Moderni & contemporani

    Roman distins cu Marele Premiu al Academiei Franceze in 2016 

Bestseller absolut in Franta si distins cu nenumarate premii, Mica tara este o poveste zguduitoare, pe fundalul genocidului din Rwanda si al razboiului civil din Burundi, despre inocenta copilariei strivite de valurile brutale ale istoriei.

„ Iertare este dovada, dacă e nevoie de o dovadă, că un roman poate fi și literatură serioasă fără compromisuri, și extrem de captivant la lectură.” –  Financial Times

Un tânăr jurnalist și o bătrână scriitoare față în față. El lucrează la biografia ei oficială, ea lucrează la o biografie fictivă a propriei sale fiice. Fiica ei, acuzată de terorism, a dispărut cu ani în urmă. Sora scriitoarei a fost ucisă într-un atentat sângeros. Iar jurnalistul, rămas orfan de mic pentru că și părinții lui au fost uciși, nu este un necunoscut pentru bătrâna Clare Wald, deși se prefac amândoi că au doar o relație profesională. Clare Wald își încheie socotelile cu viața și cu morții presărați în urma ei, într-o țară în care puțini albi au făcut față onorabil perioadei de apartheid, în care și mai puțini reușesc să facă față onorabil după instaurarea democrației. Acum albii trăiesc în case aproape fortificate, păziți și înarmați, dar crimele împotriva lor se țin lanț. Cel mai greu nu e de trăit cu teama, totuși, ci cu vina interioară, incertă, dar asumată. Drama albilor care au trăit în apartheid cuprinde vina de a fi acceptat sau chiar susținut regimul, pentru unii, apoi vina de a i se fi opus participând la acte teroriste, pentru alții.

Scriitorul american Patrick Flanery a reușit să scrie un mare roman sud-african, așa cum unui scriitor local nu i-ar fi fost, poate, posibil. Fără să dea verdicte și fără să răspundă întrebării esențiale: există iertare?

  Volumul reuneste povestiri din anii ’60, unele dintre ele interzise in Rusia decenii la rand, si „miniaturi” – scurte poeme in proza de o forta artistica neobisnuita, care ni‑l arata pe Soljenitin drept un observator extrem de atent, un cugetator profund si un creator de imagini surprinzatoare.

     CUPRINS:

PREFATA. Ce ne mai poate spune Soljenitin?

POVESTIRI 
    Mana dreapta • Pentru binele cauzei • Zahar-Kalita • Ce pacat! • Procesiunea pascala

MINIATURI
    1958-1963: • Respiratia • Lacul Segden • Ratusca • Osemintele poetului • Busteanul de ulm • Reflexia in apa • O furtuna in munti • Orasul de pe Neva • Sarik • Mijloc de locomotie • Galeata veche • In tinutul natal al lui Esenin • Rucsacul colhoznicului • Focul si furnicile • Noi nu, n-o sa murim • Pentru a incepe ziua • Calatorind de-a lungul fluviului Oka
    1996-1999: • Zada • Trasnetul • Clopotul orasului Uglici • Clopotnita • Imbatranirea • Rusinea • Iarba rea • Dimineata • Valul • In amurg • Cantecul cocosului • Gandurile nocturne • Pomenirea mortilor • Rugaciune pentru Rusia

La inceputul secolului al XIX-lea, Mary Anning, eroina romanului Fapturi uluitoare, descopera fosilele unor creaturi necunoscute pe o plaja din apropierea casei sale si porneste o dezbatere despre creationism si inceputurile omului care va zgudui comunitatea oamenilor de stiinta ai vremii. Insa, in acest teritoriu dominat pina atunci de barbati, Mary se va confrunta cu prejudecatile sexiste din lumea academica, birfa rautacioasa a vecinilor si durerea dragostei interzise. Din fericire, Mary va cistiga o aliata neobisnuita in persoana lui Elizabeth Philpot, o fata batrina inteligenta, dificila si obsedata de fosile. In ciuda diferentelor de virsta si mediu, cele doua femei descopera ca, in lupta lor pentru recunoastere, prietenia este arma cea mai redutabila.

Romanul Trei etaje, bestseller în Israel de la publicare, în 2015, sondează abisurile relaţiilor umane, de la iubire la trădare, de la suspiciune la nevoia de apropiere, de la devotament la dependenţă. Eshkol Nevo, cea mai importantă voce a noii generații de scriitori israelieni, mărturisea că ideea de la care a pornit în roman i-a venit, pe de o parte, de la Căderea lui Albert Camus, iar pe altă parte de la celebra melodie a lui Phil Collins In the Air Tonight.

Un cartier elegant din Tel Aviv, un bloc construit pe trei etaje, trei familii locuind pe cele trei paliere diferite ale acestuia, trei personaje conturându-se ca personalități distincte, trei povești și tot atâtea pretexte pentru Eshkol Nevo de a explora cele trei instanțe ale psihicului uman și de a repune pe tapet, într-o manieră inedită, o celebră teorie freudiană.

Cel mai bun roman francez al anului 2016 pe lista revistei Lire. Prix Interallié 2016

Contează pe mine, cel mai recent roman al lui Serge Joncour, distins chiar în anul apariţiei cu Prix Interallié, urmăreşte fascinanta poveste de iubire ce se înfiripă între doi tineri care locuiesc în acelaşi imobil parizian. Aurore, o stilistă deja cunoscută, şi Ludovic, un fermier convertit în recuperator de datorii, par să nu aibă absolut nimic în comun. Însă o întîmplare stranie îi leagă pe neaşteptate: în curtea imobilului se pripăşesc nişte corbi care pe ea o îngrozesc şi de care el o ajută să scape. Între cei doi se înfiripă o complicitate fermecătoare, ce se preschimbă încetul cu încetul în iubire. Romanul surprinde cu subtilitate ciocnirea violentă dintre lumea contemporană şi universul intim, dintre spaţiul urban şi cel rural, dintre solidaritate şi egoism, pe fundalul dereglării generale a societăţii, unde iubirea pare să fie, în cele din urmă, singurul mod de a supravieţui. 

„Serge Joncour, un scriitor fascinant şi abil, ştie ca nimeni altul să evoce viaţa contemporană şi neajunsurile ei, fricile celor din jur şi frumuseţea sufletelor. El descrie vertijul dragostei şi puterea aparenţelor fără să ridice glasul, păstrînd o strălucire a frazei care lasă povestea să alunece de la zîmbet la lacrimi. Comedia umană nu are nici un secret pentru el.” (Télérama) 

„Un roman formidabil construit din întîlnirea a două suflete singuratice, o poveste minunat scrisă, de o sensibilitate rară.” (L’Express)

„Contează pe mine, de Serge Joncour, este cea mai frumoasă poveste de dragoste a sezonului literar francez 2016, istoria a doi oameni care, deşi nu au nimic în comun, ajung să se îmblînzească unul pe altul.” (Rtl.fr)

Ecranizat de regizorul sud-coreean Ha Jung-woo în 2015, Cronica unui negustor de sânge, roman de o rară intensitate emoțională, surprinde cei mai frământați ani ai Chinei maoiste. Povestea savuroasă și totodată incisivă dezvăluie treptat, precum într-un spectacol de operă tradiţională, drama „omului nou“ încă atașat de vechile credinţe. Romanele Cronica unui negustor de sânge și În viață de Yu Hua au fost incluse pe lista celor mai influente cărți ale ultimelor trei decenii în China.

Xu Sanguan, muncitor la Fabrica de Mătase, vine dintr-un sat în care cel care nu-și vinde sângele e bănuit că ar fi bolnav și nu-și mai găsește o soție. De aceea se hotărăște să și-l vândă și el, căsătorindu-se apoi cu cea mai frumoasă fată din oraș, Xu Yulan. Sângele e prețios, e un dar al strămoșilor, și nu poate fi vândut fără motive întemeiate. Însă vremurile pe care le înfruntă Xu Sanguan și familia lui nu țin cont nici de cinstirea morților, nici de demnitatea mereu amenințată a omului obișnuit.

Premiul Nobel pentru Literatura 2017

Aparut in Anglia, in 1989, romanul a primit in acelasi an prestigiosul Booker Prize si a fost transpus cinematografic, in anul 1993, de regizorul James Ivory, intr-un film de exceptie, avindu-i ca protagonisti pe Anthony Hopkins si Emma Thompson.

Ramasitele zilei este o tulburatoare poveste de dragoste pe fundalul Angliei aflate in pragul celui de-al Doilea Razboi Mondial. Personajul central, Stevens, se identifica in asemenea masura cu indatoririle sale de „majordom absolut” in conacul lordului Darlington, incit nu se lasa tulburat nici de dramaticele evenimente la care asista din umbra, nici de moartea tatalui, nici de pierderea singurei fiinte iubite, frumoasa si inteligenta menajera a familiei, care, intuind sensibilitatea bine ascunsa in dosul pozei de o corectitudine desavirsita a lui Stevens, incearca zadarnic sa-i insufle putina caldura. Abia spre sfirsitul vietii, acesta realizeaza ca o existenta plasata exclusiv sub semnul datoriei este, de fapt, o existenta ratata si ca el insusi nu e altceva decit o ramasita a unui trecut fictionalizat. 

„Un roman stralucitor, o poveste pe cit de frumoasa, pe atit de cruda.” (Salman Rushdie)

„Ramasitele zilei se sprijina ferm pe rafinamentul narativ si pe dozajul impecabil al vocii unui autor cu adevarat impresionant.” (Julian Barnes)

„O opera de o tristete inefabila, o tragedie rescrisa sub forma unei comedii de moravuri.” (Chicago Tribune)

„Ramasitele zilei este un vis de carte: comedia de moravuri devine, aproape ca prin farmec, un studiu profund al psihologiei individuale intr-o perioada istorica dintre cele mai tragice.” (The New York Times Book Review)

Traducere din limba engleza de Radu Paraschivescu

Premiul Nobel pentru Literatura 2017

Sa nu ma parasesti poarta in chip evident amprenta specifica a lui Kazuo Ishiguro. Rafinamentul si sensibilitatea autorului dau nastere unei tulburatoare povesti de dragoste, ai carei protagonisti sint trei tineri care fac parte dintr-o categorie aparte de fiinte umane: „donatori”, clone, nimic altceva decit produse de laborator, menite sa furnizeze organe de schimb pentru oamenii „adevarati”. Tragic, emotionant, tensionat si cu un final surprinzator, Sa nu ma parasesti este unul dintre cele mai bune romane ale lui Ishiguro, nominalizat la Booker Prize, National Book Critic Circle Award si Arthur C. Clarke Award si inclus pe lista celor mai bune carti in The New York Times, Publishers Weekly si in numeroase alte reviste prestigioase.

„O carte scrisa magistral de un artist remarcabil, care a ales un subiect dificil: pe noi insine, vazuti printr-o lentila intunecata.” (Margaret Atwood)

„Acest roman extraordinar – si, pina la urma, inspaimintator – de inteligent nu are ca subiect numai clonele sau clonarea. El explica de ce nu explodam, de ce nu ne trezim ca intr-o zi incepem pur si simplu sa plingem si sa urlam pe strazi, distrugind totul in cale din pricina senzatiei acute, insuportabile si absolut personale ca vietile noastre n-au fost niciodata ceea ce ar fi putut sa fie.” (The Guardian)

„Cu toate ca substanta teribila a acestei carti se plaseaza la ani-lumina distanta fata de cea din Ramasitele zilei, Sa nu ma parasesti este la fel de reusita, de melancolica si de ingrijoratoare, dar in chip cu totul diferit.” (The New York Times)

Traducere din limba engleza de Vali Florescu

Miriam Elia şi fratele ei, Ezra Elia, au fost cândva mândrii posesori ai unui hamster neobişnuit de ursuz, pe nume Edward. Hamsterul a murit de ceva timp, dar a lăsat o urmă apăsată în sufletul lor comun, fiindcă a fost singura fiinţă de care cei doi au încercat vreodată să aibă grijă.

De la moartea lui Edward, Miriam şi Ezra au devenit peste măsură de egoişti şi de nefericiţi, iar acum duc o viaţă retrasă, a cărei linişte e perturbată doar de stilourile cu care scriu şi desenează.

Traducere și note de Justina Bandol

Romanul Ruta subterană de Colson Whitehead a fost considerat atât de critica internațională, cât și de public cea mai bună carte de ficțiune a anului 2016. Mărturie stau prestigioasele distincții primite în 2016, printre care National Book Award și Andrew Carnegie Medal for Excellence, încununate în 2017 cu Pulitzer Prize for Fiction și Arthur C. Clarke Award. Cartea a atins primul loc în cele mai importante topuri de carte americane: bestseller New York Times, bestseller The Washington Post, bestseller Barnes&Noble, bestseller Amazon.com – Cartea anului 2016 (Best Book of the Year), bestseller The New York Times Book Review – Cel mai bun roman al anului. Scriitorul american a fost desemnat autorul anului 2016 de publicația USA Today. Ruta subterană este pe prima poziție în topurile de vânzări din Belgia și Olanda, iar Amazon a finalizat negocierile pentru adaptarea cărții pentru micul ecran, în regia deținătorului premiului Oscar 2017 pentru pelicula Moonlight, Barry Jenkins. Romanul a fost publicat sau se află în curs de publicare în peste 40 de țări.

„Descoperirea Americii” – aşa s-ar mai fi putut numi această carte, o odisee programatică în căutarea unei Americi care se dovedeşte iluzorie. Cora, protagonista cărţii, este o tânără sclavă neagră evadată, care, visând să ajungă în Nord, e sortită să străbată mare parte din Statele Unite într-o călătorie cu adevărat iniţiatică. Autorul îmbină adevărul istoric şi fantezia pentru a pune în lumină, într-o amplă metaforă, nu doar obsesiile unei ţări, ci şi avatarurile naturii umane şi, mai ales, relaţiile dintre oameni într-o societate întemeiată, contrar Declaraţiei de Independenţă, pe injustiţie şi varii inginerii sociale. În ciuda faptului că vorbeşte din perspectiva rasei sale, Cora este o voce universală.

1913. Intr-un orasel austriac de garnizoana, ofiterul de cavalerie Anton Hofmiller e invitat la castelul bogatului proprietar Kekesfalva. Cind petrecerea e in toi, tinarul o invita la dans pe fiica gazdei, fara sa stie ca e paralizata – iar apoi, vrind sa-si repare stingacia, face greseli dupa greseli, pe care le pune pe seama a ceea ce Stefan Zweig numeste „nerabdarea inimii”. E singurul roman pe care Zweig l-a scris pina la capat, iar personajele sale sint martori nauci ai propriei catastrofe, simboluri ale unei civilizatii in plin dezastru, dar care nu gaseste puterea sa se impotriveasca ritmului ametitor al unui ultim vals. Stralucitor si rafinat, scrisul lui Zweig e ceea ce ramine din lumea inghitita de nebunia secolului XX. O sfisietoare poveste de dragoste, in care vedem cum soarta ii face orbi pe-aceia pe care vrea sa-i piarda.

„Exista doua feluri de mila. Una, lipsita de curaj si sentimentala… de fapt doar o nerabdare a inimii… si cealalta… singura care conteaza, mila nesentimentala, dar creatoare, care stie ce vrea si e decisa sa sufere rabdatoare impreuna cu celalalt si sa reziste pina la ultima consecinta a efortului sau si chiar dincolo de aceasta. Numai daca mergi pina la sfirsit, pina la finalul definitiv si amar, numai daca posezi o cantitate inepuizabila de rabdare iti poti ajuta semenii. Numai daca prin aceasta esti dispus sa te jertfesti pe tine insuti – atunci si numai atunci!”

„In Nerabdarea inimii, Zweig urmareste cronica unei relatii tragice, fara speranta, dar o face in asa fel incit nu-si descurajeaza cititorul, nu-i fura entuziasmul, intr-o poveste plina de capcane psihologice pe care numai un scriitor cu experienta si un om care a trait multe poate spera sa le depaseasca.” (The New York Times)

„Zweig are o abilitate impresionanta: aceea de a ne face sa-i citim romanul de parca schimbarile emotionale violente ale personajelor sale ar fi si ale noastre.” (The Sunday Telegraph)

Romanul Parfumul a fost tradus în 47 de limbi, vândut în peste 16 milioane de exemplare şi ecranizat în 2006 de Tom Twyker, cu Ben Whishaw şi Dustin Hoffman în rolurile principale.

În Provenţa secolului al XVIII-lea, viaţa locuitorilor din oraşul Grasse se scurge în ritmul dictat de cele mai înmiresmate flori: iasomia, lavanda, tuberoza şi trandafirul. Până când, într-o vară, dimineţile parfumate încep să fie prilejul unor descoperiri macabre: trupurile goale ale unor fete nubile, ucise cu o lovitură în moalele capului. Nimeni nu ştie cine e criminalul, nici adevăratul motiv ce îl împinge să le ia viaţa acestor tinere. Pentru Jean-Baptiste Grenouille, căci umilul ucenic parfumeur al văduvei Arnulfi, este vinovatul, frumuseţea de-abia îmbobocită a victimelor sale este asemenea unei flori rarissime, care împrăştie în jurul ei efluvii preţioase. Din aceste efluvii sublime, Grenouille va distila cel mai primejdios parfum din lume.

 Inca din copilarie, Iris a fost pasionata sa creeze haine, sa le dea viata prin magia cusutului – nimic nu o poate face mai fericita. Dar parintii ei nu i-au impartasit ambitia de a deveni creatoare de moda, pe care o considerau doar un capriciu. Iar Iris cu durere in suflet, s-a resemnat.

UN INCANTATOR AMESTEC DE DELICTE SI BUCATARIE DE INALTA CLASA! – San Francisco Chronicle

In acest volum pe cat de bizar, pe atat de amuzant, Wilhelm Genazino, unul dintre cei mai importanti scriitori germani contemporani, face un studiu rafinat al anxietatilor specifice perioadei in care traim.

Vocea naratorului anonim ii apartine unui arhitect divortat care nu conteneste in a construi dileme emotionale si analize revelatoare ale vietii cotidiene. Intr-un spatiu cu case vechi locuite de pensionari si de vaduve, dintre care nu putine sunt darapanate, cu ramele ferestrelor putrezite, sunetul unei alarme stricate pare ca nu vrea decat sa atraga atentia asupra degradarii zonei. Niciun detaliu nu trece neobservat pe langa acest om sensibil la dramele si frumusetile marunte ale existentei: picioarele ridicol de subtiri care ies din pantalonii scurti ai batraneilor costelivi, omul care isi cerceteaza indelung hematomul de la degetul mare, rata durdulie care sta intr-un picior, cu ochii inchisi, in Piata Friedrich Ebert. La fel cum, cu cateva minute in urma, imaginea unei femei blonde care lingea o inghetata in timp ce mergea pe bicicleta a fost inlocuita de aparitia ratei, acum privirea aluneca dinspre rata inspre periuta de dinti uzata care zace pe jos, chiar langa ea. Gandurile naratorului descriu cu apasare si umor lumea in care traim cu totii, dar la care suntem arareori cu adevarat conectati: un copil care plange este impins repede cu caruciorul, pasarile se inalta agitate, pentru ca dupa nici trei metri sa aterizeze din nou, porumbeii grasani seamana cu matusile moarte de cand lumea, un barbat deschide pubela dupa pubela, fara sa gaseasca nimic.

Eroul lui Genazino intampina cu spaima interactiunile sociale si se lupta cu constrangerile relatiei stabile pe care o are cu Maria. Locuiesc impreuna mai ales la sfarsit de saptamana, de regula la el, ca un cuplu rodat de multa vreme, dar este contrariat de senzatia de usurare care il incearca atunci cand Maria pleaca luni de dimineata. Pe plan profesional, se confrunta cu perspectiva chinuitoare a unui viitor nesigur, in conditiile in care simte ca este incapabil sa se adapteze la schimbare.

Personajul se afla intr-o perpetua cautare a propriei identitati, fara sa renunte vreodata la autoironie: „Tineam totul in mine si sufeream in tacere. Si nici macar asta nu mi se parea neobisnuit, fiindca ma saturasem de aceste mici ipocrizii pe care le aduce cu sine viata, de la o varsta incolo, cum ar fi pielea ingrosata de pe calcaie sau descoperirea de cont”. Din cand in cand, discursul angoasant se intrerupe pentru a face loc acelui sentiment de detasare in care ne regasim cu totii in momentele in care luam o pauza de la angoasele epocii in care traim: „Ma gandeam daca sa mananc o supa la bufetul magazinului universal sau sa-mi iau mai bine la pachet o salata semipreparata de la macelarie”.

„Cartea emana o gingasie luminoasa in abisul intunecat al existentei.” – Neue Zurcher Zeitung

„Wilhelm Genazino priveste cu un ochi dezabuzat si cu mult umor vietile banale ale personajelor sale. De la un derapaj mental la altul, acestea prind viata, captive in propriul monolog interior.” – Liberation 

„O carte serioasa, inteligenta si ireverentioasa.” – Frankfurter Allgemeine Zeitung

„Printre scriitorii de azi, nu exista umorist mai rafinat decat Genazino.” – Der Spiegel

„Serhii Jadan a scris o carte al cărei gen nu poate fi determinat. Textul este plin cu glume, ironie, aluzii, peste tot întâlneşti nostalgie şi reflecţii, are un pic de moralitate şi un pic de amoralitate. Are totul pentru ca să-ţi doreşti s-o citeşti până la sfârşit.” Valentân Bușanskâi, Ukrainska pravda

Michelangelo ajunge in Constantinopol pe 13 mai 1506, lasand in urma furia Papei Iulius al II-lea si un santier neterminat pentru mormantul acestuia la Roma. Dar cum sa fi refuzat invitatia sultanului Baiazid al II-lea?

Asa incepe cuceritorul roman al lui Mathias Enard, care devoaleaza fascinanta intalnire a omului Renasterii cu lumea otomana, imaginand o istorie uitata. In ea se ascunde o poveste de dragoste cu pagini epistolare si de jurnal, punand in lumina si firele ce leaga Occidentul de Orient.

„Mathias Enard il studiaza pe Michelangelo, ii respecta tacerile si ezitarile, le urmareste pe cai sinuoase si ii devine un complice discret. Scriitura e ca un desen: senzuala ca efectele de clarobscur, transanta ca piatra ascutita.“ - Telerama

PREMIUL GONCOURT DES LYCEENS 2010

 Laureat al Premiului Nobel pentru Literatura in anul 2000

     Fragment din volumul "O undita pentru bunicul meu" de Gao Xingjian:

Povestea de dragoste dintre împăratul Xuanzong și Yang Guifei este tot atât de cunoscută în Asia pe cât este cea dintre Tristan și Isolda în Occident. De-a lungul vremii, iubirea împăratului pentru Soția Prețioasă, favorita sa între cele trei mii de femei din gineceul imperial, a inspirat, în China și în Japonia, nenumărate poeme, romane, piese de teatru, filme și montări de operă.

Roman istoric, Favorita suprinde cei 16 ani petrecuți de împăratul Xuanzong din dinastia Tang alături de Yang Guifei, una dintre cele patru frumuseți clasice ale Chinei. Iubirea lor, agitată și plină de senzualitate, este proiectată pe fundalul vieții trepidante de la Curte, mereu tulburată de intrigi și uneltiri, de miniștri însetați de sânge, generali ambițioși, eunuci vicleni și splendide concubine. Yasushi Inoue transformă, cu infinită grijă pentru veridicitate și detaliu, personaje istorice în ființe vii, dominate de pasiuni și spaime: tânăra temătoare nou-sosită la Curte devine și ea una dintre femeile dominatoare și tiranice care apar deseori în istoria chineză și pune stăpânire atât pe inima, cât și pe voința împăratului, sperând să se sustragă destinului tragic al tuturor soțiilor împăratului.

„Patosul omenesc și suferința, singurătatea și izolarea, fatalismul oriental și conceptele budiste despre predestinare alcătuiesc firul predominant în țesătura scrierilor lui Yasushi Inoue.“ (Leon Picon)

Ilustrația copertei: Qian Xuan, Yang Guifei urcând în șa (detaliu)

Romanul Unsprezece minute este povestea Mariei, o fată dintr-un sat brazilian, ale cărei prime întâlniri inocente cu dragostea o lasă cu inima frântă. La o vârstă fragedă, ea se convinge că nu va găsi niciodată iubirea adevărată, crezând în schimb că „dragostea este un lucru cumplit, care te face să suferi...“. O întâlnire întâmplătoare în Rio de Janeiro o determină să plece la Geneva, unde visează să găsească faimă şi bogăţie, dar sfârşeşte în stradă, ca prostituată.
În Geneva, Maria se îndepărtează tot mai mult de iubire, devenind tot mai fascinată de sex. În cele din urmă, concepţia ei lipsită de speranţă despre dragoste este pusă la încercare când cunoaşte un tânăr şi chipeş pictor. În această odisee a descoperirii de sine, Maria are de ales între a urma o cale 
a întunericului – plăcerea sexuală de dragul plăcerii sexuale – sau a risca totul pentru a găsi „lumina lăuntrică“ şi potenţialităţile sexului sacru, ale sexului în contextul dragostei. 
În acest palpitant şi îndrăzneţ roman, Paulo Coelho analizează cu sensibilitate natura spirituală a sexului şi a iubirii şi ne invită să ne confruntăm cu propriile prejudecăţi, cu propriii demoni, să ne aflăm propria „lumină lăuntrică“.

24 de ore în culisele celebrităţii. Un portret necruţător al timpului nostru.

O zi la Cannes. Scena: strălucitorul festival de film. Personaje principale: Igor Malev şi Ewa, fosta lui soţie. Personaje secundare: actorii principali şi figuranţii fastuoasei lumi a filmului şi a modei. După o despărţire dureroasă, Igor, un om de afaceri rus, elaborează un plan pentru a-şi recâştiga fosta soţie. E dispus să facă orice sacrificii, inclusiv umane, în numele acestei iubiri devastatoare, care distruge totul în jur, dezintegrându-i inclusiv pe cei care o trăiesc.

Cu un scenariu imaginat de autorul care a vândut peste 150 de milioane de exemplare din cărţile sale, Învingătorul este întotdeauna singur e o parabolă a superficialităţii, lăcomiei şi cultului celebrităţii, un crud portret al lumii de azi.

„Când m-am hotărât să fac o descriere fotografică a epocii în care trăim, am scris acest roman“, spune Paulo Coelho. Învingătorul este întotdeauna singur e o meditaţie asupra laturii întunecate a succesului, asupra destinului visurilor inocente într-o societate marcată de o profundă disoluţie a valorilor.

Distins cu numeroase premii literare, romanul Casa spiritelor a fost adaptat pentru marele ecran în 1993, în regia lui Billie August, cu o distribuție de excepție: Meryl Streep, Winona Ryder, Jeremy Irons, Vanessa Redgrave, Glenn Close și Antonio Banderas.

„Pe 8 ianuarie 1981, pe când mă aflam în Venezuela, am primit un telefon care mă anunța că bunicul meu iubit era pe moarte. Am început să-i scriu o scrisoare, iar acea scrisoare s-a preschimbat în primul meu roman, Casa spiritelor, apărut în 1982“, avea să declare Isabel Allende două decenii mai târziu. Astfel s-a născut saga familiei Trueba, în care ritmurile violente ale unui pământ mitic, răvășit de cutremure și uragane, par o a doua natură a personajelor. Împletind mistica și politica, splendoarea și decadența unei lumi ce devine istorie, Casa spiritelor este una dintre cele mai seducătoare cărți din literatura contemporană.

Bestsellerul nr. 1 în Sunday Times, 2016 ♦ Bestseller New York Times ♦ Bestseller Radio 4’s Book at Bedtime ♦ Nominalizat pe lista scurtă la British Book Awards Fiction Book of the Year 2016 ♦ Nominalizat pe lista scurtă la Books Are My Bag Readers Awards 2016 ♦ Selectat de Richard & Judy Book Club 2017 ♦ Tradus în peste 30 de țari.

Seducător, captivant, cu o bogată paletă de personaje, locuri, idei și emoții, degajând un suspans bine dozat, Muzae un roman de neuitat despre aspirație și identitate, dragoste și obsesie, autenticitate și decepție. O poveste despre două tinere femei – o pictorița debutantă din anii ’30 în Spania și o imigrantă din Caraibe, dornică să ajungă scriitoare în Londra anilor ’60 – legate prin misterul din jurul unui tablou regăsit.

Romanul este o lunga meditatie asupra timpului, din perspectiva emotionala si psihologica a unui barbat coplesit de disparitia fiicei sale de numai trei ani si a carui existenta se schimba dramatic dupa aceasta tragedie. Construit pe mai multe planuri temporale, in care trecutul – loc de refugiu din prezentul prea dureros – revine obsesiv ca introspectie cathartica sau, dimpotriva, culpabilizanta, romanul se tese in jurul a trei familii din generatii diferite si al citorva teme ce se constituie in repere ale existentei colective si individuale: raportul adulti-copii, relatia dintre parinti si timp, nevoia de regasire a virstei copilariei si a inocentei pierdute. Dincolo de dramele personajelor staruie o incredere neclintita in capacitatea omului de a manipula mental contururile timpului, pentru a-i gasi virtutile tamaduitoare.

Premiul Uniunii Europene pentru Literatura 2016.