Biografii - Memorii & Jurnale

Mary L. Trump este fiica lui Fred Trump Jr., fratele mai mare al lui Donald Trump, care a murit la vârsta de 42 de ani. Mary L. Trump are un doctorat în psihologie clinică și a predat cursuri postuniversitare în domenii precum traume, psihopatologie și psihologia dezvoltării. De asemenea, a absolvit și o facultate cu specializarea în literatură comparată. Autoarea are educația, perspicacitatea și familiaritatea necesare pentru a dezvălui cum a creat familia sa cel mai periculos om din lume. Cu toate că Mary L. Trump a reușit să stea în afara luminii reflectoarelor cea mai mare parte a vieții sale, publicarea cărții despre unchiul său a schimbat totul. În cadrul acesteia, autoarea și-a asumat rolul de justițiar, dându-și seama că nu îi poate permite lui Donald să îi distrugă țara, la fel cum a observat că i-a distrus tatăl și familia.

În 1930 a ieșit de pe lista de Mondiale în ultimul moment. Nu erau destui bani pentru ca puștiul care juca la Banatul Timișoara și lucra la fabrica de argint să traverseze Oceanul, până în golful La Plata. Dar Dobay era tânăr. A semnat pentru Ripensia, a prins alte două turnee finale, a câștigat titluri și cupe, a fost golgeter al României de patru ori și a marcat 130 de goluri în 160 de meciuri jucate în prima divizie.

Se spunea despre el că ar fi fost cea mai bună extremă stânga din România. În 1934, la Trieste, a perforat poarta lui Planička, reușind singurul gol al tricolorilor la a doua ediție a Mondialului. A recidivat în 1938, când a înscris în ambele meciuri disputate împotriva Cubei, la Toulouse. Trei meciuri la Cupa Mondială, trei goluri – Dobay era primul nostru jucător care marca la două ediții diferite ale turneului final. Un record care a fost egalat abia șase decenii mai târziu. Povestea vieții marelui fotbalist, scrisă chiar de el, într-o reeditare apărută în această vară.

Dumitru Graur: Fabrica de goluri

„Şutul său puternic, din orice poziţie s-ar fi aflat, l-a făcut celebru pe continent. În scurt timp, Dobay ajunsese o adevărată fabrică de goluri. A marcat goluri memorabile, atât pentru Ripensia, cât şi pentru echipa naţională a României”.

Italienii l-au poreclit „Il Dio” și l-au pus, alături de Combi și Planička, printre cei mai mari goalkeeperi ai continentului. Românii l-au dus la un Mondial, dar nu l-au folosit, pentru că selecționerului unic i s-a părut că nu are nevoie de el într-un meci cu niște anonimi din Caraibe.

Mircea David a strâns doar 12 selecții la echipa națională, a făcut câteva meciuri de povestit copiilor și a fost de trei ori campion al României. Și-a pus mănușile în cui târziu, când se apropia de 40 de ani, iar George Mihalache a așternut pe hârtie povestea unei vieți extraordinare. Mircea David, legendarul portar român, își povestește aventurile și cariera, lectură ce se parcurge pe nerăsuflate.

Dumitru Graur : Ce jucători, ce istorie mare...

„Cartea are două mari calităţi: este extrem de veridică, fiind scrisă după datele conţinute într-un bloc-notes păstrat cu sfinţenie de însuşi eroul volumului. A doua este naturaleţea scriiturii; de multe ori pare un dialog al «Zeului» cu apropiaţii şi partenerii săi […] si după ce veţi încheia de citit, sunt sigur că veţi exclama: «Ce vremuri, ce jucători, ce istorie mare a avut fotbalul nostru!».

Dar Mexico ’70 a însemnat și amărăciunea „Gâscanului”, tristețea lui Coe, disperarea lui Rică Răducanu. Douăzecișidouă de legende ale fotbalului românesc s-au „îmbarcat” în paginile unei cărți pe care o citești pe nerăsuflate: „Naționala. Glorie fără noroc”. Bogdan Costea vă spune povestea unei generații care s-a născut la Londra, a strălucit la Guadalajara și s-a destrămat la Helsinki.

Cartea ne vorbeşte despre momentul unic al unei generaţii şi despre împlinirile tardive ale unora dintre reprezentanţii acesteia. Aflând despre ele, rămânem cu întrebarea: oare ştim să învăţăm din eşecuri?

„Povestea participării României la Campionatul Mondial de fotbal din Mexic este fascinantă. Și, probabil, una dintre cele mai frumoase din istoria echipei naționale. Dar, în același timp, este o poveste cu multe întrebări care n-au avut niciodată un răspuns concret, o istorie cu regrete, care a generat mii de pagini de ziar și destule cărți cum este și cea pe care o aveți în mâini.

Autorul acestei cărți, pe care merită să o citiți, mi-a amintit de vorbele celebrului poet latin Horațiu: «Vai, ce repede zboară anii!» și de cele ale lui Mihail Eminescu: «Trecut-au anii ca norii lungi pe șesuri și niciodată n-or să vină iară»”.

Omid Scobie este un scriitor stabilit in Londra, editor pentru Harper’s Bazaar, colaborator la ABC News, moderator al talkshowlui Good Morning America si gazda popularului podcast de pe ABC, „The Heir Pod”. Scobie a devenit o voce cu autoritate in prezentarea vietilor si proiectelor caritabile ale membrilor mai tineri ai Familiei Rega

Carolyn Durand este producator si scriitor. A petrecut aproape doua decenii lucrand in Londra, avand stranse legaturi cu oficialitati de la Palatul Buckingham, Palatul Kensington si Clarence House, participand totodata si la tot felul de evenimente internationale de maxima importanta. In acea perioada, ea a realizat mai multe interviuri cu membri ai Casei Regale britanice, inclusiv cu Printul Harry. Contribuie la „O, The Oprah Magazine”, la „Elle Magazine” si la alte companii de stiri americane si britanice.

VASILE PUȘCAȘ este Profesor Jean Monnet Ad Personam la Universitatea Babeș-Bolyai și cercetător la Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române – Filiala Cluj-Napoca. Este expert în relații internaționale și reputat fost diplomat. În perioada 2000-2004 a fost negociator-șef al României pentru aderarea la Uniunea Europeană, membru al Guvernului României. A absolvit studii de istorie și științe sociale și a obținut titlul de doctor în istorie la Universitatea Babeș-Bolyai. Domeniile sale de cercetare sunt: Istoria Contemporană, Relații Internaționale, Negocieri Europene, Relații Transatlantice și Europa Centrală și de Est.
Cărți: Dr. Petru Groza – pentru o „lume nouă” (1985, ediție topită),  Alma Mater Napocensis – Idealul universităţii moderne (1994), Al Doilea Război Mondial. Transilvania şi aranjamentele europene. 1940-1944 (1995), Pulsul istoriei în Europa Centrală (1998), Căderea României în Balcani (2000), Relaţii internaţionale contemporane (2003), Speranţă şi disperare – Negocieri româno-aliate, 1943-1944 (1995, 2003), Universitate-Societate-Modernizare (1995, 2003, 2019), Negociind cu Uniunea Europeană, 6 volume (2003-2005), ”Sticks and Carrots”. Regranting the Most-Favored-Nation Status for Romania (USA Congress, 1990-1996)/„Bastoane şi Morcovi”. Reacordarea Clauzei Naţiunii Celei Mai Favorizate (Congresul SUA, 1990-1996) (2006), European Negotiations. A Case Study: The Romania's Accession to EU (2006), Relaţii internaţionale/transnaţionale (2005, 2007), România şi iar România. Note pentru o istorie a prezentului (2007), România spre Uniunea Europeană. Negocierile de aderare (2000-2004) (2007), România: de la preaderare la postaderare (2008), Teme europene (2008), Euro-Topics (2009), International/Transnational Relations (2009), Managing Global Interdependencies (2010), Europa în criză (2011), Uniunea Europeană. State-Pieţe-Cetăţeni (2011), Spiritul european, azi (2012), EU Accession Negotiations (A Handbook) (2013), Negocieri pentru parteneriate (2016), România şi calea de viaţă europeană (2017), Philip E. Mosely despre Transilvania și Basarabia (2017), Iuliu Maniu văzut de românii americani (2018), Marea Unire – 1918 – România Mare (2018), Dictatul de la Viena, Transilvania și relațiile româno-ungare (1940-1944) (2020).

LIVIU MIHAIL GIURGIU s-a născut la 11 februarie 1944, în Luncoiu de Jos, județul Hunedoara. Este doctor în fizică cu distincția Magna Cum Laude și absolvent al Facultăţii de Fizică din Cluj-Napoca. Între 1968 și 1976 a fost fizician principal la Universitatea Babeș-Bolyai, iar între 1976 și 2007, cercetător principal la Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare pentru Tehnologii Izotopice și Moleculare și șef al laboratorului „Fizica Sistemelor Nanostructurate Multifuncționale”. Între 1973 și 1974 a fost specialist researcher la Departamentul de Chimie al Universității Michigan (SUA), între 1982 și 1984, cercetător invitat la Institutul de Fizică Moleculară din Poznań (Polonia), iar între 1992 și 2003, profesor invitat la Institutul de Fizică al Universității din Stuttgart (Germania). Ulterior, între 2003 și 2007, a fost profesor invitat la Graduate College on Magnetic Resonance din cadrul aceleiași Universități și la Centrul Național pentru Cercetare Științifică „Demokritos” din Atena (Grecia).
Este membru al Grupului European AMPERE de Rezonanță Magnetică, al Societății Internaționale ISMAR, al Consorțiului Balcanic COSENT de materiale nanostructurate și nanotehnologii și al Societății Române de Fizică.
A obținut, în 1992, Premiul HERAEUS pentru rezultatele din domeniul rezonanței magnetice, acordat de Institutul de Fizică 2 al Universității Stuttgart.
Deținător al unui brevet de invenție, nr. 76094/ 29.11.1980, pentru „Material pentru îmbinare și etanșare a electrodului central pentru bujii și etanșarea bujiilor și procedeu de obținere a acestuia”. A pus bazele și a dezvoltat patru direcții de aplicare a spectroscopiei RES, cu impact deosebit pe plan național și internațional.
A fost directorul a 12 proiecte și granturi de cercetare și coordonatorul grupului de cercetare în trei proiecte europene și trei acorduri de cooperare interguvernamentală.
A publicat peste 60 de articole și comunicări, dintre care 40 de lucrări au apărut în reviste cotate ISI. Co-autor al cărții Dinamica de spin investigată prin RES în manganiți cu magnetorezistență colosală (Editura Presa Universitară Clujeană, 2009) și al capitolului „Nanostructured Polypyrrole and Composites” din cartea Polymeric Nanostructures and their Applications, (Ed. H.S. Nalwa, American Scientific Publishers, ISBN: 1-58883-068-3, 2006).

Pep Guardiola este cel mai titrat antrenor de fotbal din lume. Dupa ce a fost numit managerul primei echipe a Barcelonei in 2008, acesta a transformat-o, in opinia multor comentatori si iubitori ai fotbalului, in cea mai buna echipa a tuturor timpurilor, castigand treisprezece trofee majore in patru ani. Cei trei ani care au urmat la Bayern Munchen i-au adus in palmares si alte trofee: a castigat campionatul in fiecare sezon in care s-a aflat la carma echipei si doua „duble”, respectiv cupa si campionatul german.

Dupa care a acceptat cea mai mare provocare a carierei sale, aceea de a prelua echipa Manchester City in 2016. Sub conducerea sa, aceasta a devenit o prezenta constanta in marile competitii. In cel de-al doilea sezon la club a castigat mult-disputatul titlu Premier League, doborand numeroase recorduri si castigand un numar legendar de 100 de puncte. In urmatorul sezon a castigat din nou titlul Premier League plus Cupa EFL (English Football League) si Cupa FA (Football Association), devenind primul manager care a castigat vreodata „Tripla” britanica. Si totul in stilul pur Guardiola.

Mi-e dor de-ai mei intr-un fel pe care cuvintele nu-l pot descrie. Intr-un fel surd si mereu prezent. Cartea asta nu e despre mine. Si nu e, in niciun caz, o carte despre sport, asa cum intelegem noi sportul. Pentru ca nu sunt un sportiv, n-am fost niciodata. Nu-mi permit sa vorbesc despre sport eu, un orbecaitor cu pretentii, in fata unor mari sportivi romani care chiar au ce spune. Pe de alta parte, ceea ce fac eu nu e neaparat sport, mi-e din ce in ce mai clar ca sunt doar un cautator.

Nu stiu nici eu despre ce e cartea asta. Uneori imi vine sa spun ca e o carte de povesti. Dar stiu sigur despre ce nu e. Nu e despre succes, am spus mereu ca succesul meu e suma esecurilor mele, doar ele m-au ridicat. Nu e despre recorduri, n-am stabilit niciunul. Nu e jurnal de curse sportive, e plina lumea de sportivi adevarati pentru care conteaza timpii, secundele in minus sau distantele cucerite. Nu e un manual, nu sunt deloc vreun model, stiu ca multi sunt intrigati de maniera in care tratez sportul. Doar ca oamenii astia nu inteleg ca n-am nicio datorie fata de ei, sunt supus doar lamei mele.

Insa mi-ar placea daca scriitura asta ar ramane o declaratie de dragoste. Un genunchi pus jos in fata alor mei, pentru tot ce mi-au dat. Un modest omagiu pentru toti salvatorii din lumea asta, indiferent daca sunt chirurgi, salvamari sau nestiuti.

Un dor nesfarsit pentru puntile noastre simple si precare, fara de care n-am fi decat niste orbecaitori inutili.

Philip Douglas „Phil” Jackson (n.1945) este, fără niciun dubiu, cel mai titrat antrenor din istoria NBA. În 1996, Jackson a intrat în Top Ten al celor mai buni antrenori ai tuturor timpurilor, iar în 2007 a fost inclus în Naismith Memorial Basketball Hall of Fame. Phil deține recordul pentru cele mai multe prezențe în campionatele NBA, ca jucător și antrenor.

Între 1989 și 1998, Phil a antrenat Chicago Bulls, perioadă în care echipa a câștigat șase titluri NBA. Cu Los Angeles Lakers a câștigat cinci campionate, între 2000 și 2010. În total, Jackson a adunat 11 tituri NBA, depășind recordul de 9 titluri realizat, înaintea sa, de celebrul Red Auerbach.

Între 2014 și 2017 a fost președinte al New York Knicks. În prezent s-a retras la Montana și se ocupă de grădinărit.

Hugh Delehanty a lucrat ca redactor la Sports Illustrated și People. A colaborat cu Phil Jackson și la cartea de memorii Sacred Hoops.

Deena Kastor (n.1973) a reușit un număr impresionant de recorduri, atât la distanțe de 5000 de metri, cât și la maraton, obținând Medalia de Bronz la Jocurile Olimpice de la Atena în 2004, prima medalie olimpică americană la această probă, după 20 de ani. Este deținătoarea de opt ori a titlului de campioană națională la cross country. Recordul ei de două ore și 19 minute la proba de maraton feminin din Statele Unite încă nu a fost depășit.

Michelle Hamilton este jurnalist pe teme de sănătate, fitness și dezvoltare personală. Lucrările ei au apărut în The New York Times, Runner’s World, Outside, Bicycling, Women’s Health, espnW și San Francisco.

MARY LAURA PHILPOTT s-a născut în Nashville, Tennessee. A publicat eseuri pe teme culturale și recenzii literare în The New York Times, The Washington Post și The Atlantic. A scris volumul umoristic Penguins with People Problems (Pinguini cu probleme cât se poate de umane) și I Miss You When I Blink (Mi-e dor de tine când clipesc), care a cunoscut un succes de public răsunător, fiind nominalizată printre cele mai bune titluri ale anului de Esquire, BuzzFeed, Bustle, HelloGiggles, She Reads și Literary Hub. | marylauraphilpott.com

O conversație în timp de pandemie. Doi oameni diferiți, care stabilesc un dialog consistent și nobil. Subiecte variate, sensibile. Personalități evocate cu dragoste. Nostalgie, tristețe, îmbinate cu bucurie și speranță. În câteva cuvinte, aceasta este cartea Despre ce nu se uită, un moment de înălțare și liniște, despre timpuri trecute și prezente. Și, de ce nu, viitoare.

Bestseller The New York Times

„O autobiografie care creează o dependență la fel de periculoasă ca drogurile luate de autor.” (Kirkus Reviews)

În stilul său colorat şi spumos, Ozzy Osbourne, o legendă a rockului, îşi deapănă incredibila poveste de viaţă, de la copilăria petrecută în sărăcie şi adolescenţa marcată de o condamnare la închisoare pînă la anii celebrităţii, presăraţi cu abuzuri, accese de violenţă şi accidente aproape mortale. Pendulînd între tragic şi comic, povestea începe în Aston, un orăşel industrial dezolant din Marea Britanie, unde tînărul John Osbourne încearcă să-şi facă un viitor şi să cîştige un ban mai întîi ca muncitor în fabrică şi în abator, apoi dînd spargeri mărunte. După un şir de eşecuri, Ozzy se îndreaptă spre muzică, unica lui şansă de-a fenta destinul sumbru ce-i aşteaptă pe majoritatea locuitorilor din Aston. Cititorii vor fi martorii începuturilor trupei Black Sabbath şi ai transformării lui Ozzy în starul rock care a vîndut peste o sută de milioane de discuri. Dincolo de strălucirea celebrităţii, muzicianul vorbeşte cu regret despre latura întunecată a personalităţii sale: dependenţa de alcool şi droguri, predilecţia pentru arme şi cruzimea faţă de animale.

„Tata zicea mereu că într-o zi o să fac ceva măreţ.
— Am o presimţire în legătură cu tine, John Osbourne, îmi spunea după cîteva beri. Ori o să faci ceva foarte special, ori o să înfunzi puşcăria.
Bătrînu’ a avut dreptate.
Am ajuns la pîrnaie înainte să fac optişpe ani.”
(Ozzy Osbourne)

„Orice Prinţ al Întunericului demn de acest titlu se poate aştepta la o viaţă de luptă, iar Ozzy ne-a împărtăşit deja mare parte din lupta lui. A rămas ceva pentru o autobiografie? Din fericire, da, o parte plină de umor negru, pe alocuri sentimentală.” (The Guardian)

„Pe fiecare pagină din această autobiografie megadistractivă şi uneori dureros de sinceră pare să fie măcar o poantă dintr-o glumă bună.” (Uncut)

ALAN ALDA (n. 1936, New York) este un cunoscut actor, regizor si scenarist american de origine italiana. L-a interpretat timp de 11 ani pe Hawkeye Pierce în M*A*S*H, aparand in toate episoadele acestui celebru serial TV; a scris scenariile a 19 episoade ale aceluiasi serial si a regizat 32. A jucat adesea pe Broadway, fiind nominalizat de doua ori pentru Premiul Tony de excelenta in teatru. A indeplinit, tot vreme de 11 ani, rolul de gazda a serialului documentar TV Scientific American Frontiers. A fost nominalizat (prima oara in 2004) pentru Premiul Academiei de Film a SUA pentru rolul din Aviatorul, regizat de Martin Scorsese.A castigat cinci premii Emmy (fiind nominalizat pentru 32) - unul dintre ele în 2006, pentru interpretarea rolului lui Arnold Vinick din serialul TV The West Wing (Viata la Casa Alba) -, sapte premii People's Choice, sase premii Golden Globe si trei premii Directors Guild of America.A scris doua carti de memorii: Never Have Your Dog Stuffed (Sa nu-ti impaiezi niciodata cainele), in 2005, si Things I Overheard While Talking to Myself, in 2007 . Este casatorit cu autoarea de carti pentru copii i fotografa Arlene Alda; sotii Alda au trei fiice si sapte nepoti.

În 1966, Fan Shen, în vârstă de 12 ani, devine membru al Gărzilor Roșii, fiind antrenat astfel în tăvălugul Revoluției Culturale din China. Entuziasmul inițial este urmat foarte curând de dezamăgire, dezgust și teamă, când înțelege că devine complice la torturarea și uciderea dușmanilor politici. De unul singur nu este doar relatarea experiențelor unui tânăr care se maturizează într-o epocă a terorii, ci și o neașteptată poveste picarescă: Shen reușește, prin curaj, viclenie, istețime, tenacitate și inventivitate, urmând un drum presărat cu pericole și capcane, să evadeze dintr-un regim opresiv și să iasă învingător în lupta cu sistemul.

„Oricine vrea să fie arhitectul propriului destin ar trebui să studieze aceste memorii, un testament al spiritului uman.“ — Foreword

„O carte de memorii care se citește obsesiv... Stilul sarcastic, anecdotic al lui Shen te face să citești mai departe cu sufletul la gură, ca să vezi cum învinge în cele din urmă.“ — Booklist

Pe copertă: Familia lui Fan Shen în Piața Tian’anmen, 1967 (fotografie din arhiva autorului)

Autobiografie a uneia dintre cele mai strălucitoare stele din lumea filmului, volumul reface portretul unei femei care a definit o epocă. În paginile vii ale singurei sale autobiografii oficiale, sunt redate sentimentele cele mai intime ale autoarei, bucuriile și necazurile care o aduc mai aproape de oamenii obișnuiți. Nu mai este doar o imagine de pe coperta unei reviste sau de pe afișele unor filme, ci un trup și un suflet.Femeia al cărei zâmbet a cucerit lumea își povestește trăirile cu simplitate și înțelepciune, încântându-și cititorii.

Audrey Hepburn a făcut parte din Rezistența olandeză. A lucrat ca asistent medical în timpul bătăliei de la Arnhem, când a avut loc execuția brutală a unchiului ei și a trecut prin calvarul foametei din timpul iernii lui 1944. Cartea prezintă amintirile ei, interviuri cu oameni care au cunoscut-o în război, jurnale de război și cercetări în arhivele olandeze secretizate, din care vom descoperi povestea nevăzută a lui Audrey Hepburn sub tensiunea celui de-al Doilea Război Mondial.

FLEA este un muzician și, ocazional, actor american, născut în Australia. Este cunoscut mai ales ca basistul și membrul fondator al trupei Red Hot Chili Peppers, și cofondator al The Silverlake Conservatory of Music.

David Fajgenbaum, medic, absolvent de MBA și al unui masterat în Știinte, a urmat cursurile Universității Georgetown, ale Universității Oxford, ale Universității Pennsylvania și ale Școlii de afaceri Wharton. Este asistent la Facultatea de Medicină a Universității din Pennsylvania și director asociat al Orphan Disease Center, cofondator și director executiv al Rețelei Naționale de Susținere a Studenților „Mame și tați în suferință”.

Munca doctorului Fajgenbaum a fost recunoscută prin numeroase premii, inclusiv premiul Forbes „30 sub 30” în domeniul sănătății și RARE Champion of Hope Award pentru știință. A fost portretizat în publicații importante, precum New York Times, Forbes, Science, Reader's Digest și emisiunea Today. Trăiește în Philadelphia, împreună cu soția lui, Caitlin, și fiica lor, Amelia.

JENI (sau JENNY) ACTERIAN (1916, Constanţa – 1958, Bucureşti), de fapt Eugenia Maria Acterian, sora lui Haig şi a lui Arşavir Acterian. A făcut primii ani de şcoală la Notre Dame de Sion în Bucureşti. A dat apoi examenele, inclusiv pe cel de bacalaureat, în particular şi s-a înscris la Facultatea de Litere şi Filozofie, pe care o va încheia în 1940 cu o teză de licenţă pe o temă de logica matematică: Raţionamentul prin coerenţă. Autoarea tezei este remarcată de profesorul Alphonse Dupront, directorul Institutului Francez, care îi promite o bursă în vederea unui doctorat la Sorbona (nu-şi va putea îndeplini promisiunea din cauza declanşării războiului) şi îi oferă un scurt voiaj la Paris, în compania colegilor de facultate Ion Frunzetti, Ştefan Popescu, Eleonora Costescu, Simion Stolnicu ş.a. Nevoită să-şi câştige existenţa, este ajutată de Mircea Vulcănescu, în calitatea sa de subsecretar de stat la Finanţe, să se angajeze pe un post de referent la C.A.F.A. (Casa Autonomă de Finanţare şi Amortizare). Se înscrie după o vreme la Conservatorul de Artă Dramatică (1947), secţia Regie. Totodată, face asistenţă de regie pe lângă Marieta (sau Marietta) Sadova, soţia lui Haig Acterian, şi Liviu Ciulei la Teatrele Odeon, Municipal şi Tineretului, sub numele de scenă Jeny Arnota. Traduce piese din franceză şi engleză. După ce îşi ia diploma de regizor, părăseşte postul de la C.A.F.A. şi se angajează la Teatrul Municipal, iar ulterior la Teatrul Tineretului; regizează unele piese şi în teatre de provincie. Se căsătoreşte cu un tânăr actor, dar căsnicia cu el o dezamăgeşte în asemenea măsură încât se cufundă în ceea ce azi s-ar numi o depresie severă: timp de peste o lună, se închide în casă şi, rămânând într-o muţenie absolută, nu mănâncă şi nu face nimic altceva decât să fumeze încontinuu. Revine apoi la o viaţă normală, dar nu se duce în provincie, unde fusese mutată cu slujba, ci stă acasă, traducând piese de teatru. Se îmbolnăveşte de maladia Hodgkin (limfogranulomatoză malignă), pe atunci practic incurabilă, şi moare în varstă de numai 42 de ani.Deşi opera ei cuprinde doar un excepţional jurnal şi un volum de corespondenţă, ambele apărute postum, Jeni Acterian face parte cu siguranţă din familia marilor intelectuali interbelici. I-a cunoscut personal, de altfel, pe cei mai mulţi: Mircea Eliade, Eugen Ionescu, Emil Cioran, Petre Ţuţea, Petru Comarnescu, Marieta Sadova, Constantin Noica, Alexandru Dragomir, Mihai Rădulescu, Cella Delavrancea, Mihail Sebastian etc. Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu şi alţi profesori celebri în epocă au fost audiaţi de ea la facultate. A fost bună prietenă cu Marieta Rareş, Clody Berthola, Lucia Vasiliu, Nuni Dona, Rori Nasta şi, mai ales, cu Alice Botez.

     Ishmael Beah este un militant pentru drepturile omului născut în 1980 în Sierra Leone. În 2007, a fost numit ambasador UNICEF și activist pentru drepturile copiilor afectați de război. În același an, a înființat Fundația Ishmael Beah pentru a-i ajuta pe acești copii să se reintegreze în societate și să ducă o viață mai bună. A scris la nenumărate publicații, printre care The New York Times, The New York Times Magazine, Time, International Herald Tribune, Vespertine Press, The Guardian. Cartea sa de debut, Departe de casă. Memoriile unui copil-soldat (A Long Way Gone. Memoirs of a Boy Soldier, 2007), prezintă experiența traumatizantă a copilului-soldat, forțat să lupte în războiul civil din Sierra Leone (1990–2002). Este și autorul cărților Radiance of Tomorrow (2014) și A Little Family (2020). A absolvit Oberlin College din Ohio, SUA, fiind licențiat în științe politice.

Cătălin Gomboș și-a petrecut o parte din copilărie în Libia (1981–1985) și adolescența în Kuwait (1993–1994) și Irak (1994–1997).

Din 2001, lucrează ca jurnalist și a fost corespondent de război de mai multe ori, între 2003 și 2008, în Irak și Afganistan, iar pentru intervale mai scurte de timp s-a aflat și în alte țări din regiune, printre care Iordania, Israel, Liban și Siria, precum și în Cisiordania și Gaza (2017).

Între 2009 și 2012, a fost corespondent în Republica Moldova, unde a contribuit la înființarea și coordonarea Radio Chișinău, primul post de radio de actualități întemeiat de SRR în afara granițelor.

Din 2012, lucrează ca editor specializat pe știri externe la Radio România și scrie cu regularitate analize despre știrile internaționale, în principal din Orientul Mijlociu, la diferite publicații.

Matilda-Maria Feliksovna Kșesinskaia (1872−1971), cunoscută drept prințesa Romanovskaia-Krasinskaia după căsătoria cu Marele Duce Andrei Vladimirovici, a fost o balerină rusă de origine poloneză, prim-balerină a Teatrelor Imperiale din Sankt Petersburg. După Revoluția Rusă a emigrat în Franța, unde și-a deschis o școală de balet în cadrul căreia s-au format unele dintre cele mai celebre staruri ale baletului din secolul al XX-lea: Margot Fonteyn, Alicia Markova, Tatiana Riabușkina, Tamara Tumanova și Maurice Béjart.

ION RAŢIU (1917–2000) s-a născut la Turda. La vârsta de 21 de ani a obţinut licenţa în Drept. După ce a absolvit cursurile Şcolii de ofiţeri de rezervă de la Craiova, a fost trimis la Regimentul 31 Artilerie din Cluj. În primăvara anului 1940, la iniţiativa unchiului său, Viorel V. Tilea, a plecat la Londra devenind cancelar diurnist la Legaţia României.
După instaurarea regimului Antonescu și-a dat demisia de la legație și a rămas în Marea Britanie unde și-a continuat studiile ca bursier la Cambridge. A devenit unul dintre liderii emigraţiei româneşti. S-a remarcat în cadrul Central European Student and Youth Society, Free Romanian Movement, a fost corespondent al mai multor ziare, agenţii de presă şi posturi de radio din Occident. Din anul 1984, a înfiinţat şi condus Uniunea Mondială a Românilor Liberi. În ianuarie 1990 s-a întors în România și a candidat la Preşedinţie. A fost deputat în Parlamentul României, vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor, respectiv reprezentant al României la North Atlantic Parliamentary Council (NATO). În 1991 a fondat ziarul Cotidianul. A scris, printre altele: Policy for the West (1957), România de astăzi. Comunism sau independență? (1977), Moscova sfidează lumea (1990), Cine mă cunoaște în țară așa cum sunt? (1991), Politica pentru Occident (1992), Clive și Anna: piesă în două acte (1995).

PIA ALIMĂNEŞTIANU (1872–1962), urmaşă de boieri argeşeni, a fost fiica lui Ion C. Brătianu (1821–1891), prim-ministru al României, unul dintre artizanii independenţei şi modernizării ţării, şi a Piei Brătianu născută Pleşoianu. Face parte dintr-o generaţie excepţională a neamului Brătienilor, fiind soră cu Ion (Ionel) I.C. Brătianu (1864–1927), cu Vintilă I.C. Brătianu (1867–1930), cu Constantin (Dinu) I.C. Brătianu (1866–1950), cu Sabina Cantacuzino şi Maria Pillat. A fost măritată cu politicianul Alexandru Alimăneştianu (1874–1946). În perioada interbelică a fost implicată în numeroase activităţi caritabile, în fondarea şi conducerea Ligii Naţionale a Femeilor Române, a Universităţii Libere, a Institutului de Puericultură și Educatoare.

GABRIEL-DUMITRU CULCER s-a născut la 2 iulie 1907, ca fiu al Marioarei Petrescu și al doctorului Max Culcer din Târgu Jiu, descendent al familiilor boierești Otetelișanu, Bălcescu și Aman și al Culcerilor din Ardeal, înnobilați probabil de Regele Ungariei prin secolul al XVIII-lea. În urma divorțului părinților, Gabriel a fost crescut de bunicii paterni. Absolvent al Liceului Militar din Craiova și apoi al Școlii Politehnice, a fost trimis de guvernul României în Franța, ca membru al Comisiei de recepție de la uzinele „Schneider Creuzot”, unde a lucrat până în 1942. Gabriel și familia sa au ales să se întoarcă în România, unde au dat piept cu mersul implacabil al istoriei: în 1946 este nevoit să părăsească armata, iar în 1959 soția sa, Stanca (Coca), este condamnată la opt ani de închisoare (a executat patru la Miercurea Ciuc), pentru „uneltire contra ordinii sociale”. Adăpostise un coleg urmărit de autoritățile comuniste. Gabriel s-a stins din viață în 1986.

DAN MUNTEANU COLAN (n. 1944, România) este doctor în filologie romanica și profesor emerit la Universitatea din Las Palmas de Gran Canaria, Spania. A publicat aproape 80 de volume si 300 de articole de specialitate și recenzii.

A tradus din literatura hispanică, braziliană și franceză opere precum: Amadís de Gaula; Velázquez. Goya de José Ortega y Gasset, Tuareg de Alberto Vázquez-Figueroa, (în colaborare cu Eugenia Alexe Munteanu), Tangoul vechii garzi, Falcó de Arturo Pérez-Reverte, Recursul la metodă, Concert baroc, Ritualul primăverii, Pașii pierduți de Alejo Carpentier, precum și Convorbiri telefonice, Detectivii sălbatici, Amuleta de Roberto Bolaño. De asemenea, a tălmăcit din literatura română în limba spaniolă, făcând cunoscută peste hotare opera unor scriitori precum: George Bacovia, Ioan Es. Pop sau Stelian Țurlea.