiilor mele ca fiind foarte bună, punctualitatea – excelentă, îngrijirea – excelentă, curățenia – excelentă, ordinea – excelentă, personalitatea – excelentă, tactul cu musafirii – foarte bun, tactul cu copiii – excelent, tactul cu servitorii – foarte bun, capacitatea de a-i distra pe copii – excelentă, capacitatea de a gestiona copiii – excelentă și priceperea generală – excelentă. Mi-am primit certificatul în toamnă și l-am ținut în cufăr. Unele dădace l-au trimis acasă pentru ca părinții lor să-l înrămeze, dar eu m-am închipuit înmânându-i-l mamei mele și văzându-i uimirea că există diplome pentru îngrijirea copiilor.“

Într-un sat cu numai trei străzi, situat în teritoriul disputat de forțe ucrainene loialiste și separatiste, au mai rămas doar doi locuitori: Serghei Sergheici, un inspector de protecția muncii pensionar, devenit apicultor, și „dușmanul său din copilărie“, Pașka. Existența celor doi e marcată de privațiuni și de absurdul războiului. Pentru Serghei însă, cât timp ciclul natural nu se întrerupe, iar primăvara se apropie, universul și viața încă mai au un sens. Misiunea pe care și-o asumă este aceea de a-și duce albinele cât mai departe de zona de conflict, astfel încât să poată culege polenul în pace. În periplul său, Sergheici întâlnește combatanți și civili de pe ambele părți ale liniei frontului –
ruși, ucraineni, tătari din Crimeea –, dezarmându-i prin inocența sa și prin structura
sa morală.

Prin personajele sale, dialogurile vii și umorul fin, Andrei Kurkov ne propune un roman impresionant și actual despre viața oamenilor simpli care caută să se adapteze războiului, așa cum s-ar strădui să se obișnuiască cu un vecin scandalagiu și bețivan. Sau, mai simplu spus, un roman despre pace în vreme de război.

Roman al devenirii și o sofisticată poveste de iubire, Iuda repune în discuție, din perspectivă etică, politică și istorică, figura trădătorului și conceptul de tradare. O realizare literară de proporțiile unei simfonii, Iuda îmbină un subiect pasionant cu reflecții îndrăznețe asupra evenimentelor istorice care au determinat, pe de o parte, relațiile dintre evrei și creștini și, pe de alta parte, cele dintre Israel și lumea arabă.

În decorul neprietenos al unui Ierusalim iernatic de la începutul anului 1960, tânărul Shmuel Asch înțelege ca viața lui are nevoie de o schimbare. Dezamăgit în urma unei povești de dragoste încheiate brusc și sclav al unei vieți studențești lipsite de satisfacții, el hotaraște să se izoleze în casa veche a unui batrân intelectual infirm, a carui nora îl angajează pentru a-i ține acestuia companie câteva ore în fiecare zi. Ceea ce nu știe Shmuel este ca traiul între zidurile groase ale casei de la marginea orașului vechi, alaturi de doi oameni aparținând parca altor vremuri, nu face decât sa-l reconecteze la viața, pregătindu-l pentru ceea ce-l așteaptă cu adevărat. El descopera treptat toate fațetele iubirii și ale sacrificiului, pe masură ce desface taina celor în casa cărora locuiește.

Roman adaptat după filmul cu același nume, regizat de Martin Bourboulon, cu Romain Duris și Emma Mackey în rolurile principale

Paris, 1886. Obsedat de turnul „său" de metal, înalt de 300 de metri, pe care s-a ambiționat să îl ridice în mijlocul parcului Champ-de-Mars, Gustave Eiffel lucrează zi și noapte în atelierele lui. Expoziția universală merită din plin acest pariu, iar Franța are nevoie să-și recapete încre-derea în puterea sa. Dar este oare acesta singurul motiv care îl face pe așa-numitul „magician al fierului" să-și rescrie întruna schițele pentru a găsi forma perfectă? De când a lansat acea idee nebunească, inginerul pare posedat.
Cea care îi apare neîncetat în fața ochilor este Adrienne, iubirea sa pierdută și regăsită, cu arcuirea minunată a spatelui ei, dinspre ceafă până la talie. Brusc, Gustave are o revelație: linia ce leagă baza de vârful turnului nu trebuie să fie dreaptă, ci una curbată, întrupată, vie. De acum înainte, viața lui Gustave se va învârti doar în jurul unei litere, A mare, litera turnului său, avântându-se spre cerul Parisului, gata să-l străpungă și să-l cucerească…

Tetralogia Marea fertilității, pe care Yasunari Kawabata o considera o capodoperă, a fost scrisă între 1965 și 1970. Terminat în anul fatidic 1970, Templul Zorilor este al treilea roman din tetralogie, după Zăpada de primăvară și Cai în galop. Ultimul, Îngerul decăzut, a fost încheiat de Yukio Mishima în dimineața zilei de 25 noiembrie 1970, cu câteva ore înainte de sinuciderea sa rituală.

Trimis în Thailanda pentru a rezolva un caz important, faimosul avocat Honda află din întâmplare că în familia regală există o prințesă, Ying Chan, care susține că este reincarnarea unui tânăr din Japonia. Fetița este chiar fiica prințului Pattanadid, colegul de școală al adolescenților Honda și Kiyoaki, iar întâlnirea cu ea tulbură echilibrul respectabilului om al legii. Întors în Japonia zguduită de cel de-al Doilea Război Mondial, acesta se dedică aprofundării budismului, încercând să elucideze misterul ciclului existenței. Zece ani mai târziu, o va reîntâlni pe exotica prințesă, venită la studii în Japonia. De data aceasta, neliniștea metafizică resimțită de Honda în preajma lui Ying Chan se întrețese cu o iubire a cărei intensitate îl va împinge la fapte aflate dincolo de limitele morale.

Citindu-l, nu știi dacă delicatețea sau cruzimea prevalează în acest roman care pune întrebări despre viață, moarte și karma, scris de unul dintre cei mai importanți scriitori japonezi actuali, Teru Miyamoto, tradus deja în colecția „Raftul Denisei“ cu bestsellerul Brocart de toamnă.

În anii ’70, la Osaka, Tetsuyuki se mută într-o cămăruță neîngrijită pentru a fugi de creditorii răposatului său tată. Panoul electric nu funcționează, și în prima noapte, bătând un cui pe întuneric, Tetsuyuki descoperă că a străpuns corpul unei șopârle, care însă supraviețuiește. Tânărul îi dă șopârlei un nume – Kin – și începe să aibă grijă de micul animal. Noapte de noapte, Tetsuyuki vorbește cu Kin, povestindu-i fie despre complicata relație cu iubita lui, Yōko, fie despre fuga constantă de recuperatorii violenți. Zi după zi, tânărul înfruntă viața, refuză, primește și dăruiește prietenie și iubire. La capătul unui an de ciudată tovărășie, în lumina plăpândă de aprilie, Tetsuyuki va afla dacă rănile trecutului s-au vindecat suficient și dacă are puterea de a-și urma calea.

Un roman despre Sylvia Plath

Câștigător al SVT Kultur Augustpriset 2021, cel mai important premiu literar suedez

Euforie reconstituie ultimul an din viața uneia dintre cele mai importante poete ale secolului XX, zugrăvind portretul unei minți strălucite, angrenate într-o luptă acerbă cu lumea, cu cei dragi – și, nu în ultimul rând, cu sine însăși.
Sylvia e însărcinată cu al doilea copil și foarte entuziasmată de noua aventură în care a pornit împreună cu soțul ei, Ted Hughes. S-au retras la țară, departe de zgomotul și agitația marelui oraș, într-un vechi conac pe care vor să-l transforme într-un cămin primitor.
Dar treptat această lume începe să devină apăsătoare pentru Sylvia, care își dorește cu disperare să scrie, să iubească, să trăiască, să devină faimoasă. În timp ce Ted se bucură de un succes tot mai mare ca poet și începe să tânjească după altceva în afară de mica lor lume insulară, Sylvia se simte întemnițată de dragostea pentru el și totodată dependentă de prezența lui. Într-o scriitură impetuoasă, aluvionară, obsesivă, o cunoaștem pe Sylvia Plath imaginată de Cullhed: disperată, incandescentă, jucăușă, geloasă, grandilocventă, cu un irezistibil monolog interior care dezvăluie o artistă de o forță cu totul ieșită din comun.

"Cullhed descrie cu o remarcabilă intuiție și cu multă duioșie ciocnirea violentă, neîntreruptă dintre condiția de mamă și cea de soție perfectă și, totodată, dintre poezie și frumusețe. Euforie ne arată că literatura poate învinge moartea." – Aftonbladet

„Romanul lui Cullhed invită cititorul în universul lăuntric al Sylviei Plath, unde este martorul fiecărui gând și al fiecărei emoții pe care poeta le trăiește. E o experiență atât de fascinantă, încât vrei să-i fii alături personajului până la sfârșit." – Svenska Dagbladet

„În această reconstruire literară a unei figuri iconice, Elin Cullhed pătrunde în mintea Sylviei Plath, oferindu-ne acces neîngrădit la tot zbuciumul său sufletesc. Scriitura e atât de convingătoare, încât povestea marii poete a secolului XX e mai actuală ca niciodată, iar autoarea pare să aibă o afinitate profundă cu propriul ei personaj." – SVT Kultur

Bernhard Schlink este autorul bestsellerului Cititorul.

Bernhard Schlink reconstituie viaţa unei femei de o dârzenie şi o vitalitate remarcabile, care-şi trăieşte iubirea imposibilă în Germania, între sfârşitul secolului al XIX-lea şi anii ’70 ai celui următor. Olga este o poveste despre iubire şi singurătate, despre forţă şi neputinţă, despre certitudine şi rătăcire, despre tensiunea ce se naşte între istoria personală şi istoria unei naţiuni care traversează două războaie mondiale devastatoare. Imaginea personajului central se întregeşte şi capătă treptat profunzime prin împletirea celor trei părţi ale cărţii, cu trei perspective narative distincte, urmărind evoluţia Olgăi Rinke şi neaşteptatul deznodământ al poveştii ei.

Povestea lui Iris are puterea să ne facă să ne dorim ca, asemenea lui Benjamin Button, să ne trăim viața în sens invers; ba chiar mai mult de-atât, să ne dorim să pornim în viață cu înțelepciunea vârstei înaintate și să o încheiem în inocența copilăriei.

Desfășurându-se pe fundalul social devastat de conflicte politice și militare al secolului XX, povestea din Asasinul orb se întrețese magistral pe trei planuri: planul prezent, în care Iris, ajunsă la o vârstă foarte înaintată și folosindu-se de un umor sec și o voce lipsită de sentimentalism, își parcurge istoria; trecutul rememorat, scindat necruțător în două de moartea timpurie a Laurei; și lumea imaginată de personajele din cartea scrisă de Laura înainte să moară. Numitorul comun al acestor trei cadre, deși sugerat de-a lungul cărții – uneori abia ghicit, alteori mai proeminent –, nu se conturează concret decât odată cu finalul memorabil, când devine evident că pentru a păstra un secret, oricât de monstruos ar fi el, este suficient să pretinzi că nu există.

Roman nominalizat la Man Booker Prize

„Cel mai bun roman de până acum al lui Siri Hustvedt” (The Washington Post)

În Caracas, Venezuela, Adelaida Falcón îşi înmormântează mama – singura familie pe care a avut-o vreodată – şi se teme că, la lăsarea nopţii, hoţii vor jefui mormântul. Nici măcar morţii nu-şi pot afla liniştea aici. Adelaida a copilărit într-o Venezuelă prosperă, care primea imigranţi în căutarea unei vieţi mai bune, locuind împreună cu mama ei într-un apartament modest. Dar acum? În fiecare zi se aşază la coadă la pâine, care se termină invariabil înainte să ajungă la casă. În fiecare noapte îşi astupă ferestrele cu bandă adezivă ca să nu intre gazele lacrimogene împrăştiate de forţele de ordine asupra protestatarilor. Când nişte femei care se dau drept revoluţionare îi ocupă apartamentul, Adelaida se vede nevoită să ia o serie de decizii îngrozitoare pentru a putea supravieţui într-o ţară ce alunecă în anarhie, unde cetăţenii par tot mai învrăjbiţi unii împotriva altora. Dar cât de departe este dispusă să meargă? Romanul Karinei Sainz Borgo este o odă adusă poporului venezuelean şi un memento terifiant al felului în care lumea aşa cum o ştim se poate dezintegra într-o clipă sub ochii noştri.

„O poveste tulburătoare, scrisă cu mare forţă, pe cât de disperată, pe atât de actuală.” (Kirkus Reviews)

„Proza admirabilă a Karinei Sainz Borgo dezminte realitatea brutală a prăbuşirii societăţii civile pe care o dezvăluie în această puternică perspectivă literară asupra Venezuelei sfâşiate de conflicte.” (Booklist)

„O poveste universală… Cu o voce care păstrează un echilibru perfect între răceală şi melancolie, ca a unei jurnaliste care caută şi descoperă realitatea în ficţiune, Karina Sainz Borgo spune o poveste care nu mai este a ei, ci a devenit deja a noastră.” (la Repubblica)

„Vocea unei conştiinţe… Un roman scris într-un stil sobru, concis, direct, de o extraordinară forţă expresivă. Pur şi simplu magistral.” (Fernando Aramburu, El Mundo)