Moderni & contemporani

Rebecca Makkai a este autoarea romanelor Marii încrezători, The Hundred-Year House și The Borrower, precum și a colecției de proză scurtă Music for Wartime. Makkai predă la Sierra Nevada College și Northwestern University și este Director Artistic la StoryStudio Chicago.
Cărțile ei au fost traduse în 14 limbi, iar prozele ei scurte au fost incluse în antologiile The Pushcart Prize XLI (2017), The Best American Short Stories 2011, 2010, 2009 și 2008.
Rebecca Makkai are două fiice și locuiește la Chicago.

DANIELA KRIEN s-a născut la Neu-Kaliß, în Germania de Est, în 1975. În 1999 s-a mutat la Leipzig, unde locuiește și în prezent cu cele două fiice ale sale. A studiat la Leipzig comunicarea și mass-media, audiind și cursuri de studii culturale. Din 2010 se dedică în exclusivitate scrisului. Romanul ei de debut, Irgendwann werden wir uns alles erzählen (Cândva ne vom povesti totul), din 2011, a fost tradus în 15 limbi și a fost ecranizat de Emily Atef. În 2014 îi apare volumul de povestiri Muldental. În 2015 a primit Premiul pentru debut Nicolaus Born. În 2020 i s-a decernat Sächsischer Literaturpreis pentru scrierile sale în proză. Romanul Iubirea în caz de urgență (Die Liebe im Ernstfall; Humanitas Fiction, 2021), publicat în 2019, a fost finalist al Premiului pentru literatură „Text & Sprache“ des Kulturkreises der deutschen Wirtschaft. În 2019 a ajuns numărul 1 pe lista bestsellerurilor Der Spiegel timp de trei săptămâni și drepturile lui de traducere sunt vândute în peste 25 de țări.

Margaret Eleanor Atwood (n. 1939) este o binecunoscută scriitoare canadiană – poetă, romancieră, eseistă şi critic literar – a cărei operă a fost tradusă în peste patruzeci de limbi. Devenită celebră în special pentru romanele sale, printre care se numără Femeia comestibilă (1969), Femeia-oracol (1976), Ochiul de pisică (1988), Mireasa Hoţomană (1994), Alias Grace (1996) şi Asasinul orb, care i-a adus prestigiosul Booker Prize în anul 2000, Atwood este revendicată de mişcarea feministă de pretutindeni datorită puternicelor personaje feminine portretizate în cărţile sale.

Faimosul roman Povestea Slujitoarei a fost încununat cu Premiul Governor General şi trofeul Arthur C. Clarke, ocupându-şi locul binemeritat în rândul distopiilor literare alături de 1984 a lui George Orwell şi Fahrenheit 451 a lui Ray Bradbury. Serialul cu același nume, realizat de HBO, s-a bucurat de un imens succes. Cu Testamentele, mult așteptata continuare a Poveștii Slujitoarei, Margaret Atwood a obținut al doilea Booker Prize din carieră.

Fredrik Backman este editorialist, blogger și unul dintre cei mai populari scriitori suedezi contemporani. Cărțile sale au fost traduse în peste treizeci și cinci de limbi. Trăiește la Stockholm împreună cu soția și cei doi copii ai săi.

Romanul său de debut Un bărbat pe nume Ove a cunoscut un succes mondial, iar ecranizarea lui a fost nominalizată la Oscar pentru Cel Mai Bun Film Străin (2016) și a fost desemnată Cea mai bună comedie a anului (la Premiile Academiei Europene de Film - 2016).

Romanul se bazeaza pe povestea adevarata a unei asistente germane curajoase, insarcinata cu ingrijirea celor mai tineri prizonieri din Auschwitz. Astfel, Mario Escobar aduce la viata povestea despre Helene, o femeie care a sacrificat totul pentru familie si a luptat cu indarjire pentru copiii pe care spera sa ii salveze ...

Paradisul lui Queenie Malone este o poveste surprinzătoare și emoționantă, despre relațiile complicate dintre mame și fiice și magia pe care ți-o aduce o familie pe care ți-o alegi. Tilly era o fetiță căreia îi plăceau fantomele, băuturile acidulate și bisericile catolice, însă cel mai mult să locuiască în Brighton, în magnificul Hotel Paradis al lui Queenie Malone, cu familia sa inadaptată, dar plină de iubire. Copilăria fericită i-a fost spulberată când mama ei a trimis-o departe de singura casă pe care o iubise vreodată, fără explicații și fără niciun avertisment. Peste ani, când mama ei moare, Tilda se întoarce la Brighton și, cu ajutorul lui Queenie, pornește să descopere misterul exilului ei de la Hotelul Paradis, doar pentru a afla că mama ei nu este femeia pe care credea că o cunoaște...

În 1983, o scrisoare ajunge la Liverpool din Italia, iar în interiorul ei se ascund secrete nebănuite. Este găsită trei decenii mai târziu exact de persoana care nu trebuia să o vadă niciodată. Atunci când Allie deschide un plic găsit acasă la bunica ei, viața i se schimbă, la fel ca și tot ce știa despre familia sa și despre ea însăși. Adevărul riscă să îi rănească pe cei la care ține Allie, așa că ea angajează un detectiv ca să afle ce s-a întâmplat în viața mamei sale, în vara dinainte ca Allie să se nască. După ce își ia concediu de la munca ei de cercetare, Allie pornește într-o călătorie inițiatică pe malurile mângâiate de soare ale lacului Garda, alături de cel mai bun prieten al ei, Ed. Dar secretele care ies la iveală îi depășesc așteptările și Allie trebuie să găsească tăria de a-și înfrunta trecutul...

Julien Sandrel s-a născut în 1980 la Hyeres, în sudul Franței. În copilărie, visa să se facă scriitor sau regizor. Deși pasionat de film și literatură, și-a luat licența în agronomie la Paris, apoi a făcut un master în marketing. În prezent, locuiește la Paris cu soția și cei doi copii ai lor.
La Editura Trei, de același autor a apărut Camera minunilor, romanul său de debut, tradus în 25 de limbi și recompensat, în 2019, cu Prix Méditerranée des lycéens și Prix des lecteurs U. Romanul este în curs de ecranizare.

Acest volum ne permite să călătorim înapoi în timp pentru a descoperi viața uneia dintre acele femei geniale, care face parte din istoria științei: Marie Curie, câștigătoare a două premii Nobel. Ideea de a scrie o prefață pentru o carte care să cuprindă jurnalul lui Marie Curie a îndemnat-o pe autoare să istorisească, în felul său, viața omului de știință polonez. Luând ca punct de plecare jurnalul scris de Marie Curie după ce soțul ei moare într-un accident, autoarea construiește o relatare biografică a vieții cuplului, pe care o îmbină cu amintiri și experiențe personale, din viața trăită alături de propriul soț, relatate la trei ani după moartea acestuia, și se vede uneori reflectată în sentimentele pe care Marie le exprimă în jurnal.

Dov și Yitzhak trăiau într-un sat mic din Munții Ungariei, izolat atât de lume, cât și de ororile războiului. Dar, într-o zi în 1944, totul se schimbă. Naziștii iau cu asalt casele sătenilor evrei și îi informează că au o oră să se pregătească de plecare. O oră până când un tren avea să îi ducă la Auschwitz. Un roman extraordinar, plin de speranță, o poveste despre o familie despărțită de Holocaust și drumul lor complicat pentru reîntregirea familiei.

Scriitor (romancier, eseist, autor de memorii), aviator, diplomat, regizor, scenarist, ROMAIN GARY, pe numele adevărat Roman Kacew, s-a născut pe 8 mai 1914 la Vilnius într-o familie evreiască și a crescut la Varșovia, unde mama sa l-a botezat catolic. În 1928 s-a stabilit în Franța. A studiat Dreptul la Aix-en-Provence și Paris. În timpul războiului, când și-a luat numele de Gary, a fost pilot în Forțele Aeriene Franceze Libere, primind ulterior multe medalii și distincții, printre care titlul de Comandor al Legiunii de Onoare. L-a întâlnit pe generalul de Gaulle în 1940 la Londra și a rămas toată viața un admirator al acestuia. După război, cariera de diplomat avea să-l poarte la Sofia, Berna, New York, Londra, Los Angeles. S-a căsătorit în 1945 cu jurnalista britanică Lesley Blanch. Numit consul general la Los Angeles, a întâlnit-o pe actrița Jean Seberg, cu care s-a căsătorit în 1963, a avut un fiu și de care a divorțat în 1970. Pe 2 decembrie 1980, la un an după ce aceasta s-a sinucis, Romain Gary s-a împușcat. Este singurul scriitor care a primit de două ori Premiul Goncourt, mai întâi ca Gary, apoi ca Émile Ajar (identitatea lui Ajar s-a aflat abia după moartea autorului). Opera vastă, eterogenă semnată Gary se întinde pe mai mult de patru decenii. Dintre romanele sale menționăm: Educație europeană (Éducation européenne, 1945; Humanitas Fiction, 2020), Le grand vestiaire (1948), Les racines du ciel(1956, Premiul Goncourt), Promisiunea zorilor (La promesse de l’aube, 1960; Humanitas Fiction, 2018), Les oiseaux vont mourir au Pérou (1962), Lady L. (Lady L., 1963; Humanitas Fiction, 2021), La tête coupable (1968), Dincolo de limita aceasta biletul își pierde valabilitatea (Au-delà de cette limite votre ticket n’est plus valable, 1975; Humanitas Fiction, 2019), Clar de femeie (Clair de femme, 1977; Humanitas Fiction, 2017), Zmeie de hârtie (Les cerfs-volants, 1980; Humanitas Fiction, 2019) etc. Sub pseudonimul Émile Ajar au apărut Gros-Câlin (1974), La vie devant soi (1975, Premiul Goncourt), Pseudo (1976), L’angoisse du roi Salomon (1979).

Deși cartea are un subiect destul de des întâlnit, autorii prezintă într-un mod particular realitatea cruntă. În această poveste, cel care salvează un evreu este chiar un ofițer de operațiuni SS. Este paradoxul cărții, elementul atrăgător. Un episod plin de dramatism și încărcat cu sentimente profunde. O poveste emoționantă și credibilă! Este un text care trezește empatia cititorului,
care îl transpune succesiv în rolul celor două personaje aparent contradictorii: un adult și un copil, un soldat și un jucăuș, un criminal și un inocent, un german și un evreu.
Ofițerului german Hans Heigel îi moare fiica, Hanne. Este Germania anilor ’43, atunci când războiul bătea la ușă. Suferă o dramă teribilă, dar coincidența face să fie trimis la Sobibòr, un lagăr de exterminare din Polonia. Prins în război, speră că va uita de dispariția fetiței sale. Însă se întâmplă un lucru neașteptat: când totul părea să fie pierdut, întâlnește o fată poloneză. Se numea Leah, evreică, și cobora dintr-un tren care transporta evrei, și semăna foarte bine cu Hanne, fiica lui.

Walter Stone Tevis a fost un romancier și scriitor american de nuvele. Trei dintre cele șase romane ale sale au fost ecranizate în filme importante. „Gambitul Damei” stă la baza celei mai urmărite miniserii TV de pe Netflix. Cărțile sale au fost traduse în cel puțin 18 limbi.

Marilù Oliva este scriitoare, eseistă şi profesoară de literatură. S-a născut în 1975 la Bologna şi a lucrat câţiva ani în presă, fiind o vreme directoarea unei reviste de cultură latinoamericană. A debutat în 2009 cu romanul Repetita, care a obţinut Premiul Azzeccagarbugli pentru literatură poliţistă şi a fost nominalizat la Premiul Camaiore şi la Bloody Mary Award. S-a bucurat de un mare succes de public cu seria crime, având-o ca protagonistă pe Elisa Guerra: ¡Tú la pagarás! (2010), Fuego (2011) şi Mala Suerte (2012).
A obţinut Premiul Karibe Urbano pentru romanul Mala Suerte (2012), premiul tinerilor cititori la Gaia di Manici Proietti pentru romanul Le sultane (2014) şi premiul cititorilor la Noir in Festival pentru romanul Questo libro non esiste (2016).
Colaborează cu Huffington Post, Thriller Magazine şi Libroguerriero.

Maggie O‘Farrell (n. 1972), prozatoare britanică, este autoarea a opt romane și a unui volum de memorii. A câștigat prestigioasele Betty Trask Award (pentru romanul After You’d Gone), Somerset Maugham Award (pentru romanul The Distance Between Us) și Costa Book Award (pentru romanul The Hand that First Held Mine). Cărțile ei sunt traduse în mai bine de 30 de limbi. Trăiește la Edinburgh, alături de soțul ei, scriitorul William Sutcliffe, și de cei trei copii ai lor.

Delia Owens și-a obținut licența în zoologie la Universitatea din Georgia și doctoratul în etologie la Universitatea din California. Împreună cu fostul ei soț, Mark, a scris trei bestselleruri internaționale despre anii pe care i-au petrecut ca naturaliști în Africa: Cry of the Kalahari, The Eye of the Elephant și Secrets of the Savanna. A primit Premiul John Burroughs pentru carte de știință și a publicat articole în Nature, African Journal of Ecology și International Wildlife. Acolo unde cânta racii este romanul ei de debut, care urmează sa fie ecranizat, producătoarea filmului fiind Reese Witherspoon. În prezent, trăiește în Idaho.

Laurent Gounelle, născut în 1966, este unul dintre scriitorii francezi cei mai citiți în întreaga lume. Specializat în științe sociale, cu studii în Franța și Statele Unite, în prezent este conferențiar la Universitatea Clermont Ferrand. De-a lungul anilor, a colindat lumea în căutarea unor oameni care să-i ofere răspunsuri la o întrebare fundamentală: cum să ne atingem potențialul maxim și să găsim un sens vieții?
Romanele lui Gounelle au fost publicate în 40 de țări și s-au vândut în peste 5 milioane de exemplare.

JESSIE BURTON s-a născut în 1982 la Londra, unde trăiește și în prezent. A fost încurajată din copilărie să citească, să meargă la bibliotecă și să scrie. Și-a făcut studiile la Oxford University, unde a urmat cursuri de literatură engleză și limbă spaniolă, și la The Royal Central School of Speech and Drama din Londra. În adolescență a jucat într-un serial BBC pentru adolescenți (The Wild House(), fapt ce i-a deschis calea spre actorie și scenele londoneze. A publicat proză scurtă în (Harper’s Bazaar( US și (Stylist(, și, de asemenea, a scris frecvent articole și eseuri pentru (The Wall Street Journal, The Independent, Vogue, Elle, Lonely Planet Traveller și The Spectator. În 2014 a publicat romanul Miniaturista (The Miniaturist), care s-a vândut în peste 1 000 000 de exemplare și a fost tradus în 38 de țari. A fost desemnat Waterstone’s Book of the Year 2014, a primit National Book Award – New Writer of the Year & Book of the Year și a fost ecranizat de BBC One. După succesul internațional al primei ei cărți, Jessie Burton a revenit în 2016 cu Muza (The Muse; Humanitas Fiction, 2017), elogiată entuziast de critici ca realizare literară, ale cărei drepturi de traducere s-au vândut deja în peste 30 de țari. Ambele romane au fost bestselleruri Sunday Times, New York Times și Radio 4’s Book at Bedtime. Eseul autoarei despre Brexit, Found in Translation, a fost inclus în antologia Goodbye Europe. Primul ei roman pentru copii, The Restless Girls, va apărea în septembrie 2018. | www.jessieburton.co.uk

Considerat de mulți critici drept una dintre cele mai influente și mai inovatoare voci ale literaturii britanice moderne, Martin Amis, fiul scriitorului Kingsley Amis, este adeseori plasat în generația romancierilor britanici care s-au afirmat în anii ’80 și care îi include pe Salman Rushdie, Ian McEwan și Julian Barnes. Martin Amis s-a născut la Oxford, în 1949. The Rachel Papers (1973) este primul său roman, scris în timp ce lucra ca secretar de redacție la The Times Literary Supplement și distins cu Somerset Maugham Award în 1974.