Mass-media & comunicare

„Cartea este o sinteză a dezbaterilor pe tema dezinformării și manipulării, dublată de analize de caz și de o sumă de tehnici de identificare a fake news. Ea se impune prin efortul de a face ordine într-o junglă a textelor referitoare la fake news, la dezinformare și la formele de influențare a publicurilor (persuasiune, propagandă, manipulare etc.), scoțând în evidență liniile de forță ale discuțiilor și controverselor. În plus, cartea prezintă mai multe modele de interpretare a fenomenelor din zona cercetată (modelul «Lund», modelul «Pennsylvania» etc.): analiza acestora este detaliată, cu accent pe aplicarea lor în cercetarea formelor diverse ale dezinformării. Studiile de caz dezvăluie complexitatea acestor fenomene și oferă baza pentru prezentarea unor strategii de «apărare» și a unor tehnici de «detectare», cu aplicație îndeosebi în social media.” (Mihai Coman)

„Ediția de față, revăzută și adăugită, a luat naștere ca urmare a deschiderii cu care a fost primită de public prima ediție. Ea aduce o actualizare a capitolelor teoretice, adăugând conceptualizări și abordări de ultimă oră pentru principalele noțiuni din sfera dezinformării, manipulării și propagandei, dar și cu privire la evoluția acestui fenomen, a obiceiurilor de consum mass-media și media sociale și alte date relevante pentru buna înțelegere a tematicii. Poate cea mai importantă contribuție a noii ediții este actualizarea resurselor online de verificare a informațiilor, texte, fotografii, videoclipuri, website-uri, și de media literacy. Lucrarea cuprinde, astfel, 78 de instrumente, plugin-uri, extensii, add-on-uri, platforme etc. care le pot servi deopotrivă utilizatorilor obișnuiți de internet și fact-checker-ilor profesioniști în activitățile lor de identificare a dezinformărilor din spațiul public.” (Bogdan Oprea)

La douăzeci de ani de la apariția Facebook, dezbaterea despre impactul revoluției tehnologice digitale a atins cote intense, căci revoluția, în sine, a luat sfârșit, dar efectele ei proliferează. Astăzi, sistemele de inteligența artificială, algoritmii, Big Data, platformele digitale, înțelese drept cadre dominante ale vieții sociale și politice, au devenit elementele sine qua non pentru comunicarea publică. Polarizarea și tendințele de radicalizare, de închidere sub convingeri puternice, sunt influențate de platformele online, de acțiunea algoritmică, dar răspunsul nu stă doar în reglementare prin legi și nici în așteptarea unor noi tehnologii, care să remedieze condițiile comunicării politice. Comunicarea 2.0, ediție nouă, este o invitație la a trata realist pericolele, dar și posibilitățile transformării digitale continue.

Adesea spunem că „o imagine face cât o mie de cuvinte” și mulți dintre noi ne gândim cel mai probabil la jurnalism, în special la jurnalismul bazat pe date, unde imaginile completează textul propriu-zis pentru a transmite, cu mare ușurință și în mod credibil, informații esențiale. Ce se întâmplă însă când imaginile induc în eroare sau nu sunt suficient de clare? Informația greșită se rostogolește cu rapiditate și efectele pot fi dezinformarea sau chiar manipularea în masă. Nu mai departe de 2020, pandemia de coronavirus ne-a demonstrat cât de importantă este acuratețea datelor prezentate în mass-media.

Cel de-al doilea volum cuprinde modalității de prelucrare a rezultatelor interviului și extragerii concluziilor. Finalitatea lucrării se dorește a fi un îndrumător practic pentru pregătirea examenelor din timpul facultății, dar și pentru elevii care se găsesc în diverse etape ale formării lor, gimnaziu sau liceu.

Acest prim volum este dedicat interviului ca metodă și aplicării lui în condiții de cercetare. L-am scris ca pe un imbold personal, ca rezultat al unor căutări mai vechi, dar și ca o necesitate izvorâtă de solicitările primite în perioada de pandemie de a-i îndruma pe studenții mei de la Facultatea de Științe ale Comunicării, Universitatea Politehnica Timișoara, în prelucrarea datelor calitative, adică a interviurilor, în cazul de față. Sper ca prin modalitățile de prezentare să fie de folos unui număr cât mai mare de categorii de persoane.

Termenul „metavers” e pomenit subit, peste tot, de la prima pagină a ziarelor naționale la ultimele tendințe în modă și la planurile celor mai puternice companii din istorie. El modelează deja platformele politice ale guvernului SUA, ale Uniunii Europene și ale Partidului Comunist Chinez.

„România continuă să se schimbe, chiar dacă schimbarea este lentă. Tot mai mulți tineri români se alătură puținelor persoane mai în vârstă cu o atitudine liberală în demersul lor de contestare a moștenirii culturale negative, profund înrădăcinate în spațiul public, inclusiv a corupției și a înăbușitoarelor structuri de putere verticale. Modernizarea este inevitabil prezentă într-o lume în care națiunile și indivizii fac parte din organizații internaționale, într-o lume a comunicării instantanee și omniprezente, a călătoriilor și a schimburilor educaționale, în care tinerele generații dobândesc putere și influență, dorindu-și o Românie care să semene mai puțin cu ceea ce a fost în trecut și mai mult cu ceea ce poate și trebuie să fie: o țară europeană modernă, liberală. Această realitate și înțelegerea transformărilor pe care ea le presupune impun o analiză bazată pe cultură a sistemului mediatic din România. Așa a luat naștere această lucrare, ca o pledoarie în favoarea unei abordări culturale.” (Peter Gross)

Redactarea unei lucrări științifice presupune respectarea unor norme pe care fiecare și le însușește „din mers”. Elaborat din rațiuni didactice și inspirat de experiența autorului, volumul constituie o sinteză a ceea ce s-a scris în spațiul românesc (și nu numai) despre redactarea unui text științific. Caracterul său aplicativ este evidențiat de numeroasele exemple comentate, de informațiile inedite privind anumite aspecte ale cercetării (site-ografia și referințele online, transcrierea textelor etc.). Prin conținut, cartea se adresează în primul rând studenților – care trebuie să întocmească lucrări de seminar, lucrări pentru simpozioane și sesiuni științifice și, mai ales, lucrarea de diplomă –, dar și masteranzilor, doctoranzilor, cadrelor didactice din învățământul preuniversitar care se pregătesc pentru obținerea unor grade didactice sau cercetătorilor.

Ghidul definitiv pentru comunicarea și conectarea într-o lume hibridă.

Răspunsuri prin e-mail care vin cu o săptămână mai târziu. Conversații video pline de „Vai, scuze, continuă” și „Mă poți auzi?!”. Mesaje text ambigue. Punctuație stranie, pe care nu o poți descifra. E cumva de mirare că avem nevoie de atât timp și efort pentru a înțelege comunicarea? Cum de am pierdut capacitatea înnăscută de a ne înțelege unii pe alții?

Oamenii se bazează pe limbajul corporal pentru a relaționa și pentru a consolida încrederea, însă, cum majoritatea comunicării dintre noi are loc din spatele unui ecran, semnalele limbajului corporal tradițional nu mai sunt vizibile. Sau sunt? În Limbajul corporal digital, Erica Dhawan combină cercetările de ultimă oră cu narațiunea antrenantă pentru a decodifica noile semnale și indicii care au înlocuit limbajul corporal tradițional, indiferent de gen, generație și cultură. În viața reală, ne aplecăm spre interlocutor, ne descrucișăm brațele, zâmbim, aprobăm din bărbie și facem contact vizual pentru a arăta că ascultăm și că ne pasă. Pe internet, citirea cu atenție este noua formă de ascultare. Exprimarea clară este noua empatie. Și un apel telefonic sau video face cât o mie de e-mailuri.

Această carte îți va transforma neînțelegerile zilnice într-un set de legi pricepute de toată lumea, care încurajează conexiunile, indiferent de distanță. Dhawan investighează o gamă largă de discuții, de la ședințe video cu mulți participanți până la schimburile zilnice de e-mailuri, mesaje text, mesaje instant și conferințe telefonice. Oferă perspective și soluții pentru a ajuta orice persoană să găsească încrederea și claritatea într-o lume în perpetuă schimbare.

Primul album de fotojurnalism editat de agenția de presă Inquam Photos, o trecere cronologică prin nouă ani de istorie recentă cu ajutorul a peste 400 de imagini din fluxul Inquam.

Cândva una dintre poveștile de succes din Silicon Valley, compania Facebook a fost afectată în ultimii ani de controverse și de crize. Se pare că, în timp ce conecta oameni și organizații din întreaga lume, gigantul tehnologic, încălcând principiul confidențialității, gestiona în mod fraudulos datele utilizatorilor și contribuia la răspândirea știrilor false în numele creșterii cu orice preț. Sub conducerea lui Mark Zuckerberg și a lui Sheryl Sandberg, cunoscuta rețea de socializare a devenit mijlocul de comunicare preferat de cei care instigă la ură, de infractori și de regimurile corupte, cu urmări devastatoare pentru întreaga omenire. Plecând de la numeroase informații obținute în urma interviurilor cu foști angajați și investitori ai companiei, jurnalistele Sheera Frenkel și Cecilia Kang ajung la o concluzie șocantă: pașii greșiți făcuți de Facebook în ultima perioadă nu reprezintă o anomalie, ci o consecință inevitabilă a felului în care a fost gândită compania.

 

„Dintotdeauna, omul are nevoie să știe ce îl amenință, ce le dăunează celorlalți sau ce îi ajută. Și multă vreme doar o mână de oameni cu putere – suverani, clerici, negustori – au deținut monopolul informației, al fabricării și circulației sale. Informația liberă, difuzată de canale media accesibile tuturor și elaborată de profesioniști care caută adevărul este rodul unei istorii recente, neașteptate, fascinante. Și, în prezent, ea este extrem de amenințată.
Cum putem distinge adevărul de neadevăr și informația de divertisment? Ce raport există între a informa, a convinge, a educa și a distra? Cum va rezista democrația diferitelor forme de cenzură și de supraveghere? Prin ce anume potopul actual și viitor de informații, adevărate sau false, ne va influența modul de a gestiona marile probleme de astăzi și de mâine? Rețelele de socializare, instrumente de supraveghere generalizată, care îl transformă pe fiecare în jurnalistul propriei persoane, vor fi oare înlăturate de o tehnologie mai puternică? Ziariștii vor fi înlocuiți de automate sau vor rămâne actori indispensabili ai democrației?
Acestea sunt subiectele cărții de față. Și încă o dată, la fel ca în cazul tuturor celorlalte domenii cărora am încercat până acum să le prevăd devenirea, evoluția vertiginoasă a mass-mediei nu poate fi imaginată și controlată decât mergând foarte mult înapoi pe firul istoriei sau, mai degrabă, al istoriilor sale. Al pasionantelor sale istorii.” (Jacques Attali)

EXISTĂ UN RĂZBOI ÎMPOTRIVA ADEVĂRULUI. ȘI MISTIFICATORII ÎL CÂȘTIGĂ.

Într-o perioadă marcată de fake news-uri și de teorii ale conspirației, cartea de față este un ghid esențial pentru înțelegerea lumii media moderne. Acest volum dezvăluie pas cu pas modul în care guvernele și corporațiile ascund crimele în masă, corupția și dezastrul.

Cei bogați, cei puternici și aleșii dispun de un arsenal de instrumente din ce în ce mai cuprinzător care îi ajută să îm¬piedice scoaterea la lumină a adevărului, urmărind să-l îngroape, să-l deformeze, să-l răstălmăcească pentru a se conforma scopurilor lor. Folosind documente exclusive, fotografii și surse obținute de-a lungul carierei sale de reporter, editor, corespondent de presă, producător de televiziune, realizator de documentare și profesor de jurnalism, Stephen Davis dezvăluie detalii șocante despre modul în care sunt folosite aceste arme de ascundere a adevărului, din SUA până în Rusia și Europa, din Australia în Brazilia, din Arctica în Antarctica.

Rezultatul este o carte provocatoare și incitantă, care vă invită în lumea reportajelor și a investigațiilor, pentru a vă dezvălui adevărul din spatele titlurilor de știri.

Niciodată nu veți mai citi știrile așa cum ați făcut-o până acum!

Mauro Munafò s-a născut în provincia Messina și a urmat științele comunicării și jurnalismul la Università degli Studi di Padova și la Instituto „Carlo de Martino“ din Milano. Este jurnalist la săptămânalul italian L’Espresso din anul 2013. Anchetele pe care le-a făcut în ultimii ani au acoperit subiecte politice, din sfera digitală și au analizat felul în care folosim rețelele de socializare pentru comunicarea electorală. A colaborat și cu publicații precum Repubblica, Wired sau Sole 24 Ore. În timpul liber administrează blogul „Il Paese che non ama“ și pagina de Facebook cu același nume.

MELANIA CINCEA este licențiată în jurnalism. Face parte, din 1995, din redacția ziarului timișorean Timpolis și este fondatoarea site‑ului www.putereaacincea.ro. În 2018 a publicat Frăția penal‑academică. Cercetarea ştiinţifică din penitenciarele României. O investigație jurnalistică (Editura Humanitas) și Compoziţii pe dictafon (Editura Universităţii de Vest din Timişoara).

Reiner Greifeneder este profesor de psihologie socială la Universitatea din Basel, Elveția. Cercetările sale se centrează pe impactul judecăților asupra sentimentelor, experiența indivizilor de a fi excluși social și modul în care indivizii contruiesc adevărul.

Mariela E. Jaffé este doctorand în psihologie socială la Universitatea din Basel, Elveția. Cercetările sale se focalizează pe construirea socială a adevărului și pe preferințele indivizilor cu privire la diversitate.

Eryn J. Newman este profesor la Universitatea Națională Australiană. Cercetările sale urmăresc modul în care oamenii ajung să creadă și să-și amintească că anumite lucruri sunt adevărate și cum informațiile tangențiale sau pseudo-dovezile pot influența evaluarea informațiilor în viața cotidiană.

Norbert Schwarz este profesor de psihologie și marketing la Universitatea din California de Sud. Cercetările sale investighează modul în care se iau deciziile și implicațiile acestui fapt pentru opinia publică, comportamentul consumatorului și cercetarea din științele sociale.

Captivantă, terifiantă, te zguduie până în măduva oaselor, însă tot ceea ce se găsește între aceste pagini chiar s-a petrecut…

Trolii lui Putin este o explorare a tehnicilor utilizate în războiul informațional al Kremlinului, de o anvergură nemaiîntâlnită până acum. Un ,,thriller” care prezintă viața reală și care te ține mereu în suspans, cartea îi vizează pe acei cititori care vor să afle în premieră relatări din interior despre războiul politic modern dus de Rusia, despre trolii controlați de Kremlin care fac propagandă pe rețelele sociale și despre atacurile cu știri false de la nivel internațional, care amenință fundațiile societăților occidentale. Incitantă, presărată cu momente tulburătoare ce te zguduie și care, din multe privințe, par a fi complet ireale, poate că „Trolii lui Putin” sună ca o operă de ficțiune ce te ține cu sufletul la gură însă, din nefericire, fiecare experiență cutremurătoare prezentată în volumul de față s-a petrecut cu adevărat. Este o carte accesibilă și a ajuns instantaneu printre cele mai bine vândute din lume.

„Poate că a venit vremea să le spunem pe nume fermelor de troli ale Kremlinului și dezinformării digitale: fabrici infracționale și criminalitate cibernetică. Acești infractori nu vor banii voștri, ci vor să controleze felul în care gândiți.” (Jessikka Aro)

În această carte curajoasă și în care se spun lucrurilor pe nume, jurnalista Jessikka Aro relatează propria poveste dramatică de viață, în calitate de țintă a „trolilor lui Putin”, și vorbește despre modul în care campania sponsorizată de Kremlin i-a afectat viața pe plan personal și profesional, precum și despre măsurile pe care le-a luat pentru a riposta. Prezentată în amănunt, fără niciun filtru, această poveste extraordinară este însoțită de relatările unor distinse voci critice care s-au făcut auzite împotriva Kremlinului, persoane renumite la nivel internațional, precum Bill Browder (Regatul Unit), Eliot Higgins (Regatul Unit), Liz Wahl (SUA), Martin Kragh (Suedia), Jelena Milić (Serbia), Roman Burko (Ucraina), Patrik Oksanen (Suedia), Thomas Nilsen & Atle Staalesen (Norvegia) și mulți alții. Toți aceștia își împărtășesc experiențele în calitate de ținte ale campaniilor de război cibernetic cu nenumărate fețe demarate de Rusia.

De la infracțiuni motivate de ură la nivel global și până la spionaj digital în cea mai pură formă a sa, Jessikka și celelalte personaje principale prezentate în cartea sa știu din proprie experiență cum este să fii ținta criminalității cibernetice sponsorizate de stat. Aceștia nu doar că ne împărtășesc poveștile lor de viață, ci reflectă asupra modului în care poți supraviețui războiului informațional agresiv al Kremlinului și combate invadarea spațiului informațional de către „trolii lui Putin”. Jessikka a investigat și analizat un volum impresionant de documente defăimătoare, de articole false și de materiale elaborate de troli, toate de proveniență rusă, scrise atât în rusă, cât și în alte limbi, și reușește să ne prezinte o descriere amănunțită a operațiunilor complexe.

Cartea aduce la lumină și acțiunile secrete ale ofițerilor serviciilor ruse de informații, ale hackerilor finanțați de stat și ale organizațiilor care se află în spatele operațiunilor psihologice coordonate în stil militar, demarate de Rusia pe rețelele de socializare.

După ce Jessikka Aro a început să investigheze impactul trolilor Kremlinului dincolo de granițele Rusiei în septembrie 2014, ea a realizat rapid că, pe lângă populația rusă în ansamblu, mai erau vizate și persoane fizice străine, acestea ajungând victimele unor operațiuni informaționale bine puse la punct. Operațiunile sunt desfășurate prin intermediul unor „fabrici de troli” organizate, în unele cazuri instruite de ofițeri FSB (poliția de securitate rusă), SVR (serviciile ruse de informații externe) și GRU (serviciile de informații din cadrul armatei) și, uneori, de ONG-uri pro-Kremlin sau sprijinite financiar de conducerea rusă, de site-uri de știri false, ori de mass-media deținută de statul rus. Adesea, operațiunile de defăimare sunt coordonate prin intermediul rețelelor sociale care, practic, nu sunt deloc reglementate (printre acestea se numără YouTube, Facebook și Twitter), iar prin intermediul platformelor respective aceștia poluează spațiile informaționale de pe plan local și încearcă să îi transforme pe oamenii obișnuiți în niște propagandiști pro-Kremlin și în votanți ai candidaților pro-Putin din țări străine.

În 2016, Jessikka Aro a primit prestigiosul premiu Bonnier pentru jurnalism pentru investigațiile sale cu privire la trolii ruși, ce au fost publicate în mai mult limbi de circulație mondială. Rezultatele anchetelor sale revoluționare sunt citate de mass-media internațională și de cercetători încă din 2015, iar ea continuă să educe publicul cu privire la influența și la amestecul Rusiei în societățile occidentale. Jessikka face lobby în mod constant pentru a promova o reglementare mai strictă și o legislație mai bună în vederea combaterii amenințărilor hibride atât pe plan național, cât și la nivel UE.

Cristian China-Birta (Chinezu) este unul dintre cei mai cunoscuți oameni din digitalul românesc, cu o experiență de peste 15 ani în marketing, social media, blogging, dar mai ales consultanță cu privire la campaniile cu influenceri.

Fie că ești expert sau angajat în domeniu, antreprenor, freelancer sau pur și simplu ești curios de puterea pe care o au influencerii astăzi, această carte îți va răspunde la o sumedenie de întrebări, pornind de la cele mai simple și până la cele cu adevărat grele.

Cartea este destinată oamenilor de afaceri, antreprenorilor, brand managerilor sau tuturor celor din zona de marketing, care vor să înțeleagă cât mai bine cum pot să folosească aceste resurse digitale numite influenceri pentru a obține beneficii pentru brandul sau afacerea lor. Titlul conține întregul traseu pe care să îl faci atunci când decizi să faci o campanie cu influenceri, începând cu întrebarea fundamentală dacă merită sau nu să faci acea campanie, trecând prin cum alegi influencerii, ce le ceri, cum îi plătești și cum analizezi rezultatele campaniei. Este, de aceea, o resursă fundamentală pentru oricine dorește să investească bugete în influencer marketing.

LEE B. BECKER și-a obținut doctoratul la Universitatea din Wisconsin – Madison. E profesor emerit la Universitatea din Georgia. A fost distins cu Premiul „Paul J. Deutschmann” pentru Excelență în Cercetare din partea Asociației pentru Educație în Jurnalism și Comunicare în Masă. Publicațiile sale includ The Training and Hiring of Journalists (Formarea și angajarea jurnaliștilor).

* * *

TUDOR VLAD și-a obținut doctoratul la Universitatea Babeș-Bolyai, Cluj-Napoca, România. E directorul Centrului James M. Cox Jr. pentru Formare și Cercetare în Comunicare Internațională în Masă din cadrul Universității din Georgia. A scris publicații despre evaluarea programelor de sprijin pentru mass-media internațională, sisteme media în democrații emergente și planuri de învățământ în jurnalism și comunicare în masă.

Mihai Coman s-a nascut la Fagaras in 1953. Este absolvent al Facultatii de Litere (1976) si doctor in filologie (1985). Primul decan al Facultatii de Jurnalism si Stiintele Comunicarii, primul coordonator de doctorat in stiintele comunicarii, creator al seriei „Collegium. Media” si al colectiei „Media. Studii si eseuri” ale Editurii Polirom. Este considerat fondator al invatamintului de jurnalism si comunicare in Romania. Pina in 1989, s-a dedicat cercetarilor de antropologie culturala consacrate folclorului romanesc. A publicat opt volume de studii de mitologie, intre care o vasta sinteza referitoare la mitologia animaliera (1986, 1988, reeditata sub titlul Bestiarul mitologic roman, in 1995). Alte studii de mitologie au aparut in publicatiile Ethnologie française, Etudes indo-europeennes, Kurier. Dupa 1989, a coordonat cele trei editii ale Manualului de jurnalism (Polirom, 1997, 2001, 2009), devenit cartea de capatii a generatii succesive de tineri jurnalisti. In aceasta perioada a inceput sa elaboreze cadrele teoretice si analitice ale antropologiei mass-media, prin studii publicate in revistele Reseaux, Mediaspouvoirs, Communication sau in volume colective (Roger Tessier [ed.], La transition en Roumanie. Communication et qualite de la vie, Presse de l’Universite du Quebec, Montreal, 1995; Bernard Miege, Gaëtan Tremblay [ed.], 2001 Bogues: globalisme et pluralisme, vol. 1: TIC et societe, Les Presses de l’Universite Laval, Laval, 2003; INA, Television, memoire et identites nationales, L’Harmattan, Paris, 2003). In 2003, ca o sinteza a acestor investigatii, a publicat la Presses Universitaires de Grenoble lucrarea Pour une anthropologie des medias. In 2005 a lansat, impreuna cu Eric Rothenbuhler, volumul Media Anthropology la editura Sage, lucrare devenita sursa autorizata pentru noua disciplina, antropologia mass-media. A publicat, de asemenea, numeroase studii stiintifice in reviste si volume colective din strainatate consacrate transformarilor mass-mediei din tarile postcomuniste, sintetizate in volumele Mass-media in Romania postcomunista (Polirom, 2003) si Media and Journalism in Romania (2006, Vistas, Berlin), acesta din urma scris impreuna cu Peter Gross. In 2008, i-a aparut Introducere in antropologia culturala. Mitul si ritul.

Volumul de fata se adreseaza studentilor care studiaza relatii publice internationale, dar si celor interesati de acest domeniu. Pornind de la modelul circuitului culturii (Hall, 1973; du Gay, 2006; Curtin, Gaither, 2008), imi propun sa ofer diferite perspective asupra reglementarilor (culturale), identitatilor organizationale, modurilor de productie si reprezentare ale mesajelor si strategiilor organizationale la nivel international si, nu in ultimul rand, asupra modurilor de consum in acest dialog participativ dintre organizatii si publicuri globale si/sau glocale. Studiile de caz se impart in patru categorii: (a) analize ale campaniilor de relatii publice globale, premiate la Silver Anvil Awards, cele mai prestigioase premii din industria relatiilor publice; (b) analize ale campaniilor de relatii publice internationale din diverse studii stiintifice din domeniu; (c) analize ale mesajelor transmise de diverse branduri si organizatii nonguvernamentale internationale; (d) analize ale modurilor de productie si reprezentare utilizate in campanii cu impact global, analize realizate de specialisti in domeniu.

Camelia-Mihaela Cmeci

De ce privim cu atit nesat nunta de basm a lui Irinel cu Monica, Surprizele Andreei Marin sau pe Andrei Gheorghe intruchipindu-l pe Eminescu intr-un documentar de televiziune? Dincolo de magia aparent inexplicabila a televiziunii, exista mecanisme pe care practica jurnalismului si teoriile recente ale comunicarii le pot clarifica.

“Cel mai longeviv si mai tanar purtator de cuvant din Romania ultimilor ani, Adriana Saftoiu, ne ofera o proba redutabila de istorie prezenta vorbita, la propriu si la figurat.

Proiectul Tv "Mari Romani", desfasurat pe parcursul unei jumatati de an, a izbutit sa atraga atentia, sa provoace, sa starneasca entuziasm si contestare, sa incite la dezbatere si polemica, sa stimuleze creativitatea media si receptarea critica.

Aceasta carte este povestea, la persoana intai, a unuia dintre personajele-cheie ale postului CNN.

Aceasta carte se adreseaza, in special, studentilor de la facultatile in care se studiaza problemele abordate de noi aici, dar ea poate fi citita de catre toti cei care doresc sa inteleaga modul in care functioneaza gazetaria. Una dintre ideile asupra carora se insista in prezentul volum este aceea ca, intr-un stat modern, nimic nu poate dobandi importanta fara sprijinul presei. Aceeasi presa poate avea insa un efect distrugator asupra unei tari daca nu este folosita cu bagare de seama. Poate ca acesta este si motivul pentru care unele voci au spus ca presa nu este altceva decat instrumentul pe care oamenii de stat il folosesc pentru a-si pune in aplicare minciunile politice. Volumul reuneste 12 studii referitoare la gazetaria romaneasca, scrise si publicate, in perioada 2016-2019, in diferite reviste stiintifice sau in volumele unor conferinte.

Presă, presă, presă. Adicție și toleranță, reacții adverse, știri, probleme și soluții, mass-media și imperiul lor de negativity bias. Hei, mai sunteți acolo? Mai citește cineva?

Lumea merge din rău în mai rău. Totul e groaznic. Și ce bine se vinde! Știrile proaste sunt o mină de aur. Opriți-vă totuși, vreți să înnebunim cu toții?

 

Alimentându-ne continuu cu informații adaptate la ceea ce ne face plăcere, social media creează o bulă informațională, îngustându-ne percepția asupra lumii și privându-ne de posibilitatea de a învăța, de a fi înfruntați și de a gândi altfel. Dezvoltăm, în schimb, preferința de a ne consolida convingerile existente, care nu fac decât să perpetueze modul nostru curent de înțelegere a lumii. Este înfricoșător că ni se livrează mereu numai ceea ce vrem să aflăm, și nu ceea ce avem nevoie să știm.

 

„Mai degrabă decât să facem apel la morala sau răspunderea industriei de a lua decizii în interesul nostru, vreau să vă aduc aminte că puterea de a schimba se află chiar în mâinile dumneavoastră. Industria mediatică va fi mereu guvernată de angrenarea publicului, prin urmare noi suntem cei care putem aduce schimbări ale acestei industrii – hotărând ce anume consumăm.“ Jodie Jackson

 

Media reprezintă o forță formidabilă de tras pe alții la răspundere, în schimb nu sunt capabile să se examineze pe sine. Prin urmare, ne întrebăm: cine trage media la răspundere?

Răspunsul este: noi. Jurnaliștilor le trebuie un public; fără public, produsul lor este inutil.

 

Nimic pe lumea asta nu este gratis. Trebuie să fim conștienți că jurnaliștii nu ne pun pe tavă știrile din bună­voință, fără să fie remunerați – prin urmare, dacă noi nu plătim conținutul pe care îl citim, o face altcineva. Și, în ultimă instanță, organizațiile specializate sunt cele care răspund de cine plătește nota. În multe cazuri, este vorba despre agențiile de publicitate. Nevoia ca toate cheltuielile să fie suportate de corporații provoacă o bătălie constantă pentru a obține controlul editorial în organizațiile media. Drept rezultat, corporațiile câștigă influență în mass-media prin faptul că plătesc organizațiile de știri – atât pentru conținutul sponsorizat, cât și pentru buna reclamă de modă veche.

Autor

Jodie Jackson este autoare de cărți, cercetătoare, lideră de campanii și parteneră în Constructive Journalism Project. Are un masterat în psihologie pozitivă aplicată la University of East London, program în care a studiat efectul psihologic al știrilor, și participă frecvent ca vorbitor la conferințe media și în universități. Locuiește la Londra.