Moderni & contemporani

Singurul romancier american contemporan despre care se poate spune că are geniu. Norman Mailer

Sondând limitele relației dintre artă și obscenitate, Prânzul dezgolit este una dintre cărțile ce au redefinit nu doar literatura, ci și întreaga cultură americană. Romanul a constituit obiectul unui proces considerat ultima acțiune majoră de cenzură împotriva unei opere literare în Statele Unite.
Verdictul final, favorabil, s-a datorat pledoariei unora dintre cei mai importanți scriitori americani ai epocii, precum Norman Mailer și Allen Ginsberg, care au certificat valoarea artistică a cărții. În 1991, regizorul David Cronenberg a ecranizat romanul, iar producția lui s-a transformat foarte repede într-un film-cult.

„O carte de o mare frumusețe și de o splendoare rară, obsesivă." Norman Mailer

„Un adevărat geniu și primul mitograf al celei de-a doua jumătăți a secolului XX, William Burroughs este descendentul direct al lui James Joyce. Prânzul dezgolit e un festin de neuitat." J. G. Ballard

„Burroughs nu a dat naștere numai la metafore, ci și la generații pline de viață, înzestrate cu spirit propriu." Allen Ginsberg

William S. Burroughs (1914-1997) s-a născut în St. Louis, Missouri. A studiat literatura engleza și antropologia la Harvard, apoi medicina la Viena. În 1951, pe când se afla în Mexic, și-a împușcat accidental soția. A debutat în 1953 cu Junky, iar în 1959 a publicat (în Franța) romanul Naked Lunch (Prânzul dezgolit). Apariția în 1962 a ediției americane a provocat un imens scandal. În 1982 este ales membru în Academia Americană și în Institute of Arts and Letters, iar statul francez îi acorda titlul de Commandeur de l’Ordre des Arts et des Lettres. Din opera lui William S. Burroughs, în seria Anansi. Clasic vor mai aparea Junky și Queer.

Roman finalist al Pulitzer Prize 2020
Finalist al National Book Critics Circle Award
Câștigător al Los Angeles Times Book Prize

Alternând cu repeziciune perspectivele și planurile temporale, Școala din Topeka spune povestea unei familii, cu punctele forte și luptele din interiorul ei: împăcarea lui Jane cu amintirea unui tată abuziv, adulterele compulsive ale lui Jonathan, provocarea de a crește un fiu în plină cultură a masculinității toxice. Romanul lui Ben Lerner este, de asemenea, o cutremurătoare preistorie a prezentului: el urmărește degradarea graduală a discursului public, nașterea trollilor și tiranilor noii drepte, continua criză identitară a rasei albe.

„Dacă mai putem vorbi despre un viitor, cred că viitorul romanului se află aici,în Școala din Topeka." Sally Rooney

„Ben Lerner a redefinit condiția scriitorului american din prezent, arătând cum o familie se poate împăca cu propriul trecut. La el, planul personal și cel politic se împletesc cu măiestrie. Școala din Topeka este un roman curajos, furios și, nu în ultimul rând, o operă închinată iubirii." Ocean Vuong

„Ben Lerner este un romancier sclipitor, căruia nu îi este frică să transforme romanul în ceva cu totul nou... E unul dintre scriitorii mei contemporani preferați." Rachel Kushner

„Școala din Topeka a ridicat foarte sus ștacheta prozei americane contemporane." The New York Times Book Review


Ben Lerner (n. 1979) este prozator, poet, eseist și critic literar, finalist al Pulitzer Prize, National Book Award și al National Book Critics Circle Award. În 2011 a câștigat Preis der Stadt Münster für Internationale Poesie, fiind primul poet american laureat al acestui premiu. A publicat patru volume de poezie, un volum de eseuri și trei romane, iar în prezent predă literatură engleză la Brooklyn College.

Unul dintre cele mai remarcabile personaje ale lui Margaret Atwood sta la pânda din centrul acestui roman complex, aidoma unui paianjen din mijlocul pânzei sale. Fascinanta, irezistibila și lipsita de scrupule, Zenia este o adevarata raufacatoare ca-n basme – cel puțin, așa și-o aduc aminte fostele ei prietene, Roz, Charis și Tony. Cele trei au fost colege la universitate cu decenii în urma și s-au reîntâlnit la înmormântarea Zeniei, iar de atunci au luat prânzul împreuna o data pe luna, analizând și reanalizând, în mod obsesiv, distrugerile pe care ea le-a produs în viețile lor. Mitomana geniala și inventiva, Zenia avea un adevarat talent de a exploata slabiciunile prietenelor sale, folosindu-se de intimitatea dintre ele ca de o arma pentru a le înșela și a le rapi banii, timpul, simpatia și iubiții. La cinci ani dupa înmormântarea ei, femeile sunt, însa, de-a dreptul șocate s-o zareasca la un moment dat: pare-se, pâna și moartea Zeniei a fost doar o alta amagire! Astfel încât cele trei personaje conspira pentru a-și înfrunta dușmanul de-o viața.

Atwood se dovedește o observatoare minunat de fina a perfidiei ascunse în spatele prieteniei, încrederii, dorinței și puterii.

Romanul a fost ecranizat în 2007, în regia lui David Evans, cu Mary-Louise Parker (cunoscută din serialul Weeds) în rolul seducătoarei femme fatale Zenia.

Romanul lui Margaret Atwood este un basm contemporan, scris cu malitiozitate; o lectură captivantă, plină de vervă, inteligență și pătrundere, o deconstrucție a legăturilor care există între femei – iubire, gelozie, furie, dispreț, răzbunare, prietenie; o sondare a profunzimilor răului, făcută cu o notă de umor.

Cât despre personajul care dă titlul cărții, o aluzie feministă la povestea fraților Grimm, ea este „cealaltă femeie”, răspunsul la fanteziile bărbaților și la temerile femeilor, malefică într-un fel misterios și atemporal, dar atât de maleabilă în multiplele ei fațete, încât devine aproape mitică. Atwood creează un monstru perfect credibil – căci fiecare dintre noi a cunoscut, cândva, o Zenia.

„Nimeni nu cartografiaza psihicul femeii aa cum o face Margaret Atwood...” NEWSWEEK

„Scris cu însuflețire, plin de observații patrunzatoare... probabil, cel mai inteligent roman sardonic al anului.” SALMAN RUSHDIE

„O versiune provocatoare a razboiului dintre sexe; [o carte] amuzanta, plina de inventivitate și de suspans... O performanță de virtuoz.” PUBLISHERS WEEKLY

„Amuzant, profund, emoționant... stilul lui Atwood este sclipitor, iar umorul ei – tăios, sexy și coroziv.” THE WASHINGTON POST

„În Iubire amară, vocea Elenei Ferrante are o forță nemaiîntâlnită." The New York Times

În urma morții premature și misterioase a mamei sale, Delia pornește într-o călătorie inițiatică pe străzile întortocheate și sufocante din Napoli, orașul natal, cu dorința de a afla adevărul despre familia ei.
Câteva telefoane stranii o conduc către descoperiri tulburătoare și neașteptate despre ultimele zile din viața mamei.
Romanul Elenei Ferrante este o poveste tulburătoare despre mame și fiice și despre mănunchiul complicat de minciuni, emoții și amintiri care le leagă. Iubire amară a fost ecranizat în 1995, în regia lui Mario Martone, cu Anna Bonaiuto în rolul Deliei, iar pelicula a intrat în competiție la Festivalul de Film de la Cannes din același an.

Încă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformându-se în așa-numită „Febră Ferrante".
Este considerată una dintre prozatoarele contemporane cele mai puternice, o stilistă desăvârșită, cu o intuiție artistică ieșită din comun, care a câștigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – și a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc.
Dar, fără îndoială, primirea cea mai călduroasă a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare ce le vorbește într-un stil plin de frumusețe și de forță despre sentimentul de apartenență, despre relațiile umane, dragoste, familie și prietenie.
La Editura Pandora M au apărut toate volumele Tetralogiei Napolitane: Prietena mea genială, Povestea noului nume, Cei care pleacă și cei ce rămân și Povestea fetiței pierdute, romanele Fiica ascunsă, Iubire amară, Zilele abandonului și Viața mincinoasă a adulților, volumul de interviuri, eseuri și confesiuni Frantumaglia, precum și cartea pentru copii Noaptea pe plajă.
Povestea fetiței pierdute a fost nominalizată la Man Booker Prize (2016) și a primit Medalia de Aur pentru ficțiune în cadrul Independent Publisher Book Awards (2016).
Tetralogia Napolitană este ecranizată de HBO sub forma unui miniserial.

„Un adevărat tur de forță. Iubire amară face o analiză necruțătoare a psihicului feminin și confirmă reputația Elenei Ferrante de a fi una dintre cele mai bune scriitoare italiene contemporane." The Seattle Times

„Într-o poveste alertă și plină de suspans, Delia examinează relația cu mama ei, scoțând la iveală amintiri și secrete îngropate adânc în copilărie și împăcându-se cu un trecut impregnat de gelozie și violență… Iubire amară este un roman autentic și zguduitor." Library Journal

Roman distins cu Premiul Goncourt și nominalizat la Prix Renaudot, Prix Femina, Prix de Flore și Prix Interallié.

Când Myriam, mama a doi copii mici, se hotărăște, în ciuda reticenței soțului ei, să-și reia activitatea profesională, cuplul începe să caute o bonă. După o serie de interviuri, o angajează pe Louise, care cucerește rapid afecțiunea copiilor și ajunge să ocupe un loc central în căminul familiei. Treptat însă, cercul dependenței reciproce se închide, ducând la producerea unei tragedii.
Dincolo de descrierea minuțioasă a tânărului cuplu și a personajului fascinant și misterios al bonei, se întrevede tabloul epocii în care trăim, cu concepțiile sale despre dragoste și educație, raportul dintre dominație și bani, prejudecățile de clasă ori culturale. Stilul direct și tranșant folosit de Leïla Slimani, presărat cu frânturi de poezie, învăluie povestea încă de la primele pagini într-o atmosferă captivantă.
.
„Cântec lin te prinde în paginile lui cu o forță uimitoare, ce vine atât din măiestria cu care autoarea stăpânește povestea, cât și din stilul precis, rece, incisiv." Le Monde

„Scriitura rafinată, riguroasă și tăioasă a Leïlei Slimani descrie, într-o atmosferă apăsătoare, sufocantă și paralizantă, o relație de dependență în care manipularea și nebunia se amestecă implacabil." La Croix

„Aruncat într-un vârtej nebunesc, cititorul nu poate opri această cădere vertiginoasă și fascinantă. Tragedia despre care vorbește Leïla Slimani e cât se poate de convingătoare. Autoarea reușește să creeze în detaliu un portret al închisorilor noastre intime și sociale." Livres Hebdo

Leïla Slimani (n. 1981) este o romancieră și jurnalistă franceză de origine marocană.
S-a născut la Rabat și la 17 ani a plecat la Paris, unde s-a specializat în științe politice și studiul mass-media la Sciences Po. După absolvire, a vrut să urmeze o carieră în actorie, dar a început să lucreze ca jurnalistă pentru revista Jeune Afrique. În 2014 a publicat primul său roman, În grădina căpcăunului, urmat de thrillerul psihologic Cântec lin, care a devenit rapid un bestseller cu peste 80 000 de exemplare tipărite în primele trei luni de la apariție.
În 2016, romanul Cântec lin a fost distins cu Premiul Goncourt și a fost nominalizat la Prix Renaudot, Prix Femina, Prix de Flore și Prix Interallié.

Bestseller internațional 

Guillaume Musso, „romancierul preferat al Franței” (Lefigaro.fr), prezintă o poveste explozivă şi plină de umor care sfidează orice scenariu previzibil încercând să răspundă la întrebarea: „Ficțiunea are puterea să influențeze viața reală?”.

Tom Boyd este un scriitor celebru, aflat în pană de inspiraţie. Billie este o tânără frumoasa şi rebelă, cu un simţ al umorului neobişnuit. Dar mai e un amănunt: Billie este chiar eroina romanelor lui Tom. Într-o noapte, când el se afla pe buza prăpastiei, ea prinde viaţă. Şi îi aduce o veste tulburătoare: dacă el nu mai scrie, ea va muri. Astfel începe o călătorie halucinantă, în care Tom trebuie să-şi recapete inspiraţia ca să poată salva viaţa femeii de care tocmai se îndrăgosteşte. Tom şi Billie vin din lumi diferite, dar care se hrănesc una din alta. Cine va învinge în acest joc dur al seducţiei: realitatea sau ficţiunea?

 ,,Dintre toate personajele pe care le-am creat, Billie este preferata mea. Îi simt atât de tare lipsa, după ce am terminat de scris romanul, încât s-ar putea spune că sunt îndrăgostit!” - Guillaume Musso

,,Un roman ca un spectacol de magie. O pendulare delicată ca zborul unei păsări între real şi imaginar. Când ne aşteptăm mai puţin, scriitorul ne strigă din oglindă, ca să ne amintească un lucru esenţial: viaţa este un roman.”  - Le Parisien

 ,,Cel mai bun roman al lui Guillaume Musso de până acum. O intrigă perfectă şi un final uluitor!” - Le Figaro Littéraire

 „Musso are darul de a crea intrigi originale și pe acela de a clădi și de a spori suspansul până la ultima pagină.” - Direct Soir

Bestseller internațional 

Guillaume Musso, marele maestru al suspansului, prezintă un trepidant thriller emoțional care explorează dilema întoarcerii în timp: am avea curajul să facem alegerile opuse, ne-am putea asuma riscul deturnării propriului destin?

Elliott este un chirurg de succes din San Francisco, în vârstă de şaizeci de ani, a cărui viaţă se învârte în jurul fiicei lui, Angie. Dar Elliott nu-şi poate găsi pacea sufletească pentru că Ilena, femeia de care s-a îndrăgostit nebuneşte cândva, a murit în urmă cu treizeci de ani. Aflat în Cambodgia, într-o misiune umanitară, este întrebat de un bătrân localnic: „Dacă ţi s-ar putea împlini o singură dorinţă, care ar fi aceea?”. Pentru Elliott, răspunsul nu poate fi decât unul singur: să dea timpul înapoi, pentru a împiedica moartea Ilenei. Însă ceea ce omite Elliott este faptul că orice călătorie în timp funcționează pe principiul dominoului: fiecare schimbare, oricât de mică, poate declanșa un tsunami al trecutului, care să măture singurele certitudini din prezent.

 ,,Un tânăr scriitor care a marcat profund lumea literară - și încă nu și-a spus cuvântul. Fiți cu ochii pe el!”  - Gala

,,Guillaume Musso transformă suspansul în artă literară.” - Marie Claire

 ,,Un roman care ar putea candida la Premiul Romantism Fără Clișee.” – Freundin

 „Un cocktail exploziv de suspans și creativitate. Mărturisim că ne-am trezit în miezul nopții pentru a-l devora și nu am putut să nu ne întrebăm: oare am putea să o luăm de la început?” – ELLE

 „Vei fi acolo? este versiunea romantică pentru Înapoi în viitor. Povestea ne este prezentată printr-o scriitură limpede și o imaginație fantastică.” - Le Figaro Littéraire

Traducere de Gabriela Ionescu

Rătăcirile fetei nesăbuite este un roman despre bucuria şi caznele unei iubiri clandestine urmărite de-a lungul a patru decenii, pe trei continente, dar şi o cronică a lumii postbelice care, asemenea fetei nesăbuite, a avut nevoie de mult timp pentru a-şi recăpăta inocenţa şi pentru a învăţa să iubească.

În vara anului 1950, Ricardo Somocurcio trece de la pantaloni scurţi la pantaloni lungi. Petrecerile se ţin lanţ în cartierul Miraflores din Lima, iar viaţa este trăită în ritm de mambo. Până când Ricardo se îndrăgosteşte de Lily. Pentru totdeauna. O pierde şi o regăseşte, mereu sub un alt nume, în scenarii variate: Lima burgheză, apoi Parisul revoluţionar al anilor '60, Londra hippy din '70, Japonia modernă. El este „băiatul bun“, care visează să trăiască la Paris şi crede că întâlnirile lor ţin de destin. Ea este „fata rea“, o aventurieră calculată, care crede că întâlnirile lor ţin doar de hazard.

Un roman captivant bazat pe extraordinara poveste reală a unei americance căsătorite cu directorul de la Ritz, Blanche Auzello, devenită membră a Rezistenței franceze în timp ce juca rolul de gazdă primitoare pentru nemții care își stabiliseră cartierul general din Paris în somptuosul hotel.

Romain Gary s-a născut în 1924 la Vilnius, în Lituania, unde și-a petrecut prima parte a copilăriei. În cel de-al Doilea Război Mondial a luptat alături de trupele franceze în Europa și în Africa de Nord, devenind apoi un diplomat și un scriitor de succes. Este cunoscut publicului român pen¬tru romanele Clar de femeie, Prima dragoste, ultima dragoste, Alint, dar mai cu seamă pentru Ai toată viaţa înainte.
Gary a reușit să înșele vigilenţa criticilor și a cititorilor, fiind singurul scriitor care a câștigat Premiul Goncourt de două ori. După ce în 1956 a primit premiul pentru romanul Les racines du ciel (Rădăcinile cerului), Academia Goncourt i-a oferit din nou premiul, în 1975, pentru Ai toată viaţa înainte, publicat sub pseudonimul Émile Ajar. La decernarea premiilor, Gary a privit din sală cum nepotul său, care s-a prezentat drept Ajar, a primit premiul. Semnul identităţii dintre Gary și Ajar a fost pus abia după ce scrii-torul s-a sinucis, în decembrie 1980.
Momo a fost crescut de când se știe de Madam Roza, o evreică bătrână care „a fost cândva femeie și nu i-a trecut de tot“, în apartamentul ei, laolaltă cu alţi copii pe care mamele lor nu-i pot păstra, dar nici nu vor să-i lase în grija Asistenţei Publice. Lumea lui Momo este un cartier parizi¬an sărac în care trăiesc de-a valma prostituate, travestiţi, hoţi de buzunare, comercianţi mărunţi; o lume colorată, cu bune și rele, plină de abjecţie, dar nu lipsită de umanitate și căldură, descrisă cu afecţiune și umor de naratorul-copil. „Trebuie să iubești“ e concluzia acestei cărţi extraordinare, aflate la a patra ediţie în limba română, în aceeași traducere de excepţie semnată de Laszlo Alexandru.

Premiul Nobel pentru Literatură

O întâmplare teribilă tulbură liniştea căminului în care Sethe, o sclavă fugară, încearcă să ia viaţa de la capăt alături de cei patru copii ai săi. Liniştea mult aşteptată nu va apărea însă până când spiritul răzbunător care-i bântuie casa nu-şi va găsi pacea.

Emoţionant, dur, apăsător, romanul lui Toni Morrison este o mărturie tulburătoare despre o rană nevindecată a unui popor, o istorie care reuşeşte să înspăimânte, intrige, emoţioneze, revolte chiar şi pe cititorul de astăzi.

„Preaiubita este o carte densă, dramatică, şi nu melodramatică, particulară şi în acelaşi timp universală, şocantă, totuşi liniştitoare. O carte nouă, dar în acelaşi timp foarte apropiată de romanul tradiţional, capabilă să influenţeze sau să schimbe percepţia cititorului despre lume.“ The Guardian

„Pentru familia lui Sethe aceasta nu este o poveste «de spus mai departe», dar pentru cititorii acestui roman este pe atât de magică, pe cât este de neliniştitoare. Preaiubita este un roman sclipitor.“ The New York Times

"Cărțile ei, în care patosul vindicativ e dublat de un talent uriaș de povestitoare, sunt traduse, cititite și comentate peste tot în lume, iar recursul la fantezie, la bogăția mitologică, la fel ca uzul foarte inspirat al empatiei au trasformat-o într-o scriitoare foarte iubită. Oricine s-a simțit exclus, ne-conform cu normele, nedreptățit, rebel, furios ori rănit a găsit în romanele lui Toni Morrison alinare, comfort și speranță, iar ficțiunea ei continua să inspire și să ofere un exemplu necesar și puternic."

Într-o duminică dimineață, înainte de ivirea zorilor, trei adolescenți pleacă la o partidă de surfing. În timp ce se întorc acasă epuizați, băieții sunt implicați într-un accident de mașină fatal pe un drum pustiu. Doi dintre ei poartă centura de siguranță; unul trece prin parbriz. Medicii îl declară în moarte cerebrală la scurt timp după sosirea la spital, dar inima îi bate în continuare.

Acțiunea romanului Să-i reparăm pe cei vii se desfășoară pe parcursul următoarelor douăzeci și patru de ore și are în centru transplantul de inimă care va lua viața unui tânăr și i-o va dărui unei femei aflate pe moarte. Într-o proză splendidă și contemplativă, cartea examinează sentimentele cele mai profunde ale tuturor celor implicați pe măsură ce se străduiesc să facă față unor decizii care implică viața și moartea.

Să-i reparăm pe cei vii este un roman neobișnuit și adesea seducător... Frazele lungi și dinamice ale lui Maylis de Kerangal pulsează în ritm sistolic, cu fiecare bătaie punctată de o virgulă; sunt încărcate de intensitate emoțională și de imagini flamboaiante. The New York Times

În 1944, gemenele Perla şi Staşa Zagorski ajung la Auschwitz, împreună cu mama şi bunicul lor. În noua lor lume întunecată, cele două fete îşi găsesc refugiul în relaţia lor specială, alinându-şi suferinţa cu jocurile copilăriei lor şi limbajul unic pe care-l împărtăşesc. Ajungând să facă parte din aşa-numita Menajerie a lui Mengele, gemenele au parte de un amestec de privilegii şi orori necunoscut celorlalţi, iar experienţele înfiorătoare prin care trec le schimbă radical, identitatea şi personalitatea lor fiind transformate sub povara vinovăţiei şi durerii.

În iarna aceea, la un concert organizat de teribilul doctor Mengele, Perla dispare. Staşa îşi plânge sora, dar se agaţă de posibilitatea ca aceasta să fie încă în viaţă. Când lagărul este eliberat de Armata Roşie, ea şi prietenul ei, Feliks – un băiat însetat de răzbunare după ce şi-a pierdut şi el geamănul –, o pornesc la drum prin oraşele devastate ale Poloniei. Rănile, foametea, haosul din jur, nimic nu reuşeşte să stea în calea celor doi copii, motivaţi deopotrivă de mânie şi speranţă. Rând pe rând, se întâlnesc cu săteni ostili, cu membri ai rezistenţei evreieşti, precum şi cu alţi refugiaţi, dar nici o clipă nu renunţă la gândul că Mengele poate să fie capturat şi să plătească pentru tot răul făcut. Pe măsură ce tinerii supravieţuitori descoperă ce a rămas din lumea pe care o ştiau, trebuie să încerce să-şi imagineze un viitor în ea.

„Konar face ca vieţile emoţionale ale celor două inspirate naratoare să pară sfâşietor de reale... surprinzând totodată ambiţia multor prizonieri, capacitatea lor de a se agăţa de orice speranţă şi bunătate în mijlocul celei mai crunte suferinţe – de a rămâne, după cum spunea Elie Wiesel, umani «într-un univers inuman».” Michiko Kakutani, The New York Times

„Un roman superb... Una dintre cele mai tulburătoare, intense şi pline de imaginaţie cărţi ale anului.” Anthony Doerr, autorul bestsellerului Toată lumina pe care nu o putem vedea

„Mánasteinn se înscrie între marile opere literare despre viaţa în timpul epidemiei de gripă spaniolă.” (The Nation)

Islanda după Primul Război Mondial, devastată de gripa spaniolă, aventurile unui adolescent, un vulcan care erupe, cinematografele goale ale capitalei: acestea sînt coordonatele unui roman în care boala şi, prin extensie, moartea sau convalescenţa pîndesc după fiecare colţ. Un roman ca un film, al cărui montaj reconstituie Reykjavíkul începutului de secol XX în toată frumuseţea lui degenerată.

„Mánasteinn ne apare deopotrivă ca o alegorie despre societate şi sex şi ca o imagine fugară a unei epoci în care pandemia şi războiul ameninţau Islanda.” (Publishers Weekly)

„Mánasteinn este, în anumite privinţe, cartea cea mai directă a lui Sjón, dar Reykjavíkul său cenuşiu are o splendidă tuşă infernală. Creaţia lui se învecinează nu doar cu cea a lui Bulgakov, ci şi cu cea a lui José Saramago.” (New Statesman)

„Viu şi visceral, cu un ritm alert şi totuşi contemplativ, tulburător, dar şi amuzant şi smălţuit cu frumuseţe, Mánasteinn este un studiu desăvîrşit dedicat păcatului, supravieţuirii şi dragostei.” (David Mitchell)

Traducere de Marin Mălaicu-Hondrari

Cel mai nou roman al lui Mario Vargas Llosa, Cinci Colţuri (Cinco Esquinas), deja la a treia ediţie în limba spaniolă, a fost publicat în martie 2016 – an care marchează pentru autor o dublă aniversare: împlinirea vârstei de 80 de ani şi sărbătorirea a 60 de ani de la publicarea primei sale povestiri.

Peru, sfârşitul secolului XX, ultimele luni de dictatură a lui Alberto Fujimori şi a omului său de încredere, „Doctorul“ Vladimiro Montesinos – şeful serviciilor secrete. Quique Cárdenas Sommerville, un respectat om de afaceri, trăieşte fericit cu soţia sa, Marisa, care pe neaşteptate începe o aventură erotică împreună cu Chabela, prietena ei cea mai bună. Viaţa lui se complică periculos când Rolando Garro, directorul unui săptămânal de scandal condus din umbră de „Doctor“, încearcă să-i distrugă reputaţia publicând fotografii compromiţătoare. Nici un ingredient nu lipseşte pentru ca romanul Cinci Colţuri să poată fi citit, aşa cum Vargas Llosa însuşi îl consideră, ca o frescă a societăţii peruane în vremuri tulburi: terorism, manipulare şi şantaj, politică murdară în care presa e controlată de puterea abuzivă, o societate paralizată de spaimă şi aflată în derivă morală, un oraş şi o ţară în care tot ce se-ntâmplă pare dominat de corupţie, nesiguranţă şi neprevăzut.

„Mi s-a părut interesant să intitulez povestea aceasta Cinci Colţuri, de la numele unui cartier emblematic, într-un fel, pentru Lima, pentru Peru şi deopotrivă pentru perioada în care se petrece acţiunea romanului. Tema care impregnează întreaga poveste este jurnalismul, mai ales jurnalismul senzaţionalist, [...] dar şi celălalt chip al lui: acela de instrument al eliberării şi de pavăză morală şi civică a unei societăţi.“ (Mario VARGAS LLOSA)

Traducere și note de Gabriela Russo

Pavel Kukoțki, eminent medic ginecolog, cu un dar aproape supranatural pentru diagnosticare, asistă la dramele provocate de interzicerea avorturilor de către Stalin în 1936 și pornește o campanie intensă pentru a schimba această lege. O replică iscată din convingerea că întreruperea de sarcină trebuie permisă în anumite cazuri, aruncată în timpul unei discuții aprinse, distruge relația de dragoste aproape ireală pe care o are cu soția lui. Din clipa aceea, viața casei, atât de armonioasă până atunci, pare că începe să se destrame, iar destinele membrilor familiei ies de pe făgașurile previzibile. Pe fundalul unei istorii tumultuoase de peste jumătate de secol – arestări și deportări, sfârșitul epocii staliniste, dezghețul, boema moscovită a euforicilor ani ’60 – se pun în discuție valori umane și eterne întrebări despre dragoste și indiferență, iertare și moralitate, înțelegere reciprocă și alegeri personale, prietenia autentică și josnicia omului mărunt, într-o narațiune care te prinde în plasa ei, ținându-te captiv de la prima până la ultima frază.

„Cazul doctorului Kukoțki este saga unei generații și o explorare îndrăzneață a memoriei, medicinei, eticii, misticismului și iubirii.“ — Foreword Reviews

Traducere și note de Jana Balacciu Matei

Romanul Aroma timpului ne oferă o incursiune în fascinanta lume a parfumurilor, care ne face cunoscută una dintre cele mai pline de glamour perioade ale secolului XX.

„Parfumul ei trebuie să aibă miros de femeie. Nici de cocotă, nici de soție supusă. Nici de tânără, nici de bătrână. Nici de extravaganță, nici de discreție. Doar de femeie. Să fie parfumul feminității.“ De la Grasse, leagănul parfumeriei de înaltă clasă, la Barcelona de după războiul civil, trecând prin Parisul lui Coco Chanel, Aroma timpului povestește despre cine și cum face parfumurile și vorbește despre viața unui om care se construiește pe sine și ajunge în vârf, după ce depășește multele lovituri primite de la viață. Destinul lui Pablo, orfanul barcelonez devenit parfumier de excepție, este legat de Coco Chanel, al cărei renumit Chanel N° 5 va face istorie și va deveni legendă.

„Núria Pradas realizează echilibrul perfect între tramă, personaje și cadru, în timp ce îi dezvăluie cititorului partea cea mai ascunsă a lumii parfumurilor.“ — CARE SANTOS

„Unul dintre cei mai spectaculoși și inventivi scriitori ai Americii." The Times Literary Supplement

Aceasta este povestea lui Marco Stanley Fogg, orfan și copil teribil al anilor '60. Marco se află în căutarea cheii ce-i va dezlega misterul propriei biografii. În aventura care-l poartă din canioanele urbane ale New Yorkului până în deșertul din Utah, va întâlni o galerie de personaje pitorești și surprinzătoare.
Începând din vara în care omul a pășit pentru prima oară pe Lună și sărind înainte și înapoi pentru a acoperi povestea a trei generații, Palatul lunii este pus în mișcare de coincidențe și de arcul memoriei, iluminat de lirism și inteligență.

„Ficțiunea mea nu se construiește în jurul unor întrebări de natură autobiografică. Mă folosesc de anumite lucruri, fur amănunte din propria mea viață atunci când vreau, când am nevoie s-o fac sau când mi se pare potrivit.
Dar cea mai mare parte din materia romanelor mele este inventată, cam 95%. Și chiar atunci când împrumut ceva, devine ficționalizat (...) Cred că atunci când ești complet scufundat într-o operă literară, odată ce ai prins ritmul limbajului, care e un fel de muzică, ți se dezvăluie sensuri de care nu erai conștient.
Îți pătrund în subconștient. Ele țes la fel de multă poveste pe cât o fac cuvintele tipărite pe hârtie." Paul Auster

„Auster este un povestitor magistral... În Palatul lunii misterele strălucesc ca niște diamante" The Washington Post Book World

Paul Auster s-a născut în Newark, New Jersey, în 1947 și locuiește în prezent în Brooklyn, împreună cu soția lui, scriitoarea Siri Hustvedt.
După încheierea studiilor la Columbia University, în 1970, Auster a trăit o vreme în Franța, câștigându-și existența din traduceri. A început să publice după revenirea în America și a devenit repede faimos cu Trilogia New Yorkului (1987), urmată de In the Country of Last Things, Palatul lunii (1989), The Music of Chance (1990), Leviathan (1992), Mr. Vertigo (1994), Tombuctu (1999), Cartea iluziilor (2002), Oracle Night (2003), Sunset Park (2010), 4321 (2017). Paul Auster și-a testat limitele artistice și în confruntarea cu cinematograful, ca scenarist (cu filmul Smoke, premiat la festivalul de la Berlin în 1995) sau regizor (Blue in the Face, împreuna cu Wayne Wang). Scrierile sale au fost traduse, până astăzi, în 40 de limbi.

De la autoarea fenomenului internaţional Oamenii fericiți citesc și beau cafea

Nu încetam să-mi pun această întrebare de când plecasem de la spital. Oare viața ne-a fost dată peste cap în mod iremediabil? Nu va mai fi niciodată ca înainte? Ce ciudată, această separare între înainte și după! Viața dinainte de accident și viața de după accident – clar diferite una de alta. Deși totul se întâmplase recent și ne lipsea perspectiva oferită de trecerea timpului, simțeam deja că pierduserăm ceva. Ceva esențial. Nu reușeam să spun exact ce anume. Eram într-o ceață totală. Nu vedeam nimic în viitor. Nicio speranță. Nimic. Doar vid. O umbră plana de acum asupra vieții noastre, în casa noastră. Și îmi era teamă. Însă trebuia să controlez această teamă, s-o înăbuș, s-o îndepărtez, nu-mi permiteam să mă las înghițită de ea…

"Scrisul lui Agnès Martin Lugand este o forță descătușată." - Le Parisien

„O scriitoare care reuşeşte ca nimeni alta să transforme cotidianul în roman." - L’Agathois

„Talentul lui Lugand este incontestabil, romanele ei vădind o profundă cunoaştere a subtilităţilor sufletului omenesc." - Le Figaro

După ce a profesat ca psiholog timp de șase ani, Agnès Martin Lugand s-a dedicat scrisului, publicându și primul roman, Oamenii fericiți citesc și beau cafea, în regim propriu, pe platforma Kindle Amazon, în decembrie 2012. Remarcată rapid de bloggerii atenți la mediul literar virtual, a trezit interesul Editurii Michel Lafon, care i-a propus debutul în lumea editorială tradițională. Astfel, romanul său a cunoscut un succes uriaș nu doar în Franţa, ci în întreaga lume, drepturile de ecranizare fiind achiziționate de o casă de producție de la Hollywood.
Agnès Martin Lugand se numără printre primii zece cei mai de succes autori francezi: cărțile ei s-au vândut în peste 3 milioane de exemplare în întreaga lume și au fost traduse în 35 de limbi.

Ultimul roman din trilogia Octave Parango

După romanele 29.9 RON – despre tirania advertisingului și Iartă-mă!... Ajută-mă!... – despre capcanele modelingului, cartea de față încheie trilogia care îl are ca protagonist pe Octave Parango. Nestăvilitul copywriter din anii '90, devenit căutător de modele în anii 2000, acest Ulise al meseriilor la modă aterizează acum în lumea audio-vizualului. El este animator/cronicar al celui mai ascultat matinal de divertisment, la postul de radio France Publique. De la hăhăiala înregistrată la știrile zilei, obligatoriu îmbrăcate în haina ironiei, a hazului general, mass-media este acum sub lupă, arătată cu degetul, caricaturizată tocmai de cel care își ia salariul vorbind zilnic în fața unui microfon.
Totul este din nefericire adevărat (și trăit) în această radiografie satirică, hilară și disperată a alienării contemporane, a comunicării sterile într-o societate de consum în care primează excesele.

„Încă o dată, Beigbeder aprinde spiritele cu un roman provocator al cărui titlu este doar un smiley, chiar dacă editorul oferă o traducere lexicală: Omul care râde cu lacrimi." - Le Point

„Aceasta este o carte serioasă despre oamenii care își petrec timpul denigrând sistemul, fără să-și dea seama că sistemul sunt ei." - Paris - Match

„O satiră dulce-amăruie a acestei lumi mediatice care ne obligă să râdem de orice și de toate. Mai emoționant decât pare, acest emoticon!" - Culture - Tops

Frédéric Beigbeder s-a născut la Neuilly-sur-Seine, Franța. În 2003, a primit premiul Interallié pentru Windows on the World, iar în 2009, premiul Renaudot pentru Un roman francez. Două dintre romanele sale au fost ecranizate: 99 francs, în regia lui Jan Kounen (2007), și Dragostea durează trei ani, pentru care a semnat el însuși regia (2012).

„O poveste în care cele mai nebunești visuri prind viață."- Paris - Match

Pentru el, totul este scris dinainte
Pentru ea, totul urmează să fie scris

„Într-o zi de aprilie, fetița mea de trei ani, Carrie, a dispărut în timp ce ne jucam amândouă de-a v-ați ascunselea în apartamentul meu din Brooklyn."
Așa începe povestea Florei Conway, romancieră renumită pentru talentul și discreția ei. Carrie, fetița sa, a dispărut într-un mod inexplicabil. Ușa și ferestrele apartamentului erau închise, iar camerele de supraveghere ale imobilului newyorkez n-au înregistrat niciun intrus. Ancheta poliției n-a scos nimic la iveală.
În același timp, de partea cealaltă a Atlanticului, un scriitor cu inima frântă se izo¬lează într-o casă dărăpănată.
Numai el deține cheia misterului. Iar Flora îl va scoate din vizuina sa, ceea ce va avea consecințe nebănuite pentru destinul fiecăruia în parte.
În trei acte și două lovituri de teatru, Guillaume Musso ne poartă într-o poveste tulburătoare a cărei forță stă în puterea cărților și în dragostea pentru viață a personajelor ei.

"Un amplu exercițiu de iluzionism despre interacțiunile dintre autor și creațiile sale." – L’Express

„Musso semnează unul dintre cele mai personale romane ale sale. Și, totodată, unul dintre cele mai bune." – Le Parisien

„Autorul francez ne invită într-o aventură plină de răsturnări de situație și de piste false, culminând cu o lovitură de teatru în urma căreia înțelegem că s-a jucat cu noi de la început și până la sfârșit." – Le Matin Dimanche

„Musso plasează cititorul de cealaltă parte a oglinzii. Iar efectul este surprinzător." – Cosmopolitan

„Guillaume Musso este un vrăjitor care face să apară imposibilul în viața personajelor sale atunci când nu te aștepți. Presărat cu nenumărate referințe literare, acest roman al său aduce un omagiu meseriei de scriitor." – Version Femina

Născut în 1974 în Antibes, pe Riviera Franceză, Guillaume Musso s-a îndrăgostit de literatură de la o vârstă fragedă. Mare parte din timpul liber și-l petrecea citind cărți de la biblioteca unde lucra mama lui, iar concursul de povestiri la care a participat în gimnaziu l-a ajutat să descopere plăcerea scrisului, care nu l-a mai părăsit de atunci.
La 19 ani, a plecat în Statele Unite, unde a petrecut câteva luni la New York și în New Jersey, vânzând înghețată și locuind împreună cu muncitori din diverse țări. Cu mintea doldora de povești, s-a întors în Franța, și-a luat licența în științe economice și a fost o vreme profesor.
Cu 16 cărți traduse în peste 40 de limbi și vândute în peste 11 milioane de exemplare în întreaga lume, Musso este unul dintre cei mai apreciați autori francezi de thrillere.

Într-o bună dimineaţă, Jim Sams, „inteligent, dar în nici un caz profund”, se trezeşte metamorfozat în prim-ministrul Marii Britanii. Ştie că are o misiune de îndeplinit. Nimeni şi nimic nu va sta în calea hotărîrii lui de-a împlini voinţa poporului: nici opoziţia, nici disidenţii din propriul partid, nici măcar regulile democraţiei parlamentare. În această satiră kafkiană de un umor caustic, Ian McEwan zugrăveşte o imagine deopotrivă absurdă şi atît de percutantă a societăţii britanice din era Brexit.

„Un triumf al genului comic.” (The Observer)

„Un roman satiric al vremurilor noastre, cu observaţii fine şi extrem de amuzant. O lectură antrenantă, care pune în lumină realitatea britanică de astăzi.” (Eastern Daily Press)

„Un microroman perfect construit, scris de un maestru al genului.” (The Big Issue)

„Deşi nu poate spera să spulbere prin rîs teribila realitate a Brexit-ului, parabola comică a lui McEwan cel puţin aduce o alinare în faţa unei farse politice care a încetat de mult să mai fie o glumă.” (The Guardian)

Mulți și-au negat divinitatea. Pentru a câștiga, mulți eroi s-au pierdut pe ei înșiși. Eu am rămas același.

Cum ar fi să vezi poveștile mitologice prin ochii eroilor implicați? Ce-ar fi dacă legendele  ți-ar fi povestite de vocile acelor vremuri?

MEDUSA

MINOTAURUL

PANDORA

POLIFEM

PERSEFONA

FAETON

Premiul Nobel pentru Literatură 1961

Povestirile reunite în acest volum au fost scrise de Ivo Andrić în ultimii ani de viaţă, 1972-1974, fiind publicate postum, în 1976. Cum personajele ale căror aventuri şi pătimiri le narează aparţin unor epoci diferite şi provin din medii etnice, sociale şi culturale distincte, autorul recurge la un mod ingenios de-a le aduce laolaltă. Vorbeşte în „Prolog” despre o casă singuratică din Sarajevo în care şi-a petrecut o vară întreagă şi unde fantomele lor îl vizitează, pe rînd, pentru a sta de vorbă şi a-i istorisi cîte ceva neştiut de el din vieţile de altădată, ajutîndu-l astfel să desluşească sensul mai adînc al destinelor lor. Ca şi în romanele şi volumele de proză scurtă publicate de Ivo Andrić în timpul vieţii, şi în Povestiri din singurătate se simte inconfundabilul său har de povestitor, ce a încîntat generaţii de cititori, fiind evidenţiat în motivaţia juriului care i-a decernat Premiul Nobel pentru Literatură în 1961.

Roman nominalizat la Premiul Strega 2019

O carte nostalgică şi melancolică, de o sensibilitate rară, Adio, fantasme este povestea unei întoarceri şi a unei eliberări de traumele trecutului. Revenită în oraşul ei natal, Messina, pentru a-şi ajuta mama la renovarea locuinţei, Ida Laquidara retrăieşte în memorie toate despărţirile dinaintea plecării ei definitive la Roma – tatăl dispărut misterios în urmă cu douăzeci şi trei de ani, dar niciodată uitat, înflăcărata prietenie adolescentină cu Sara, destrămată pe nesimţite, conflictele cu mama ei. Toate poverile sufleteşti ale Idei o copleşesc cu o forţă reînnoită şi o împing să înfrunte în sfîrşit realitatea. În calea Idei apare şi tînărul Nikos, un meşter de origine greacă ce lucrează la renovarea apartamentului familiei şi care ascunde el însuşi trauma unei iubiri pierdute. Iar acum, cînd casa copilăriei şi adolescenţei o asaltează cu fantomele ei, Ida trebuie să găsească o modalitate de a-şi trăi viaţa mai departe, rupînd vraja ce o ţine legată de peste două decenii.

„Un tată decide să plece pentru totdeauna. Şi dispariţia sa voluntară subminează viaţa fiicei lui chiar mai mult decît moartea... Nadia Terranova ştie să descrie durerea cu precizia chirurgicală a celor care o cunosc. Şi nu se mai teme de ea.” (la Repubblica)

„O carte cathartică atît pentru autoare, cît şi pentru cititori, prin puterea sa de-a da viaţă fantasmelor, tuturor fantasmelor, nu doar celor personale, scrisă într-un limbaj evocator, superb în concreteţea sa.” (RAI Cultura)

„În timp ce scriam romanul, m-am întrebat dacă sînt fantasme de la care trebuie să-mi iau rămas-bun, dar mi-am dat seama că nu există aşa ceva, că nu poţi spune adio la nimic. Trebuie doar să le înfrunţi şi să retrăieşti relaţia cu ele într-un mod diferit. Căci pînă la urmă timpul nu vindecă nimic, timpul pur şi simplu trece.” (Nadia Terranova)

Fresca a razboiului civil din Rusia in 1918, Garda alba urmareste destinul familiei Turbin care, asemenea altor sustinatori ai tarului, este condamnata la dispa­ritie. „De la inaltimile de unde i se deschide intreaga «panorama» a vietii omenesti, Mihail Bulgakov ne pri­veste cu un suris cam rece si destul de trist. Neindoielnic, dintr‑o asemenea perspectiva rosul si albul nici nu se mai disting; ceea ce conteaza este tragedia atitor vieti omenesti distruse”. (Gheorghi Adamovici)

Punctul de plecare si nucleul „povestii” din Roman teatral il constituie tot romanul Garda alba, intitulat initial Crucea de la miezul noptii. In intentia scriitorului, aceasta trebuia sa fie prima parte a unei trilogii pe tema razboiului civil, ale carui orori le traise ca martor si participant si care‑l pusese in fata unor optiuni majore. „In cele doua romane cuprinse in volumul de fata, Garda alba si Roman teatral, materialul brut al realitatii este prelucrat diferit, cum diferita este si distantarea vocii auctoriale de amanuntul biografic. Rezultatul? Doua texte scrise in registre stilistice complet diferite. Daca in Garda alba experienta dura a razboiului civil este transpusa artistic, conform legitatilor romanului istoric (in cazul acesta Bulgakov impletind maniera traditionala à la Tolstoi cu experimentele literaturii din anii ’20), in Roman teatral experienta, nu mai putin dura, a scrierii primului sau roman, a destinului dramatizarii lui si, implicit, a celor zece ani petrecuti in ambianta faimosului Teatru Academic de Arta din Moscova (MHAT) se transforma intr-o satira plina de umor, dar si de amaraciune.” (Ana-Maria Brezuleanu)

„Impregnat de pasiunea pentru vechiul oras si pentru oamenii sai, Garda alba isi captiveaza cititorul prin intensitatea ei devastatoare. Datorita dimensiunii lor universale, personajele lui Bulgakov sint astazi, dupa mai bine de o jumatate de secol, mai vii ca oricind.” (The New York Times Book Review)

„Istoria operelor lui Bulgakov este istoria luptei lui Stalin pentru puterea politica absoluta.” (Ilona Kiss)

„Povestirile din Orient, Occident sînt lucrate cu precizia miniaturilor sculptate în fildeş şi în toate, dincolo de captivantele jocuri de la suprafaţa textului, se ascunde imprevizibilul destinului uman.” (Maclean’s)

„Bogat în nuanţe, plin de umor, de furie şi de amărăciune, volumul de povestiri Orient, Occident ne învăluie în tandreţe şi ne uimeşte prin exuberanţa limbajului.” (The Boston Globe)

„Rushdie este cel mai important scriitor postcolonial al subcontinentului. În lumea imaginată de el, băieţi indieni din Kensington le cîntă cîntece de Neil Sedaka unor fetiţe pe nume şeherezada, iar diplomaţi asiatici îşi dezvăluie fanteziile de fani Star Trek.” (The Times Literary Supplement)

Premiul Nobel pentru Literatură 2006

„Subtile, delicate și nuanțate… Multe dintre aceste eseuri sînt reacții ale unui observator sensibil la micile plăceri și dureri ale vieții de zi cu zi.” (San Francisco Chronicle)

„O privire neașteptată în intimitatea vieții scriitorului. Cele mai mărunte momente cotidiene sînt evocate în fragmente de o rară frumusețe.” (The Independent)

„Pamuk a dezvăluit mai mult despre sine decît a intenționat.” (The Times Literary Supplement)

„Orhan Pamuk ia lumea pe care credeam că o cunoaștem și o aduce la viață… El a devenit unul dintre acei scriitori pe care atît Occidentul, cît și Orientul și-i pot numi ai noștri.” (The New York Times)

Orhan Pamuk este laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în anul 2006.

Primul roman al lui Orhan Pamuk, Cevdet Bey şi fiii săi este povestea unei familii de mici comercianţi dintr-un vechi neam de negustori, ultimul care se mai luptă cu valul înnoitor occidental. Romanul acoperă istoria a trei generaţii, de la începutul secolului XX pînă în zilele noastre, depănată alături de întîmplări ce-au marcat viaţa mai mult sau mai puţin necunoscută a Turciei. Poarta către această viaţă este o familie din Nişantaşı, a cărei poveste cotidiană se desfăşoară precum filmul detaliat al unei diorame: efectul produs de apariţia noilor locuinţe, marile familii care, treptat, renunţă la tradiţie şi se lasă influenţate de valul înnoitor, plăcerea mersului la cumpărături în Beyoğlu sau chiar radioul de duminică seara…

Actriţa Rebeka Weér încearcă să dovedească partidului comunist că nu mai are nici o legătură cu fiica ei, Judit, fugită în străinătate, şi atunci îi organizează acesteia din urmă o falsă înmormîntare. Sforţările îi sînt inutile: părăsită de public, îşi va petrece ultimii 15 ani închisă în casă, pe jumătate nebună şi măcinată de gloria apusă, dar nu singură. Fiul care n-a părăsit-o, Andor, e scriitor, are 36 de ani şi-şi trăieşte lîngă ea drama oedipiană. Nefiind în stare să se desprindă de viaţa sufocantă alături de mama lui, temîndu-se să o părăsească, relaţia lor se transformă treptat într-un infern sartrian, împînzit de minciuni şi ură. Lucrurile se schimbă însă cînd Andor o cunoaşte pe frumoasa Eszter, o femeie în aparenţă fără trecut şi de care se îndrăgosteşte ca un nebun. Avînd pentru prima dată în minte imaginea unei vieţi împlinite, Andor se gîndeşte să facă pasul decisiv: să-şi vadă trecutul şi viitorul laolaltă, să le aducă alături pe cele două femei care îi marchează destinul.