Moderni & contemporani

Investigațiile unei anumite pisici, o adevărată revelație literară în 2023, este considerată una dintre cele mai bune cărți finlandeze ale ultimilor douăzeci de ani. Împletind realismul magic, autoficțiunea și relatarea nudă, romanul continuă să fie bestseller național, iar în 2025 i s-a acordat Premiul pentru literatură Laponia.

Tema construcţiei identitare, a marginalităţii şi a traumei familiale traver­sează întregul roman și acoperă peste o sută de ani de istorie finlandeză. Copil din flori, Eeva refuză să se lase doborâtă de soartă și își urmează iubirea cu forță și curaj, trăind pe o insulă nordică, la granița amenințată permanent de conflicte – acolo unde așteptarea, supraviețuirea și lupta devin forme ale existenței. Salvarea ei stă în cuvinte și în străvechea artă a vindecării trupești și sufletești pe care a moștenit-o. Peste decenii, strănepoata sa, Scriitoarea, are de-a face cu răul unei altfel de lumi, iar pierderea vine sub multe chipuri: a unei sarcini îndelung așteptate, a partenerului, a cuvintelor care sunt însăși substanța ființei ei. Un personaj insolit, o pisică, perturbă aparent planul realist pentru a oferi, pe lângă observațiile sale despre oameni, indicii despre o enigmatică misiune care i-a fost încredințată. O poezie subtilă pulsează în paginile romanului – aceea a naturii nordului, a gesturilor mărunte ale făuritorilor de visuri, a prezenței miracolului în lume.

„Stilul direct și îndrăzneț al Katjei Kettu produce emoție, iar realismul magic contribuie din plin la reușita cărții.“ — BÜCHERmagazin

„Katja Kettu a scris un roman excepțional, în care puterea cuvintelor are rolul să restabilească echilibrul în lume.“ — Helsingin Sanomat

„Forța romanului Katjei Kettu stă în bogăția limbajului, acesta dă acuitate și culoare poveștii și se imprimă în mintea cititorului, îi acaparează gândurile și face să i se strângă inima.“ — Postimees

Premio Nacional de Narrativa 2018

Când doctorul Guillermo García Medina îi salvează viața lui Manuel Arroyo Benítez în 1937, între cei doi bărbați se leagă o prietenie rară. După ce își revine de pe urma rănilor suferite, Manuel dispare, iar Guillermo crede că nu-l va mai vedea niciodată. Ani mai târziu, Manuel se întoarce din exil cu o misiune secretă. El trebuie să se infiltreze într-o organizație clandestină, rețeaua de evadare a criminalilor de război și a fugarilor din Al Treilea Reich, condusă din cartierul Argüelles de Clara Stauffer, germană și spaniolă, nazistă și falangistă.

Thriller și roman de spionaj, Pacienții doctorului García leagă evenimente reale și necunoscute din Al Doilea Război Mondial și din perioada franchistă, pentru a construi viețile unor personaje care împărtășesc nu numai soarta Spaniei, ci și pe cea a Argentinei. Romanul Pacienții doctorului García a inspirat în 2023 un serial de televiziune la RTVE, cu Javier Rey, Tamar Novas și Verónica Echegui în rolurile principale.

„Un roman pasionant despre criminalii naziști și dictatura lui Franco.“ - El País Bababelia

„Almudena Grandes are talentul rar de a crea stări de spirit: amorțeala oamenilor aflați sub amenințarea neîncetată a bombardamentelor, emoția iubirii, angoasa de a lupta sub acoperire pentru a-ți servi țara.“ - America Reads Spanish

„Un roman cu nenumărate momente culminante, răsturnări de situație și trădări politice, în care tensiunea narativă nu slăbește nici măcar o clipă pe tot parcursul celor patruzeci și cinci de capitole.“ - Revista dela Universidad de México

„În cartea Almudenei Grandes peisajele se schimbă la fel de vertiginos ca intrigile: într-o clipă te afli în Spania, iar în următoarea te trezești în Germania sau Anglia, Franța sau Rusia sovietică, Statele Unite sau Argentina. O amplă călătorie, care ne dezvăluie impresionanta anvergură a unei operațiuni de spionaj internațional.“ - The Times

Scriitoarea spaniolă Almudena Grandes (Madrid, 1960-2021) și-a câștigat notorietatea în 1989, cu romanul Vârstele lui Lulú, tradus în 19 limbi și ecranizat la scurtă vreme după apariție. Au urmat romanele Te llamaré Viernes, Malena es un nombre de tango, Atlas de geografía humana, Los aires difíciles, Castillos de cartón, El corazón helado și Los besos en el pan și cărțile de povestiri Modelos de mujer și Estaciones de paso, care i-au adus consacrarea în lumea literară spaniolă. Seria Episodios de una guerra interminable, din care face parte și romanul Los pacientes del doctor García (Pacienții doctorului García), adaptată pentru cinema și teatru, a câștigat, printre altele, Premio de la Crítica de Madrid, Premio Elena Poniatowska și Premio Nacional de Narrativa. Dispariția sa (în noiembrie 2021) a avut un impact profund asupra lumii literare spaniole și a provocat o reacție colectivă emoționantă, de omagiu și recunoaștere, din partea a mii de cititori.

Roman câștigător al Premio Sor Juana Inés de la Cruz în 2020, al Premio Finestres de Narrativa în 2020 și al Grand Prix de l’Héroïne Madame Figaro în 2021

Reginele din Parcul Sarmiento este portretul semificțional al unui grup de travestite exuberante, al experiențelor și solidarității lor într-o lume care le condamnă. În Parcul Sarmiento, inima verde a orașului Córdoba, un grup de prostituate transsexuale își face rondul nocturn. Când întunericul e sfâșiat de un strigăt, conducătoarea lor, mătușa Encarna, în vârstă de 178 de ani, se aventurează în tufișuri pentru a cerceta și descoperă un bebeluș pe jumătate mort de frig. Ea mobilizează iute grupul pentru a-l salva, adoptând copilul în fascinanta lor familie surogat, așa cum a făcut cu mulți alți marginalizați, inclusiv cu autoarea cărții. Îmbinând realitatea cu magia unui basm întunecat, Reginele din Parcul Sarmiento oferă un portret intim și nuanțat al maturizării trans, care surprinde un sentiment universal al ciudățeniei corpurilor noastre. Ne captivează și ne distrează, punând la îndoială în același timp felul în care percepem iubirea, sexualitatea, genul și identitatea.

„Un roman superb, emoționant, tulburător, crud și onest.“ - Fernanda Melchor

„O carte importantă: amuzantă, tragică, politică și plină de miracole. Te ajută să înțelegi viața acestor femei și minunea și durerea de a fifi diferit și respins. Este plină de mândrie și scrisă într-un stil rafifinat. Îți va frânge inima și, în același timp, te va face să vrei să râzi și să dansezi, plin de iubire și tristețe.“ - Mariana Enriquez

„Fără a farda realitatea, acest roman descrie cu lirism și uimire viața transgenderilor.“ - Elle

„Dintr-o viață care amintește de un film de Pedro Almodóvar, Camila Sosa Villada a extras un roman, o operă literară incredibilă... puternică.“ - Vanity Fair

Camila Sosa Villada s-a născut în 1982 în La Falda (Córdoba, Argentina). Este scriitoare, actriță și cântăreață, iar anterior și-a câștigat existența ca lucrătoare sexuală, vânzătoare ambulantă și menajeră cu ora. Are dublă licență în comunicare și teatru de la Universitatea Națională din Córdoba. Piesa ei Carnes tolendas, retrato escénico de un travesti a fost selecționată pentru Festivalul Național de Teatru din 2010, desfășurat la La Plata. Primul ei roman, Reginele din Parcul Sarmiento, a câștigat Premio Sor Juana Inés de la Cruz și Grand Prix de l’Héroïne Madame Figaro și a fost tradus în peste douăzeci de limbi.

Într-un orăşel de coastă din Yorkshire, Joan Wilson, o adolescentă de şaisprezece ani, e răpită de trei colege de şcoală, torturată şi arsă de vie. La aproape un deceniu de la crima înfiorătoare, evenimentele din acea noapte teribilă sunt aduse pentru prima dată la cunoştinţa publicului larg. Naratorul, jurnalistul întrucâtva discreditat Alec Z. Carelli, are ambiţia de a le oferi cititorilor săi singura versiune legitimă despre acea crimă şi circumstanţele care au condus la ea. Bazată pe lungi interviuri cu martori şi membri ai familiilor celor implicaţi, o documentare meticuloasă şi, cel mai important, corespondenţa personală a autorului cu criminalele, povestea construieşte tabloul captivant al unor vieţi zdruncinate de tragedii şi al unui orăşel bântuit de fantome şi intrigi politice. Şi totuşi, nu putem să nu ne întrebăm: ce e adevăr şi ce e invenţie în toată această istorie senzaţionalistă?

„Astăzi, când puţini tineri au citit Cântecul Cidului – sau chiar niciunul –, romanul lui Pérez-Reverte poate să le trezească interesul pentru acest personaj. Şi pentru istoria acestei ţări.” (El Correo Espańol) „Stilul său elegant se îmbină cu stăpânirea excelentă a limbii spaniole. Pérez-Reverte este un maestru.” (La Stampa)

Un regizor călătoreşte în taigaua sovietică pentru a filma un documentar intitulat Prizonierii visului stacojiu, care îi are în centru pe străinii ademeniţi de marea iluzie sovietică. Tânărul Lucien Baert, născut în 1918, se alătură unei celule a Mişcării Tineretului Comunist şi are în sfârşit şansa de a descoperi ţara visurilor sale graţie unei călătorii organizate în URSS în 1939. Nu trece mult până descoperă că delegaţiei din care face parte i se arată un „sat Potemkin”, unde locul ţăranilor este luat de actori. Pe drumul de întoarcere, autorităţile fabrică un caz pentru a-l acuza de spionaj pe străinul vorbitor de rusă. Condamnat la opt ani de detenţie într-un lagăr de muncă forţată din Urali, în 1942 este trimis pe front. După ce-şi însuşeşte actele unui camarad ucis în luptă, supravieţuieşte luându-şi o nouă identitate şi devenind Matvei Belov. După douăzeci şi opt de ani petrecuţi în Uniunea Sovietică, dintre care paisprezece ani în Gulag, Lucien părăseşte în secret Rusia în vara lui 1967 pentru a reveni în Franţa. Sfâşiat între două identităţi, este luat sub aripa ei de o jurnalistă care îl convinge să publice o carte ce îl va transforma într-un erou al sentimentelor antisovietice. Dar Lucien începe să se simtă un impostor, un idiot util exploatat de anticomuniştii de profesie. Aşa că, după şapte ani în Franţa, se întoarce în URSS, stabilindu-se într-un colhoz din Rovnoe, o regiune rurală considerată „fără perspective” şi condamnată la simpla supravieţuire, dar unde oamenii dau dovadă de generozitate şi solidaritate. Numai că dezmembrarea URSS-ului şi ascensiunea capitalismului sălbatic adus de oligarhi va transforma acest scurt moment de utopie împlinită şi de vis al existenţei colective într-un coşmar.

Ultima carte publicată de Albert Camus, Exilul şi împărăţia este o antologie de şase povestiri apărută în 1957, chiar anul în care autorului i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură.

În toiul unui război din Europa de Est, o familie încearcă să scape de suflul unei explozii. Fotografa care surprinde momentul în care o fetiță rămâne singura supraviețuitoare din familia ei stârnește rumoare și suscită interesul mai multor artiști, cunoscând apoi celebritatea pentru imaginea ei. Cartea Lidiei Yuknavitch explorează legătura invizibilă dintre arte și etică, propunând, în locul răspunsurilor clare, întrebări despre existența sub spectrul războiului.

Cu o proză intensă și poetică, autoarea oscilează amețitor între spațiul personal – al memoriei, sexualității și traumei – și cel public, dominat de violența istoriei. Ca o maestră a detaliilor grotești inspirată de Chuck Palahniuk, cu privirea mereu îndreptată spre tectonica vieții femeilor pe care le conturează, à la Maggie Nelson, Yuknavitch scrie un roman tulburător despre neajunsurile și intensitatea artei, pe care ți-e greu să-l lași din mână.

„E genul de carte care îți acaparează imediat inima și mintea. Neînfricată, Yuknavitch te poartă printr-o Europă de Est sfâșiată de război și meditează la iubire, pierdere și identitate… O carte-șoc, provocatoare și fascinantă.” Bustle

„Caracterul ludic al lui Yuknavitch, atât la nivel formal, cât și lingvistic, o plasează în avangarda literaturii americane contemporane. Un tur de forță.” Los Angeles Review of Books

„O scriitură senzațională, cu o putere de atracție universală. Palpitantă.” Entertainment Weekly

Lidia Yuknavitch este autoarea mai multor bestsellere, precum și a unei cunoscute cărți de memorii și a unui studiu critic despre război și narațiune. A câștigat numeroase premii literare, printre care PNBA Award și Oregon Book Award Reader’s Choice, alături de o nominalizare la PEN Center USA pentru nonficțiune. Conferința sa TED, The Beauty of Being a Misfit, a fost vizionată de peste două milioane de urmăritori. Are numeroase apariții în publicații precum The Sun, Guernica Magazine, The Iowa Review, TANK și în antologii despre feminism, sexualitate și problema războiului. 

A fondat un atelier de scris intitulat „Corporeal Writing“ în Portland, Oregon, unde și‑a încheiat și studiile doctorale în literatură. Locuiește în Oregon, alături de soțul și de fiul ei. E o înotătoare desăvârșită. 

În nordul Finlandei, în Ostrobotnia, în mijlocul nesfârşitelor păduri, se întinde o mlaştină vrăjită, o turbărie, de mii de ani sălaş al nimfelor şi trolilor. Nu departe se află ferma Nevabacka, locuită de aceeaşi familie de vreo patru secole, vreme în care a trecut prin războaie, foamete, molime, iar acum a ajuns la un moment de răscruce.

Când termină ultimul borcan cu dulceaţă de afine făcut de mama ei, ultima moştenitoare a fermei şi a pădurii trebuie să aleagă dacă povestea se încheie cu ea sau va găsi puterea de a o continua. E povestea începută cu sute de ani în urmă, când un soldat lăsat la vatră s-a întâlnit cu una dintre nimfele cu plete aurii din mlaştina vrăjită.

Răsplătit cu numeroase premii şi în curs de traducere în peste 20 de limbi, romanul Mlaştina vrăjită este mai mult decât saga unei familii, reuşind să (re)creeze o lume întreagă, tulburătoare prin frumuseţea şi asprimea ei.

O relatare a unui episod minor și chiar neglijabil din istoria unei familii foarte faimoase

Realitate sau ficțiune? Ei bine, Clanul Netanyahu reprezintă o combinație delicioasă a celor două. Practic, avem în fața ochilor o întâmplare adevărată pusă într-un context, mai mult sau mai puțin, cvasi-ficțional.

Este o nebunie, o explozie de râs, ceva aproape incredibil. O comedie neagră despre un „zmeu” al cărui fiu mijlociu a devenit chiar prim-ministru, și încă unul extrem de cunoscut.

Amuzantă, sălbatică, răutăcioasă, fascinantă, stranie, ironică – toate reprezintă atribute ale acestei cărți care, fără nicio îndoială, va oferi o satisfacție aproape sardonică oricărui cititor.

Odilia Roșianu

Motivația de la PREMIUL PULITZER, obținut în 2022:

„Un roman istoric caustic, inteligent, ingenios din punct de vedere lingvistic, despre ambiguitățile experienței evreilor americani, prezentând idei și dispute la fel de subtile precum intriga strâns închegată a acestuia.”

Romanul Actrița a fost nominalizat la Women’s Prize for Fiction în 2020 și a fost desemnat Cartea anului în Time, Irish Times și New Statesman. S-a numărat printre Cele mai bune 10 cărți ale anului 2020 în Wall Street Journal și printre Cele 100 de cărți care trebuie citite din 2020 în Time.

Când ai reușit, prin talent și muncă, dar și printr-un capriciu al sorții, să fii actrița emblematică a Irlandei, până și gesturile de zi cu zi se transformă într-un rol care trebuie jucat. Katherine O’Dell, legendă a scenei și a filmului, îi pare cabotină fiicei sale, Norah, dar copila nu bănuiește câte se ascund în spatele măștii pe care mama ei refuză să o scoată. Uneori întrezărit în spatele pânzei de minciuni țesute pentru a înșela, dar și pentru a apăra, secretul care o macină pe actriță este adânc îngropat. Când fiica ei ajunge însă să fie victimă, la fel ca ea în tinerețe, masca îndelung exersată și purtată se crapă. Dincolo de învelișul ei protector se află un suflet frânt, un chip schimonosit de suferință, o rațiune torturată de nedreptate. Gesturile necugetate și nebu­nia finală devin o consecință inevitabilă, iar povestea pe care o consemnează Norah – o izbăvire tardivă.

„Încă un triumf pentru Enright: o îmbinare de lirism, spontaneitate, căldură și inteligență emoțională.“ — Kirkus Reviews

„Anne Enright este o scriitoare atât de bună, încât s-ar putea să nu vă mai placă să citiți nimic altceva... Lipsită de orice sentimentalism, Actrița este o critică, o mărturisire, o scrisoare de dragoste – și, desigur, un nou roman extraordinar.“ — Washington Post

„Katherine O’Dell, steaua a cărei strălucire pălește, este o eroină la fel de irezistibilă pentru cititori pe cât este și pentru publicul său.“ — The Guardian

„Scenele prin care Anne Enright surprinde fluctuațiile pasagere și constanța esențială a dragostei dintre mamă și fiică sunt de neuitat.“ — Booklist

„Spiritual, captivant, nemilos.“ – Margaret Atwood

Meduza, singura muritoare într-o familie de zei, e cea mai tânără dintre surorile gorgone. Spre deosebire de ele, Meduza îmbătrânește, trupul îi obosește, simte slăbiciune. Durata vieții trecătoare ce i s-a dat lasă asupra fetei umbra unei nerăbdări pe care familia ei veșnică n-o va cunoaște niciodată. Când Poseidon, zeul mării, o necinstește pe Meduza în templul zeiței Atena, aceasta din urmă se înfurie. Mâhnită din cauza pângăririi locului sacru care-i e închinat, Atena se răzbună pe tânăra femeie. Pedepsită pentru aventurile lui Poseidon, Meduza e transformată pentru totdeauna. Șuvițele părului i se împletesc peste noapte în trupuri unduitoare de șerpi, iar privirile-i transformă în piatră pe oricine are nesăbuința să i se uite în ochi. Blestemată cu puterea de a distruge tot ce iubește, Meduza se condamnă la o viață de singurătate. Până când soarta îi dă lui Perseu sarcina de a aduce capul unei gorgone...

„Dragoste, tristețe, aventură și umor… Privirea care împietrește le are pe toate.“ – Metro

Această repovestire a unui mit încurajează cititorul să se gândească la felul în care legendele reflectă credințele societății, la cum sunt ele remodelate de povestitori.“ - The Washington Post

„Marea plăcere de a citi romanele lui Haynes vine și din sentimentul că iei parte la cele ce se petrec în poveste.“ - The Guardian

„Haynes este o maestră... căci reușește să insufle viață unor povești vechi.“ - The Telegraph

Natalie Haynes este una dintre cele mai populare scriitoare britanice, comediană multiplu premiată, jurnalistă și broadcaster. A făcut parte din juriul Man Booker Prize și Orange Prize. A publicat, printre altele, romanele The Amber Fury (2014), The Children of Jocasta (2017) și A Thousand Ships (O mie de corăbii, 2019; Pandora M, 2023), care a fost nominalizat la Women’s Prize for Fiction în 2020. Volumul ei de nonficțiune despre femeile din mitologia greacă, Pandora’s Jar, este bestseller atât în Marea Britanie, cât și în Statele Unite. Este autoarea unei serii de emisiuni radio, Natalie Haynes Stands Up for the Classics, și publică frecvent cronici în The Independent și The Guardian. Privirea care împietrește s-a aflat printre finaliștii la Women’s Prize for Fiction 2023.

Pulitzer Prize for Fiction 2019

Bestseller New York Times

În timpul Războiului din Vietnam, un operator al forțelor aeriene cade din cer și totuși supraviețuiește, fiind salvat de crengile unui smochin străvechi. În Iowa, cu o zi înainte de ajunul Crăciunului, un tânăr artist moștenește albumul cu fotografii alb-negru ale unui castan american aflat în familia lui de generații întregi. Undeva în orașul St. Paul, un avocat și o actriță amatoare hotărăsc să planteze un copac în fiecare an, cu ocazia aniversării lor, iar între timp o botanistă genială descoperă că arborii pot comunica între ei. Un omagiu adus naturii, un apel la „conștiința ecologică“ a oamenilor, Ecoul pădurii urmărește, ca în siajul unor inele concentrice, încercarea a nouă străini de a salva ultimele frânturi de pădure virgină din America, conturând în fundal liniile unei lumi vaste și pline de resurse, pe care doar puțini dintre noi reușesc, sau vor, să o vadă.

„Un imn tulburător adus măreției naturii.“ - San Francisco Chronicle

„O uriașă fabulă plină de adevăruri.“ - The New York Times Book Review

„E ceva ce te umple de bucurie în lectura unui roman al cărui fundal transcende viața umană. Ceea ce li se întâmplă personajelor din Ecoul pădurii a trecut în conștiința mea, precum alcoolul în sânge, și a lăsat în urmă un sentiment de amărăciune sau vinovăție care nu s-a stins nici după ce am terminat de citit.“ - The Guardian

„Un mare roman care ne dezvăluie atât de multe despre copaci pe cât spune Moby Dick despre balene. Aproape fiecare pagină ascunde fraze care combină precizia cu viziunea.“ - The Times

Richard Powers (n. 1957, Illinois) și-a petrecut copilăria și adolescența în Thailanda, unde a devenit pasionat de muzică. La întoarcerea în SUA, a studiat fizica în facultate, apoi și-a schimbat radical specializarea, urmând cursuri de literatură. Este autorul a paisprezece romane, printre care se numără Cel care cheamă ecoul (2006), câștigător al National Book Award for Fiction și finalist al Pulitzer Prize, și Ecoul pădurii (2018), câștigător al Pulitzer Prize și finalist la Booker Prize. Romanul său, Uimire, nominalizat la National Book Award 2021 și Booker Prize 2021, a fost publicat în Anansi. Contemporan în 2023.

Câștigător al Internationaler Hermann-Hesse-Preis 2024

Mutilat, aproape de nerecunoscut, eroul romanului Amadoca a supraviețuit în chip miraculos luptelor din estul Ucrainei. Supraviețuirea e însă o consolare măruntă, căci, din cauza rănilor grave, el și-a pierdut memoria: bărbatul nu‑și amintește cum îl cheamă, nici de unde vine, nu‑și amintește de nimic din viața lui de dinainte. În această stare îl găsește o femeie care, cu răbdare și iubire, îi vorbește despre trecut folosind fotografifii vechi de familie, îmbinând fragmentele împrăștiate pentru a ajunge în cotloanele cele mai ascunse ale minții lui. Se spune că Amadoca a fost cândva cel mai mare lac din Europa, aflat pe teritoriul Ucrainei moderne, consemnat pentru prima dată de Herodot şi reprodus de cartografi pe hărțile medievale timp de câteva secole, până la dispariția lui bruscă. Pornind de la această metaforă a identității pierdute, Sofia Andruhovîci scrie despre influența pe care o pot avea asupra destinului unui om Holocaustul, distrugerea intelectualității ucrainene în timpul represiunilor staliniste și invazia rusească asupra Ucrainei din 2014.

„Adevărul e că nu m-am considerat niciodată autoarea unor «romane istorice». Așa-numitele mele «romane istorice» sunt mai degrabă un exercițiu de imaginație, o fantezie, un experiment.“ - Sofia Andruhovîci

„Dacă s-a scris vreodată un roman care să redea în forma potrivită istoria Ucrainei cu toată suferința și în toate straturile ei profunde, atunci acel roman este Amadoca.“ - Süddeutsche Zeitung

„Sofia Andruhovîci reușește să cartografieze un secol tumultuos din istoria Ucrainei fără să se lase pradă emoțiilor. În Amadoca nu vărsarea de sânge, nici mitul și nici ideologia, ci iubirea este elementul de coeziune al tuturor poveștilor: iubirea care mistuie sau are șanse de izbândă, iubirea care e prinsă sub jugul politicii și amenință să dispară.“ - Frankfurter Allgemeine Zeitung

„Cititorul rămâne fascinat de bogăția detaliilor, care contrastează cu forma neregulată și fragmentată a romanului. Legătura dintre memoria colectivă și memoria individuală, precum și ficționalizarea ei inevitabilă au fost rareori prezentate atât de rafinat.“ - Die Presse

Sofia Andruhovîci s-a născut în vestul Ucrainei, la Ivano-Frankivsk, în 1982. Este scriitoare, traducătoare și jurnalistă. A făcut traduceri din opera mai multor scriitori, precum C.S. Lewis, J.K. Rowling, Kazuo Ishiguro, Ayn Rand și Tony Judt. A debutat cu proză în 2002, iar notorietatea i-a adus-o publicarea romanului Felix Austria (2014). I-au urmat Amadoca (2020) și Catananche (2024). Amadoca este unul dintre cele mai traduse romane din limba ucraineană din ultimii ani, distins, printre altele, cu Internationaler Hermann-Hesse-Preis (2024). În prezent, Sofia Andruhovîci trăiește alături de soțul și fiica lor la Kiev.

De la autoarea fenomenului literar Yellowface, R. F. Kuang, vine o poveste dark academia în care limbajul e tentație, minciună și forma supremă de putere.

Traduttore, traditore: orice act de traducere este un act de trădare.

1828. Tânărul Robin Swift, orfan după o epidemie de holeră în Canton, este adus la Londra de misteriosul profesor Lovell. Aici, ani la rând, studiază latina, greaca veche și chineza, pregătindu-se pentru ziua în care va fi admis la prestigiosul Institut Regal de Traduceri al Universității Oxford — cunoscut sub numele de Babel.

Babel este centrul mondial al traducerii și, mai important, al magiei. „Argintoria” — arta de a manifesta sensul pierdut în traducere cu ajutorul unor drugi de argint fermecați — a făcut ca Imperiul Britanic să devină o forță de nezdruncinat la nivel mondial. Dar, pentru Robin, Oxfordul este mai mult decât o utopie dedicată cunoașterii. Ca băiat chinez crescut în Anglia, el ajunge să înțeleagă că a sluji Babelul înseamnă a-și trăda patria. Și, pe măsură ce studiile sale avansează, se trezește prins între Babel și Societatea Hermes, o organizație secretă dedicată opririi expansiunii imperiale.

Când Marea Britanie vrea să pornească un război nedrept cu China, Robin trebuie să facă o alegere ireversibilă. Dar pot instituțiile fi schimbate din interior sau orice revoluție cere, inevitabil, sânge?

„Absolut fenomenală. Una dintre cele mai strălucite și incisive cărți pe care am avut plăcerea să le citesc - nu doar o istorie alternativă fantastică, ci și o carte care apucă istoria colonială și Revoluția Industrială, le întoarce pe toate fețele și le scutură până la adevăr.” — Shannon Chakraborty, autoarea bestsellerului Orașul de bronz

„O operă construită cu măiestrie, emoționantă și tulburătoare pe rând, cu un final care dărâmă ziduri.” — The Guardian

„Ambițioasă și puternică, o carte care emană o profundă dragoste pentru limbaj și literatură... Dark academia așa cum ar trebui să fie.” — Kirkus Reviews

„Kuang s-a autodepășit. Babel este strălucitor, nemilos, sensibil, amplu și intim deopotrivă; e și o scrisoare de dragoste, și o declarație de război. Este o carte perfectă.” — Alix E. Harrow, autoarea bestsellerului Casa Starling

De la R.F. Kuang, autoare de bestsellere #1 New York Times, vine o poveste întunecată și irezistibil de lucidă, în care linia dintre dorință și damnare este trasată cu cretă. Într-un univers dark academia inspirat de Infernul lui Dante și mitul lui Orfeu, doi studenți doctoranzi coboară în Infern pentru a salva sufletul mentorului lor.

Katabasis (substantiv), din greaca veche: povestea coborârii unui erou în lumea de dincolo.

Alice Law a avut dintotdeauna un singur scop: să devină una dintre cele mai strălucite minți din domeniul magiei analitice. Și a sacrificat totul pentru asta – mândria, sănătatea, viața sentimentală și, în cele din urmă, mintea. Totul pentru a lucra alături de profesorul Jacob Grimes, cel mai mare magician din lume, la Cambridge.

Asta până în ziua în care el moare într-un accident de magie. Grimes se află acum în Infern, iar ea este hotărâtă să-l urmeze. Pentru că recomandarea lui îi poate decide viitorul, Alice nu va lăsa ca moartea să-i ruineze parcursul profesional. Și nici faptul că rivalul ei, Peter Murdoch, a ajuns la exact aceeași concluzie.

Înarmați doar cu cretă pentru a desena pentagrame și dorința arzătoare de a da un sens experiențelor chinuitoare prin care au trecut în mediul academic, cei doi pornesc într-o călătorie prin Infern pentru a salva un om pe care, în fond, nici nu-l plac. Dar Infernul nu este așa cum îl descriu cărțile. Magia nu este întotdeauna soluția.

Iar ceva din trecutul lui Alice și al lui Peter poate să-i transforme în aliați perfecți… sau să le aducă pierzania.

„Maestră în aluzii și iluzii, Kuang construiește o poveste plină de ironie și violență, o călătorie intensă care demască fără menajamente pericolele și luptele de putere din mediul academic, fără a pierde însă din vedere ce înseamnă să ai o inimă fragilă, omenească.” – Leigh Bardugo, autoare de bestsellere #1 New York Times

„O poveste fermecătoare și profundă, care m-a ținut lipită de carte. Katabasis de R.F. Kuang este mai mult decât un roman incitant, este o experiență aparte. Îi invidiez pe cei care o vor citi pentru prima dată.” – Rebecca Ross, autoarea cărții Rivali divini, bestseller #1 New York Times

„Lectură obligatorie pentru fanii lui Naomi Novik, Olivie Blake și ai seriilor dark academia semnate de Lev Grossman, romanul explorează teme universale precum căutarea sensului, pierderea și relațiile umane.” – Library Journal

„Creativitatea lui Kuang se remarcă printr-o proză fluidă ca untul. Katabasis este o operă puternică și atemporală, sortită să devină un clasic modern.” — Olivie Blake, autoarea bestsellerului New York Times Atlas și cei șase aleși

Cartea cu care Carlos Ruiz Zafón și-a luat rămas-bun de la cititorii săi.

Autorul bestsellerului Umbra vântului

Povestirile din Oraşul de abur reconstituie atmosfera gotică a tetralogiei Cimitirul Cărţilor Uitate

Un băiat hotărăşte să devină scriitor când îşi dă seama că poveştile născocite de el îi plac fetei bogate care l-a fermecat. Un celebru făuritor de labirinturi părăseşte Constantinopolul aflat sub asediu ducând cu sine planurile unei biblioteci nemaivăzute. Un bărbat venit parcă din lumea tenebrelor îi promite lui Cervantes că-l va ajuta să scrie o carte care îl va face faimos. Iar pe un vas ce se îndreaptă spre New York, Gaudí priveşte fascinat lumina şi aburul, materia din care ar trebui făcute oraşele. Carlos Ruiz Zafón extinde lumea din seria Cimitirul Cărţilor Uitate, conducându-ne pentru ultima oară în universul legendarei biblioteci şi pe străzile pline de mister ale Barcelonei.

„Un fel de Arcă a lui Noe“, după cum îl numește Guzel Iahina, trenul care duce copii din Povolgia flămândă și sărăcită spre Samarkand dobândește de-a lungul călătoriei proporții mitice. Nu numai despre salvarea copiilor e vorba, ci și despre salvarea sufletelor. Și despre omenie. Romanul atinge dimensiuni de epos: asemenea lui Odiseu, Hercule sau Iason, Deev, personajul cel mai pregnant conturat, poate ucigașul unora dintre părinții orfanilor pe care-i are în grijă, trebuie să lupte, pentru a-i salva pe copii, cu răul absolut, care se înfățișează sub diferite chipuri: foamete, molimă, trădare, crimă. Sentimentul de pericol permanent e însoțit de momente neașteptate de tandrețe și iubire, de uluitoare gesturi de solidaritate, de emoționante dovezi de sacrificiu personal.

Anul 1923. Tânăra Uniune Sovietică e un tărâm haotic, bântuit de o foamete cruntă și încă zguduit de ultimele zvâcniri ale Războiului Civil. Neîndurătoarea politică a rechiziționărilor a ucis milioane de oameni, a pustiit sate, a destrămat familii și a lăsat fără adăpost mii de copii, care acum rătăcesc flămânzi peste tot. Combatantul forțelor civile de tineret Deev primește misiunea de a forma un tren care să transporte cinci sute de copii de la Kazan până în Samarkandul mai îndestulat. Astfel începe o călătorie aventuroasă, de șase săptămâni, din pădurile de pe malul Volgăi și stepele kazahe până în deșertul Kîzîlkum și munții Turkestanului, desfășurând o pânză fabuloasă, pe care sunt zugrăvite destine, personaje pline de culoare (cazaci albi, țărani porniți în bejenie, cekiști, basmaci și, mai ales, micii vagabonzi excentrici), iubiri, gesturi exaltate sau suferințe tăcute, umor, cruzime și speranță – într-o alternare de lumină și întuneric demnă de marea pictură și acea vivacitate cinematografică a scenelor cu care ne-a obișnuit deja Guzel Iahina.

Publicat în 1985, dar la fel de actual patru decenii mai târziu, distins cu Clifton Fadiman Medal și finalist la International Ritz Paris Hemingway Award, Annie John este unul dintre cele mai crude și emoționante romane de formare. O poveste senzuală, densă și tulburătoare, care transformă rana maturizării în frumusețe pură.

Annie John crește în culorile, miresmele și superstițiile insulei Antigua, descoperind că iubirea și cruzimea sunt inseparabile. Anii de școală, cu prieteniile și rivalitățile între fete, năbădăioase precum adolescența, primele răzvrătiri și relația cu mama ei, care o adoră și o controlează deopotrivă, devin terenul unei lupte tăcute între dependență și libertate, între copilărie și viața de dincolo de ea. O poveste despre curajul de a te rupe din locul care te-a format și de a-l purta, pentru totdeauna, în tine.

„Rar au fost redate atât de bine disperarea, furia și, nu mai puțin, suferința specifică adolescenței. Annie este un personaj remarcabil: pasională, vicleană, crudă, inteligentă, dominatoare, temătoare și confuză; irumpe din paginile acestei cărți cu o energie feroce.“ — Newsday

„Annie John e o bijuterie literară. Jamaica Kincaid sur­prinde perfect tensiunea dintre iubirea filială și dorința de libertate.“ — The Guardian

„Un roman scris cu o sinceritate dureroasă și cu o eleganță amintind de poezie.“ — The New York Times Book Review

Bestseller distins cu Storytel Awards 2024 – best Feelgood, Fenomenalele femei de la Grand Hôtel, o saga istorică amintind de Downton Abbey, propune o incursiune în culisele unei lumi și epoci fascinante: elegantul și tumultuosul Stockholm de la începutul secolului XX.

În 1901, la Grand Hôtel, simbol al rafinamentului scandinav, totul strălucește pentru banchetul care va urma primei decernări a Premiului Nobel, deși falimentul devine tot mai amenințător. Într-o epocă în care femeile rareori ocupă poziții de putere, Wilhelmina Skogh, o antreprenoare vizionară, este chemată să salveze ceea ce pare de nesalvat. Fostă angajată a hotelului, ajunsă între timp una dintre cele mai respectate femei de afaceri din Suedia, Wilhelmina revine la Grand Hôtel cu o concepție modernă și cu o tenacitate de neclintit. Sub îndrumarea ei, o mână de femei diferite, dar unite prin loialitate, muncă și curaj, transformă hotelul, devenind în același timp stăpâne ale propriilor destine. Cele opt femei de la Grand Hôtel își expun, de-a lungul romanului, secretele, visurile, căderile, iubirile. Un roman captivant despre ambiție, prietenie și femei care, refuzând să fie numai umbre în viețile lor, au avut îndrăzneala să riște.

„Este evident că Ruth Kvarnström-Jones a realizat o cercetare temeinică înainte de a începe Fenomenalele femei de la Grand Hôtel. Tocmai de aceea reușește să confere atâta forță și vitalitate poveștii sale despre cele opt femei de la Grand Hôtel din Stockholm, cu puțin peste un secol în urmă. O poveste fermecătoare despre femei deosebit de capabile, care evocă o personalitate reală.“ — M-Magazin

„Severa Mina, care are o singură prietenă, pe misterioasa nobilă Elisabet Silfverstjerna, oaspete aproape permanent al hotelului, câștigă pariul făcut cu ea însăși: să creeze o rețea a solidarității feminine.“ — IO Donna (supliment al Corriere della Sera)

Premiul Iasnaia Poliana 2016

O lume în care personajele și întâmplările conturează o realitate simbolică, extrasă din amănuntele vieții de zi cu zi, o iubire târzie care salvează lumea, un sat de piatră aflat pe vârful unui munte armean, unde magia și misterul și-au păstrat neatinse puterile. Cu o somptuoasă imaginație și o atenție deosebită pentru detaliile cele mai fine, Narine Abgarian construiește un univers în care cititorul își dorește să zăbovească mult după ce povestea s-a sfârșit.

În Maran, viața este suspendată între realitate și basm, într-un timp care prinde contur încet-încet, luând dureros forma istoriei. Războiul și dezastrele naturale au zdruncinat în nenumărate rânduri pacea fragilă a oamenilor. Anatolia, a cărei viață, nu mai puțin decât a celorlalți, a fost marcată de suferință, moarte, luptă și îndârjire, dar și de evenimente providențiale și semne inexplicabile, este, la 58 de ani, cea mai tânără locuitoare a micii așezări din vârf de munte. Și crede că viața ei, ca și a satului, se apropie de sfârșit, fără să știe că va fi, de fapt, purtătoarea miracolului care va face totul să renască. Iar timpul este învins.

„Am vrut să scriu o carte al cărei sfârșit să ofere speranță. Omenirea are mare nevoie de speranță, de povești despre bine.“ — NARINE ABGARIAN

„Citiţi acest roman. Este balsam pentru suflet.“ — Ludmila Uliţkaia

„Un murmur blând, ușor nedeslușit, te atrage ca o vrajă în interiorul acestui spațiu, unde este atât de bine, cald și liniște, încât până și evenimentele triste (deloc puține în Maran) par ceva organic, care nu stârnește nici o împotrivire interioară.“ — Galina Iuzefovici

„Un roman încântator, cu personaje ale căror ciudățenii sunt uneori amuzante, alteori sfâșietoare. O poveste plină de duio¬șie despre familie, prietenie și comunitate.“ — Foreword Reviews

Bestsellerul internațional Cafeneaua cu pisici. Neko Café este un roman captivant și luminos despre înțelepciunea pisicilor, care te poate conduce spre iubire și împlinirea de sine.

Ce este o cafenea cu pisici și cum ne poate ajuta să ne descoperim ikigai-ul, care ne face să simțim că trăim cu adevărat? Răspunsul perfect îl dă Anna Sólyom în acest roman care ne invită în universul celor mai răsfățate feline de pe lume: pisicile. Sau „copiii“, cum le spune Yumi, proprietara japoneză a cafenelei, unde clienții cei mai de seamă sunt șapte pisici frumoase, mofturoase, muzicale, temperamentale, blânde sau dintre cele de care e bine să te apropii doar atunci când îți dau voie. Alături de ele, Nagore, întoarsă în Spania într-un moment când simte că a pierdut tot ceea ce contează, învață să se bucure de micile plăceri, redescoperindu-se pe sine. La Neko Café lecțiile de viață vin sub forma unor cozi atârnând dintr-un coș sau a unei perechi de ochi curioși care-ți atrag atenția că, pentru a fi fericit, nu ai nevoie decât de o pisică – sau de șapte – și de o clipă de respiro.

„O poveste tandră, perfectă pentru cei care iubesc pisicile, pentru cei care se bucură de tot ceea ce ne pot oferi ele, dar și pentru cei care nu au avut ocazia să descopere lumea lor sau nu le-au înțeles încă.“ — Rock’n’Read

„Un roman precum un mic manual care ne învață regulile de bază pentru a fi fericiți, pentru a trăi momentul prezent și a găsi oportunități chiar și în ceea ce ne sperie cel mai mult. Trebuie să învățăm să trăim viața precum pisicile.“ — Érase un libro

Treizeci și una de povestiri înlănțuite, ce alcătuiesc un adevărat roman despre locuitorii orășelului Berd, aflat la granița dintre Armenia și Azerbaidjan, a căror viață e schimbată pentru totdeauna de războiul (cât se poate de real) abia încheiat (sau poate nu).

Aici, oamenii încă mai pun carne la garniţă, adună fructele, coc pâine și ţes covoare, dar viaţa fiecăruia se împarte în „înainte“ și „după“. Aproape fiecare dintre ei a pierdut pe cineva drag. Dar învață să trăiască mai departe și sunt încredinţaţi că, atâta timp cât mai ai un strop de putere, trebuie să-i ajuţi pe cei aflaţi în impas. Uneori, chiar pe un inamic. Astăzi, orașul e același – cu ninsori în februarie și aromă de miere pe câmpurile din împrejurimi în septembrie, cu bătrâni buni la suflet și încăpăţânaţi. Numai viaţa e altfel.

„«Cine poate ști care e unitatea de măsură pentru suferinţă?» În Viaţa e mai dreaptă decât moartea, toată lumea își primește porţia de suferinţă. Berdul natal, atât de pitoresc în celelalte romane de Narine Abgarian, devine un loc din care se ridică spre cer un mare strigăt de jale: durerea celor care rămân. O carte care se opune singură, cu vorbele ei simple și frazele ei necăutate, ororilor tuturor războaielor. Mărunte povești care, împreună, alcătuiesc un mare roman al nedreptăţii istoriei. Este o carte care sângerează aproape la fiecare frază și totuși, ici-colo, rămân câteva crâmpeie de gingășie intacte. Pentru că scopul ei declarat este «să refacă îmbrăţișările rupte». Prin volumul Viaţa e mai dreaptă decât moartea, literatura contemporană s-a îmbogăţit cu o voce atât de puternică, încât ar trebui  să se audă în toată lumea.“ — Ioana Pârvulescu

„Tonul neașteptat al acestei cărți – nu un cântec de luptă, ci un recviem al iertării – creează un efect terapeutic uluitor: pare că îngerul morții umbrește cu aripile lui pământul Berdului, crimele sunt iertate, nodurile se desfac, iar   pe vechile morminte iarba înverzește din nou.“ — Galina Iuzefovici

Long Island, roman nominalizat la International Dublin Literary Award în 2025, bestseller New York Times, „Cartea anului 2024“ în publicațiile Time Magazine, The New Yorker, Washington Post, Vulture, Glamour, The Guardian, The Economist, Times Literary Supplement, The Times, Irish Times, New Statesman, Independent, The Observer și la NPR, surprinde, prin personajul său atât de complex Eilis Lacey, al cărei periplu american a început, în romanul Brooklyn, cu peste douăzeci de ani în urmă, încercarea tumultuoasă de întoarcere în trecut, pentru a reaprinde marea iubire ce părea dispărută pentru totdeauna.

Eilis Lacey nu mai este tânăra care traversa Atlanticul în romanul Brooklyn, ci are de-acum patruzeci de ani, trăiește în Long Island, într-o suburbie liniștită, alături de soțul ei, Tony, de copiii lor, Larry și Rosella, și de rudele numeroase și zgomotoase ale lui Tony. Trecutul pare lăsat în urmă, ferecat. O vizită neașteptată însă îi zguduie viața: un irlandez pe care nu-l cunoaște îi bate la ușă cu o veste ce destramă echilibrul familiei, determinând-o pe Eilis să revină în Irlanda. Întoarcerea acasă nu este însă atât de simplă pe cât pare, căci în Enniscorthy o așteaptă confruntarea cu toți cei pe care i-a iubit și de care s-a rupt când a plecat spre America. Între fidelitate și trădare, între America și Irlanda, între tăcere și adevăr, Eilis e nevoită să-și confrunte dorul, vinovăția și alegerile pentru a decide cum vrea să trăiască mai departe.

„Un roman profund emoționant, dar fără sentimentalisme. Colm Tóibín se folosește de o stăpânire desăvârșită pentru a arăta cum viețile pot fi zdruncinate de dorință.“ — The New Yorker

„Strălucitor și totodată sfâșietor… Tóibín este, pur și simplu, unul dintre cei mai buni romancieri contemporani.“ — Boston Globe

„Intens precum o piesă de teatru, dar cu toate deliciile pe care le îngăduie romanul.“ — Naoise Dolan

„Eilis e un personaj clocotitor, care reușește să-și modeleze destinul după propria alegere.“ — New York Times Book Review

„Long Island este romanul unui scriitor aflat la apogeul puterii sale creatoare.“ — The Guardian

De la autoarea bestsellerelor Adresa, Leii de pe Fifth Avenue și Palatul Magnolia, un nou roman istoric pasionant, Spectacol de gală, care împletește fapte reale, o anchetă detectivistică și o poveste de dragoste aproape imposibilă, devenit, la rândul său, în 2024, bestseller în publicațiile USA Today și Publishers Weekly.

Oricine ar cunoaște-o pe frumoasa și grațioasa Marion Brooks ar spune că tânăra de 19 ani este o răsfățată a sorții. Provine dintr-o familie înstărită, iar prietenul ei e gata să o ceară în căsătorie, oferindu-i o viață de vis: un cămin plin de iubire, poate și de copii, într-un cartier elegant al New Yorkului. Asemenea multor alte fete care se maturizează în tradiționaliștii ani 1950, Marion se simte prinsă în capcană. Dar i se ivește ocazia de a da o probă pentru faimosul ansamblu Radio City Rockettes, trupă de dansatoare deja intrată în legendă, iar ea profită de șansa de a schimba un viitor previzibil cu viața plină de strălucire a unei artiste. Când un atacator dezaxat detonează o bombă artizanală în Radio City Music Hall, Marion descoperă că această lume fascinantă are și o latură întunecată și periculoasă. După o pierdere tragică, ea pornește în căutarea ucigașului. Va putea o dansatoare de revistă, adusă de hazard în preajma unui medic psihiatru vizionar, să contribuie la prinderea unui criminal în serie care terorizează New Yorkul?

„Un roman bogat în detalii istorice, un omagiu adus ansamblului de dans Rockettes, ale cărui momente de perfecțiune sunt rezultatul devotamentului, eforturilor supraomenești și camaraderiei absolute.“ — Kirkus Reviews

„Ce poate fi mai strălucitor decât celebrul Radio City Music Hall din New Yorkul anilor 1950? Acesta este cadrul noului roman istoric cu elemente de thriller al Fionei Davis, în care protagonista Marion Brooks își trăiește visul de a deveni o dansatoare Rockette.“ — Hello!

„Fiona Davis aduce la lumină informații extraordinare despre Rockettes și surprinde lupta lui Marion de a găsi un echilibru între așteptările societății din anii 1950 și dorința ei de a se elibera. Cititorii Fionei Davis nu vor fi dezamăgiți.“ — Library Journal

„Inspirat din evenimente tragice reale și impregnat de istoria bogată a fetelor Rockettes, romanul Fionei Davis este, în esență, o scrisoare de dragoste adresată Radio City Music Hall și marii familii a cărei inimă bate în culisele spectacolului.“ — Dance Magazine

Narine Abgarian ne oferă un roman învăluitor și liric ce reconstituie destinul unei familii armene de-a lungul mai multor generații. Între trecut și prezent, între durerea pierderii și lumina mereu nouă a speranței, romanul Oameni care vor fi mereu cu mine ne amintește că la temelia inimii noastre stau cei care ne-au iubit și ne-au ocrotit – cei care sunt mereu cu noi, pentru totdeauna.

Precum un covor armenesc căruia trebuie să îi găsești litera ascunsă în model ca să îi poţi desluși mesajul, și romanul de față aduce în prim-plan o figură simbolică: Fetița care nu vrea să își spună numele. Dacă o însoțești de-a lungul cărții și îi împărtășești aversiunea pentru grișul cu lapte, adorația pentru bunici și devotamentul pentru un măgăruș bătrân, deschizi încă o dată fereastra spre Berd: se gătește după reţete vechi, bătrânii poartă ciorapi de lână și îngrijesc animalele și livada, tinerii pleacă să studieze, se întorc (sau nu) în locurile natale, se fac profesori ori medici, se căsătoresc și aduc pe lume copii. Istoriile se amestecă, se suprapun, se completează, iar oamenii obișnuiți devin eroi ai supraviețuirii. Și primești, odată cu Fetița, singura lecție posibilă: aceea că iubirea e totul.

În Seulul zilelor noastre, un grup de tinere îşi croiesc drum printr-o lume definită de standarde de frumuseţe imposibil de atins, baruri de noapte secrete care asigură companie pentru bărbaţii bogaţi, ierarhii sociale stricte şi nebunia fanilor K-pop. Kyuri este o fată uluitor de frumoasă şi are o slujbă obţinută cu greu la un „salon cu separeuri”, un bar exclusivist unde îi întreţine pe oamenii de afaceri. Deşi mândră de viziunea ei rece şi lucidă asupra vieţii, o greşeală pe care o face lăsându-se în voia unui impuls ameninţă să o coste slujba. Colega ei de apartament, Miho, e o artistă talentată care a crescut la orfelinat, dar a câştigat o bursă pentru a studia arta la New York. Întoarsă în Coreea de Sud, se trezeşte implicată într-o relaţie precară cu moştenitorul uneia dintre cele mai mari companii din ţară. Vecină le este Ara, o stilistă cu deficienţe de vorbire care are două preocupări: obsesia pentru o vedetă dintr-o trupă de băieţi şi prietena ei cea mai bună, Sujin, care face economii pentru o operaţie estetică extremă, procedură la ordinea zilei în Coreea de Sud. Şi mai e Wonna, vecina de la etajul de dedesubt, căsătorită de curând, care încearcă să facă un copil, deşi ea şi soţul ei n-au idee cum vor reuşi să-l crească şi să-l educe în condiţiile economice precare din ţară. Femeile se confruntă cu fel de fel de stereotipuri, de la concepţiile învechite despre maternitate şi până la cele despre frumuseţe, prietenia lor şovăielnică părând să le fie singura salvare.

„Capitolele alternează între confesiunile mai multor femei, fiecare aducând un nou înţeles vechii zicale «Niciodată nu ştii ce se petrece cu adevărat în spatele uşilor închise»... Priveşte mai atent şi vei descoperi solidaritatea femeilor care se află în centrul acestui roman ambiţios.” (The New York Times Book Review)

„O poveste captivantă despre povara traumelor vechi, inegalitatea economică şi puterea vindecătoare a prieteniei... Un debut remarcabil.” (People)

„Faceţi loc pentru Frances Cha, o voce fermecătoare care ne poartă prin complexităţile şi contradicţiile Seulului modern – o lume disonantă, luminată de neoane, ce este deschisă brutal pentru a dezvălui aceleaşi provocări universale şi profund umane cu care ne confruntăm toţi.” (Janice Y.K. Lee, autoarea bestsellerului New York Times Profesoara de pian)

Roman recompensat cu douăsprezece premii literare în anul apariţiei, printre care: Prix Polar méditerranéen, Prix Polar Michel Lebrun de la 25^ème Heure du Livre du Mans, Prix des lecteurs du Festival Polar de Cognac, Grand Prix Gustave Flaubert, Prix Gouttes de Sang d’encre de Vienne

Giverny. În timpul zilei, turiştii iau cu asalt casa în care Claude Monet şi-a trăit ultima parte a vieţii şi grădinile ce au inspirat faimoasele sale tablouri cu nuferi. Dar când se lasă tăcerea, satul acesta mic şi liniştit îşi dezvăluie partea întunecată. Nuferi negri spune o poveste care începe şi se încheie cu o crimă. Jérôme Morval, un bărbat a cărui pasiune pentru artă n-o întrece decât cea pentru femei, este găsit mort în pârâul care străbate grădinile lui Monet, având în buzunar o ilustrată ce reproduce un tablou cu nuferi şi pe care sunt scrise cuvintele Unsprezece ani. La mulţi ani. În firele misterului sunt prinse trei personaje feminine: o fetiţă talentată pasionată de pictură, seducătoarea învăţătoare a satului şi o bătrână care pare să ştie prea multe despre viaţa celor din jur. Toate împărtăşesc acelaşi secret. Dar ce le leagă pe ele de moartea lui Jérôme Morval? Şi ce legătură au toate astea cu misteriosul tablou cu nuferi negri?

PREMIUL NOBEL PENTRU LITERATURĂ 2022

„În aceste pagini pline de curaj, Annie Ernaux își arată din plin talentul inimitabil.“ - Le Monde

Yvetot, o duminică de august din anul 1950. Annie are zece ani și se joacă de-a prinselea cu o altă fetiță, în bătaia soarelui, pe aleea de pietriș din rue de l’École. Mama ei iese din magazinul alimentar ca să stea la taclale cu o clientă. Cele două femei vorbesc cu glas scăzut, dar la urechile lui Annie ajung frânturi de vorbe care-i vor rămâne pentru totdeauna în memorie. Înainte ca Annie să se nască, părinții ei mai avuseseră o fiică. Aceasta a murit de difterie la vârsta de șase ani, iar părinții nu vor mai vorbi niciodată despre ea în prezența lui Annie, care, ca sub puterea unui blestem, amuțește întrebările care o macină. Dar chiar și această tăcere creează o narațiune ce dă chip fetiței dispărute, care joacă un rol în identitatea scriitoarei. Așa se naște Cealaltă fifiică, o lungă scrisoare-confesiune către sora necunoscută, inspirată din Scrisoare către tata a lui Franz Kafka.

„O carte abruptă, tăioasă, tulburătoare. Frazele sunt construite în jurul absenței ca în jurul unui eu invizibil.“ - Le Nouvel Obs

„Mai mult decât o carte despre locul gol lăsat de sora dispărută, Cealaltă fiică este, indirect, o cheie către întreaga operă a lui Annie Ernaux.“ - Die Welt

„Poetică și aspră, dar niciodată sentimentală, cu această frumoasă meditație asupra durerii va rezona oricine încearcă să înțeleagă o mare pierdere petrecută în propria viață.“ - Publishers Weekly

Annie Ernaux (n. 1940) s-a născut în Normandia, unde și-a petrecut copilăria și prima tinerețe. A urmat studiile superioare la Rouen, Bordeaux și Grenoble. A fost, până în anul 2000, profesoară de ciclu gimnazial secundar, construindu-și simultan o impresionantă carieră literară. A primit cele mai importante distincții pentru literatură atât în Franța, cât și în străinătate (Prix Marguerite Yourcenar, Prix Renaudot, Premio Strega, Prix Formentor, Premio Gregor von Rezzori), iar din luna octombrie a anului 2022 este laureata Premiului Nobel pentru Literatură. Este singura scriitoare a cărei operă a fost publicată în prestigioasa serie Quarto a Gallimard în timpul vieții. În Anansi. World Fiction au apărut: Locul. Evenimentul; Pasiune simplă. Confesiunea adolescentei; Tânărul. Fotojurnal; Anii.