Moderni & contemporani

Pe fundalul Chinei secolului al XVIII-lea, cu tablouri ce zugrăvesc fastul imperial, rafinamentul sadic al execuțiilor ori strălucirea metalică a râurilor otrăvite cu mercur, Christoph Ransmayr ne oferă un roman magistral, stratificat tematic: de la stranietatea unei lumi exotice dominate de frică și experiențele extreme de durere și clarificare interioară, până la o reflecție filozofică asupra timpului.

Faimosul ceasornicar și constructor de automate Alister Cox este invitat la Curtea sa de Qianlong, marele Împărat al Chinei, spre a inventa mecanisme care să poată măsura timpul interior: al fericirii, al iubirii, dar și al bolii, decrepitudinii și morții. În Orașul Interzis, dispunând de resurse nelimitate și având libertatea să folosească oricâte nestemate și metale există în trezorerii și în mine, Cox și asistenții lui creează automatele cele mai uimitoare. Numai că Împăratul se dovedește a împărtăși, pentru o clipă, visul maestrului și-i cere acestuia să construiască un ceas care măsoară însăși eternitatea.

,,DACĂ VREI SĂ ȘTII CINE EȘTI, ÎNVAȚĂ SĂ PRIVEȘTI ÎN JURUL TĂU.''

„Am nevoie să redescopăr frumuseţea, atâta tot. Să ştiu că, deşi o să mă întorc într-o zi, încă mai sunt multe lucruri pe care nu le-am văzut şi nu le-am încercat. Încotro să se ducă inima mea, dacă eu încă nu cunosc destul de multe drumuri? Care să fie următoarea mea destinaţie, dacă încă nu am plecat de aici, aşa cum trebuia? Ce culmi să cuceresc, dacă nu văd nici o frânghie pe care s-o apuc?“

Hippie

 „Minunat scrisă... O carte care inspiră.“

                                                People

„Adevărata dragoste a lui Coelho este spiritualitatea.“

                                                The Financial Express

„Un romancier care scrie cu adevărat într-un limbaj universal.“

                                                            The New York Times

Autoarea bestsellerului Citind Lolita în Teheran

Lucruri nespuse este în acelaşi timp o carte de memorii şi cronica impresionantă a unei familii, care se întinde de-a lungul unei lungi perioade de schimbări ce au dus la Revoluţia Islamică din 1978-1979, cînd Iranul se transformă într-o dictatură religioasă. Scriitoarea ne povesteşte cu o sinceritate cuceritoare despre copilăria ei şi despre ce înseamnă să creşti într-o ţară precum Iranul, ne împărtăşeşte amintiri dureroase despre părinţii ei, despre ambiţiile mamei şi infidelităţile tatălui, secrete de familie adînc îngropate, ne mărturiseşte cum a descoperit literatura şi infinitatea de lumi pe care aceasta i le aşternea la picioare. Şi ne vorbeşte despre preţul pe care trebuie să-l plătească o familie pentru propria libertate într-o ţară dezbinată de revoluţie şi despre alegerile pe care femeile sînt nevoite să le facă zi de zi.

„Lucruri nespuse are o poveste echilibrată, lucidă, o descriere complexă, bogată a unei perioade cruciale din istoria Iranului.” (The Guardian)

„Un act de curaj remarcabil, pus în lumină de o scriitură bine aleasă, presărată cu umor şi duioşie, care face din volumul lui Azar Nafisi o lectură captivantă.“ (Kirkus Reviews)

„Azar Nafisi, povestitoare înzestrată şi foarte bună cunoscătoare a literaturii occidentale, foloseşte istorisirile din cartea sa şi se răfuieşte cu fantomele trecutului, seducîndu-şi în acelaşi timp cititorii.” (New York Times Book Review)

Apocalipsa, următorul roman din trilogia halucinantă despre viaţa de apoi şi sfîrşitul lumii ce începe cu Blestemaţi, continuă povestea lui Madison Spencer, fetiţa moartă la treisprezece ani şi condamnată să-şi petreacă veşnicia în compania unei găşti pestriţe de demoni şi suflete proscrise. Ratînd ora stingerii în noaptea de Halloween, Maddy rămîne să bîntuie pe pămînt, chinuită de vinovăţie din cauza întîmplărilor de coşmar care i-au adus damnarea şi urmărită de un vînător de fantome drogat, angajat de părinţii ei miliardari. Madison află cu groază că părinţii ei au pus bazele unei religii universale pornind de la sfaturi date de ea în glumă de pe lumea cealaltă şi au construit un continent de un alb imaculat din deşeurile aglutinate ce plutesc în Marele Vortex din Pacific. Strînşi cu toţii acolo, prozeliţii se roagă la Templul lui Madison, în aşteptarea sfîrşitului lumii, care va veni cu siguranţă cînd Madlantida cea albă, propulsată de iahturi de lux, va lovi America de Nord şi celelalte continente. Damnarea sau mîntuirea întregii omeniri par să atîrne numai de micuţa Maddy, năucită de vorbele unui Dumnezeu intransigent şi de ale unui Diavol deghizat în şofer de taxi, care se pretind amîndoi a-i fi creatori.

„A ascuns Cartea într-un loc ce i s-a părut creat în acest scop: într-un defileu de munte, unde pustnici în căutarea singurătăţii îşi construiseră o mică mănăstire. Lor le-a încredinţat Cartea, promiţîndu-şi că se va întoarce abia după ce îi va fi pregătit pe oameni pentru acceptarea ei... Alese şapte oameni înţelepţi şi demni şi împreună cu ei întemeie Frăţia, ce avea să se ocupe de reformarea lumii şi de pregătirea acesteia pentru schimbarea ce urma să vină. Dar în planurile măreţe ale lui H.R.C. interveni, cum se întîmplă de obicei, istoria. Se făcură două războaie unul după altul, apărură noi reformatori... Începură persecuţiile, se aprinseră rugurile. Privind stelele şi cercetînd proprietăţile materiei, oamenii se apropiau uneori la un pas de adevăr, dar apoi anulau totul în faţa noilor camere de tortură ce apăreau ca tarabele la iarmaroc. H.R.C. muri la Anvers, cu faţa brăzdată de zbîrciturile amărăciunii. Înainte de a se stinge, cu mîna tremurîndă, întocmi pe un petec de hîrtie harta munţilor în care ascunsese Cartea, cu speranţa naivă că marea învolburată a istoriei se va linişti, iar oamenii se vor ocupa în cele din urmă de ceea ce este mai important.”

Câștigător al National Book Critics Circle Award, John Leonard Prize 2018
Nominalizat la International Dylan Thomas Prize 2018

Povestirile lui Carmen Maria Machado vibrează de originalitate, bizarerie și senzualitate, forțând cusăturile pielii personajelor și ale limbajului în moduri aproape imposibile, de neuitat. Într-un amestec perfect unic de horror erotic cu basm și cultură pop cu mit, Machado reușește să spună o altă poveste a feminității, una nefamiliară, poate șocantă, dar una pe care trebuie să o știm. Un roman fresh în colecția de literatură străină „Endorfiction”. A se citi în așternuturi de satin.

În „Corpul ei și alte desfătări”, există o poveste despre o femeie care îi dă unui bărbat totul, dar el vrea mai mult – vrea să știe secretul panglicii verzi care a devenit una cu trupul ei. Există o poveste despre o femeie care începe să dispară, la propriu, din cauza unei epidemii misterioase. Există o poveste despre o femeie care ar face orice să-și hrănească soțul cu o bucată de ficat proaspăt. Există o poveste despre o femeie care s-a născut prea devreme. Există o poveste despre o femeie care a dat naștere în taină unor pui de lup.

Recenzii

,,Corpul ei și alte desfătări e o carte genială: parțial punk rock și parțial clasică, alcătuită din povești crude și devastatoare, dar în egală măsură cu intrigi rafinate și pline de încântare. E o carte puternică, periculoasă și usturător de onestă.” Jeff VanderMeer

,,Corpul ei și alte desfătări de Carmen Maria Machado spune fabule vechi despre eros și metamorfoza feminină, în feluri extraordinar de noi. Ea aduce lumea tainică a trupului în prim-plan și iluminează pădurile întunecate ale psihicului. În aceste povești cu forme splendid inedite, atât de încărcate emoțional, Machado dă pur și simplu formă amintirilor, foamei și dorinței femeii. N-am putut s-o las jos.” Karen Russell

,,Cu imaginația sa luxuriantă, nemăsurată, cu limbajul său scânteietor și curajul său absolut, Carmen Maria Machado e cu siguranță una dintre cele mai talentate tinere scriitoare de azi. Amuzant de inventive, explozive emoțional și minunat de erotice, povestirile lui Machado vă vor transporta departe de casă, vă vor răsturna complet viziunea asupra realității și vi se vor lipi definitiv de suflet.” Michelle Huneven

PREMIUL GONCOURT

La Viena se innopteaza, iar Franz Ritter, muzicolog sedus de Orient, in zadar incearca sa adoarma. Intre veghe si vis, intre nostalgie si febra, prind contur amintiri fara numar, de la Istanbul, Alep, Damasc, Palmira, Teheran, precum si umbra unei iubiri imposibile.
Carte nocturna, care te invaluie cu ritmurile ei muzicale, cu eruditia ei, cu umorul dulce-amar, Busola este o calatorie, o declaratie de admiratie si o mana intinsa, ca un pod intre Occident si Orient, intre ieri si maine, cladit pe inventarul secolelor de fascinatie.

„Iata un text profund melancolic, pentru ca toate idealurile personajelor sunt spulberate brutal de ecourile prezentului imediat, care se fac auzite – razboiul din Siria, distrugerea Palmirei… De altfel, cartea le este si dedicata sirienilor.“ Le Monde

„Mathias Enard isi deseneaza cartea ca un artist, recurgand din plin la arabescuri.“ Le Figaro

Premiul Nobel pentru Literatură 2017

Amintirea palidă a munţilor este povestea melancolică a lui Etsuko, o japoneză care trăieşte singură în Anglia, străduindu-se să exorcizeze un trecut bîntuit de coşmarul celui de-al Doilea Război Mondial şi să se împace cu sinuciderea fiicei sale mai mari, Keiko. Amintirile ei se concentrează însă asupra unei legături de amiciţie din tinereţe cu o altă tînără, Sachiko, şi cu ciudata ei fiică, Mariko. Povestea centrală este un pretext pentru a prezenta Japonia postbelică, o ţară în care valorile tradiţionale sînt negate de tineri, dar noile valori şi coduri comportamentale nu sînt încă asimilate complet, devenind motiv de confruntări înăbuşite. Cu rafinament şi subtilitate, Ishiguro reuşeşte să sugereze acea atmosferă ciudată, de lume neaşezată, cu tensiuni şi frustrări nemărturisite, prin intermediul unei poveşti despre moarte, vinovăţie şi responsabilitate.

„Amintirea palidă a munţilor este o carte sensibilă, ironică şi eliptică, mult mai profundă decît pare la prima vedere. Personajele sînt extrem de vii şi convingătoare, dar ceea ce rămîne în primul rînd în memoria cititorului este echilibrul perfect dintre elegie şi ironie.” The New York Times Book Review

„Împletind cu măiestrie trecutul şi prezentul, acest roman ne oferă o istorie cutremurătoare, care impresionează atît prin ceea ce spune, cît şi prin ceea ce rămîne nerostit.” The Guardian

„Ishiguro îşi elaborează subiectele utilizînd o proză bine controlată, care de multe ori sugerează în loc să explice sau să arate direct. Efectul obţinut este unul de mister, o umbră de ameninţare.” The Los Angeles Times Book Review

Inclus de The Times pe lista celor mai mari 50 de scriitori britanici de după 1945, Hanif Kureishi este un prozator, dramaturg și scenarist multipremiat: a câștigat prestigiosul Whitbread Award și a primit două nominalizări la Oscar pentru cel mai bun scenariu. Opera lui este tradusă în 36 de limbi.

Una dintre cele mai bune cărți ale lui Hanif Kureishi, Intimitate pune în lumină, cu sinceritate dusă până la cruzime, temerile și dorințele care îl pot determina pe un bărbat să-și părăsească partenera și copiii. Alături de „Licărire“, „Străini când ne întâlnim“ și „Spleen“, cele trei povestiri incluse în volum, romanul stă la baza filmului Intimitate, regizat de Patrice Chéreau, cu Mark Rylance și Kerry Fox în rolurile principale.

Premiul Nobel pentru Literatură 1998

Ricardo Reis s-a întors în Lisabona pentru înmormîntarea prietenului său, poetul Fernando Pessoa. Au trecut şaisprezece ani, în care a practicat medicina în Brazilia, iar acum bate străzile scăldate de ploi. Ar vrea să fie cu Marcenda, căreia-i compune o odă, însă face dragoste cu o cameristă de la hotel, Lídia. Spectrul prietenului-poet abia plecat revine, încă purtînd costumul în care a fost îngropat cu puţin timp în urmă. Sîntem în istoricul an 1936, norii fascismului încep să se adune ameninţători, Războiul Civil Spaniol nu e departe, aşa că cei doi, om şi spectru care mai are de pierdut opt luni printre pămînteni, vorbesc, îşi citesc unul altuia ştirile şi vorbesc: un minunat dialog despre adevăr, poezie, filosofie, destin şi iubire.

Laureat al Golden Man Booker Prize 2018 pentru cel mai bun roman distins cu The Man Booker Prize în ultimii 50 de ani

Roman ecranizat în regia lui Anthony Minghella, cu Ralph Fiennes, Juliette Binoche şi Kristin Scott Thomas în rolurile principale. Un film laureat cu 9 Premii Oscar.

Pacientul englez are drept personaje centrale patru oameni cu existenţa pustiită, împinşi de hazard sub acoperişul unei foste mănăstiri italiene, la sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial. E vorba de Hana, o infirmieră amorţită de spectacolul suferinţei şi morţii atîtor soldaţi îngrijiţi; Caravaggio, un hoţ şi spion mutilat, dependent de morfină; Kip, un genist sikh care-şi pune zilnic viaţa în pericol dezamorsînd bombe; şi mai e misteriosul pacient cu trupul ars, de nerecunoscut, îngrijit de Hana, pe care lumea îl ia drept englez şi care începe să dezvăluie o poveste de dragoste, cu aventuri în deşert şi scene de război, ce ajunge să-i bîntuie şi să-i transforme pe ascultătorii săi.

„Pana îndemînatică a lui Ondaatje ţese ca într-o pînză istoriile unor oameni înlănţuiţi fără scăpare în tot soiul de poveşti de dragoste şi război. Pacientul englez este o capodoperă a ficţiunii contemporane.” (Don DeLillo)

„Un roman ca un covor zburător, a cărui magie face lumile apuse şi timpurile uitate să-şi spună povestea… o carte ca un vis, cum rar au mai apărut în ultimii ani.” (Time)

„Avioane dispărute misterios în pustietăţile nepătrunse ale deşertului, episoade de spionaj care-ţi taie respiraţia, descoperiri arheologice în inima Saharei, bombe cu ceas care stau să explodeze în orice clipă… iată ce ne trebuia: un roman viu, vibrant, puternic.” (The Spectator)

Premiul Nike 2018

Premiul Man Booker International 2018

Un anatomist olandez din secolul al şaptesprezecelea descoperă tendonul lui Ahile secţionîndu-şi propriul picior amputat. Inima lui Chopin călătoreşte clandestin spre locul odihnei veşnice, dusă la Varşovia de sora lui preaiubită. O femeie trebuie să se întoarcă în Polonia natală ca să-şi otrăvească iubitul din adolescenţă. Un tînăr simte că o ia razna cînd soţia şi fiul lui dispar misterios în timpul unei vacanţe, apărînd apoi ca şi cum nimic nu s-ar fi întîmplat. Prin personajele sale şi poveştile lor, legate unele de altele printr-un fir narativ jucăuş-straniu şi plin de revelaţii, Rătăcitorii arată ce înseamnă să călătoreşti, să fii hoinar, un trup în continuă mişcare nu numai în spaţiu, dar şi în timp. De unde suntem? Pe unde am trecut? Unde ne ducem?... se întreabă întruna cel care călătoreşte. Romanul Rătăcitorii dă sensuri acestor întrebări.

„O carte de proză e un mediu lucid, în care cristalele poveştii cresc până la dimensiunea ideală, structuri independente care nu distrug echilibrul întregului.” (Olga Tokarczuk)

„O scriitoare magnifică.” (Svetlana Aleksievici, laureată a Premiului Nobel pentru Literatură în 2015)

„Rătăcitorii îmbină observaţiile unei călătoare moderne cu povestea unei secte religioase mereu rătăcitoare, biografia unui anatomist de acum mai bine de patru secole şi descrierea drumului postum al inimii lui Chopin de la Paris, unde a murit compozitorul, la Varşovia.” (The Guardian)

„Unul dintre puţinii scriitori europeni remarcabili ai ultimului sfert de secol.” (The Economist)

Traducere de Emanoil Marcu și Corina Neacșu

Un roman și trei povestiri de o imaginație debordantă, în care ingeniozitatea și concizia construcției sunt duse la perfecțiune.

În Roma anului 1933, unde strălucirea trecutului e copleșită de umbrele prezentului, o monedă de 10 lire trece, într-o singură zi, prin mâinile a nouă oameni – între care un pictor muribund, o prostituată, un parfumier nefericit și o tânără care vrea să îl ucidă pe Mussolini. Incapabile să comunice, atât de diferite le sunt firile, personajele din Obolul visului – împovărate de iubiri sau de iluzii deșarte și în stare de gesturi eroice sau trădări abjecte – își întretaie astfel drumurile și destinele.

În Poveste albastră, textul care dă titlul volumului postum apărut în 1993, o corabie plutește pe mări exotice în căutarea unei comori dincolo de închipuire. Dar cele mai mari minuni de pe insula safirelor nu sunt pietrele prețioase, ci femeile pline de mister ale căror chipuri și gesturi pot aduce mântuirea sau blestemul.

Cine e Hendrik Groen? Sa fie intr-adevar un octogenar respectabil? Un avertizor de integritate al caminelor de batrani din Amsterdam? Sau poate in spatele acestui pseudonim se ascunde un faimos scriitor de limba neerlandeza. Nimeni nu stie cine e misteriosul Hendrik Groen, ori cat adevar exista in scrierile sale, insa formidabilul succes de care s-a bucurat – a fost tradus in peste treizeci si trei de limbi – l-a facut sa-si continue demersul inceput pe site-ul revistei Torpedo cu un nou volum in care pune sub lupa un an din viata atasantului personaj. Iata ce spune despre romanele lui: „Nu exista nici o fraza mincinoasa, insa nu toate cuvintele sunt adevarate.“

Atinsă de o boală ciudată, frumoasa Ineko ajunge în azilul psihiatric din Ikuta, iar celor dragi, mamei și iubitului ei, nu le rămâne decât să trăiască tortura de a nu ști dacă au acționat spre binele tinerei. Va putea dragostea lui Hisano să o salveze de consecințele traumei care i-a afectat spiritul? Kawabata, recunoscut drept marele scriitor al clar-obscurului, l-a lăsat pe cititor să-și ofere singur un răspuns.

Au trecut mulţi ani de la al Treilea Război Mondial. Elegantul şi candidul doctor Poole debarcă, alături de o echipă de exploratori, într-o Californie fantomatică, răvăşită de suflul deflagraţiei nucleare. Aici găseşte rămăşiţele unei umanităţi înstrăinate, pline de mutanţi, supuse unor idoli însetaţi de sînge, o civilizaţie pustiită unde prea puţinii supravieţuitori trăiesc după o nouă lege, care spune că nu poţi iubi decît o dată pe an. Curajoşii şi revoltaţii care îndrăznesc să evadeze sînt supuşi torturii şi eliminaţi. Urmărind povestea cu exactitate de scenariu, romanul dezvăluie pictural perspectivele şi detaliile unei lumi stranii şi neaşteptate, dar deloc improbabile, anunţate în celebrul roman distopic Minunata lume nouă.

Trei femei, trei epoci. Ana traieste la Bruges in timpul Renasterii, Hanna, in Viena imperiala de la inceputul secolului XX, iar Anny, in Hollywoodul actual. Toate trei se simt profund diferite de contemporanii lor. Si daca ele reprezinta una si aceeasi femeie?

In secolul al XVI-lea, Anne, o tanara modesta din Bruges, fuge de acasa in ziua nuntii pentru a nu fi victima unui destin pe care nu si-l doreste. In Viena lui Freud, Hanna von Waldberg, rasfatata a lumii bune, isi paraseste sotul care o adora pentru a se descoperi pe sine cu ajutorul psihanalizei. Iar in zilele noastre, la Hollywood, Anny Lee, o actrita a carei frumusete nu e intrecuta decat de nevoia ei de a se autodistruge prin droguri si alcool, rupe tiparele industriei entertainment-ului si refuza stratagemele care ar transforma-o intr-un adevarat star. Trei epoci diferite, pe care le unesc insa ipostazele unei femei libere, nesupuse, aflate in cautarea adevarului si a iubirii.

De la autorul bestsellerurilor Ierusalim şi Într-o noapte de iarnă

O poveste zguduitoare despre pasiune şi trădare, descoperită în arhivele secrete KGB

Iarna lui 1916: Sankt Petersburg. Rusia e în pragul revoluţiei. În faţa Institutului Smolnîi pentru Fete din Înalta Societate, Saşenka, fiica de doar şaisprezece ani a baronului Zeitlin, este aşteptată de către guvernanta sa, dar şi de poliţia secretă a Ţarului...
Frumoasă şi aprigă, Saşenka este captivată de noua ideologie bolşevică şi intră în jocul periculos al conspiraţiei şi seducţiei. 
Douăzeci de ani mai târziu, e căsătorită cu un membru de seamă al partidului comunist şi are doi copii. Însă idila interzisă cu un scriitor are consecinţe devastatoare pentru familia sa.

"Această saga surprinde atât zbuciumul unei elite bolşevice căzute în dizgraţie, cât şi paradoxurile istoriei pe care avem impresia că o cunoaştem." - The Independent

"Cu frumuseţea ireală, cu distincţia care trece dincolo de avere sau clasă socială şi cu idealurile sale sincere care au costat-o atât de mult, Saşenkareuşeşte să ne cucerească definitiv." - The Spectator

"Montefiore se dovedeşte a fi un povestitor inegalabil, cu un stil precis, care te marchează." - Wall Street Journal

"Pe coridoarele acestei aripi a închisorii era un du-te-vino continuu: bărbaţi şi femei erau aruncaţi în celulele lor, aduşi la interogatorii, trimişi în lunga călătorie din exilul siberian. Unii plângeau cu sughiţuri, alţii dormeau; întreg spectrul vieţii era adunat aici. Jandarmul din spa­tele ghişeului îşi tot îndrepta privirea către Saşenka, de parcă aceasta ar fi fost un păun într-o cocină de porci."

Istoricul Simon Sebag Montefiore deţine un doctorat în filosofie şi este profesor la Universitatea Buckingham, dar şi prezentator al seriilor BBC TV Jerusalem (2011), Rome (2012) şi Istanbul/Constantinople -- Byzantium: a tale of 3 cities – Bizanţ, povestea celor trei oraşe. Romanele şi volumele sale de nonficţiune sunt traduse în 40 de limbi.

Într-o noapte de iarnă a fost numit Cel mai bun roman politic al anului 2013 şi a fost nominalizat la Premiul Orwell, iar despre Ierusalim. Biografia unui oraş, Bill Clinton a declarat că este "cartea anului".

Daca in romanul „Femei” Henry Chinaski era amorezul aflat vesnic in cautarea unor picioare lungi si a unor sini planturosi, in „Factotum” slujbele de tot felul iau locul femeilor de tot felul. Ramas acelasi alcoolic incurabil, in conflict cu parintii si cu lumea, Henry Chinaski, cel care declara ca „multi barbati cumsecade au fost lasati pe drumuri de o femeie”, se hotaraste sa locuiasca singur si sa-si faca rost de o slujba, fiindca sumele pe care tatal sau i le pretinde pentru casa, masa si rufarie i se par exorbitante. Astfel incepe aventura nesfirsita si ametitoare a slujbelor: pe rind, magazioner, functionar, distribuitor, om de serviciu, muncitor intr-o fabrica de biscuiti pentru ciini, sofer, lucrator la metroul aerian s.a. America lui Chinaski este una a mahalalelor, a diminetilor mahmure, a pubelelor de gunoi pline cu resturile civilizatiei umane, a tirfelor alcoolice, a ratarii. Henry nu-si pierde insa umorul, iar tonul povestii este unul simplu, natural, fara pretentii, pe alocuri ironic-amar si melancolic, ca o melodie de Leonard Cohen. Chinaski este un anti-erou al zilelor noastre care spera ca, in urma aventurilor bahice si amoroase, a experientelor in zonele cele mai obscure ale existentei, sa-si afle mintuirea.

„Niciun scriitor de limba engleza nu se pricepe la fel de bine la a-l face pe cititor sa se puna in pielea unei femei.“ The Evening Standard

Kate, o visatoare, si Baba, o supravietuitoare, isi parasesc satucul natal din Irlanda in anii de dupa Al Doilea Razboi Mondial si pleaca la Dublin, in cautarea iubirii. Orasul cu lumini stralucitoare le ofera insa „legaturi primejdioase“, falsitate in comunicare si compromis.

Interzisa in Irlanda imediat dupa aparitie pentru felul in care abordeaza subiecte-tabu legate de sexualitate si societate, trilogia Fetele de la tara pune sub lupa vieti de femei, de la zilele vesele din tinerete la atmosfera rece de la maturitate, de la speranta la disperare. Edna O’Brien priveste in profunzimea lucrurilor cu franchete, cu brutalitate, cu lirism, creand o saga dureroasa, dar nu lipsita de umor. Viziunea subtila si curajoasa a scriitoarei irlandeze continua sa aiba rezonanta si in secolul XXI.

Lumea este plina de intrebari pentru Hans Thomas, un baiat de doisprezece ani care pleaca impreuna cu tatal lui la Atena, in cautarea mamei sale „ratacite in lumea modei“.  Un personaj enigmatic ii daruieste pe drum o lupa, apoi baiatul primeste o carte minuscula in care citeste o poveste avand similitudini bizare cu detalii din propria‑i viata. Misterul cartilor de joc este o poveste in interiorul altei povesti,  un joc la granita intre realitate si fantezie demn de Lewis Carroll.

Castelul din Pirinei este o poveste de dragoste desfasurata ca un roman epistolar intre un barbat si o femeie, Steinn si Solrun, care se revad in mod neasteptat dupa treizeci de ani de la despartirea lor.

Obsedata de intrebari metafizice si de angoasa disparitiei din aceasta lume, tanara Solrun cauta raspunsul la intrebarea pe care specia umana si‑a pus‑o inca din copilaria sa: exista viata dupa moarte? O intamplare enigmatica si inexplicabila rational, care altcuiva i‑ar fi zdruncinat definitiv mintea, este miracolul care ii aduce lui Solrun raspunsul si impacarea cu sine insasi. Pana la deznodamantul surprinzator din final, unde se dovedeste ca, mai ales in dragoste, nimic nu este mai gresit decat sa cauti cu orice pret sa demonstrezi ca ai dreptate.

Această poveste, poate romanul cel mai muzical al lui Alessandro Baricco, impregnat de tonuri și ritmuri de o mare varietate, ne poartă într-o cursă amețitoare prin secolul XX.

Această poveste îi aparține lui Ultimo Parri. Personajul are cinci ani când vede pentru prima dată un automobil în satul său piemontez, nouăsprezece în ziua înfrângerii de la Caporetto, în 1917, și douăzeci și cinci când își întâlnește marea dragoste în America. Visul lui Ultimo, acela de a construi o pistă circulară de curse cu optsprezece curbe, leagă mai multe povești într-una singură, primordială, o poveste despre fidelitate, iubire, prietenie, război și, mai ales, despre dorința de a restabili ordinea în lume. Romanul este deopotrivă unul al sunetelor. Auzim zgomotele guturale ale primelor automobile, îl auzim pe Ultimo strigându-și numele când mașina gâfâie urcând movila din Piassebene, apoi exploziile și împușcăturile de pe câmpul de luptă, o auzim pe Elizaveta cântând la pian, apoi melodia transmisă la radio în timp ce o femeie și-un bărbat fac dragoste în bucătăria unui local și auzim motorul Jaguarului în care, după o viață de așteptare, Elizaveta atinge visul lui Ultimo și reușește să parcurgă pista circulară.

Pe copertă: Felix Vallotton, L’attente (detaliu)

„Un nou Adam şi o nouă Evă a timpurilor noastre. El este Louis Bolomey, bărbat de treizeci şi şase de ani, fără profesie. Are o mică avere care-i permite să trăiască ocupându-se de stupi, de casă şi livadă, de pescuit şi vânătoare. O tristeţe primordială pune stăpânire pe Bolomey până apare o femeie în existenţa lui, neaşteptat, cu atât mai frumoasă şi mai iubită. Scena apariţiei tinerei femei pe poteca dintre grădinile satului, unde bărbatul dormita la umbra unui nuc, este scăldată într-o lumină de miez de vară. Adrienne poartă o rochie albastră, iar Bolomey, culcat în iarbă, o priveşte de jos în sus, cum te-ai uita la o statuie.

Adam şi Eva poate fi citit, aşadar, ca un mit revizitat într-o manieră, am zice, de esenţializare, identificabilă la nivel de sentimente (epic) şi de lexic (formal), de teme recurente, de amprente stilistice. O carte de o modernitate surprinzătoare, cu un univers aparte, ce continuă să fascineze generaţiile actuale, în care îl invităm şi pe cititorul român să pătrundă.”   Jean-Louis Courriol

„Când am început să mă gândesc la acest proiect, am știut că misiunea lui nu este să stabilească un adevăr acolo unde istoria este încă timidă și încurcată de complexitatea evenimentelor sau este interpretată (cum altfel?) din puncte de vedere ideologice diferite, în funcție de interese naționale și/sau internaționale, și nici să ajute la obținerea unui cântar pentru măsurarea vinovăției sau nevinovăției unei părți sau a alteia. Până la urmă acest volum este, cred, ceea ce ar trebui să fie: o sumă de mărturisiri, fie că vorbim despre texte de literatură ficțională sau autobiografică, fie că autorii lor au fost prezenți sau nu pe teatrele de război din fosta Iugoslavie. Adrian Oproiu

Roman recompensat cu douăsprezece premii literare în anul apariţiei, printre care: Prix Polar méditerranéen, Prix Polar Michel Lebrun de la 25ème Heure du Livre du Mans, Prix des lecteurs du Festival Polar de Cognac, Grand Prix Gustave Flaubert, Prix Gouttes de Sang d’encre de Vienne

Giverny. În timpul zilei turiştii iau cu asalt casa în care a trăit în ultima parte a vieţii Claude Monet şi grădinile care au inspirat faimoasele tablouri cu nuferi. Dar cînd se lasă tăcerea, satul acesta mic şi liniştit îşi dezvăluie partea întunecată. Nuferi negri spune o poveste care începe şi se încheie cu o crimă. Jérôme Morval, un bărbat a cărui pasiune pentru artă este depăşită numai de cea pentru femei, este găsit mort în pîrîul care trece prin grădinile lui Monet, avînd în buzunar o ilustrată ce reproduce un tablou cu nuferi şi pe care sînt scrise cuvintele Unsprezece ani. La mulţi ani. În firele misterului sînt prinse trei personaje feminine: o fetiţă talentată pasionată de pictură, seducătoarea învăţătoare a satului şi o bătrînă care pare să ştie prea multe despre viaţa celor care-o înconjoară. Toate împărtăşesc acelaşi secret. Dar ce le leagă pe ele de moartea lui Jérôme Morval? Şi ce legătură au toate acestea cu misteriosul tablou cu nuferi negri?

„Un roman în care trecutul şi prezentul se amestecă precum culorile unui tablou...” (Marie France)

„Crima pare întotdeauna mai înspăimîntătoare cînd e dezvăluită pe un fundal frumos, şi de aceea începutul Nuferilor este atît de izbitor.” (Sunday Express)

„Bussi renunţă cu inteligenţă la regulile scenariului clasic şi creează un roman în care indiciile trimit la alte şi alte indicii... Cu fiecare fir al intrigii, povestea te atrage către final, către marea descoperire.” (The Times)

Suedia, anii ’50. Erik este un adolescent de paisprezece ani, victimă a unui tată sadic şi violent care îl bate folosindu-se de orice pretext. Violenţa naşte violenţă şi, la gimnaziu, Erik este şeful unei bande de bătăuşi care îi terorizează pe elevi şi organizează o serie de activităţi ilicite; când situaţia se precipită, Erik este exmatriculat. Înainte ca tatăl să afle despre incident şi să dezlănţuie iadul, mama reuşeşte să-l trimită pe Erik la o şcoală privată, care se dovedeşte a fi un mediu mai brutal şi mai rasist decât vechiul său gimnaziu, o şcoală guvernată de un sistem de reguli şi pedepse la fel de crude precum cele ale tatălui său.
„Jan Guillou pune în scenă cu măiestrie o poveste autobiografică controversată.” Die Zeit
„Cartea nu oferă o simplă predică, ci o analiză exactă, o aritmetică a violenţei şi a cruzimii.” Süddeutsche Zeitung