Moderni & contemporani

Melanie Benjamin, autoarea bestsellerelor internaționale Lebedele de pe Fifth Avenue, Soția aviatorului, Femei de Oscar și Doamna de la Ritz, recreează, în California Golden, începuturile euforice ale culturii surfingului, printr-o saga despre ambiție, sacrificiu și maternitate.

În California anilor ’50–’60, Mindy și Ginger Donnelly cresc într-o lume în care surfingul e religie, și traficul de droguri înflorește. Carol, mama lor, este o legendă a plajelor, dar și absența permanentă din viața fiicelor ei. Mindy îi moștenește ambiția nemăsurată, Ginger, frumusețea, otrăvită însă de o copleșitoare nevoie de a fi iubită. În copilărie, pentru a nu fi abandonate de Carol, surorile își făcuseră un plan: să învețe să înoate, să reziste cât mai mult sub apă, să cucerească valurile și să intre în lumea surferilor. Însă viața le va da peste cap deciziile de atunci: una din fete se va lăsa purtată de strălucirea trecătoare a studiourilor de film, cealaltă, de farmecul înșelător al unui bărbat fără de care nu mai știe cum să trăiască. Un roman electrizant despre tenacitate, despre legătura indestructibilă dintre surori, dar și despre visul californian și dependența emoțională.

„Un roman scaldat în soare, impregnat de muzica, televiziunea si moda anilor ’60, dar si de contracultură.“  — Kirkus Reviews

„Melanie Benjamin îmbină cultura surfingului promovată de The Beach Boys cu sexul, drogurile și rock-and-rollul din Daisy Jones & the Six… Romanul California Golden este deopotrivă portretul a trei femei pe fundalul schimbărilor culturale și o redare strălucită a promisiunilor și dezamăgirilor Californiei de Sud.“ — EW.com

„Melanie Benjamin urmărește viețile divergente ale femeilor Donnelly, trecând în goană de la petreceri de la Hollywood la operațiuni periculoase de trafic de droguri și la limitările sufocante ale maternității. Cu farmec și nostalgie, California Golden arată și ceea ce montajele idilice, scăldate însoare, omit atât de des.“ — Booklist

După succesul internațional al romanului Apa lacului nu e niciodată dulce, Giulia Caminito publică un nou bestseller, vândut deja în cincisprezece țări, Durerea nevăzută: un roman febril și contemporan, care transformă fragilitatea psihică într-o aventură aproape fantastică, fiind în același timp o poveste emoționantă despre relația dintre bunici și nepoți, despre oamenii care ne învață, pe nesimțite, cum să rezistăm furtunilor vieții actuale și cum să trăim într-un ritm mai lent și mai profund.

Loris are treizeci de ani, lucrează într-o editură aflată în pragul colapsului și trăiește cu senzația că propriul trup se pregătește să-l trădeze. O durere banală, apoi o alta și o alta se transformă în mintea lui în diagnostic fatal, care îi pulverizează existența. Loris, acaparat exclusiv de căutarea compulsivă pe Google a unor simptome și a unor povești medicale sumbre, fraude pure de cele mai multe ori, se simte tot mai înstrăinat de iubita lui, Jo, și de părinți. În viața lui se strecoară o prezență stranie: Catastrofă, angoasa devenită personaj, luând când chipul unei adolescente acvatice seducătoare, când pe cel al unei creaturi sălbatice, care-i șoptește neîncetat că în interiorul lui este o bombă gata să explodeze. Cu intensitate hipnotică, Giulia Caminito scrie despre corp și obsesie, despre anxietatea unei generații crescute între singurătatea internetului și teama permanentă că totul se poate prăbuși în orice clipă.

„Un roman despre vulnerabilitate profesională și alienare, dar și despre prezent, despre ceea ce trăim și înfruntăm acum.“ — La Repubblica Torino

„Romanul Giuliei Caminito încredințează literaturii o posibilă cale de evadare din durere.“ — Corriere della Sera

„Un portret tăios și original al epocii noastre, un roman în care căutarea stării de bine riscă să devină ea însăși o boală.“  — Marie Claire

În Romagna interbelică, plouă peste podgorii și fetele se nasc cu nume scurte, cât să încapă pe piatra de mormânt. Este o lume de o frumusețe brutală, cu războiul și dominația masculină, în care femeile poartă propriile lupte pentru dreptate. Aici trăiesc Redenta, soția tăcută a unui comandant fascist, și Iris, partizana din munți și amanta aceluiași bărbat, ajunsă în casa Redentei cu o misiune secretă. Între ele se află Vetro, monstru și om, soț și amant. Două femei, două Italii și o epocă care le va apropia una de cealaltă.

De la autoarea bestsellerului #1 The New York Times Mă bucur că mama a murit, un roman trist, amuzant și totodată captivant despre sex, consumerism, clase sociale, dorință, singurătate, internet, furie, intimitate, putere și despre extremele (adesea greșite) până la care suntem dispuși să mergem pentru a obține ceea ce ne dorim.

Waldo nu se satură niciodată. E horny. Directă. Naivă. Isteață. Impulsivă. Singură. Furioasă. Convingătoare. Rănită. Perspicace. Mereu vrea câte ceva. Mai mult decât orice pe lume, îl vrea pe domnul Korgy, profesorul ei de scriere creativă cu soție și copil și ipotecă și facturi, cu visurile lui eșuate și aspectul lui de bărbat vlăguit, cu burtă. Nu știe de ce-l vrea. Pentru pasiunea lui? Sau experiența lui de viață? Sau pentru faptul că știe lucruri despre cărți, filme și altele, ce ei îi sunt necunoscute? Sau să fie mai mult de atât, ceva înrădăcinat în legătura lor improbabilă, în spiritele lor înrudite, în filtrul similar prin care amândoi percep lumea? Sau, poate, tot ce contează e că el o vede cu adevărat, spre deosebire de toți ceilalți.

„În Jumătate din vârsta lui, Jennette McCurdy transformă ceea ce ar fi putut fi o simplă poveste moralizatoare în ceva mult mai complicat și infinit mai interesant – o examinare captivantă a dorinței și a autoiluzionării, amintindu-ne în același timp, într-un mod subtil, că cele mai mari greșeli pot uneori să ne ghideze pașii împleticiți spre lumină. McCurdy e o scriitoare neînfricată, cu un umor întunecat și un ochi abil pentru redarea detaliilor celor mai stânjenitoare.” - Tom Perrotta

„Jennette McCurdy scrie fraze strălucitoare și tăioase ca o lamă de cuțit. Jumătate din vârsta lui e o poveste extrem de profundă și plină de umor despre primejdiile tinereții și ale dorinței. Avem de-a face cu un roman incomod, imprevizibil și pe care nu-l poți lăsa din mână.” - Aria Aber

JENNETTE MCCURDY este autoarea romanului Jumătate din vârsta lui și a memoriilor Mă bucur că mama a murit, ambele bestsellere New York Times. Cea din urmă a câștigat American Library Association Alex Award și Goodreads Choice Award pentru Memorii și Autobiografie. Mă bucur că mama a murit a ocupat primul loc în topul New York Times, unde a fost prezentă mai mult de o sută de săptămâni, vânzările volumului depășind patru milioane de exemplare. Romanul ei de debut, Jumătate din vârsta lui, foarte bine primit de critica literară și la rândul său bestseller internațional, a ajuns pe locul doi în topul New York Times, publicație care a scris despre această carte „încrezătoare și provocatoare” că „cimentează reputația talentului de scriitoare al lui McCurdy, articulând vulnerabilitatea cu tupeu și umor, dar și cu un strop de căldură”, în timp ce Washington Post a caracterizat-o ca fiind „amuzantă, scârboasă, incomodă și pătrunzătoare”. Cărțile sale au fost publicate în peste treizeci de limbi. McCurdy a adaptat Jumătate din vârsta lui pentru marele ecran și urmează să regizeze filmul.

Oprah’s Book Club 2025

„O epopee superbă și captivantă… Următorul mare roman american.“ – BBC

O decizie imprevizibilă va schimba pentru totdeauna viața a trei prieteni.

Cece e îndrăgostită. Pentru a-și pregăti nunta cu Charlie, merge mai devreme la casa de lângă lac, din Montana, a viitorilor ei socri, unde îl cunoaște pe Garrett — cel mai bun prieten al lui Charlie, pe care acesta l-a rugat să le oficieze căsătoria. Dar după câteva zile petrecute în compania lui Cece, aproape pe nesimțite, Garrett, un bărbat depresiv și traumatizat, renunță la atitudinea lui morocănoasă, iar Cece începe să-și pună la îndoială viitorul alături de Charlie.

Scris cu umor și multă sensibilitate, Stare de visare e un roman inegalabil despre puterea prieteniei, provocările unei căsnicii și frumusețea efemerității.

Eric Puchner este profesor asociat de scriere creativă la Johns Hopkins University și a fost premiat de către American Academy of Arts and Letters.

„O capodoperă sfâșietoare… Puchner își spune povestea într-un mod atât de convingător, captivant, cu atâta căldură și umor, încât abia după ce lași cartea din mână poți aprecia amploarea și strălucirea operei sale.“ - The Guardian

„O saga de familie emoționantă, de o remarcabilă profunzime psihologică… Un roman care dă dovadă de o inventivitate revigorantă.“ - Kirkus Reviews

„Absolut încântător… Un roman amplu care te ține cu sufletul la gură până la ultima pagină.“ - The Independent

„Emoționant, amuzant, absolut captivant.“ - The Sunday Times

Eric Puchner, scriitor american, este autorul romanului Model Home (finalist al PEN/ Faulkner Award și câștigător al California Book Award) și a două volume de povestiri: Last Day on Earth și Music Through the Floor (finalist al New York Public Library’s Young Lions Award). Povestirile și eseurile sale au fost publicate în GQ, Granta, McSweeney’s, Tin House, The Best American Nonrequired Reading și The Best American Short Stories. A fost distins cu un premiu pentru literatură de către American Academy of Arts and Letters. Este profesor asociat de scriere creativă la Johns Hopkins University și trăiește în Baltimore împreună cu soția lui, romanciera Katharine Noel, și cei doi copii ai lor.

„Roman rus, roman francez, roman ucrainean, roman despre doliul după pierderea mamei.“ – Transfuge

Prix Médicis 2025

Prix Grand Continent 2025

Prix des Lecteurs des Écrivains du Sud 2026

Bazat pe fapte reale, despre o familie urmărită de-a lungul a patru generații, Colhoz acoperă peste un secol de istorie. Cu o desăvârșită artă narativă, Carrère transformă povestea lor în povestea noastră. Trecem prin Revoluția din Octombrie, exilul rușilor albi în Europa, două războaie mondiale, prăbușirea blocului sovietic, Rusia lui Putin și războiul din Ucraina, pătrunzând într-o saga deopotrivă romantică, tragică, plină de destine remarcabile, uneori întunecate și chinuitoare. Romanul îmbină amintiri emoționante, secrete de familie, anecdote și geopolitică, fiind totodată un text intim despre viața și moartea celor dragi și despre dragostea filială. Unul dintre cei mai prestigioși scriitori francezi contemporani, tradus în douăzeci de limbi și câștigător a numeroase premii literare.

„Un roman de o amploare neobișnuită, un recviem sfâșietor dedicat unei femei excepționale și fascinante, care putea fi la fel de dură cu ceilalți cum era cu ea însăși.“ - Humanité

„În Colhoz, autorul cărților Un roman rus și Limonov povestește, pe fundalul războiului din Ucraina, istoria strămoșilor săi ruși și georgieni, creionând totodată un portret plin de dragoste, dar și lipsit de concesii al mamei sale, decedată în 2023, academiciana Hélène Carrère d’Encausse.“ - Le Nouvel Obs

„Închizi cartea cu ochii umezi, cu impresia că poate ai înțeles ceva mai bine complexitatea care se ascunde în spatele cuvântului «familie».“ - Le Parisien

Emmanuel Carrère s-a născut în 1957 și a absolvit Institutul de Studii Politice din Paris. Este scriitor, jurnalist, scenarist şi regizor. A devenit celebru prin romanele sale care îmbină adevărul biografic cu ficţiunea şi care au fost recompensate cu numeroase premii: Prix Fémina, Grand Prix Marie Claire du Roman d’Emotion, Prix Crésus, Prix Globe de Cristal. La Editura Trei, de acelaşi autor, au apărut Împărăția cerurilor, Limonov (Prix des Prix şi Prix Renaudot), Alte vieţi decât a mea, Un roman rus, Ora de schi, Adversarul și Yoga.

Premiul Internațional Franz Kafka 2019

Premiul Internațional Nonino 2017

Premiul Marguerite Yourcenar pentru întreaga operă 2015

„Această poveste este adesea erotică. Când rezistă chemării dorinței, ea ascultă vocile animalelor, ale copacilor, ale pietrelor, ale celor pe care i-am numit zei, dar și vocile războiului. Iubirea și războiul sunt mama și tatăl oricărei povestiri, încă de la prima, care este «Visul lui Homer». Am încercat să-l întrezăresc pe Homer în vremurile și locurile sale antice, dar și aici și acum. Cântăreț neobosit, el ezită între epoca sa și a noastră, fără regrete, fără nostalgie, fără iluzii. Poate cu uimire. Este orb, nu-i așa? Ne vede oare? Homer este eroul acestei cărți.“ - Pierre Michon

„Scriu Iliada confirmă faptul că Pierre Michon este un mare scriitor, nu pentru că ar fi o carte perfectă, ideală ca Apollo, ci pentru că blestemă, suspină, răcnește, geme ca Dionysos.“ - Enattendant Nadeau

„Considerat un scriitor-cult, opera sa este asemănătoare marmurei care învelește Prizonierii lui Michelangelo: pentru lume, o schiță misterioasă; pentru cititorii adevărați, o capodoperă. Povestirile sale se transformă în fresce în care existențe aparent neînsemnate devin extraordinare, paradigme ale ființei noastre, legături cu o lume ancestrală care constituie sufletul profund al culturii noastre.“ - Juriul Premiului Nonino

„Un roman subversiv, extraordinar.“ - Marianne

„Pierre Michon a scris un roman erotic, un omagiu adus lui Homer, Elenei din Troia și fanteziilor sale de tinerețe. Un text inclasificabil, impur și liber.“ - Le Tempes

Pierre Michon s-a născut la 28 martie 1945, la Cards, în comuna Châtelus-le-Marcheix, departamentul Creuse. După ce tatăl său a părăsit familia, Pierre și-a petrecut copilăria la Mourioux și apoi la Guéret, în departamentul Creuse. A studiat literatura la Clermont-Ferrand, proiectând o teză despre Antonin Artaud. Ulterior, a călătorit prin toată Franța, alături de o trupă de teatru, fără a avea o profesie stabilă. La vârsta de treizeci și nouă de ani a intrat în lumea literară odată cu publicarea cărții Vies minuscules, considerată o capodoperă a literaturii contemporane franceze. Ani mai târziu, a declarat că această carte i-a salvat viața. Operele sale au fost traduse în germană, olandeză, italiană, spaniolă, greacă, portugheză, română, polonă, sârbă, cehă, norvegiană și engleză.

Premiul Cervantes 2013

„Una dintre cele mai renumite scriitoare mexicane ale tuturor timpurilor.“ - The New York Times

Mariana, personajul-narator al romanului, ne povestește despre viața ei de familie pe parcursul Celui de-Al Doilea Război Mondial și despre locul în care trăiește, Mexic. Când tatăl ei, ducele, dă curs chemării de a lupta pe front, Mariana pornește alături de mama și sora sa într-o călătorie către o destinație plină de culoare. Ele lasă în urmă Parisul și farmecul lui de basm, iar în Mexic găsesc o țară plină de contraste. Mariana crește în această lume nouă printre jocuri și cântece, protejată de privilegiul de a aparține elitei, până când un bărbat cu o personalitate ambiguă, părintele Jacques Teufel, intră în viața ei, transformând visele copilăriei într-o fascinație pentru tot ce este interzis.

„Una dintre cele mai puternice voci ale literaturii moderne de limbă spaniolă.“ - Comitetul de decernare a Premiului Cervantes

„Poniatowska își concentrează atenția aproape exclusiv asupra celor mai marginalizați dintre mexicani: femeile și săracii, care, împreună, reprezintă mai mult de jumătate din populație.“ - The Paris Review

„Poniatowska scrie mai mult alături de personajele sale decât despre ele.“ - World Literature Today

„Poniatowska a făcut din amestecul jurnalismului cu ficțiunea o artă.“ - Publishers Weekly

Elena Poniatowska s-a născut în Franța, în 1933, într-o familie cu origini nobile, pe care în 1943 a urmat-o în Mexic, în încercarea de a scăpa de oroarea Celui de-Al Doilea Război Mondial. Și-a început cariera ca jurnalistă, cu interviuri pe teme culturale și politice. A publicat intens, peste patruzeci de cărți, acoperind diverse genuri literare. Ea abordează în mod repetat actualitatea din Mexic și relatează despre corupția din cercurile guvernamentale. Cărțile ei au fost traduse în peste cincisprezece limbi; printre ele se numără Querido Diego, te abraza Quiela (1978), o colecție de scrisori fictive ale pictoriței ruse Angelina Beloff către fostul ei iubit Diego Rivera, romanul Tinísima (1992), despre viața actriței, fotografei și revoluționarei Tina Modotti, și Leonora (2011), titlu inspirat din viața artistei Leonora Carrington. Elena Poniatowska este prima femeie care a câștigat Premiul Național Mexican pentru Jurnalism. A câștigat, de asemenea, Premiul Cervantes (2013).

Visurile lui Koh Mani sunt mari, pe potriva admirației pentru campioana Nadia Comăneci, dar alegerile ei, limitate, iar eșecul se dovedește o posibilitate continuă. Și totuși, în acest roman lucid și empatic, fetița dezamăgită de viață devine o femeie care găsește puterea de a merge mai departe.

Eroina romanului De dragul Nadiei Comăneci este la fel de reprezentativă pentru Coreea contemporană ca tânăra Kim Jiyeong, protagonista cu care s-au identificat cititoare din întreaga lume. Copil unic care locuiește împreună cu familia într-o casă modestă dintr-un cartier periferic nevoiaș, departe de magazinele luxoase sau de complexele de apartamente confortabile, Mani visează să devină gimnastă, motivată de asemănarea numelui ei cu cel al  campioanei absolute, Comăneci. Iar apoi, toată viața, așa cum o gimnastă trebuie să mențină un echilibru perfect pentru a evita căderea de pe bârnă, Koh Mani face efortul constant de a rămâne neclintită, în ciuda presiunilor la care este supusă la fiecare pas.

„Premiul a fost acordat romanului De dragul Nadiei Comăneci, care exaltă capacitatea de a-ți depăși condiția și a răzbi, datorită credinței de nestrămutat în binele universal, într-o lume dominată de calcule cinice.“ — Motivația juriului Premiului Hwangsan 

„Cu căldură și compasiune, romanul dezvăluie dorințele, frustrările și cica­tricile adânci ale celor care nu pot ține pasul cu ritmul nebunesc al lumii și cu calculele ei superficiale.“ — Joongdo Daily

„Cho Nam-joo descrie în romanele sale realități dure ale vieții. În centrul narațiunilor sale se află întotdeauna femei, strivite de constrângeri sociale, înghesuite în locuințe strâmte și apăsate de concepții înguste.“ — Der Standard

Când viața îți trece prin fața ochilor, în ce punct al ei decizi să te oprești? Nimeni nu poate schimba trecutul, dar Trenul de la miezul nopții te poate duce acolo. Îți oferă șansa de a retrăi momentele cele mai importante din viața ta. De a revedea ce fel de om ai fost cu adevărat.

Germania, 1943. Jordanna strigă disperată după mama ei, cu lacrimile șiroindu-i pe obraji. Tânăra este smulsă într-o direcție, în timp ce părinții ei sunt trași în alta. Iar în ochii ei mari, căprui și îngroziți, se citește o singură întrebare: „O să vă mai văd vreodată?” Polonia: Zi de zi, Jordanna, în vârstă de 15 ani, își ține strâns de mână frații în timp ce sunt forțați să muncească până la epuizare. Au fost duși într-un lagăr pentru orfani polonezi, iar noaptea, adolescenta plânge în tăcere, agățându-se de speranța că, de fapt, nu și-au pierdut părinții. Că, atunci când vor reuși să evadeze, mama lor, Dalia, îi va aștepta cu brațele deschise. Un lucru îl știe sigur: pentru a supraviețui, nu trebuie să-i lase pe gardieni să descopere că nu sunt doar polonezi, ci și evrei…

Autorul bestsellerului Când nu mai înțelegem lumea

„Nimeni în lume nu mai scrie ca el.“ - The Telegraph

Când, la sfârșitul Celui de-Al Doilea Război Mondial, genialul John von Neumann a conceput MANIAC – un computer universal care avea „să ia știința de gât și să dezlănțuie o putere de calcul nelimitată“ – puțini și-au dat seama că lumea are să se schimbe ireversibil. Pentru că acest aparat revoluționar nu numai că a deschis omenirii teritoriul nesfârșit al informaticii și inteligenței artificiale, dar a și condus-o spre pragul dezastrului, dezlănțuind spectrele războiului nuclear. Înainte de a-și găsi tragicul sfârșit, Paul Ehrenfest simțise deja că un duh pândește „în sufletul fizicii“. Visele născute din fantezia lui von Neumann au grandoarea geniului, dar și tremurul unor îngrozitoare coșmaruri, în care Labatut ne cufundă, dând glas unui cor de voci: cele ale marilor minți matematice ale vremii, dar și ale familiei și prietenilor. Ne vom afla în Los Alamos, la sediul central al lui Oppenheimer, printre constructorii primei bombe atomice, apoi în Princeton, în încăperile în care s-au conceput tehnologiile digitale care ne modelează acum viața. În cele din urmă, vom privi fascinați cum campionul mondial Lee Sedol cedează în fața puterii copleșitoare a noii zeități a Google, AlphaGo. O zeitate încă hibridă și capricioasă, care face greșeli, delirează, acționează aleatoriu, care va fi urmată de altele, tot mai puternice, tot mai înfricoșătoare.

Odiseea întunecată a lui John von Neumann, omul care a desenat harta infernală a lumii în care trăim astăzi.

„Un roman pe cât de hipnotic, pe atât de tulburător.“ - Financial Times

„Amețitoare... această carte minunată, care inspiră în egală măsură uimire și groază, este bântuită de   mai mari terori ale secolului XX, însă ultima sa frază, care îți taie respirația, arată clar că cele mai mari dintre ele încă nu au venit.“ - Daily Mail

„MANIAC este o operă deo frumusețe întunecată, stranie și singulară.“ - The Washington Post

„Monstruos de bună... O citești ca pe unul dintre miturile fondatoare întunecate despre tehnologia modernă, dar povestit cu ritmul unui thriller.“ - Mark Haddon

Benjamín Labatut s-a născut în 1980 la Rotterdam și a trăit la Haga, Buenos Aires și Lima. La 14 ani s-a mutat în Santiago de Chile, unde a studiat jurnalismul. A debutat în 2009 cu volumul de proză scurtă La Antártica empieza aquí, care a câștigat numeroase premii în Mexic și în Chile. A continuat în 2016 cu volumul de eseuri biografice Después de la luz. Cea de-a treia lui carte, Când nu mai înțelegem lumea (2020; Pandora M, 2022), a fost publicată în 22 de țări și a fost inclusă de The New York Times pe lista celor mai bune 10 titluri publicate în 2021. În același an a publicat și La piedra de la locura, o carte în care Labatut reflectează asupra reacției spiritului în fața haosului vieții contemporane.

Cercador Prize 2024

„Cel mai original și mai puternic scriitor spaniol al momentului.“ - Mathias Énard

La câțiva ani după Marea Stingere, o misterioasă pană de curent, confruntați cu dispariția aproape completă a umanității, doi îndrăgostiți disecă multiplele fațete ale iubirii lor. Din acest dialog se conturează, bucată cu bucată, o definiție foarte personală a iubirii, una care depășește sfera relațiilor și pătrunde în metafifizică, geologie, lingvistică, inteligență artifificială. Cu ani în urmă, o scriitoare și soțul ei, profesor de latină, făceau o călătorie la Veneția. În timp ce cutreierau orașul, au fost martori la tot felul de întâmplări ciudate, care arătau că lumea din jur se îndreaptă spre colaps. Îmbinând ficțiunea și eseul, poezia și filosofia, Cartea tuturor iubirilor are alura unei confesiuni surprinzătoare, expansivă și în același timp de o rară delicatețe, de o subtilitate imaginativă care reînnoiește percepția iubirii și pledează pentru speranță în fața unui prezent în descompunere.

„Cartea tuturor iubirilor oscilează între două lumi, între două limbaje… Cuplurile construiesc orașe reale din materie fizică, din propria dragoste, din obiceiuri și ritualuri unice, irepetabile: un limbaj doar al lor.“ - Times Literary Supplement

„Cartea tuturor iubirilor este un roman profund poetic… Fernández Mallo reflectează asupra prezentului prin prisma trecutului și ne proiectează într-un viitor în care înțelegerea sinelui, a mediului, a trupului și a legăturilor dintre noi este pusă sub semnul întrebării.“ - El Mundo

„Cartea tuturor iubirilor trece de la fluxul conștiinței la dialog și presară pe tot parcursul intrări imaginare, ca un dicționar care clasifică iubirea în nenumăratele ei forme. Studiul entuziast și postapocaliptic al iubirii realizat de Agustín Fernández Mallo este, în esență, un studiu al nostru, al tuturor.“ -  Times Literary Supplement

„Cartea tuturor iubirilor se naște din trei ire narative care întrețes scene, conversații și idei dintr-o lume în același timp pre- și postapocaliptică.“ - Chicago Review

Agustín Fernández Mallo s-a născut în La Coruña în 1967 și este fizician. În anul 2000 a formulat o așa-numită teorie a „post-poeziei“, care explorează legăturile dintre artă și știință. Romanele care alcătuiesc trilogia Nocilla — Nocilla Dream, Nocilla Experience și Nocilla Lab —, publicate între 2006 și 2009, au adus o schimbare importantă în literatura spaniolă contemporană și au deschis calea pentru apariția unei noi generații de scriitori, cunoscută sub numele de Generația Nocilla. Eseul său Postpoesía: hacia un nuevo paradigma s-a aflat printre titlurile finaliste la Premiul Anagrama în 2009. În 2018 a publicat volumul de eseuri Teoría general de la basura (cultura, apropiación, complejidad), precum și Trilogía de la guerra, roman recompensat cu Premiul Biblioteca Breve. În 2022, a primit prestigiosul Premiu Eugenio Trías pentru eseurile din La forma de la multitud.

Backman privește viața cu un optimism debordant, dar nu ezită niciodată să intre în cele mai tragice și mai tenebroase aspecte ale ei. Un serial Netflix Un spărgător de bănci înarmat fuge de la locul faptei și ajunge într-un apartament scos la vânzare, unde are loc o vizionare. Pentru că poliția e pe urmele sale, se baricadează înăuntru și îi ia ostatici pe cei șapte potențiali cumpărători, aparent normali și inofensivi, printre care doi "rechini" imobiliari, un cuplu de lesbiene, o multimilionară cu tendințe suicidare și un sabotor de vizionări deghizat în iepure. Dar lucrurile o iau razna atunci când ostaticii și spărgătorul încep să-și dezvăluie dramele personale și anxietățile. Când spărgătorul le dă drumul ostaticilor și oamenii legii năvălesc înăuntru, nici urmă de infractor, iar depozițiile halucinante ale martorilor nu fac decât să-i bulverseze și mai mult pe polițiști: Unde e infractorul și ce nu-i în regulă cu oamenii ăștia?

„Lázár este dovada superbă, magistrală că printre noi se află un tânăr scriitor cu adevărat talentat.“ -Patti Smith

Venirea pe lume a lui Lajos von Lázár, un băiețel cu pielea străvezie și ochi azurii, marchează nu doar zorii unei noi epoci, ci și începutul sfârșitului.  În Ungaria, familia Lázár stăpânește de generații mari proprietăți funciare, ducând o viață fastuoasă plină de secrete, aventuri amoroase și întâmplări stranii. Însă zilele Monarhiei Habsburgice se apropie de sfârșit, iar Lajos va fi nevoit să facă față ravagiilor războiului și ocupației și, mai târziu, copiii săi vor încerca să găsească o cale de a se opune persecuției și de a face primii pași șovăitori spre libertate.

Scrisă cu măiestrie și profund tulburătoare, Lázár este o epopee cuprinzătoare înfățișând istoria tumultuoasă a unei națiuni prin prisma vieții unei familii extraordinare, inspirate chiar de povestea familiei scriitorului.

„Lázár este o carte uimitoare – o poveste de familie care traversează mai multe generații, plină de personaje profund originale și scene captivante, uneori realiste, alteori tulburător de onirice. Acest roman ar fi fost un eveniment în orice caz. Dar faptul că autorul său abia a ajuns la maturitate transformă apariția sa într-o adevărată senzație. Un scriitor cu adevărat mare își face apariția pe scena literară, cu o deplină stăpânire a talentului său.“ - Daniel Kehlmann

„Captivant și plin de viață, Lázár creează o atmosferă fascinantă, marcată de secrete, represiune și o sexualitate ascunsă, dar puternică.“ - The Guardian

„Cuprinzător... bogat în descrieri senzoriale, detalii istorice mai puțin obișnuite și răsturnări de situație suprarealiste... O narațiune situată la limita realismului... Talentat... captivant... îndrăzneț.“ -The New York Times

„Biedermann nu doar că dă dovadă de un talent remarcabil ca romancier, ci și de o înțelepciune cu mult peste vârsta lui. Capacitatea sa de imaginație și dorința de a se confrunta atât cu aspectele neplăcute ale istoriei, cât și cu bogăția de autori dispăruți care l-au inspirat îți oferă o speranță care învinge cinismul în ceea ce privește viitorul literaturii. Lázár, mai presus de toate, arată că realismul monoton al prea multor mileniali nu este suficient pentru generația care ajunge acum la maturitate. Pentru romancierii din Generația Z, acel stil și-a depășit data de expirare. Acesta este viitorul acum.” —Telegraph UK

„Un tânăr care deja face senzație de la o vârstă fragedă — și despre care vom mai auzi vorbindu-se.“ - Schweizer Radio und Fernsehen

Nelio Biedermann (n. 2003) este autorul volumelor Anton will bleiben și Lázár. Publicat inițial în Germania, Lázár a devenit un fenomen internațional, ajungând imediat bestseller. Romanul a fost nominalizat la Schweizer Buchpreis 2025 și este tradus în peste douăzeci și cinci de limbi. Originar din Zürich, Biedermann studiază literatura germană și cinematografia la Universitatea din Zürich.

„O dramă de familie tensionată, care se citește ca un thriller psihologic.“ – NFR

 Cel mai recent roman al lui Katie Kitamura este Audition. Finalist al  Booker Prize, National Book Critics Circle Award for Fiction, Joyce Carol Oates Prize și Gotham Book Prize, a fost una dintre cărțile preferate ale lui Barack Obama în 2025. De asemenea, a fost nominalizat pentru Women’s Prize și Carol Shields Prize. Romanul ei anterior, Intimități, apărut de asemenea la editura Trei, a fost una dintre cele mai bune zece cărți ale anului 2021 pentru The New York Times și una dintre cărțile preferate ale lui Barack Obama din 2021. A fost nominalizat pentru National Book Award și PEN/Faulkner Award și a fost finalist la Joyce Carol Oates Prize. În Franța, a câștigat Prix Litteraire Lucien Barriere, a fost finalistă la Grand Prix de l’Heroine și a fost nominalizată pentru Prix Fragonard.

Operele sale au fost traduse în 28 de limbi și sunt adaptate pentru film și televiziune. A primit o bursă Guggenheim, Rome Prize in Literature, o bursă Cullman Center, precum și burse de la fundațiile Lannan, Santa Maddalena și Jan Michalski. A scris pentru publicații precum The New York Times Book Review, Harper’s, The Guardian, BOMB, Triple Canopy și Frieze. Predă în cadrul programului de scriere creativă al Universității din New York.

ROMAN FINALIST AL BOOKER PRIZE, WOMEN PRIZE, NATIONAL BOOK CRITICS CIRCLE AWARD FOR FICTION ȘI JOYCE CAROL OATES PRIZE

Oare îi cunoaștem cu adevărat pe cei pe care îi iubim?

Doi oameni se întâlnesc la prânz într-un restaurant din Manhattan. Ea este o actriță împlinită, în febra repetițiilor pentru o nouă piesă. El este atrăgător, tulburător, tânăr – suficient de tânăr încât să-i fie fiu. Cine este el pentru ea, cine este ea pentru el? Două narațiuni concurează între ele, punând în discuție modul în care ne înțelegem rolurile pe care le jucăm zilnic și adevărurile ce se ascund dincolo de fiecare interpretare.

Romanele lui Katie Kitamura au fost traduse în 28 de limbi și adaptate pentru cinema și televiziune.

„Nu știi cu adevărat despre ce este vorba în Audiție până nu o citești (și chiar și atunci s-ar putea să-ți vină greu să te hotărăști ce și pe cine să crezi). O analiză pătrunzătoare a reprezentațiilor pe care le dăm în fiecare zi.“ – Maria Claire

„Katie Kitamura scrie cu o eficiență simplă, aproape clinică, dar acest lucru nu limitează profunzimea personajelor sau complexitatea dinamicii pe care o descrie... Ciudata pendulare de la un scenariu la altul te ia prin surprindere – și nu este aceasta caracteristica unei ficțiuni cu adevărat captivante?“ – VOGUE

„Îndrăzneață, aspră, depășind granița dintre genurile literare, Audiție îți va bântui visele.“- The Boston Globe

Katie Kitamura este autoarea a cinci romane, cel mai recent fiind Audiție, inclus pe lista lungă pentru Women’s Prize și Carol Shields Prize. Romanul ei anterior, Intimități, a fost considerat de New York Times una dintre cele mai bune zece cărți ale anului 2021 și nominalizat la National Book Award și PEN/Faulkner Award. A scris pentru publicații precum The New York Times Book Review, Harper’s, The Guardian. Predă în cadrul programului de scriere creativă de la New York University. De aceeași autoare, la Editura Trei a apărut Intimități (2021).

Asemenea unui infern dantesc, Vulcan este un roman care-și urmează aventura în cercuri din ce în ce mai restrânse spre un centru pe care îl poți doar bănui, care are în spate imaginea halucinantă și profund ironică a Bulgariei contemporane. Totul începe cu povestea lui Klaus Schimelhof, fostă vedetă a pop-art-ului, acum îngropat în demență, care trăiește retras în Germania, într-un studio luxos transformat în salon de spital, alături de îngrijitoarea lui imigrantă, Magda. Dincolo de această lume în declin, romanul se ramifică în direcții surprinzătoare: fiica Magdei, marcată de o afecțiune rară și ciudată, se întâlnește accidental cu un om de afaceri în vârstă, obsedat de energia verde produsă din bălegar de vacă, personaj care supraviețuiește la rândul său unui accident și se întâlnește cu un tânăr rastafarian în pădure — poate diavolul însuși —, care ronțăie suflete umane ca pe semințe, iar undeva într-o epocă îndepărtată un astronom scrutează cerul și se îngroapă în calcule, descoperind cu înfrigurare planete noi, printre care și una cu un nume pe care-l vom întâlni în Star Trek. Realismul feroce al contemporaneității domină paginile romanului: afaceri spectaculoase, evenimente politice sforăitoare, vedete rock decăzute, erotism, concerte underground, cerșetori prin parcuri — mici frânturi de existență adunate sub un ochi atent și necruțător. Dar tocmai când lumea pare îndeajuns de absurdă prin ea însăși, creatoarea ei o împinge dincolo de margine, în teritoriul fantasticului și al suprarealului.

„În viziunea arhetipală a lui Northrop Frye, romanul Elenei Alexieva reprezintă în mod ideal satira apocaliptică, literatura iernatică a sfârșitului istoriei, care cere o înnoire, o renaștere a lumii.“ - Bogdan-Alexandru Stănescu

„O capodoperă a grotescului! Un roman care pune întrebări fundamentale despre întreaga noastră civilizație contemporană.“- Nikolai Kolev, TNB

„Un triumf al unui homo ludens ironic, înzestrat cu spirit pătrunzător, care te lasă să cauți sensul vieții chiar și atunci când ești conștient că acesta e inaccesibil. L-aș numi roman renascentist după forța vitalității sale. Dar, de fapt, este extraordinar de modern.“ - Ina Ivanova

Elena Alexieva (n. 1975) este una dintre cele mai emblematice scriitoare bulgare contemporane. Textele ei au apărut în reviste literare și antologii în limbile engleză, germană, franceză, poloneză, rusă și spaniolă. Volumul de proză scurtă Cine? a fost publicat în Spania (2010) și a fost urmat de Cavalerul, Diavolul și Moartea în Muntenegru (2012) și Laureatul Nobel în Franța (2015). Târgul de distracții, o povestire care a apărut în Hayden’s Ferry Review, a fost nominalizată la Premiul Pushcart. Romanul Lup sfânt (2018) a câștigat Premiul național Romanul Anului (2019) și Premiul național Peroto pentru ficțiune bulgară contemporană (2019). Titlul a fost tradus în macedoneană și arabă și este în curs de traducere în limba sârbă. În 2023, ultimul ei roman publicat, Vulcan, a fost ales pentru Premiul Peroto de Centrul Național al Cărții din Bulgaria. Cea mai recentă antologie de povestiri a Elenei Alexieva, Eliberare din Samsara, va apărea în curând în franceză, greacă, italiană și slovenă. Elena Alexieva a scris și piese de teatru, pentru care a primit cele două mari premii bulgare pentru dramaturgie modernă: Premiul Askeer (2013, pentru Terapeutul) și Premiul Ikar (2015, pentru Madame Mishima).

Yiyun Li este una dintre cele mai importante voci ale literaturii americane actuale, câștigătoare a Pulitzer Prize for Memoir în 2026. Time a inclus-o în lista celor mai influenți 100 de oameni ai anului. Romanul Câmp de luptă blând a fost distins în 2020 cu American PEN/Jean Stein Award și nominalizat, în același an, la PEN/Faulkner Award. Tot în 2020, a figurat printre cele mai bune zece cărți de ficțiune ale anului în clasamentul făcut de revista Time, iar The New York Times, NPR, The Guardian și The Paris Review au ales-o pe lista celor mai bune cărți ale anului.

„Mi-am îngăduit să inventez lumea asta, ca să vorbesc cu tine“, mărturisește Yiyun Li de la început, alegând cu grijă cuvintele pentru ca amintirea fiului pierdut să capete contururi palpabile într-un roman încărcat de emoție. Fără timp, fără un spațiu precis, conversațiile dintre mamă și fiu sunt pavăza imaginară în fața doliului. Yiyun Li își strânge copilul de mână dincolo de drumul fără întoarcere, rememorând și imaginând discuții în contradictoriu argumentate sclipitor de adolescentul Nikolai, amintiri savuros dezbătute de cei doi, promisiuni aduse din nou la masa unor negocieri de acum infinite. Acolo unde ceasul s-a oprit pentru totdeauna, Yiyun Li scrie o nouă pagină pentru a demonstra că iubirea continuă indiferent de sfârșitul pe care îl alege uneori viața. Refugiul în scris, în memorie, în dragostea unei mame pentru fiul ei devine un omagiu de o tandrețe egală cu poezia.

„Li a transformat materia sordidă și devastatoare a vieții într-o veritabilă operă de artă.“ — The Wall Street Journal

„O scriitoare neînfricată confruntă doliul și-l transformă în artă, într-un roman plin de o frumusețe și o dragoste surprinzătoare. [...] O capodoperă a unui maestru.“ — Vanity Fair

„Romanul răvășitor al lui Yiyun Li recreează o conversație între o mamă și fiul ei, la câteva luni după sinuciderea acestuia. Scrisul ei e eteric și electrizant, emanând o durere de neconceput, dar și o dragoste profundă.“ — BuzzFeed

„O carte tulburătoare, delicată, mișcătoare.“  — Irish Times

„Scriitura lui Yiyun Li e frustă și profund emoționantă.“  — The Times

Într-o dimineață de primăvară, un străin sosește în micul oraș Golden din sudul Statelor Unite. Nimeni nu știe de unde a venit… sau de ce… Numele lui este Theo. Și pune mult mai multe întrebări decât oferă răspunsuri.

La cafeneaua din centru, Theo descoperă o expoziție cu nouăzeci și două de portrete în creion – portrete ale locuitorilor din Golden, realizate de un artist local. Începe să le cumpere, unul câte unul, și să le returneze „proprietarilor de drept“. De fiecare dată se spune o poveste, se naște o prietenie și o viață este schimbată.

Scris cu talent și empatie, cu o narațiune care aprofundează semnificația darului – oferit și primit – și a firelor invizibile de bunătate care ne leagă unii de alții, Theo din Golden este un roman despre puterea generozității creative și despre importanța mirării într-o viață trăită cu sens.

„Poate că nu are noimă, dar ca un lucru să fie bun, cu adevărat bun, trebuie să conțină dragoste. Nici măcar nu sunt sigur că știu ce înseamnă asta, dar cu cât îmbătrânesc, cu atât sunt mai convins. Trebuie să existe dragoste pentru darul însuși, dragoste pentru subiectul reprezentat sau pentru povestea spusă și dragoste pentru public. Indiferent despre ce fel de artă e vorba – sculptură, agricultură, profesorat, avocatură, medicină, muzică sau creșterea unui copil –, dacă nu conține dragoste chiar în miezul ei, poate fi făcută cu pricepere, vandabilă sau populară, dar mă îndoiesc că este cu adevărat bună. Nimic nu este ceea ce trebuie să fie dacă nu are dragoste în miez.“ - Theo din Golden, Allen Levi

ALLEN LEVI – avocat, judecător, cântăreț și compozitor, scriitor – administrează vasta proprietate funciară a familiei, situată lângă un orășel din centrul statului Georgia, unde și locuiește. Theo din Golden este primul său roman.

Sybil Van Antwerp a recurs toată viața la scrisori pentru a înțelege lumea și locul pe care-l ocupă ea însăși în aceasta.

În majoritatea dimineților, în jurul orei 10.30, se așază să scrie – fratelui ei, celei mai bune prietene, decanei facultății care nu-i permite să audieze un curs la care își dorește cu disperare să participe, lui Joan Didion și Larry McMurtry, ca să le spună ce părere are despre ultimele lor cărți, precum și unei persoane căreia i se adresează des, dar nu-i trimite niciodată scrisoarea.

Sybil se așteaptă ca lumea ei să continue așa cum a fost întotdeauna; ca mamă, bunică, soție, femeie divorțată, juristă distinsă, nu a avut prea mult răgaz pentru introspecție.

Dar când mesajele de la o persoană cu care i s-a încrucișat drumul la un moment dat o obligă să examineze una dintre cele mai dureroase perioade din trecutul său, își dă seama că nu poate merge mai departe până nu găsește puterea de a ierta.

Corespondenta este un roman-bijuterie despre alinarea adusă de literatură și de relația cu oameni pe care s-ar putea să nu-i întâlnim niciodată față în față. Viața epistolară a lui Sybil Van Antwerp poate fi „ceva foarte mic“, dar Sybil s-ar putea să fie unul dintre cele mai memorabile personaje cu care vă veți intersecta vreodată.

VIRGINIA EVANS este originară de pe Coasta de Est a Statelor Unite. A urmat cursurile Universității James Madison din Virginia, unde a obținut licența în literatură engleză, și ale Trinity College din Dublin, Irlanda, unde și-a susținut masteratul în filosofie și în scriere creativă. În prezent locuiește în Winston-Salem, Carolina de Nord, împreună cu soțul său, cei doi copii și labradorul ei roșcat, Brigid.

În mijlocul violenței, personajele Shivei Rahbaran descoperă tandrețea în gesturi mărunte, în familie și în amintiri. Un roman intens despre darul oamenilor de a-și păstra inocența și de a găsi iubirea și speranța într-o viață mai bună chiar și în vremuri tulburate de revoluție și pierdere.

„Shiva Rahbaran construiește o narațiune de o forță impresionantă: povestea unei tinere care traversează copilăria, ideologiile și iubirea într-o lume unde inocența se transformă în vinovăție. Familia, credința și politica se împletesc într-un univers fragil, în care fiecare alegere sau refuzul de a alege pot deveni fatale. O operă profundă, un roman de o frumusețe gravă și hipnotică, deopotrivă politic și intim, Numele meu e Nevinovăție reconstituie nu doar destinul unei fete, ci drama unei întregi generații și, dincolo de ea, condiția universală a celor cărora li s-a refuzat dreptul de a fi liberi. Căci acolo unde istoria închide, literatura deschide.“ — FATMA YILMAZ

„Numele meu e Nevinovăție e un roman despre o familie iraniană sfâșiată de politică. Shiva Rahbaran ne propune o reflecție despre alianța stângii revoluționare cu șiismul, dar și despre felul cum ura seceră vieți în numele unor ficțiuni politice precum uzurpatorii națiunii, dușmanii de clasă ori exportarea revoluției. Nu voi putea uita secvența în care o comunistă rămasă gravidă se deghizează în oarbă și se înfășoară în chador, pentru ca nu cumva Gărzile Revoluționare s-o prindă și s-o ucidă, deoarece nu le împărtășea opinia cu privire la Statul lui Dumnezeu.“ — CRISTIAN PREDA

Iubitorii de cărți urcă scările în universul celebrului anticar Norbert Paulini. Acest domn popular și curtenitor trăiește printre cărțile care s-au revărsat din încăperile magazinului în apartamentul său. Ca străjer al literaturii, el încearcă să întruchipeze o alternativă la societate. O greșeală fatală oare?

„Am vrut să scriu o poveste despre citit și cititori cu întrebarea dacă lectura te poate face să-ți distrugi viața sau de ce există cititori care brusc par să trădeze ceea ce a fost important pentru ei toată viața. Dar, mai presus de toate, am vrut să scriu și o declarație de dragoste pentru cartea pe hârtie. Numai prin literatură putem recunoaște mai bine vremurile în care trăim.” Ingo Schulze

 În centrul poveștii se află Norbert Paulini, un anticar din Dresda, un om devotat cărților, care creează de-a lungul anilor un adevărat refugiu pentru literatură și dialog intelectual. Însă, odată cu schimbările sociale de după unificare, ajunge să fie acuzat de implicare în acte xenofobe. Romanul ridică o întrebare esențială: cum poate un om integru să devină radical?

Volumul prezintă istoria „nazistului” Max Schulz, care, la sfârșitul războiului, riscă să fie tras la răspundere ca membru al SS și se ascunde sub identitatea unui prieten de copilărie evreu, Itzig Finkelstein, cu care a urmat împreună cursurile unei școli de frizerie. După câteva peripeții în perioada imediat următoare războiului, în 1948, el emigrează în cele din urmă în Israel, pentru a dobândi acolo statutul de cetățean respectat, ca erou al războiului de independență. El, care învățase meseria de frizer ca ucenic invidios și fără resurse, alături de adevăratul Itzig, într-un salon evreiesc, este acum, ca fost criminal nazist, mândrul și de succes proprietar al propriului salon de coafură în Israel. Din această poziție, el își scrie amintirile fără niciun remușcare.

Ceea ce este cu adevărat obscen în acest roman este umorul nestăpânit, uneori chiar negru, cu care Hilsenrath face cititorul să râdă, dar care, având în vedere inversarea amară a binelui și răului, uneori rămâne blocat în gât. „Der Nazi und der Friseur” este o burlescă cu aspect anarhic, fără morală. Reflectarea ororilor Holocaustului cu umor sarcastic era o perspectivă complet nouă în 1971, mai ales că faptele îngrozitoare ale criminalului SS rămân nepedepsite.

Premiul Nobel pentru Literatură 1957

Născute din contemplarea singurătății și a revoltei în fața absurdului, din credința că fericirea poate fi până la urmă descoperită, nu doar căutată cu deznădejde, cele câteva proze reunite sub titlul Nunta sunt tot atâtea călătorii inițiatice. Ele se suprapun, în filigran, peste sursele bucuriei, soarele și marea și revolta neobosită de a elibera omul de constrângerile pe care și le‑a impus și de barierele spiritului, care‑l sufocă. Spre deosebire de Jean‑Paul Sartre, veșnicul rival, care‑și „detestă copilăria și tot ce mai supraviețuiește din ea”, pentru Camus nevoia de a căuta fericirea impune o întoarcere la origini. Căci omul poate fi fericit doar asumându‑și geneza și‑și poate găsi sensul existenței numai revoltându-se. Volumul Nunta, cu cele patru călătorii în spațiul istoric – „Nuntă la Tipasa”, „Vântul din Djemila”, „Vara la Alger” și „Deșertul” –, e un posibil punct de plecare al gândirii asupra lumii din romanele lui Camus.

Albert CAMUS (1913-1960), romancier, dramaturg şi filozof francez, a fost una dintre figurile marcante ale secolului XX. Născut în Algeria, a absolvit Universitatea din Alger şi a fost cîţiva ani jurnalist la Alger républicain. În timpul celui de-Al Doilea Război Mondial a fost membru al Rezistenţei franceze şi editor al publicaţiei clandestine Combat. După război a colaborat la publicaţii prestigioase din Franţa, fiind una dintre vocile influente ale stîngii democrate. Tot în această perioadă a publicat o serie de romane şi eseuri filozofice care au încă un mare impact, printre care Străinul (1942), Mitul lui Sisif (1942), Ciuma (1947), Căderea (1956), Exilul şi împărăţia (1957). Ca o recunoaştere a valorii şi viziunii sale inovatoare, Camus a primit în 1957, la doar 44 de ani, Premiul Nobel pentru Literatură.

Magul de la Kremlin a fost distins, în 2022, cu Marele Premiu pentru Roman al Academiei Franceze și Premiul Honoré de Balzac.

Scris în pandemie și predat la Gallimard în ianuarie 2021, Magul de la Kremlin este un roman în același timp documentar și vizionar, cu accente profetice, dorința de a sonda misterele Kremlinului și ale Rusiei, actuale și dintotdeauna, determinându-l pe autor să depășească granițele eseului pentru a apela la ficțiune și la forța imaginației, rodul acestei alchimii fiind nu numai un mare roman despre Rusia contemporană (de la declinul lui Elțîn, ascensiunea lui Putin, figurile oligarhilor, războiul din Cecenia, Jocurile Olimpice de la Soci până la criza ucraineană), ci și o extraordinară meditație despre putere, în universalitatea mecanismelor și a resorturilor ei.

„De multă vreme n-am mai devorat un roman cu atâta aviditate. Este ceea ce anglo-saxonii numesc un page turner, o carte căreia nu te poți opri să-i întorci paginile, supereficientă și bine documentată, care descrie culisele puterii ruse din ultimii douăzeci de ani într-un stil simplu, seducător și de un realism incredibil. [...] Este CARTEA pe care trebuie să o citești dacă vrei să înțelegi războiul din Ucraina. [...] Pentru un prim roman, este o lovitură de maestru.“ — Frédéric Beigbeder, Le Figaro

„Cu Magul de la Kremlin, Giuliano da Empoli ne oferă o radiografie strălucită a sistemului mental și a logicii de război a lui Vladimir Putin. Într-un fel, el povestește tot ceea ce a dus la invadarea Ucrainei la 24 februarie 2022. Este o relatare de o mare forță literară și istorică, care trebuie citită dacă dorim să înțelegem ceea ce, de aici, pare de neînțeles.“ — Libération

„Giuliano da Empoli a terminat acest roman, ale cărui formulări puternice amintesc în parte de moraliștii și memorialiștii francezi din secolul al XVII-lea, în ianuarie 2021, cu un an înainte ca armata rusă să invadeze Ucraina. Unii ar spune că acest scriitor este un vizionar, alții, că își cunoaște subiectul mai bine ca oricine. Să adăugăm o a treia caracteristică, stilul, și vom avea o mare carte.“ — Jérôme Garcin, Le Nouvel Observateur

„Magul de la Kremlin este un roman în același timp rece și fierbinte, ca un pahar plin ochi cu vodcă. [...] Purtată de o actualitate arzătoare, această carte modernă și vizionară are, de asemenea, grația atemporală a unui clasic. Erudiția, stilul și arta narativă ale lui Giuliano da Empoli aduc acest gest crud și brutal până la un nivel de puritate metafizică. Este vorba de Principele lui Machiavelli traversat de cețurile lui John le Carré și locuit de vibratoul neliniștit al literaturii ruse. Până la finalul său înzăpezit, aproape pașnic, ca un ecou îndepărtat al cântecului lui Sting: «I hope the Russians love their children too».“ — Les Echos

Paris, 1940. Naziștii au ocupat orașul, chiar și celebrul hotel Ritz. Odinioară simbol al eleganței pariziene, somptuoasa clădire este acum plină de ofițeri germani aroganți.

Pentru Olivia Olsen, o americancă ajunsă cameristă la Ritz, fiecare zi înseamnă să-și ascundă identitatea și să trăiască în minciună, mereu sub amenințarea de a fi descoperită. Când Hermann Göring, mâna dreaptă a lui Hitler, se instalează la hotel și o ia pe Olivia sub protecția sa, tânăra vede o oportunitate – să ajute Rezistența și să se apropie de Jack, contactul ei misterios, ale cărui ordine reci ascund, poate, ceva mai mult…

Între zidurile hotelului, celebra creatoare Coco Chanel înțelege rapid că noul regim i-ar putea aduce avantaje, în timp ce Arletty, una dintre cele mai iubite actrițe ale Franței, își șochează apropiații — și pe sine — trăind o iubire interzisă. 

Dar pe măsură ce războiul se apropie de cumplitul sfârșit, cele trei femei vor trebui să plătească adevăratul preț al apropierii de inamic. Pentru că, în umbra războiului, nimeni nu este în siguranță.

„O lectură captivantă, pur și simplu nu am putut să  las cartea din mână până la sfârșit. Am fost fascinată de modul în care Marius Gabriel ficționalizează destinele reale ale lui Coco Chanel și Arletty, precum și de portretizarea lui Hermann Göring. Autorul surprinde cu finețe povestea celor care au luptat să supraviețuiască în vremea ocupației, a celor care au opus rezistență, dar și a celor care au ales să colaboreze cu naziștii.” Janice Ottersberg, https://historicalnovelsociety.org/

„Este prima carte pe care o citesc de Marius Gabriel și trebuie să spun că autorul și-a făcut temele temeinic. Deși în roman apar și personaje fictive, altele sunt inspirate de evenimente reale și de oameni care au existat cu adevărat — iar noi avem ocazia să descoperim o posibilă interpretare a modului în care poveștile lor au ajuns la finalul cunoscut.” The Modest Reader

Pisicile sunt întotdeauna tratamentul perfect. Ascunsă într-o clădire veche, la capătul unei străduțe înguste din Kyōto, Clinica pentru boli de suflet a doctorului Kokoro poate fi găsită doar de cei care se află într-o situație dificilă și au cu adevărat nevoie de ajutor.

Roman finalist la Women's Prize for Fiction 2025

Elizabeth, matriarha familiei Valiat, a ales să rămână în Teheran după Revoluţia Islamică. Trăieşte izolată, singura vizitatoare fiindu-i Niaz, nepoata rebelă şi petrecăreaţă, care reuşeşte să supravieţuiască sfidând codul islamic opresiv. Fiicele lui Elizabeth s-au stabilit în Statele Unite ale Americii: Shirin, organizatoarea de evenimente carismatică şi flamboaiantă în Houston, şi Seema, idealista cu capul în nori ajunsă casnică, lâncezind pe colinele însorite din Los Angeles. Apoi mai e Bita, o studentă la Drept decepţionată din New York care încearcă să-şi găsească scopul în viaţă. Atunci când vacanţa anuală la Aspen eşuează lamentabil, iar Shirin ajunge în arestul poliţiei, aparența de lux şi extravaganţă a familiei începe să se fisureze. Shirin îşi propune să recâştige gloria pierdută a Valiaţilor, însă cum este posibil aşa ceva într-o ţară în care familia ei n-a avut niciodată vreo urmă de prestigiu? Un roman satiric şi filozofic, explorând teme precum căutarea libertăţii sub represiunea regimului islamist, condiţia femeii în Orient şi în Occident, rezistenţa prin artă şi traumele pe care familiile le duc mai departe, deşi pot alege şi să le pună capăt.

„Un roman exuberant, inteligent-brici, plin de suflet şi muşcător, cu accente de melancolie şi tragicomedie – la fel ca surorile, mătuşile, mamele şi nepoatele familiei Valiat care îi umplu paginile. Şaptezeci de ani de istorie şi diasporă iraniană se derulează pe fundalul acestei turbulente poveşti de familie presărate cu fraze absolut memorabile. E o adevărată plăcere să citeşti romanul acestei scriitoare cu adevărat talentate.” (David Mitchell, autorul romanului Atlasul norilor)

„Un roman magnific şi sofisticat. L-am devorat cap-coadă, savurându-i personajele minunate, reflecţiile profunde şi proza vioaie.” (Bernardine Evaristo, laureată Booker Prize pentru romanul Fată, femeie, alta)

„Departe de a fi o poveste simplistă despre întâlnirea dintre Orient şi Occident, cartea explorează felul în care se formează identitatea. Autoarea îşi câştigă locul printre alţi scriitori cu greutate care au creat la rândul lor poveşti de familie cutremurătoare şi foarte apreciate de cititori, cum ar fi Abraham Verghese cu fabulosul său roman Legământul apei, Min Jin Lee cu capodopera sa discretă Pachinko şi Elif Shafak şi uluitoarea explorare a traumelor intergeneraţionale din Insula copacilor dispăruţi. O carte amuzantă şi emoţionantă totodată, pătrunzătoare şi palpitantă.” (The Guardian)

Bestseller New York Times încă de la apariție

Amazon's #1 Best Book of 2022

După ce soțul ei a murit, Tova Sullivan a început să lucreze în schimbul de noapte la Acvariul din Sowell Bay, spălând podelele și făcând curat. Și-a găsit un refugiu în munca asta, ca să nu se simtă copleșită de singurătate și ca să mai uite întrucâtva că Erik, fiul său în vârstă de 18 ani, a dispărut misterios în noaptea în care a ieșit în larg cu o barcă, în urmă cu 30 de ani.
Tova ajunge să-l cunoască tot mai bine pe Marcellus, o caracatiță gigantică de Pacific, care trăiește într-unul dintre bazinele de la acvariu, iar între cei doi se înfiripă o minunată prietenie.
Gata oricând să facă pe detectivul, Marcellus știe ce s-a întâmplat în noaptea în care fiul Tovei a dispărut. Iar acum trebuie să se folosească de orice truc, ca să-i dezvăluie prietenei sale adevărul înainte să fie prea târziu.
Romanul de debut al lui Shelby Van Pelt ne reamintește cu blândețe că uneori să medităm la trecut ne poate ajuta să descoperim un viitor care cândva părea imposibil.

„Un debut memorabil, plin de tandrețe." – Washington Post

„Povestea unei femei care se împrietenește cu o caracatiță este înduioșătoare și va topi multe inimi." – Kirkus Reviews

„O carte unică, luminoasă." – Booklist

„Cel mai potrivit roman care să risipească întunericul pe care îl aduce pierderea. Remarcabile făpturi inteligente ne oferă un masterclass care ne învață cum să ne regăsim speranța." – Marie Claire

„O meditație asupra durerii și asupra legăturilor sufletești care ne fac să mergem mai departe." – Elle

Shelby Van Pelt s-a născut și a crescut în Pacific Northwest. În prezent trăiește la Chicago, împreună cu familia sa și duce dorul munților. Remarcabile făpturi inteligente este romanul ei de debut.

„Totul a început de la un videoclip de pe internet! Cu câțiva ani în urmă, am văzut un clip cu o caracatiță care era hotărâtă să evadeze din cușca în care era închisă și m-am gândit… iată un posibil personaj. Ceva mai târziu, la un atelier de scriere creativă, am avut ca temă să scriem ceva dintr-o perspectivă inedită, așa că mintea mi-a fugit imediat la caracatița aia. Exasperată și frustrată de oamenii care încercau s-o țină captivă. Scena pe care am scris-o atunci s-a transformat în cele din urmă în primele pagini ale acestui roman." – Shelby Van Pelt

Bestseller The New York Times

Autoarea bestsellerului Americanah

Chiamaka este o scriitoare nigeriană care trăiește în America. Singură în mijlocul pandemiei, își amintește de foștii iubiți și se luptă cu propriile alegeri și regrete. Zikora, cea mai bună prietenă a ei, este o avocată plină de succes care, trădată și cu inima frântă, trebuie să ceară ajutor de la persoana în care crede cel mai puțin. Omelogor, verișoara îndrăzneață și sinceră a lui Chiamaka, este o femeie cunoscută în Nigeria, a cărei încredere se clatină în fața propriei reflexivități. Iar Kadiatou, menajera lui Chiamaka, își crește cu mândrie fiica în America, dar se confruntă cu o dificultate de neimaginat care amenință tot ceea ce a realizat până acum. În Numărătoare de visuri, Adichie abordează însăși natura iubirii. Este fericirea adevărată atinsă vreodată sau e doar o stare trecătoare? Cât de sinceri trebuie să fim cu noi înșine pentru a iubi și a fi iubiți? O reflecție pătrunzătoare asupra alegerilor pe care le facem și a celor făcute pentru noi, asupra fiicelor și mamelor, asupra lumii noastre care depinde de legăturile cu ceilalți, Numărătoare de visuri pulsează de emoție și observații profunde despre sufletul uman, într-un stil frumos, puternic.

Una dintre cele mai interesante și dinamice scriitoare din peisajul literar contemporan.

„Legături impregnate de comedie și patos, o notă de suspans romantic... Ce rămâne este dulcea tristețe a ceea ce ar fi putut fi.“ - The Washington Post

„...O carte profund feministă... Explorează teme importante – misoginia, masculinitatea, rasa, colonialismul, relativismul cultural, abuzul de putere, atât uman, cât și instituțional –, dar o face  subtil, aproape imperceptibil. Lecțiile cărții nu sunt impuse didactic cititorului, ci sunt analizate prin prisma experiențelor profund umane ale personajelor sale...“ - New Statesman

„Pe alocuri, Numărătoare de visuri se citește ca un Război și pace feminist... Plin de adevăruri, umor și compasiune, este un roman care înțelege complexitatea motivațiilor umane și are curajul să pună întrebări dificile.“ - The Times (UK)

„Cele patru femei sunt aliate, dar tind să fie mai bune la diagnosticarea problemelor celorlalte decât la confruntarea cu propriile neajunsuri. Este un defect foarte ușor de recunoscut, iar scriitoarea îl tratează cu aceeași umanitate ca și restul acestui roman tandru și melancolic.“ - The Wall Street Journal

Chimamanda Ngozi Adichie a crescut în Nigeria. Cărțile ei au fost traduse în peste 55 de limbi. Este autoarea romanelor Purple Hibiscus, care a câștigat Commonwealth Writers’ Prize, Half of a Yellow Sun, care a primit Women’s Prize for Fiction „Best of the Best“ și Americanah, care a câștigat National Book Critics Circle Award; a mai scris volumele de povestiri și eseuri The Thing Around Your Neck, We Should All Be Feminists și Dear Ijeawele, or A Feminist Manifesto in Fifteen Suggestions. Recent a publicat un eseu despre pierderea tatălui, Notes on Grief, și Mama’s Sleeping Scarf, o carte pentru copii scrisă sub pseudonimul Nwa Grace-James. Câștigătoare a unei burse MacArthur, ea își împarte timpul între Statele Unite și Nigeria.