Moderni & contemporani

„Uimitor de ambițios și de inovator, o carte superb scrisă." Pat Barker

Unicul supraviețuitor al unui oribil accident aviatic este o nou-născută. Fetița va fi crescută în totală izolare de un tată putred de bogat și incestuos.
Ajunsă o tânără frumoasă, ea trăiește într-un lux de basm, victimă însă a propriului părinte monstruos.
Asta până când un necunoscut se îndrăgostește de ea și declanșează un blestem implacabil.
Un roman ce sare din contemporaneitate în lumea antică, din realismul actualității într-o fantezie atemporală: pirați, prințese, strigoiul lui Shakespeare și o legendă străveche ce-și desface firele narative în timp și spațiu.

Marsuinul este teribil de violent, de o ferocitate luminoasă, inocentă... Haddon reușește să restituie rolul de primă mână personajelor feminine lăsate în umbra de legendă lui Antiochus. The New Yorker

Marsuinul declanșează plăcerea pură a lecturii. Max Porter

Marsuinul lui Mark Haddon e un candidat serios la titlul de Romanul anului 2019. The Observer

Mark Haddon (n. 1962) este un poet, prozator, autor de cărți pentru copii, dramaturg și fotograf britanic.
Romanul său din 2003, O întâmplare ciudată cu un câine la miezul nopții, a câștigat nu mai puțin de 17 premii literare, inclusiv prestigiosul Whitbread Book Award. În prezent predă creative writing la Oxford University.

In urma cu 25 de ani, Peter Mayle si sotia sa, Jennie, au ajuns in
vacanta pe Coasta de Azur si au decis sa se stabileasca in Provence. Nu
au regretat niciodata. In aceasta ultima carte, Mayle aduce un tribut
anilor petrecuti in Franta - viata fermecatoare a satului, cu
restaurantele, cafenelele, pietele in aer liber, cu joie de vivre si mai
ales minunatul rose. O scrisoare de dragoste adresata casei sale
adoptive, marcata de caldura, spiritul si unorul sau debordante.

Tony Webster se îndreaptă spre vârsta a treia. După un divorț liniștit, după o viață molcomă, își ia răgazul să privească în urmă.

O scrisoare primită de la un avocat declanșează o incursiune în trecut, în care amintirile s-au adunat și se cer deslușite.

Povestea unui om care încearcă să se împace cu ce a trăit, cu ce n-a trăit și cu ce crede că ar fi trebuit să facă altfel. Memoria e însă capricioasă și alunecoasă, așa că întrebările se adună, scenele trecute și prezente se amestecă, figurile familiare nu au răspunsuri, doar alte dileme.

Dragoste, familie, carieră, greșeli și regret – Tony Webster se gândește la toate.

 
„Literatura lui Barnes este impresionantă, grație abilității cu care scriitorul evocă haosul și vulnerabilitatea din viața omului, rămânând însă calm și lucid. Pare un stoic al epocii noastre.“
The Times

„Elegiac, dar scris cu forță, romanul meditează asupra capacității noastre de a rememora și asupra impulsului inerent de a schimba, corecta sau chiar șterge lucruri din trecut.“
Vogue

„Îmi amintesc de o perioadă, spre sfârșitul adolescenței, când mintea mi se îmbăta cu imagini ale spiritului de aventură. Ia uite ce-o să se-ntâmple când o să fiu mare. O să mă duc acolo, o să fac asta, o să descopăr astalaltă, o s-o iubesc pe ea, iar apoi pe ea, pe ea și pe ea. O să trăiesc cum trăiesc și-au trăit oamenii din romane. Nu știam care oameni, dar eram sigur că pasiunea și pericolul, precum și extazul și disperarea (mă rog, mai mult extazul) aveau să iasă la încălzire pe margine. Și totuși... cine-a spus lucrul acela despre «micimea vieții pe care arta o exagerează»? A existat un moment, pe când mă apropiam de treizeci de ani, când am recunoscut că spiritul de aventură mi se fâsâise de mult. Nu aveam să fac niciodată lucrurile la care visasem în adolescență. În loc de asta, îmi tundeam gazonul, plecam în vacanțe, aveam viața mea.“

Volumul contine sase povestiri de Gabriel Garcia Marquez. Desenele ii apartin lui Carme Sole Vendrell, castigatoare a Premiului National pentru Ilustratie in Spania. Ea are onoarea de a fi singura persoana care, cu permisiunea autorului, a dat viata povestirilor acestuia. Imaginile sale ilustreaza delicatele reflectii despre copilarie schitate de Garcia Marquez in aceste povestiri. Unite prin prezenta, uneori ascunsa, a unui copil, ele contin intregul imaginar al marelui autor columbian, laureat al Premiului Nobel pentru Literatura.

Riviera Franceză, primăvara anului 1936. Ondine are 17 ani şi îşi
petrece o parte din zi alături de mama sa, în bucătăria micuţului
restaurant al familiei – Café Paradis. Un client misterios, care
călătoreşte sub un pseudonim, are o cerinţă neobişnuită: doreşte ca
prânzul să îi fie servit, în secret, la vila pe care a închiriat-o în
apropiere. Bărbatul se va dovedi a fi nimeni altul decât celebrul artist
Pablo Picasso, iar întâlnirea cu el va avea o influenţă decisivă asupra
vieţii lui Ondine, o talentată bucătăreasă. New York, în prezent.
Céline află de la mama sa, Julie, că bunica Ondine i-a gătit, odată, lui
Picasso. Intrigată de poveştile de familie, pline de secrete, Céline
este hotărâtă să afle adevărul. Ajunsă în orăşelul în care Ondine şi
Picasso s-au întâlnit, Céline cunoaşte cultura locală, gastronomia
franceză şi... dragostea.

În Oak Knoll, o comunitate plină de verdeață din Carolina de Nord unde toată lumea se cunoaște cu toată lumea, profesoara afroamericană Valerie Alston-Holt își crește fiul de 18 ani, un tânăr inteligent și talentat pe nume Xavier. Băiatul, care este mulatru, se pregătește să meargă la facultate în toamnă.

Totul este bine până când familia Whitman – nou-îmbogățiți care au și o fiică adolescentă cu probleme –, se mută alături și distruge casa veche și copacii pentru a-și construi o reședință spectaculoasă. Având puține în comun, cu excepția gardului care le delimitează proprietățile, cele două familii se găsesc rapid în conflict: prima dată, cu privire la un stejar secular din curtea lui Valerie și, la scurt timp după aceea, cu privire la idila care înflorește între cei doi adolescenți.

Un cartier select pune pe tapet întrebările importante despre viața în America de astăzi – „Ce înseamnă să fii un vecin bun?“ „Putem conviețui dacă nu suntem de acord?“ –, explorând efectele diferențelor rasiale și de clasă într-o poveste tulburătoare și emoționantă.

„Îți smulge inima din piept... Fowler creionează cu talent personajele și experiențele acestora, iar povestea pe care o spune este una dureroasă, de neuitat.“ Library Journal

„Povestea fascinantă a lui Fowler este executată cu pricepere și te face să înțelegi complexitatea fiecărui personaj suficient de mult încât alegerile lor să aibă sens. Nu poți lăsa din mână această carte, care oferă o explorare atentă a prejudecăților, a noțiunilor preconcepute și a noțiunii de nevinovăție.“ Publishers Weekly

„Ritmul neobosit, scriitura elegantă și perfect temporizată fac din romanul lui Therese Anne Fowler un portret atent, în mișcare, al unui cartier american la un pas de schimbare. Vă va rămâne gândul la Un cartier select mult timp după ce ați terminat-o de citit.“ Christina Baker Kline

„Convingătoare și captivantă, Un cartier select m-a lăsat fără cuvinte, dar cu dorința de a discuta subiectul. Aceasta este o poveste care vă va bântui mult timp.“ Emily Giffin, autoarea bestsellerului Tot ce ne-am dorit

„O carte provocatoare și necesară despre problemele cruciale ale timpului nostru. Am citit-o pe nerăsuflate, iar deznodământul uimitor m-a lăsat cu inima frântă, dar plină de speranță.“ Meg Waite Clayton, autoarea bestsellerului Ultimul tren spre Londra

„Un roman captivant despre moralitatea modernă... Elemente familiare – două familii, doi tineri iubiți, o dispută juridică – încadrează o poveste care are atât un aer clasic, cât și de inevitabilitate. Dar Fowler își construiește povestea cu dialoguri inteligente, personaje convingătoare și un narator implicat, la persoana întâi plural, care ne implică pe toți în concluzia dureroasă.“ Tara Conklin

POVESTEA EXTRAORDINARĂ A STEFANIEI PODGÓRSKA, O ADOLESCENTĂ POLONEZĂ CARE, ÎN TIMPUL CELUI DE AL DOILEA RĂZBOI MONDIAL, A ASCUNS ÎN PODUL CASEI TREISPREZECE EVREI

În anul 1943, Stefania, o tânără de șaisprezece ani, lucrează în prăvălia familiei Diamant din Przemyśl, Polonia, croindu-și drum prin cântec în viețile și sufletele lor.

Totul se schimbă când armata germană invadează Przemyśl. Familia Diamant este obligată să se mute în ghetou, iar Stefania rămâne singură, într-un oraș sub ocupație nazistă, și nevoită să aibă grijă de Helena, sora ei în vârstă de șase ani. Împreună, cele două fete sunt puse în fața unei decizii terifiante, aceea de a-l ascunde pe Max, prietenul lor, și, în cele din urmă, alți doisprezece evrei.

Iar când doi ofițeri germani le rechiziționează casa, Stefania mai are de făcut o alegere crucială...

„Zbuciumată, sfâșietoare și, totuși, plină de speranță.“ Jennifer Donnelly, autoarea romanului Sora vitregă

„Obsedantă și poetică. O incredibilă poveste despre curaj, supraviețuire și sfidare.“ Alan Gratz, autorul bestsellerului Prizonierul B-3087

„Emoționantul roman al lui Sharon Cameron amestecă momentele de teroare pură cu incredibila putere interioară a acestei tinere femei, care a fost mama mea. Este o carte care îmi depășește toate așteptările.“ Ed Burzminski, fiul Stefaniei Podgórska

În secolul al XVI-lea, Antinous Bellori, un băiat de unsprezece ani, se pierde într-o pădure întunecată și dă peste două ființe care par să stea într-o oază de lumină; una poartă o suliță, cealaltă, o torță. Această întâmplare este decisivă în viața lui Antinous, care urmează să se dedice căutării și studierii îngerilor, intermediari între om și divinitate.

Pornind din Grădina Edenului, trecând prin toate momentele majore ale Bibliei, încorporând tradiții, legende și episoade din texte apocrife, romanul urmărește și pune în lumină întâlnirile cruciale dintre oameni și îngeri. Imaginația debordantă a autorului creează cadre vii, pline de emoție și atmosferă, dar care stârnesc și reflecții și întrebări fundamentale. Este posibil ca natura divină să sufere schimbări, să evolueze? Poate să piară ceea ce este nemuritor?

O carte provocatoare scrisă de unul dintre cei mai importanți scriitori norvegieni, autorul monumentalei serii autobiografice Lupta mea.

O încântare divină... un roman extraordinar și complet original. Independent

O carte minunată... Forța lui Knausgård ca scriitor stă în talentul său pentru descrierea minuțioasă, în special a naturii, dar și a psihicului uman… The New York Review of Books

Un roman vast, provocator, curajos și frumos. Daily Telegraph

Ce îi unește pe Katherine Mansfield, Charlie Chaplin, Shakespeare, Rilke, Beethoven, ce leagă Brexitul, prezentul, trecutul, nordul, sudul, estul, vestul, pe un bărbat care plânge după vremurile apuse, pe o femeie prinsă în capcana vremurilor moderne?

Primăvara. Marea verigă de legătură. Cu un ochi la desfășurarea poveștii și cu digresiuni și aluzii la Pericle, una dintre cele mai exuberante opere ale lui Shakespeare, Ali Smith spune povestea imposibilă a unor vremuri imposibile. Într-o perioadă a zidurilor și a izolării, Smith deschide ușa. Vremurile în care trăim schimbă natura. Vor schimba ele natura poveștii? Speranța izvorăște veșnic.

Cel mai bun roman de până acum al lui Ali Smith. Observer

O realizare uimitoare... o carte pentru toate anotimpurile. Independent

Smith spune povești cu o voce pe care nu te poți abține să nu o asculți. The Times

Patrick Melrose are treizeci de ani și încearcă să-și depășească dependențele. După ce și-a risipit cea mai mare parte a moștenirii, are nevoie de un loc de muncă și vrea să devină avocat. După aproape cincisprezece ani, Patrick își vede soția epuizată de maternitate, mama înșelată de o fundație New Age, iar pe Robert, fiul lui în vârstă de cinci ani, înțelegând mai multe decât ar trebui.

Cândva bogată și ilustră, familia Melrose trebuie să facă față promisiunilor încălcate, adulterului și sentimentelor refulate. Ciclul se încheie cu înmormântarea mamei lui Patrick. El se întreabă dacă viața fără părinții săi va reprezenta într-adevăr eliberarea la care a sperat de atâta vreme.

Stilul aforistic și spiritual al lui St Aubyn amintește de Evelyn Waugh și Oscar Wilde. Sunday Telegraph

Unul dintre cele mai bune cicluri din ficțiunea contemporană. The Boston Globe

O proză sclipitoare, șocantă… De neuitat. The Wall Street Journal

Dacă tu ai uitat, distinse domn, îţi amintesc eu: sunt soţia ta.“ Astfel începe scrisoarea pe care Vanda i-o scrie soţului ei care a plecat de acasă, lăsând-o pradă unei furtuni de furie neputincioasă şi unor întrebări cărora nu le găseşte răspuns. S-au căsătorit de tineri la începutul anilor şaizeci, din dorinţa de a fi independenţi, dar apoi lumea din jurul lor s-a schimbat, şi faptul că la vârsta de treizeci de ani au o familie de întreţinut devine un semn de rămânere în urmă, mai degrabă decât de autonomie. El s-a stabilit acum la Roma, îndrăgostit de graţia blândă a unei necunoscute, alături de care zilele sunt mereu vesele, iar ea a rămas în Napoli cu copiii lor, măsurând tăcerile îndelungate şi amploarea înstrăinării.

Domenico Starnone ne oferă o poveste emoţionantă şi intensă, povestea unei evadări, a unei întoarceri, povestea tuturor eşecurilor, cele care par insurmontabile şi cele care ne însoţesc o viaţă întreagă. Noduri este un roman provocator şi fascinant despre căsnicie şi familie, scris de unul dintre cei mai de succes autori italieni contemporani.

Noduri este un roman ingenios construit, asemănător unui puzzle. The New Yorker

O meditaţie subtilă, uimitoare despre căsnicie, fidelitate, sinceritate şi adevăr. Kirkus Reviews

Noduri este cel mai emoţionant roman al lui Domenico Starnone. The New York Times

Este luna august şi două femei, mamă şi fiică, ajung într-un sat de pe coasta de sud a Spaniei. Rose suferă de o boală ciudată, iar medicii nu ştiu ce să creadă. Fiica ei, Sofia, a adus-o la o clinică privată pentru a găsi un remediu cu ajutorul doctorului Gómez, un medic ale cărui metode şi motive sunt controversate şi îndoielnice. Ameţite de căldură şi de oamenii seducători cu care intră în contact, cele două femei ajung să-şi analizeze, pentru prima dată după ani întregi, viaţa şi legăturile puternice care le-au ţinut împreună atâta timp.

Tulburător și foarte bine scris, Lapte fierbinte dezvăluie cititorilor o poveste hipnotică despre furia și sexualitatea feminină, despre mituri și monștri atemporali.

Tulburătoare, provocatoare şi impecabil scrisă, Lapte fierbinte de Deborah Levy este povestea mai multor generaţii ale unei familii şi a unei veri halucinante. Evening Standard

Minunată... Ceea ce face cartea lui Levy atât de bună este extraordinara imaginaţie a autoarei, poezia limbajului său, modalitatea sa de a găsi miracolul de fiecare zi, de a spune multe în puţine cuvinte, de a se mişca cu graţie între patos, pericol şi umor şi de a crea un personaj atât de interesant şi de surprinzător cum este Sofia. The New York Times

Premiul Nobel pentru Literatură 1962

Sînt 77 de ani de cînd Steinbeck a urcat pe un transportor naval de trupe cu destinaţia Anglia, urmînd să transmită către New York Herald Tribune relatări de la faţa locului despre războiul ce înghiţise Europa. Decupajele realizate de el măsoară nu pulsul comandanţilor, al celor cu acces la săli de şedinţă în care se stabileau strategii, ci pe al maselor participante la război: superstiţii, preconcepţii, anecdote despre războiul legumelor anglo‑american sau despre asul oportuniştilor din întregul ansamblu al forţele aliate, neobositul Bob Hope şi prada de război Lili Marlene. Într‑o completă indiferenţă faţă de canonul jurnalistic, toate acestea se scaldă copios în stilul deja consacrat, la acel moment, al scriitorului John Ernst Steinbeck. Pe cînd Steinbeck se înnoroia pe plajele europene, rubrica lui din NYHT devenea rapid una dintre cele mai mari atracţii ale presei cotidiene şi începea să‑şi lărgească difuzarea pe tot teritoriul SUA şi mai departe, în spaţiu şi timp, pînă în contemporaneitate. Introducerea semnată de autor oferă o nepreţuită cheie de lectură.

„Reportajele de război ale lui Steinbeck sînt memorabile nu atît datorită valorii lor istorice, cît puternicei note personale, profund umane, vitalității cu care e surprins efectul războiului asupra celor aflați fie pe un transportor de trupe, fie pe un aerodrom din Anglia, fie în spatele frontului. Decorul se schimbă, e cînd Anglia, cînd Africa de Nord, cînd Italia, dar din toate relatările răzbat același discernămînt, aceeași compasiune și înțelegere a omului de rînd ce caracterizează și ficțiunea lui Steinbeck. […] Aceste reportaje sînt niște povestiri la prima mînă despre tînăra Americă în război, istorisite de un povestitor inegalabil. Jurnalism de calitate, da, dar și literatură de calitate.” (Kirkus Reviews)

„Dacă ați uitat cum a fost războiul, Steinbeck vă va reîmprospăta memoria. Genul acesta de scriitură este mereu actual.” (Chicago Tribune )

„Locotenentul urca încet dealul către pozițiile ocupate de germani. Ținea steagul alb deasupra capului, iar steagul era un prosop de baie. Mergea și se gîndea la cît e de fraier. Practic, își pusese pielea-n băț. Seara trecută, cînd pledase pentru privilegiul
de-a urca dealul ca să încerce să-i păcălească pe friți să se predea, nu știuse cum urma să se întîmple treaba. Nu știuse cît de singur și expus avea să fie.” (John Steinbeck)

„Încordarea și altitudinea exercită efecte ciudate asupra omului. La peste 9.000 de metri, organismul e supus unor condiții la care nu e făcut să reziste. Omul respiră oxigen printr-un tub, iar ochii și urechile îi funcționează la presiune redusă. Nici nu-i de mirare, așadar, că uneori vede lucruri care nu există și nu vede lucruri care se află în fața lui. Au fost cazuri de mitraliori care au atacat nave de-ale lor sau care au tras rafale impresionante în văzduhul gol, crezînd că au zărit o svastică.” (John Steinbeck)

Traducere și note de Mădălina Ghiu

O distopie virulentă, luxuriantă, lumea ei semănând din ce în ce mai mult cu a noastră, noul roman al lui Boualem Sansal avertizează asupra proliferării extremismului religios în zonele fragile ale societății actuale.

Erlingen este un orășel elegant, fief al înaltei burghezii germane, în care locuiește Ute von Ebert, ultima moștenitoare a unui puternic imperiu financiar. În corespondența cu fiica ei Hannah, aflată la Londra, pe un ton neconvențional și sarcastic, Ute o ține la curent cu ceea ce se întâmplă în orașul aflat sub asediul unor invadatori misterioși – „Slujitorii universali“ –, care au decis ca întreaga lume să se supună zeului lor. Populația așteaptă cu nerăbdare să fie evacuată de un ipotetic tren salvator care nu mai sosește. Povestea pare a fi creația lui Élisabeth Potier, o profesoară pensionară pariziană care, victimă a atentatului de la Bataclan, iese din comă și, sub această nouă identitate, încearcă să semnaleze astfel dezastrul produs de răspândirea unei religii sectare.

„Este greu să găsești titlul potrivit. La început m-am gândit la Metamorfoza lui Dumnezeu. Era prea pompos și mă deranja. Apoi m-am hotărât pentru Trenul de Erlingen. Prea prozaic, și el mă deranja. Împreună însă se potrivesc. Faptul că Erlingen duce cu gândul la Germania, iar trenul, la Shoah pune, într-un fel, problema lui Dumnezeu și a responsabilității aces­tuia. Iar asta rezumă bine cartea. […] Romanul meu critică totul, islamismul, mondializarea, capitalismul, politica de tergiversare, cultivarea fricii, ignoranța etc., pe scurt, tot ceea ce pune omul în situații de inferioritate și îl împinge să aștepte ajutorul de la altcineva, în loc să și-l dea singur. Prima rațiune a vieții este de a te apăra și de a-ți apăra libertatea.“ — BOUALEM SANSAL

Vara lui 1885. Trei francezi ajung la Londra pentru cumpărături. Unul dintre ei e prinț, altul e conte, iar al treilea nu are rang nobiliar. E un italian care, cu patru ani în urmă, a fost subiectul celui mai cunoscut portret al lui John Singer Sargent. Se numește Samuel Pozzi, pionier în ginecologie și liber-cugetător, un om de societate cu o viață amoroasă faimoasă pentru complicațiile ei.

Viața lui Pozzi se desfășoară pe fundalul Parisului de la sfârșitul secolului al XIX-lea, minunata epocă a extravaganțelor și a plăcerilor, marcată, totodată, de narcisism, decadență și violență.

În cea mai recentă carte a sa, Julian Barnes pictează o frescă a Belle Époque cu eroii și antieroii ei, cu scriitorii, artiștii și gânditorii care au marcat-o – ne întâlnim, printre alții, cu Henry James, Sarah Bernhardt, Oscar Wilde, Marcel Proust, în schimburi de idei memorabile.

„Povestea lui Pozzi îi vine mănușă lui Barnes, de aceea a rezultat una dintre cele mai bune cărți ale sale. Bifează toate căsuțele: imersiunea în viața culturală a Franței din secolul al XIX-lea, în contrast cu insularitatea manifestată de Marea Britanie, atunci și acum; puzzle-ul de fapte reale și ficțiune; dilemele legate de viața sexuală.“
Evening Standard

„Cât despre eșecul – eșecul amoros – al vieții soților Pozzi împreună, avem doar relatarea lui. Ce anume a vrut să spună Pozzi prin «măsuri viguroase, aproape violente» în luna de miere? Ce a înțeles soția din brusca schimbare de comportament a acelui Pozzi din scrisorile în care o curta? Acesta să fi fost momentul când a început să se gândească glacial la posibilitatea unei despărțiri? Nu putem ști. N-avem decât să speculăm, atâta timp cât recunoaștem că speculațiile noastre sunt romanești și că romanul are aproape la fel de multe forme ca iubirea și sexul.“

O singură bibliotecă. O infinitate de vieți. Care e cea mai bună?

Undeva, la marginea universului, există o bibliotecă infinită de cărți, iar fiecare poveste din ele provine dintr-o altă realitate. Una spune povestea vieții tale așa cum e, alta spune povestea vieții tale așa cum ar fi fost dacă ai fi luat altă decizie într-un anumit moment. Toți ne întrebăm mereu cum ar fi putut să fie viețile noastre. Dar dacă am găsi răspunsul într-o bibliotecă?

Atunci când Nora ajunge în această bibliotecă, are șansa să îndrepte lucrurile – o viață plină de durere și de regrete. Are ocazia să facă totul altfel și să-și dea seama cum ar putea avea viața perfectă. Dar lucrurile nu sunt tocmai cum și le imaginează ea… Curând, alegerile pe care le face o pun într-un pericol iminent.

Înainte să expire timpul, trebuie să răspundă la o singură întrebare: care e cea mai bună cale de a-ți trăi viața?

„Matt Haig e unul dintre cei mai imaginativi scriitori ai epocii noastre. În acest roman, povestea emoționantă e plină de învățăminte despre cât de important este să apreciem viața pe care o avem.“
The Independent

„Fiecare carte de aici, fiecare carte din bibliotecă – cu excepția acesteia – reprezintă o versiune a vieții tale. Această bibliotecă îți aparține. Se află aici pentru tine. Vezi tu, viața oricui s-ar fi putut sfârși în feluri infinite. Cărțile de pe rafturi sunt viața ta, toate încep din același punct. Din clipa de față. De la miezul nopții. Marți, 28 aprilie. Dar aceste posibilități de la miezul nopții nu sunt identice. Unele se aseamănă, dar altele sunt complet diferite.“

DE LA CÂȘTIGĂTORUL PREMIULUI GONCOURT ȘI AUTORUL BESTSELLERULUI CĂSĂTORIE DE PLĂCERE

Inspirat din fapte reale, acest roman povestește viața lui Ahmed – cea de-a opta fiică a unui cuplu islamic fără moștenitori băieți, crescută ca bărbat, cu drepturile și privilegiile de rigoare.

Într-o piață din Marocul anilor ’50, un povestitor le spune celor adunați în jurul lui o istorie bogată, stranie și fermecătoare, despre amputarea identității unei femei și puterea obiceiurilor și a legii islamice.

Zahra Ahmed/Mohammed Ahmed e crescută ca băiat pentru a putea duce mai departe imperiul familiei. Dar, pe măsură ce se maturizează, dorința de a avea la rândul ei copii marchează începutul evoluției sexuale și al dorinței de explorare, în concordanță cu adevărata ei identitate.

Copilul de nisip este o carte vizionară despre putere, colonialism și identitate de gen în Africa de Nord.

„Această poveste seamănă întru câtva cu noaptea; este obscură și totuși bogată în imagini; ar trebui să ducă spre o lumină slabă și blândă; când vom ajunge în zori, vom fi eliberați, vom fi îmbătrânit cu o noapte, lungă și apăsătoare, o jumătate de secol și câteva foi albe risipite în curtea de marmură albă a casei noastre cu amintiri. Unii dintre voi vor fi tentați să locuiască în acest nou sălaș sau măcar să ocupe acolo un locșor de dimensiunea trupului lor. Știu, tentația uitării va fi mare, o fântână cu apă pură de care nu trebuie să te apropii sub niciun pretext, chiar dacă ți-e sete. Fiindcă povestea aceasta este și un deșert. Trebuie să mergi desculț pe nisipul încins, să mergi și să taci, să crezi în oaza care prinde contur în zare și care nu încetează să se înalțe spre cer, să mergi și să nu privești înapoi, ca să nu te ia amețeala.“

„Copiii nu trebuie să știe tot ce se întâmplă în familie” – această avertizare i-a tot fost repetată naratoarei în copilarie. Ca adult, ea a descoperit, ca din întâmplare, niște trimiteri misterioase în câteva documente vechi, care i-au stârnit curiozitatea. Oare ce a omis să-i dezvăluie mama ei despre povestea de iubire pe care i-a spus-o seară de seară? Oare acest tată pe care povestitoarea nu l-a cunoscut niciodată a fost doar melomanul chic și idealistul șarmant din amintirile celei care i-a dat viață?

Descifrând vechi hârtii de familie, fiica descoperă un trecut fascinant și înfricoșător, deopotrivă, o viață care a fost pe cât de spectaculoasă, pe atât de tragică și povestea de iubire a doi tineri evrei siliți să se confrunte cu furia antisemită dezlănțuită în România interbelică și în cel de-al Doilea Război Mondial, cu ura legionarilor dusă până la pogrom, dar și cu ororile la care au fost supuși oamenii nevinovați în timpul Bătăliei pentru Stalingrad.

„Tocmai am citit Capitolul lipsă. Minunat! Fascinant! Tulburător!” SHLOMIT COHEN-ASSIF, poetă laureată

„O viață dedicată luptei pentru binele tuturor se termină cu o teribilă tragedie... Această carte se citește ca un thriller și vă este absolut necesară.” HAHAIM HATOVIM MAGAZINE

„O carte captivantă și mișcătoare... Sfârșitul este tragic, dar călătoria pâna la el este nespus de palpitantă.” LAISHA MAGAZINE

„Am fost atrasă puțin câte puțin în această poveste. Autoarea reușește un lucru extraordinar: aduce la viață o epocă, un popor, creează o întreagă familie din câteva documente parțiale – dar, în principal, înmoaie inimile.” Prof. univ. NITSA BEN ARI, Universitatea din Tel Aviv

Capitolul lipsa este „un excelent roman-document despre dragoste, speranță și război. [...] Atrasă într-o misiune pentru aflarea adevărului despre tatăl pe care nu l-a cunoscut niciodată, naratoarea descoperă un trecut politic tumultuos, [...] idealuri, sacrificiu, pasiune și lupte... Fascinant!” CITY MOUSE/TIMEOUT

Traducere și note de Daniela Ștefănescu

Romanul de debut al strălucitei scenariste Annette Hess s-a impus printre cele mai apreciate cărți ale anului 2018 publicate în Germania. Bestseller internațional, este tradus în peste douăzeci și cinci de țări. Abordând cea mai dificilă parte a istoriei germane din secolul XX, captivează prin actualitatea temei, prin dozajul fin între saga de familie și desfășurarea primului eveniment major care a adus la cunoștința lumii ororile naziștilor, prin limbajul precis, elegant și subtil în redarea atmosferei intense ce se menține de la prima la ultima pagină.

Procesul Auschwitz de la Frankfurt se află în centrul acestui roman, dar povestea se țese în sânul familiei Bruhns: Ludwig si Edith, cârciumari harnici și de treabă, care-și iubesc copiii și nu vor decât să uite trecutul. Fetele Bruhns, Eva si Annegret, nu pot fi mai diferite. Eva, translatoare din polonă la proces, logodită cu fiul unui bogătaș, se trezește însă repede la realitate și își asumă vina. Annegret, mult mai cinică, nu-și asumă istoria, vina cu atât mai puțin. Romanul te ține în tensiune de la prima pagină, te atrage în atmosfera provincială a familiei, te aduce în sala de tribunal și la Auschwitz, în Polonia comunistă, te cufundă în ambianța și mentalitatea anilor ’60 cu o scriitură detașată, cinematografică.

Traducere şi note de Vali Florescu

Romanul Frankissstein. O poveste de iubire a fost nominalizat Man Booker Prize în 2019, la Polari Prize și la Comedy Women in Print Prize în 2020.

„Odată făcut, monstrul nu mai poate fi desfăcut. Ce se va întâmpla a început deja.“ Cuvinte care răsună la fel și în 1816, când Mary Shelley scrie povestea gotică a monstrului Frankenstein, dar și în era inteligenței artificiale, când elanul prometeic al științei pune în pericol echilibrul umanității. Reluând tema savantului care cochetează cu statutul de demiurg, Jeanette Winterson ne îndeamnă să reflectăm  dacă nu cumva, de data aceasta, omul va fi izgonit de propria creație din paradisul terestru pe care l-a distrus.

„O meditație asupra responsabilităților creației, posibilităților inteligenței artificale și implicațiilor transsexualității și transumanismului. […]. Un roman solid și ingenios construit, conținând toate temele predilecte ale lui Winterson – genul, limbajul, sexualitatea, limitele libertății individuale și viața ideilor.“ - The Guardian

„Un roman volubil, isteț, anarhic și foarte sexy. Winterson joacă după propriile reguli.“ -The New York Times

„Jeanette Winterson reușește să omagieze pasiunea și viziunea lui Mary Shelley făcând în același timp dovada extraordinarei sale creativități.“ - The Washington Post

„Frankissstein evoluează în mai multe lumi, arătându-ne cum, de-a lungul timpului, conceptele de existență, identitate și inteligență emoțională s-au schimbat radical – sau deloc.“ - Wired

Concentrându-se asupra unor subiecte precum dragostea, alienarea și sincopele care apar în comunicare, Iubiri dificile urmărește aventurile individuale ale mai multor personaje și dezvăluie barierele psihologice care le împiedică să iasă din rutina solitudinii și a plictiselii. Această colecție fascinantă de povestiri, în care autorul amestecă realitatea și iluzia și disecă emoții cu o precizie aproape chirurgicală, ilustrează perspectiva unică și talentul narativ al lui Calvino.

„Extravaganța și grația scriiturii, originalitatea imaginației și incandescența ei, precum și o anumită nebunie adorabilă, toate fac ca această colecție să merite din plin a fi citită.“ Margaret Atwood

Ar fi putut pleca odată cu toți colegii lui, dar a vrut să-i rămână fidel șefului care-l exploata, până când s-a cufundat de tot. Ar putea foarte bine pleca de-acasă, s-ar putea însura sau călugări, dar nu vrea să-și abandoneze părinții și surorile. Când se va decide, va lua de soție o englezoaică, sau mai bine, o franțuzoaică. În nici un caz o rusoaică sau, Doamne ferește, o albaneză. Da. De altfel, ar putea fi cu orice femeie vrea. Doar să mai slăbească. Și să facă rost de bani.

Între aceste opțiuni contradictorii se învârtește viața lui Chrysovalandis, un bărbat care tocmai a împlinit cincizeci de ani, și-a pierdut slujba și se confruntă cu tot mai multe probleme.

Când toți te abandonează – șefii, iubitele, familia –, și lumea în care trăiești nu pare să mai aibă loc și pentru tine, soluția e una singură. Și trebuie s-o accepți cu zâmbetul pe buze. Râzând cu gura până la urechi. De fapt, tăvălindu-te pe jos de râs. Ca ieșit din minți.

Fantomele tinereții sunt cele mai dureroase pentru un bătrân, care nu mai e capabil decât să aștepte ora mesei, să-și încălzească oasele la soare și să-și târșâie picioarele pe o alee la capătul căreia poate pleca mai departe, dar, resemnat și obosit, nu face decât stânga-mprejur. Așa se întâmplă și cu bătrânii lui Hrabal din Milioanele arlechinului, se întorc din drum de fiecare dată când se lovesc de pereții vieții de zi cu zi care, imperturbabilă, merge mai departe dincolo de domeniul castelului unde trăiesc, devenit o casă a pensionarilor. Dar încotro să se mai ducă? Odată ieșiți la pensie, simt că și-au pierdut locul în lume.

„Melodia – Milioanele arlechinului – dă suflu acestei cărți, este un soundtrack trist al unui roman nostalgic și vivace.“ The Minneapolis Star Tribune

Lumea interioară a Giovannei se prăbușește când își aude tatăl spunând că fața ei își pierde drăgălășenia și începe să semene cu cea a disprețuitei mătuși Vittoria. Viața ei devine o căutare chinuitoare a oglinzii în care să se poată vedea cu adevărat. Giovanna se caută pe sine în două orașe înrudite ce se urăsc reciproc: orașul Napoli al înălțimilor și al rafinamentului și același oraș, dar al adâncurilor, un loc al excesului și al vulgarității. Fata se mișcă între cele două realități înainte și înapoi, fără a găsi răspunsuri sau o cale de a se salva, ajungând în schimb la o maturizare pe care nu a dorit-o și care nu e nici pe departe atât de frumoasă pe cât a crezut ea.


„Am crescut într-o lume în care părea normal ca bărbații (tați, frați, iubiți) să aibă dreptul să te lovească pentru a te corija, să te educe ca femeie, în fine, pentru că-ți voiau binele... Puterea masculină, fie că e exercitată în mod grosolan, fie politicos, vrea să ne subordoneze în continuare. Prea multe femei sunt umilite în fiecare zi, și nu doar în plan simbolic." Elena Ferrante

„Fanii Tetralogiei Napolitane vor regăsi și în acest roman temele la care Ferrante se întoarce obsesiv: tensiunile dintre clasele sociale, suprapunerea frumuseții și a vulgarității, banii, prietenia dintre femei, relațiile dintre mame și fiice." Times Literary Supplement

Încă de la apariția romanului Prietena mea genială, care deschide Tetralogia Napolitană, faima Elenei Ferrante a crescut enorm, transformându-se în așa-numita „Febră Ferrante".
Este considerată una dintre prozatoarele contemporane cele mai puternice, o stilistă desăvârșită, cu o intuiție artistică ieșită din comun, care a câștigat admirația mai multor scriitori celebri – Jhumpa Lahiri, Elizabeth Strout, Claire Messud – și a unor critici importanți: James Wood, John Freeman, Eugenia Williamson etc.
Dar, fără îndoială, primirea cea mai călduroasă a avut-o din partea cititorilor, care au descoperit o autoare ce le vorbește într-un stil plin de frumusețe și de forță despre sentimentul de apartenență, despre relațiile umane, dragoste, familie și prietenie.
La Editura Pandora M au apărut toate volumele Tetralogiei Napolitane: Prietena mea genială, Povestea noului nume, Cei care pleacă și cei ce rămân și Povestea fetiței pierdute, romanele Fiica ascunsă, Iubire amară, Zilele abandonului și Viața mincinoasă a adulților, volumul de interviuri, eseuri și confesiuni Frantumaglia, precum și cartea pentru copii Noaptea pe plajă.
Povestea fetiței pierdute a fost nominalizată la Man Booker Prize (2016) și a primit Medalia de Aur pentru ficțiune în cadrul Independent Publisher Book Awards (2016).
Tetralogia Napolitană este ecranizată de HBO sub forma unui miniserial.