Moderni & contemporani

Gravein O-Mie-de-Morţi putu distinge zeci şi zeci de siluete înalte, aproape uriaşe, şi deşi chipurile păreau să le fie învăluite în umbre, pielea lor de un albastru bolnav scânteia printre brazi alături de lamele lor încovoiate care zâmbeau malefic, în timp ce clănţănitul acelor dinţi metalici deveni asurzitor.

Instinctiv, O-Mie-de-Morţi se întoarse către Cerys. Ea îl privea deja de mult, se părea. Iar în ochii ei roşii ca sângele, Gravein nu văzu nici un soi de teamă,  doar tristeţe. Fata de la marginea pădurii. Suliţa în spinarea ei. Culmea muntelui. Apoi corbii râzând. Dar nu sunt corbi în preajmă. Poate doar unul…

Gravein mângâie uşor părul de sânge, apoi, strângând securea, dădu drumul urletului saxven de război şi, păşind înainte, îi zbură capul de pe umeri primei creaturi albastre care pătrunse în luminiş.

Tadema, un barbat usor trecut de floarea varstei, traieste bucuriile unei vieti burgheze, cuminti – are un magazin de bijuterii, o sotie usor plictisita, dar care il lasa in pace, un bichon maltez pe nume Waffles si o fiica care il deranjeaza numai cand are nevoie de bani. Linistea existentei lui este tulburata in ziua in care un baron faimos si afemeiat ii comanda un ceas scump. Tadema ii livreaza superbul ceas, dar baronul il rasplateste intr-un mod ciudat: o seduce pe sotia lui Tadema, Adele. Din acel moment, viata lui Tadema devine din ce in ce mai haotica, agitata si imprevizibila. Baronul refuza mai departe sa-i plateasca extravagantul ceas, mai ales ca… nu-l mai are. Toata harababura in care se transforma viata bijutierului ii prilejuieste reflectii amare asupra oamenilor si universului.

O viata noua, noua este o calatorie dramatica si emotionanta, o oglinda fidela a conditiei umane, cu plusurile, dar mai ales cu minusurile ei. O poveste despre curajul de a o lua de la capat in fiecare zi.

Roman, eseu, bildungsroman sado-maso, tratat erotico-filozofic și satiră socială, Ceva scris este o carte ce refuză conștient încadrarea, „un animal sălbatic” prin limbaj și vitalitate, povestea aproape adevărată a unei întâlniri imposibile cu regiszorul Pier Paolo Pasolini.

După ani de zile de muncă impecabilă, corectorul de carte Raimundo Silva introduce într-un text istoric o modificare, un nu care neagă un eveniment istoric real: participarea cruciaţilor la asediul şi cucerirea Lisabonei de către Dom Afonso Henriques în 1147. Frauda este descoperită la timp, iar ediţia mincinoasă va conţine o erată care va nega negaţia. Deşi se aşteaptă la sancţiuni severe, editura se va mulţumi să numească o persoană însărcinată cu supravegherea şi controlul activităţii corectorilor, Maria Sara, care îl va îndemna pe Raimundo Silva să scrie o nouă Istorie a asediului Lisabonei, în care însă cruciaţii întra-devăr nu îi vor fi ajutat pe portughezi să cucerească Lisabona. Crearea noii variante coincide cu naşterea şi maturizarea treptată a unei legături amoroase între editoare şi corectorul pe cale să devină autor.

O meditaţie asupra felului în care putem descoperi sensurile profunde ale existenţei într-o lume tot mai confuză, Zen şi arta reparării motocicletei este una dintre cele mai importante cărţi din a doua jumătate a secolului XX, care a influenţat vieţile a milioane de cititori. Lungul periplu pe care un tată îl face alături de fiul lui prin nord-vestul Americii devine o odisee personală, emoţionantă, în care repararea motocicletei ne va dezvălui cum măiestria şi imaginaţia pot îmblînzi în cele din urmă tehnologia. Cu condiţia să devenim, după cum ne învaţă filosofia Zen, una cu faptele noastre.

Roman cîștigător al National Book Award 2017

Avînd ecouri din cărţile lui Toni Morrison sau William Faulkner, din Odiseea ori din Vechiul Testament, Cîntec pentru cei neîngropaţi este deopotrivă un portret de familie şi o poveste despre luptă şi speranţă. Jojo are treisprezece ani şi încearcă să înţeleagă ce înseamnă să fii bărbat. Leonie, mama lui, e într-un veşnic conflict cu sine însăşi şi cu cei din jur. Este o femeie de culoare, în timp ce Michael, tatăl copiilor ei, e alb. Luptîndu-se cu realitatea brutală a condiţiei şi situaţiei în care se află, încearcă să fie o mamă mai bună, dar nu reuşeşte să-şi pună copiii înaintea propriilor nevoi, în special a consumului de droguri. Cînd Michael este eliberat din închisoare, Leonie, însoţită de copii şi de o prietenă, se urcă în maşină şi pornesc la drum spre nord, spre Ferma Parchman, Penitenciarul Statului Mississippi. Aici se mai află un băiat, fantoma unui deţinut mort care poartă, în rătăcirile lui, întreaga istorie urîtă a Sudului. Şi el are cîte ceva să-l înveţe pe Jojo despre taţi şi copii, despre moşteniri, despre violenţă, despre iubire.

„O lectură care nu trebuie ratată.” (Margaret Atwood)

„Legăturile dintre nedreptăţile trecutului şi disperarea prezentului sunt limpede zugrăvite în acest roman care trasează graniţele dintre vii şi morţi, dintre îndrăgostiţi şi nefericiţi. Cîntec pentru cei neîngropaţi demonstrează că Jesmyn Ward este unul dintre cei mai importanţi scriitori ai Americii zilelor noastre.” (Ann Patchett)

„Cîntec pentru cei neîngropaţi este deopotrivă road novel, epopeea concisă a trei generaţii şi a fantomelor care le bîntuie, precum şi portretul unor oameni obişnuiţi aflaţi la ananghie, care, poate asemenea nouă, tuturor, nu renunţă la anumite principii în încercarea de a depăşi toate greutăţile.” (The New York Times Book Review)

„Un roman magnific. Jesmyn Ward ştie că istoria e un coşmar. Dar unul din care, insistă ea, ne putem trezi şi cînta.” (Chicago Tribune)

Ultimul roman al tetralogiei Cimitirul Cărţilor Uitate

În Barcelona de la sfîrşitul anilor 1950 un mister cu iz de conspiraţie, declanşat de dispariţia ministrului Mauricio Valls, o aduce în scenă pe strania, frumoasa şi impenetrabila Alicia Gris. Alicia, agent secret aparent imbatabil, e, în acelaşi timp, o fiinţă rănită fizic şi sufleteşte de războiul civil din urmă cu douăzeci de ani. Pornită în căutarea ministrului dispărut, alături de căpitanul de poliţie Vargas, ea va descoperi secretele cumplite ale unei elite corupte, orori ale trecutului care fac încă victime – iar tînăra Alicia riscă să devină una dintre ele. Totuşi, într-o lume în care e aproape imposibil să distingi prietenii de duşmani, iar moartea pîndeşte la fiecare pas, ea îşi urmăreşte cu obstinaţie misiunea. Într-o cascadă de dezvăluiri şi aventuri ce ţin cititorul cu sufletul la gură, prozatorul spaniol îl readuce în scenă pe Daniel Sempere, al cărui destin se intersectează cu cel al Aliciei. Daniel, obsedat de moartea prematură a mamei sale, Isabella, ar face orice ca să dezlege misterul acelei morţi. Iar Alicia e exact persoana care poate să-l ajute. Numai că adevărul are un preţ teribil pentru cei doi eroi. Labirintul spiritelor, ultimul volum al tetralogiei Cimitirul Cărţilor Uitate, reface şi completează traseul unor personaje din volumele anterioare, leagă toate firele poveştilor şi rotunjeşte o istorisire amplă, plină de taine, dezvăluiri şi răsturnări de situaţie.

„Vocea lui Carlos Ruiz Zafón este de o originalitate explozivă. Este un fenomen al literaturii spaniole.” (La Vanguardia) 

„Zafón este, în esenţă, un epicurean al cărui temperament e dominat de emoţii puternice şi de un stil elaborat, care le accentuează... Indiferent ce idei îi traversează conştiinţa, el revine întotdeauna la poveste. Este stăpînul pe care îl slujeşte şi lucrul la care se pricepe cel mai bine.” (The New York Times)

„Zafón a fost plasat – şi pe bună dreptate – în categoria romancierilor care, în tradiţia ilustrului lor predecesor Dickens, au ştiut cum să ajungă la publicul larg creînd opere cu valoare perenă.” (Frankfurter Allgemeine Zeitung)

Autorul romanului Middlesex, distins în 2003 cu Premiul Pulitzer

O femeie de carieră la patruzeci de ani care îşi doreşte cu disperare un copil organizează o „petrecere de inseminare”, unde bărbaţii sînt încurajaţi să doneze spermă. Un poet ratat pune la cale escrocheria menită să îi asigure o viaţă liniştită într-un paradis fiscal. O elevă de liceu încearcă să se sustragă căsătoriei aranjate de familia ei de imigranţi. Toate personajele Marelui Experiment, primul volum de proză scurtă al lui Jeffrey Eugenides, se află   în pragul unei crize, urmarea firească a propriilor decizii neinspirate şi a imaturităţii, tot ce (li) se întîmplă are legătură cu o enormă urgenţă universală. Scrise frumos, convingător, pline de idei neaşteptate, dar nelipsite de graţie, aceste povestiri marchează maturitatea unui mare scriitor american.

„În David Copperfield, domnul Micawber îi dă eroului lui Dickens o formulă după care ar trebui să trăiască mulţumitor: «Venit anual, douăzeci de lire; cheltuieli anuale, nouăsprezece lire şi şase şilingi. Rezultat: fericire. Venit anual, douăzeci de lire; cheltuieli anuale, douăzeci de lire şi şase şilingi. Rezultat: nefericire». Oricare ar fi venitul lor anual, multe dintre personajele lui Eugenides cheltuiesc cel puţin cu şase şilingi mai mult decît limita lui Micawber.” (The Guardian)

„Umorul în povestirile lui Eugenides vine din faptul că nici un personaj nu e pregătit să se descurce în lumea în care trăieşte, sau cel puţin nu în ce a devenit lumea. Peste tot, inocenţa este călcată în picioare.” (The New York Times)

„Cele mai bune povestiri din Marele Experiment arată cum memoria distorsionează perspectiva asupra trecutului şi cît de orbi sîntem în privinţa viitorului.” (The Washington Post)

Publicat în 1956 și abordând subiecte-tabu la acea vreme, romanul Camera lui Giovanni a declanșat numeroase controverse. Nominalizată la National Book Award în 1957, a devenit în scurt timp o carte-cult, un manifest încă relevant al literaturii LGBTQ+. Plasată în Paris, topos emblematic al libertății individuale, Camera lui Giovanni vorbește despre vină și despre rușine, despre limitele autoimpuse și încercarea de a le conștientiza și depăși.

„Complexitatea personajelor sale, forța prozei și importanța atemporală a temelor pe care le abordează fac din Baldwin un scriitor pe care să-l confrunți și pe care să-l admiri deopotrivă. Romanele sale explorează acele părți ale sinelui pe care majoritatea dintre noi încercăm să le ascundem.” The Guardian

„De la Baldwin am învățat să pun sub semnul întrebării tot ceea ce pare incontestabil. Nimic nu este incontestabil, și cred că Baldwin m-a ajutat să-mi dezvolt foarte devreme în viață acest tip de flexibilitate, mentală și intelectuală, cu ajutorul căreia să pot judeca totul.” Raoul Peck, regizorul filmului documentar I Am Not Your Negro

„Jimmy Baldwin a creat discursul american contemporan cu mult înainte ca americanii să-l poată înțelege. Și a făcut-o pentru ca noi să ne putem vorbi cu o intensitate emoțională inimaginabilă, să ne putem înțelege unii pe ceilalți la tempouri din ce în ce mai accelerate.” Amiri Baraka

Un roman despre singurătate, război şi artă, o carte uimitoare a unuia dintre cei mai mari scriitori contemporani, dar şi un omagiu adus Marelui Gatsby…

Un pictor în vîrstă de treizeci și șase de ani de-abia divorțat se mută într-o casă singuratică și izolată de oraș, pe vîrful unui munte, pe care i-o încredințează un amic, fiul celebrului pictor nihonga Tomohiko Amada. Boemă, cu grădină și-n mijlocul pădurii, casa pare locul ideal ca tînărul pictor să o ia de la capăt, nefăcînd altceva decît să picteze și încercînd să lase în urmă criza de inspirație. Numai că, la scurtă vreme după ce hotărăște să renunțe la tablourile pe care le pictează pentru bani, primește în schimbul unei sume uriașe o comandă de portret din partea unui personaj misterios. Acesta din urmă se conturează ca o apariție deloc întîmplătoare în viața pictorului. Așa cum nu pare să fie întîmplător nici momentul cînd pictorul găsește, înfășurat în hîrtie și ascuns privirii tuturor, un tablou straniu aparținînd stăpînului casei, înfățișînd scene bizare inspirate din opera lui Mozart, Don Giovanni.

Cartea Dianei Ackerman a fost premiată, în 2008, cu Orion Book Award şi a fost ecranizată, filmul bucurându-se de asemenea de un mare succes de public.

Când Germania a invadat Polonia în cel de-al Doilea Război Mondial, bombardierele Stuka au devastat Varşovia, iar grădina zoologică a oraşului, printre cele mai frumoase şi mai bine amenajate din Europa, nu a scăpat de distrugere. Directorul acesteia, Jan Żabíński, şi soţia lui Antonina, opunându-se barbariei naziştilor faţă de oameni şi animale, au reuşit să salveze vieţile a 300 de evrei, scoţându-i clandestin din ghetou şi ascunzându-i în fostele cuşti ale animalelor, rămase goale. Este o poveste adevărată despre curaj, pasiune, dăruire şi jertfă, într-un total contrast cu barbaria războiului şi a genocidului hitlerist.

"O poveste uluitoare despre război, care disecă incisiv şi acuzator viziunea pervertită a naziştilor despre natură… Nu greşim cu nimic afirmând că aceasta este cartea pe care Ackerman a fost destinată s-o scrie." –  Los Angeles Time

"Povestea ei este un tratat despre nobleţe – un cuvânt care se aplică unor oameni şi tuturor animalelor din Grădina speranţei." – USA Today

De la apariție, Alchimistul a fost tradus în 81 de limbi, a stabilit recorduri absolute de vânzări și a schimbat nenumărate vieți.

Alchimistul, extraordinarul roman al lui Paulo Coelho, a inspirat milioane de cititori din întreaga lume. Cartea, uluitoare prin simplitatea și înțelepciunea ei, este povestea unui păstor andaluz pe nume Santiago care își părăsește casa din Spania, aventurându-se în deșertul egiptean pentru a găsi o comoară îngropată în Piramide.
Nimeni nu știe care este comoara sau dacă Santiago va avea puterea să depășească obstacolele întâlnite în drumul prin deșert. Dar ceea ce începe ca o călătorie în căutarea unor bunuri lumești se transformă treptat în descoperirea comorii ascunse înlăuntrul său.
Plină de culoare, evocatoare și profund umană, povestea lui Santiago este o mărturie etern valabilă despre cum ne putem schimba urmându-ne visele și despre cât este de important să ne ascultăm inima.

„Paulo Coelho stăpânește secretul Alchimiei literare.“ (Kenzaburō Ōe, Premiul Nobel pentru literatură)

Apărut în 1961, Frumoasele adormite este singurul roman al lui Yasunari Kawabata care explorează în mod explicit psihologia atracţiei sexuale.

Casa frumoaselor adormite este un loc al plăcerilor crepusculare. La lăsarea întunericului, bărbaţii aflaţi la apusul vieţii vin să petreacă noaptea alături de tinere nevinovate cufundate într-un somn adânc, din care nici o sărutare, nici un gest violent nu le poate trezi. Pasivitatea lor e periculoasă, pentru că reprezintă o permanentă tentaţie de a depăşi limitele impuse, un îndemn pervers la agresiuni doar aparent fără consecinţe. Sunt aceste fete jucării, sau victime? întreabă Kawabata, iar răspunsul nu e niciodată univoc.

Roman de arheologie sentimentalã care ne transportã într-o Japonie senzuală, exotică, plină de contraste, Wabi-Sabi ne dezvãluie nouă, cititorilor, și protagonistului Samuel de Juan, cunoscut din bestsellerul Iubire cu „i“ mic, frumusețea lucrurilor imperfecte și efemere.

În Barcelona zilelor noastre, Samuel trăiește o poveste de dragoste cu Gabriela, dar locuiește în apartamentul lui de burlac împreună cu motanul Mishima. În afara cursurilor de germană pe care le predă la universitate, îl ajută ocazional pe Titus, originalul său vecin, la redactarea unor cărți de dezvoltare personală. Într-o dimineață de iunie, primește din Japonia o vedere enigmatică pe care scrie doar: Wabi-Sabi. La îndemnul lui Titus, după ce Gabriela îi anunță sfârșitul legăturii lor, Samuel pleacă într-o călătorie la Kyōto, sperând să dezlege misterul.

„Un roman incitant despre frumusețea fragilității.“ (TimeOut Barcelona)

Scriitor, jurnalist și muzician, FRANCESC MIRALLES s-a născut în 1968 la Barcelona. A urmat inițial cursuri de jurnalism la Universitatea Autonomă din Barcelona, abandonate după patru luni, apoi de filologie engleză, la care a renunțat după terminarea anului trei pentru a călători și astfel a ajuns să trăiască pentru o vreme în Croația și Slovenia în timpul războiului iugoslav, experiență redată în Café Balcanic (2004). Revenit la Barcelona, a studiat germana la Universitatea Centrală. După absolvire, a făcut un masterat în editare. A coordonat colecții de dezvoltare personală, semnând și câteva lucrări sub pseudonim, experiență reflectată în primul său roman, Barcelona Blues (2005). După ce a obținut Premiul Gran Angular 2001 – cu romanul pentru tineret Un haiku per a l’Alícia, a hotărât să se dedice scrisului. Francesc Miralles a publicat de-a lungul timpului o mare varietate de lucrări de ficțiune și nonficțiune – romane, cărți de dezvoltare personală, cărți pentru copii și tineret, thrillere –, singur sau în colaborare, unele fiind recompensate cu premii de notorietate și traduse în 30 de țări. În 2007 i s-a acordat Premiul Columna Jove pentru romanul pentru tineret Interrail. Publicat în 2008, romanul Cel mai frumos loc din lume e chiar aici (El mejor lugar del mundo es aquí mismo; Humanitas Fiction, 2017), scris împreună cu Care Santos, a cunoscut deja traduceri în peste 20 de țări. În 2009 a primit, împreună cu Álex Rovira, Premiul Torrevieja pentru romanul Última respuesta. Cei doi au mai semnat câteva cărți vândute în sute de mii de exemplare și traduse în peste 12 limbi. Împreună cu Héctor García (Kirai), Miralles a publicat în 2016 bestsellerul IKIGAI. Secrete japoneze pentru o viață lungă și fericită (Humanitas, 2017). Dintre romanele sale, de mare succes la public s-au bucurat El quinto mago (2009), El cuaderno de Aroha (2013) și La lección secreta(2015). Romanul Iubire cu „i“ mic (Amor en minúscula, 2006; Humanitas Fiction, 2017), tradus în peste 20 de limbi, își află continuarea, în 2014, într-o carte despre frumusețea imperfecțiunii și a lucrurilor efemere, Wabi-sabi.

Cea mai populară figură a noii generații de scriitori israelieni, Etgar Keret este un maestru al prozei scurte, plin de spirit și originalitate, iar cărțile sale au fost publicate până în prezent în 45 de țări. Volumul Și, deodată, cineva bate la ușă a fost tradus în 26 de limbi.

Lucrurile par bine așezate în lumea personajelor lui Keret. Copiii sunt duși la grădinița, la școală, la locul de joacă; adulții aleargă cu treburi sau își văd de casă. Și, deodată, banalul se complică: viața de zi cu zi își dezvăluie dramele, măotile cad, sentimentele izbucnesc, iar realitatea virează adesea în supranatural. Cum arată viața de apoi a unui sadic asasin plătit? Te poți reîncarna într-o guava? Dar într-un pudel răsfățat? Peștișorul de aur chiar stă într-un acvariu în Jaffa, ținându-i de urât taciturnului Serghei? Oricât de îndrăznețe ar fi volutele imaginației narative, ele nu ne lasă să scăpăm niciodată din vedere adevărata lor miză: chipul monstruos și angelic, ridicol și sublim, vulnerabil și feroce al fiecărei vârste omenești.

„Vocea noii generaţii.“ (Salman Rushdie)

„Povestirile lui Keret sunt intense, comice, pline de forţă şi de intuiţie, şi în acelaşi timp profunde, tragice, tulburătoare.“ (Amos Oz)

„O viziune extraordinară, un tablou original şi inedit al societăţii şi al tinerilor învinşi de cotidian.“ (Joseph Weisberg, The New York Times)

În romanele poliţiste ale lui Sciascia, ucigaşii nu sunt niciodată daţi în vileag, detectivii sunt mai toţi omorâţi, şi asta înainte ca ei să-şi finalizeze ancheta, firul principal al anchetei intră într-o fundătură, după care anchetatorul începe să rătăcească pe poteci neumblate, există totdeauna un context menit să împiedice limpezirea faptelor; şi, probabil, mai important decât toate, miza romanului nu se situează pe firul anchetei, ci într-un cu totul alt registru, politic, etic, uneori chiar filozofic.
Sciascia e şi în Contextul, ca aproape în tot ceea ce scrie, un scriitor sumbru. Dar tratarea parodică face ca romanul acesta să fie unul dintre puţinele care-i oferă cititorului şi nenumărate prilejuri de a râde, fie şi doar scrâşnit. Ele nu sunt marginale, ci privesc exact contextul în care navighează ancheta. 
Dar dincolo de grotescul hilar al situaţiilor şi personajelor, peste ţara imaginară – adică tocmai „contextul“ şi totodată tema reală a romanului – pluteşte un aer de periculoasă demenţă, demenţa unei societăţi care tinde să se sustragă în structurile ei alcătuitoare controlului raţional şi responsabilităţii individuale. (SMARANDA BRATU ELIAN)

Tracy Chevalier transpune Othello la începutul anilor 1970, într-o școală dintr-o suburbie a Washingtonului, unde până la ora prânzului puștii bat mingea, sar coarda, se îndrăgostesc cu repeziciune și tot la fel de ușor își însușesc prejudecățile părinților și profesorilor lor. Interpretarea concisă și electrizantă semnată de Tracy Chevalier pune în lumină consecințele rasismului, geloziei și fricii.

Viața unui elev nou-venit nu e niciodată simplă. Dar dacă pielea lui are altă culoare decât cea a colegilor săi, lucrurile devin și mai complicate. Osei Kokote, fiul de 11 ani al unui diplomat din Ghana sosit la Washington, are noroc: Dee, una dintre cele mai frumoase fete, îl simpatizează imediat. Ian nu vede cu ochi buni sentimentul spontan care se naște între cei doi și nici faptul că Osei excelează la sport, punându-i astfel în pericol statutul de stăpân absolut al curții școlii, adjudecat pe parcursul anilor prin agresivitate, șantaj și intimidare. Cu o abilitate psihologică uimitoare, el începe să țeasă ițele unei intrigi prin care îi manipulează pe toți ceilalți. Până la sfârșitul zilei, viețile protagoniștilor – elevi și profesori deopotrivă – se vor schimba pentru totdeauna.

Prieten. Iubit. Victimă. Trădător. Ce vezi când te uiți în oglindă?

Poate că nu sunt persoana cinstită care îmi închipuiam că sunt. 
Poate că sunt de fapt un monstru. 
Red, Leo, Rose și Naomi sunt niște inadaptați. Red are o mamă alcoolică și un tată mereu absent. Leo are un frate care îl ademenește într-o lume întunecată și violentă. Rose încearcă să uite de suferințele trecutului apelând la aventuri și alcool. Naomi fuge de acasă, căutând libertatea pe care pare să n-o găsească nicăieri. Cei patru prieteni se simt singuri împotriva tuturor, până când înființează împreună o formație, Mirror, Mirror – propria lor familie, singurul loc unde pot fi cu adevărat ei înșiși. 
Apoi Naomi dispare și e găsită aproape moartă în Tamisa, iar poliția crede că a fost o încercare de sinucidere nereușită. Prietenii ei sunt devastați. Ar fi trebuit să aibă grijă unii de alții, cum de n-au văzut semnele prevestitoare? Oare cât de bine o cunoșteau pe Naomi? Și cât de bine se cunosc între ei? 
Dar după ce o serie de indicii îi face să se îndoiască de ipoteza poliției, Red, Leo și Rose sunt nevoiți să se confrunte cu propriile lor frici și secrete întunecate. E o călătorie care le va bulversa lumea. Nimic nu va mai fi la fel, pentru că, odată spartă, o oglindă nu mai poate fi reparată.

Supermodelul internațional și actrița Cara Delevingne ne oferă un tulburător roman de debut despre prietenie, identitate și caracterul înșelător al aparențelor.

Cara Delevingne este una dintre cele mai influente femei din generația ei. Născută la Londra, Delevingne a devenit celebră în 2009, primind titlul de „Modelul anului“ la British Fashion Awards în 2012 și 2014. Cariera de actriță și-a început-o cu un rol în Anna Karenina, după care a fost distribuită în filme precum Orașe de hârtie (ecranizare după romanul lui John Green, publicat la Editura Trei în 2014), Brigada sinucigașilor, Valerian și orașul celor o mie de planete și Life in a Year, care va avea premiera în 2018. Mirror, Mirror este romanul ei de debut. 

Cara a scris Mirror, Mirror împreună cu Rowan Coleman, autoare ce a figurat în lista de bestselleruri Sunday Times. Rowan locuiește cu familia ei numeroasă și doi câini într-o casă din Hertfordshire, îmbinând creșterea copiilor cu scrierea de romane pentru adulți și adolescenți. A publicat The Summer of Impossible Things, We Are All Made of Stars, Nearly Departed și Immortal Remains (ultimele două sub pseudonimul Rook Hastings). 

Augustin, un tânăr jurnalist stagiar care trăiește la limita subzistenței, supraviețuiește unui atentat terorist din Charleroi. Pentru poliție, el devine un martor prețios. Când îi pun întrebări, oamenii legii nu bănuiesc însă că timidul Augustin are un dar care îi permite să vadă dincolo de limitele percepției și deducției dintr-o anchetă. Ajutat de vocile unor prezențe inefabile, protagonistul pornește pe un drum la capătul căruia va reuși să afle răspunsuri la marile întrebări neliniștitoare și să devină un adevărat erou.

„În Noaptea de foc, Eric-Emmanuel Schmitt și-a relatat experiența spirituală din tinerețe, revelația primitã în deșert. Acela a fost momentul în care a început să creadă. Dar în ce, sau în cine crede el? Noul său roman, Omul care vedea dincolo de chipuri, îndrăzneț și ingenios, încearcă să ofere un rãspuns prin mijlocirea unei intrigi inspirate din actualitate." (Le Figaro)

Pădurea întunecată, noul roman al lui Nicole Krauss, autoarea Istoriei iubirii, este, în SUA, National Bestseller și a fost desemnat cea mai bună carte de ficțiune a anului 2017 de către Esquire, Times Literary Supplement, Elle Magazine, Publishers Weekly, Financial Times, Guardian și Globe and Mail. Cu titlul luat dintr-un vers din Infernullui Dante, este un roman misterios, care te absoarbe, urmând poveștile a două personaje distincte aflate într-o călătorie aproape inițiatică în Israel. Nicole este o tânără romancieră de 39 de ani din New York, în plină criză existențială, în timp ce Epstein este un avocat bătrân, fost antreprenor de succes, a cărui scară de valori se răstoarnă brusc. Amândoi își părăsesc familiile și par să străbată un drum dantesc, coborând cerc după cerc, fără să bănuiască ce îi așteaptă la capăt.

„Romanul elegant, provocator și hipnotizant al lui Nicole Krauss este opera ei cea mai valoroasă de până acum. Viu, inteligent și uneori plin de umor, este un tur de forță fascinant.“ (Publishers Weekly)

Publicat in 1962, Zbor deasupra unui cuib de cuci a devenit imediat un clasic al contraculturii americane si a fost ecranizat de Milos Forman, filmul avindu-i in distributie pe Jack Nicholson, Michael Berryman, Peter Brocco si Louise Fletcher.

Zbor deasupra unui cuib de cuci, romanul care a lasat urme de nesters in literatura contemporana, este povestea zguduitoare a pacientilor dintr-un ospiciu condus cu mina de fier de Sora-Sefa Ratched, adepta unor metode de tratament barbare, precum socurile electrice si lobotomia. Singurul care i se opune este scandalagiul Randle Patrick McMurphy, simbolul revoltei impotriva autoritatii tiranice. Prin ochii altui pacient, Seful Bromden, un indian urias, asistam la inclestarea dintre cei doi, care capata proportii aproape mitologice. Plin de simboluri, replica moderna a capodoperei melvilliene Moby Dick, Zbor deasupra unui cuib de cuci devine strigatul de lupta al individului strivit de legile absurde ale societatii. 

Zbor deasupra unui cuib de cuci surprinde lupta impotriva uniformizarii si a celor care incearca sa schematizeze si sa subjuge tot ce este frenetic si imprevizibil in spiritul uman… Kesey a transformat sanatoriul de boli mintale in simbol al mecanismelor de control din societatea americana de dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial. - Robert Faggen

O comedie care juxtapune durerea si risul, fantasticul si reactia calma, inadecvata la el, violenta si delicatetea. - Raymond M. Olderman

O parabola extraordinara despre bine si rau. - The New York Times Book Review

     Fragment din cartea "Nocturne. Cinci povesti despre muzica si amurg" de Kazuo Ishiguro:

Traducere din limba franceză de Irina Mavrodin

Premiul Nobel pentru Literatură

Faţa şi reversul dezvăluie experienţa, deja bogată, a unui tînăr de douăzeci şi doi de ani: cartierul Belcourt din Alger şi mediul familial dominat de o bunică necruţătoare; o călătorie în Insulele Baleare, una în Praga, unde tînărul simte că are „moartea în suflet”; şi, mai ales, această temă esenţială: „admirabila tăcere a unei mame şi efortul unui bărbat de a regăsi o dreptate sau o iubire care să echilibreze această tăcere”. 
Faţa şi reversul este prima carte a lui Albert Camus. A fost publicată în 1937, în Alger. La sfîrşitul vieţii, Camus va vedea în această operă din tinereţe sursa secretă care a alimentat sau ar fi trebuit să alimenteze tot ce a scris.

„Da, nimic nu mă împiedică să visez, în chiar ceasul exilului, de vreme ce măcar ştiu asta, şi o ştiu bine: opera unui om nu‑i nimic altceva decît acest mers îndelung ce vrea să regăsească pe căile ocolite ale artei cele două sau trei imagini simple şi nobile asupra cărora inima s‑a deschis prima oară. Iată de ce, poate, după douăzeci de ani de muncă şi de creaţie, trăiesc în continuare cu ideea că nici măcar nu mi‑am început opera.” (Albert Camus)

Traducere din limba franceză de Irina Mavrodin

Ultima carte publicată de Albert Camus, Exilul şi împărăţia este o antologie de şase povestiri apărută în 1957, chiar anul în care autorului i s-a acordat Premiul Nobel pentru Literatură.

Janine, soţia unui negustor de ţesături, se pierde în friguroasa noapte arabă, încercînd să lase în urmă anii petrecuţi într-o căsnicie căreia nu-i mai vede noima. Un pictor încearcă din răsputeri să-şi urmărească visul, dar e împiedicat la tot pasul de admiratori. Un misionar îşi pierde identitatea într-o experienţă terifiantă şi e convertit cu brutalitate la fetişurile unui trib de sălbatici. Fie că se petrec în Africa de Nord, în America de Sud sau în Europa, aventurile solitare din Exilul şi împărăţia sînt portrete ale exilului spiritual, ale încercărilor nesfîrşite ale omului de a-şi găsi un regat interior în care să renască.

 „Lîngă el veni bătrînul, apoi fata nopţii, dar nimeni nu‑l privea pe d’Arrast. Se ghemuiseră în jurul pietrei, tăcuţi. Numai vuietul fluviului urca pînă la el, prin aerul apăsător. Din colţul lui întunecos, d’Arrast asculta, fără să vadă pe nimeni, şi zgomotul apelor îl umplea de o fericire năvalnică. Stătea cu ochii închişi, salutînd, plin de bucurie, propria‑i forţă, salutînd, încă o dată, viaţa care începea din nou. Undeva, foarte aproape, izbucni o detunătură. Fratele se îndepărtă puţin de bucătar şi, pe jumătate întors către d’Arrast, fără a‑l privi, îi arătă locul gol:
– Aşază‑te cu noi.” (Albert Camus)

In cele cinci nuvele din volumul de fata, Eric-Emmanuel Schmitt incearca sa aduca la lumina iubirile invizibile, cele despre care nu se vorbeste niciodata, pe care nimeni nu le va ghici, inaccesibile uneori chiar si pentru cel care le incearca. Deși mereu trecute sub tacere, aceste sentimente sunt reale; mai mult, ele alcatuiesc adevarul unui destin.

Traducere de Radu Paraschivescu

Man Booker Prize 2017

Încununat cu prestigiosul Man Booker Prize în 2017, romanul de față e publicat în peste 30 de țări. Bestseller New York Times, Chicago Tribune, Publishers Weekly, USA Today. Desemnat printre cele mai bune cărți din 2017 de: New York Times Book Review, People, Entertainment Weekly, Washington Post, Paris Review, Esquire, Kirkus, Harper’s, Wall Street Journal, Financial Times, Oprah.com, NRP.org. Cu un sâmbure de adevăr istoric și sprijinindu-se pe o imaginație luxuriantă, George Saunders construiește o poveste în care fantasticul se îmbină cu veridicul. O poveste despre iubire și pierdere, despre vinovăție și asumare, despre șovăirile omului sub vremi și sub istorie.

Dacă acțiunea din Ulise se petrece într-o singură zi din 1904, cea din Lincoln între vieți se desfășoară într-o singură noapte din 1862. Și într-un singur loc: cimitirul din Georgetown, unde este adus Willie, fiul de 11 ani al președintelui american Abraham Lincoln. America are aproape un an de război civil, cu alaiul lui de drame, nemulțumiri, sacrificii, suferințe și aspirații înecate în sânge. Dar de fapt sunt mai multe Americi în romanul lui Saunders. Cea a recepțiilor sofisticate de la Casa Albă, care sfidează năprasna războiului, cea a relatărilor din presa și literatura vremii și cea din cimitirul din Georgetown, unde în jurul lui Willie Lincoln se învârt personaje de toate felurile: soldați fanfaroni, prostituate arțăgoase, reverenzi sfioși, soți priapici, negri cu statut umil și filfizoni ceremonioși. Într-o rapsodie polifonică fără egal în literatura de azi, ei spun cu toții povestea unei țări al cărei destin se află la răscruce. Și a unui spațiu plasat între vieți, unde revoltații refuză să-și admită sfârșitul și se cred simpli suferinzi în așteptarea vindecării. Lincoln între vieți, primul roman al lui George Saunders, este proba de măiestrie a unui virtuoz care poate mânui o sută de sfori într-o armonie absolută.

Åsa Hellberg s-a născut în 1962. A încercat mai multe meserii, de la stewardesă la vânzătoare şi şefă de producție, experiențe care au ajutat-o la scrierea savuroaselor romane cărora li se dedică acum, cu care i-a cucerit pe cititorii din lumea largă.
După succesul răsunător al celor două volume Promisiune de lux și Marele secret, Åsa Hellberg ne propune direct, cu multă căldură și umor, A doua șansă. Pentru că noi toți avem nevoie de A doua șansă!

Un hotel șic la Londra, o casă fantastică în Mallorca, un restaurant adorabil la Paris și șapte ani de la dispariția Sonjei. Rebecka, Maggan, Susanne și a doua lor șansă, într-un roman sincer despre curajul de a alege schimbarea. Schimbarea totală a vieții, indiferent de vârstă, cu bucuria de a trăi doar cum îți place, unde îți place și, mai ales, cu cine îți place.

Exemplar cu autograful autorului

„Eu caut să transform arta romanului, povestea e mai puțin importantă, e numai un vehicul de care mă folosesc, ceea ce contează e să transform această artă, și există o mie de căi de a o face, însă fiecare trebuie să o găsească pe a sa proprie. Pe mine intriga nu mă interesează, nu vreau să mi se citească, vreau să mi se trăiască romanul.“ (António Lobo Antunes)

Pe râurile ce duc… se construiește pe parcursul a 15 zile de spitalizare ca un jurnal ficțional de o voluptuoasă imprevizibilitate narativă: domnul Antunes este adultul bolnav, bărbatul neiubit și însingurat care trebuie să se refugieze din fața morții; Antoninho este băiatul care învață să meargă pe bicicletă, descoperă izvoarele râului Mondego, școlarul pe care-l derutează cuvântul „obraji“ și, mai ales, copilul care-și ascunde fața în dantelele de la pieptul mamei. Scriitorul orchestrează o proză derutantă, cu un sens propriu: nu există o direcție a narațiunii, ea se ramifică într-un labirint al amintirilor, iar logica și fraza antuniană sunt divagante, amăgitoare. Emoția este însă răvășitoare, pură, dozată cu o precizie dureroasă: ni se amintește că suntem, în fiece clipă, tot ceea ce am fost. Memoria anulează timpul, nu există nici trecut, nici viitor, totul este prezent, iar romanul agoniei devine romanul vieții.