Biografii - Memorii & Jurnale

Universul copilariei este magic, cu locuri sau jucarii speciale, prieteni care iti vor ramine alaturi toata viata, parinti si bunici, companioni de nadejde ca pisoii sau cateii, aventurile din scoala ori iubirile trecatoare, dar de o intensitate nemaiintilnita. Vesele sau pline de melancolie, povestile din Cartea copilariilor ne poarta in aceasta lume. Asemenea aromelor de demult, ele ne vor trezi amintiri ascunse, facindu-ne sa retraim momentele pline de farmec ale celei mai frumoase virste.

Colecția Corint Istorie cu blazon comemorează centenarul Primului Război Mondial cu o nouă lucrare dedicată adulților pasionați de povestea unei lumi care a strălucit prin spiritul de sacrificiu și simțul datoriei.

„Eroii nu stau pe gânduri, nu se lasă purtaţi de zbuciumări sufleteşti. Ei acţionează. Imaginaţia lor e legată de lucruri concrete şi imediate. De cele mai multe ori sunt obligaţi să răspundă realităţii date: să ţină focul aprins, să caute ceva de mâncare, să facă rost de o haină în plus, să aşeze paiele aşternutului, să găsească o bucăţică de pâine şi un blid de lături. Ofiţerii umblă fiecare cu câte un ciob de oală sau cu câte o cutie goală de conserve în mână; în haine murdare şi zdrenţuite, necontenit flămânzi şi îngheţaţi [...].” Ion Bulei                                                                                                                                                                 

Din Cuprins:
◊ Cum sa te simti discriminat cand nu cunosti cuvantul?
◊ Angajament feminist si competente "masculine" prin prisma unui parcurs atipic
◊ O fetita in palton verde… in cautarea dreptatii
◊ Dincolo de mit. O experienta masculina de la sfarsit de mileniu

Acest proiect editorial, situat la intersectia dintre stiinta si viata, teorie si biografie, public si privat, propune un exercitiu (auto)reflexiv, pe cat de putin explorat in campul stiintelor socio-umane si politice de astazi, pe atat de necesar intelegerii si definirii constiente a dinamicii rolurilor si relatiilor noastre de gen. Principalul scop al proiectului consta in reconstituirea subiectiva a reprezentarilor cu privire la feminitate masculinitate, configurate la granita traseului personal si profesional al femeilor si barbatilor, din mediul universitar si de cercetare. Volumul reuneste, asadar, povestiri de viata din perspectiva genului, redactate de autori si autoare din universitati din Romania si din alte tari europene (Franta, Italia, Finlanda). Textele reunite in acest volum reprezinta mai mult decat un demers academic neutru, menit sa raspunda unor obiective de cercetare stiintifica. Ele sunt ipostaze narative si interogative profund umane cu privire la traiectoriile noastre de cariera-viata, ca femei si barbati, surprinzand secvente ale unui proces continuu de (re)definire personala si profesionala. Alina Hurubean

În zorii întunecaţi ai zilei de 3 martie 1949, întreaga aristocraţie transilvăneană a fost luată pe sus din paturi şi încărcată în camioane. În aceeaşi zi, Partidul Muncitoresc Român anunţa cu mare satisfacţie deportarea tuturor marilor moşieri şi confiscarea averilor acestora. Pentru victoria definitivă a comunismului se impunea distrugerea ultimilor duşmani de clasă.
Sub teroarea regimului lui Gheorghiu-Dej şi mai târziu al lui Ceauşescu, aristocraţii au fost nevoiţi să ducă o viaţă dublă: în timpul zilei lucrau în cariere de piatră, în combinate siderurgice şi în ateliere de tâmplărie; seara se adunau în secret pentru a perpetua ritualurile unei lumi apuse.
Pentru a se documenta asupra acestui episod prea puţin cunoscut din istoria recentă, Jaap Scholten a călătorit mult în România şi Ungaria, în căutarea puţinilor aristocraţi rămaşi în viaţă, martori ai evenimentelor din noaptea de 3 martie 1949. A vorbit cu oameni care au supravieţuit gulagului românesc şi s-a întâlnit cu membrii tinerei generaţii, descendenţi ai acestor distinşi nobili, pentru a discuta cu ei despre situaţia retrocedării proprietăţilor lor şi despre viitor. Cum se poate reconstrui ceva într-o ţară confruntată cu realitatea unui vid moral?

„Cartea lui Jaap Scholten despre nobilimea maghiară recuperează şi salvează o parte din istoria Transilvaniei care aparţine, în egală măsură, ungurilor şi românilor. O istorie plină de frumuseţi subtile sau spectaculoase, de iubiri şi de excentricităţi ca în romanele lui Miklós Bánffy [...], dar şi de suferinţe şi pierderi îngrozitoare.” FILIP-LUCIAN IORGA

Există momente în care, pur şi simplu, ŞTII. Eu am ştiut că şansa de a fi confidentul unor genii te face un fel de legatar testamentar. Şi trebuie doar să fiu fericit că m-au ales pe mine. Tu, cititorule, ai ştiut că aura unică a acestor oameni te îmbogăţeşte, doar privindu-i. Ei, marii artişti, au ştiut că acea clipă în care au vorbit cu mine, poate ultima, trebuie să aibă obligatoriu un sens, egal cu tot ce au trăit. Noi, cu toţii, trebuie să ştim: această conjugare, de fiecare dată când suntem contemporani cu un om mare, e necesară. Dacă nu vrem să fim pierduţi.

Fenomenele deosebit de complexe ale terorismului şi crimei organizate cresc şi ating cote din ce în ce mai alarmante. Pericolele care se prefigurează odată cu evoluţia metodelor şi cu finanţările uriaşe, precum şi conflictele politico-militare mondiale sunt oprite doar de profesionalismul extraordinar al trupelor din unităţile speciale, eroii zilelor noastre care fac ca acest flagel să fie combătut, într-o luptă acerbă pentru protejarea vieţii, a libertăţii şi a drepturilor fundamentale ale omului. Cartea de faţă descrie partea nevăzută a unor intervenţii reale ale forţelor antitero din 16 state precum: SUA, Rusia, Israel, Iordania şi alte 12 de pe teritoriul Europei şi s-a bucurat de un succes răsunător şi în alte ţări.

O fereastră deschisă către o lume închisă. Suspans până la ultima pagină.

JUDITH GROHMANN este o jurnalistă cunoscută mai ales prin faptul că a fost primul civil căruia i s-a permis să pătrundă în lumea discretă, dar letală pentru răufăcători, a unităţilor speciale.

Volumul cuprinde un amplu interviu despre exilul celebrului fotograf Dan Grigorescu-Negropontes, fiul generalului Eremia Grigorescu. Prin amabilitatea Arianei Negropontes, soția lui Dan Grigorescu-Negropontes, volumul cuprinde numeroase fotografii din arhivele familiilor Negropontes și Grigorescu.

„În vara anului 2008, mă aflam la Paris să pregătesc spre publicare un volum din opera scriitorului, fotografului și gazetarului Dan Er. Grigorescu-Negropontes (1917-1990). Am avut atunci prilejul să stau mai mult de vorbă despre Dan cu Ariana Negropontes, soția acestuia, care i-a fost alături mai bine de treizeci de ani și l-a însoțit în multe din periplurile sale. Aveam să descopăr, spre surprinderea mea, cât de puține lucruri știam despre destinul absolut neobișnuit al omului și artistului pe care îl întâlnisem cu ani buni în urmă, cu care mă împrietenisem și pe care avusesem impresia că îl cunosc cât de cât. Descopeream, în același timp, în Ariana Negropontes o povestitoare talentată, cu o memorie prodigioasă. Cum am găsit extrem de interesante lucrurile pe care mi le povestea, despre felul cum s-a născut o carte sau alta, despre oamenii cu care Dan a venit în contact, despre concepțiile sale și valorile în care credea, i-am cerut Arianei permisiunea să înregistrez convorbirile noastre.

Așa s-a născut această carte pe care o ofer cititorului cu speranța că îl va ajuta să înțeleagă mai bine o epocă, prin întâlnirea cu omul și artistul de excepție Dan Er. Grigorescu-Negropontes.” Crisula Ștefănescu

Dan Er. Grigorescu s-a născut în 1917 la Bârlad, ca fiu al Elenei Negropontes, descendenta unei familii de bancheri, și al Generalului Eremia Grigorescu, învingătorul de la Mărășești și Oituz, ale cărui cuvinte „Pe aici nu se trece" au rămas celebre. În 1919, când Dan avea un an și opt luni, Generalul moare pe neașteptate, răpus de gripa spaniolă care făcea ravagii la începutul secolului trecut. În urma morții Generalului, Elena Grigorescu, însoțită de Dan, pleacă la Paris. Stă cam nouă luni din an; vara se întoarce în țară. Astfel, Dan avea să-și petreacă bună parte din copilărie în Franța, unde își face școala primară și primii ani de liceu la Janson de Sailly, iar verile, la moșiile de la Grozești și Ivești.

Volumul cuprinde 27 de scrisori adresate de LIA MANOLIU fratelui său mai mic, Iacint Manoliu, în anul 1968, an în care Lia a devenit campioană olimpică la aruncarea discului, la Jocurile Olimpice de la Mexico-City. În acel an, Iacint Manoliu se afla în Statele Unite ale Americii, plecat pentru un stagiu de cercetare și studii, cu o bursă Fulbright. Scrisorile, trimise de Lia Manoliu din România și din țările în care se afla pentru a participa la concursuri internaționale, se constituie într-un jurnal al acelui an, în paginile căruia putem urmări gândurile, strădaniile și succesele legendarei campioane, vestită pentru participarea ei la 6 olimpiade și pentru câștigarea mai multor medalii olimpice, între care o medalie de aur la Mexico-City.
Textul scrisorilor este completat de comentariile lui Iacint Manoliu, de o scurtă poveste a vieții Liei Manoliu, precum și de gândurile Liei despre olimpism și despre cele 6 olimpiade ale ei, mărturisite într-un interviu dat la TVR în preajma Jocurilor Olimpice din 1996 de la Atlanta, când Lia Manoliu era Președinte al Comitetului Olimpic Român.

Este interesant de urmărit cum diferă tonul scrisorilor Liei Manoliu, funcție de locul din care sunt trimise: rezervat și reținut, cu conștiința faptului că scrisoarea va fi citită de Securitate, atunci când sportiva scrie din România, și mult mai liber, cu comentarii amuzante, nereținute, atunci când scrie din țările în care participă la competiții.

Codruţ Constantinescu este istoric şi scriitor. A publicat volumele "Hai-hui prin Occident" (Editura Premier, Ploieşti, 2004), "Studii irlandeze" (Editura Institutului European, Iaşi, 2006), "Enervări sau despre bucuria de a trăi în România" (Editura Polirom, Iaşi, 2007 în colaborare cu Mirel Bănică), "A trăi pentru a citi" (Editura Karta-graphic, Ploieşti, 2008), "În labirint sunt umbre şi lumini" (Editura Vremea, Bucureşti, 2011), "Mirajul utopiei. Călătoriile în URSS: control şi propagandă" (Editura Vremea, Bucureşti, 2013), "Epistolar genovez" (Editura Vremea, Bucureşti, 2015). A publicat articole în numeroase publicaţii din România.

Cartea de față nu poate cuprinde decât o mică parte dintre mărturiile lăsate de supraviețuitorii Gulagului. Am preferat să prezentăm nu numai liniile directoare ale vieții și morții în Gulag (suferința, foamea, frânturi de normalitate, ideea de evadare etc.), ci și să-i împărtășim cititorului destinul individual al celor care au avut norocul să supraviețuiască. Traseele și experiențele lor atât de umane sunt relevante pentru natura criminală a sistemului, fiecare având ceva din Odiseea lui Ulise, rătăcind din insulă în insulă, din lagăr în lagăr, din traumă în traumă, agățându-se de viață pentru a relata chinurile trăite (mulți dintre cei care și-au scris mărturiile recunosc că aceasta a fost o datorie care i-a ținut în viață și le-a permis să lupte). Codruț Constantinescu

Prezenta ediție reproduce volumul "Istoria vieții mele" al scriitorului basarabean Teodor Vârnav (1801?-1868),  descoperit de folcloristul Artur Gorovei şi publicat pentru prima dată tot de el, în 1892 şi 1893, în „Gazeta săteanului”, ce apărea la Râmnicu Sărat.

„Fie-ne îngăduit să atragem luarea-aminte că Teodor Vârnav, dintre toţi memorialiştii noştri, n-a fost numai primul în dată, dar şi întâiul şi unicul care şi-a mărturisit fără ruşine, dar şi fără cinism, ca pe fapte ce nu trebuie ascunse, toate relele pe care de obicei autorii de amintiri le ascund: furturile, mici şi mari, din copilărie şi adolescenţă, iar de la această vârstă tulbure, primele iubiri, fie chiar cele ancilare şi consecinţele lor, sanitare şi penale, neplăcute. Din acest punct de vedere Teodor Vârnav îmi aminteşte, mutatis mutandis, de marele memorialist englez Samuel Pepys, autorul jurnalului londonez, dintre anii 1660 şi 1669, editat şi la noi, dar cu străşnicie expurgat de tot ce atinge morala.” Șerban Cioculescu

„Traiul tătâni-mieu era foarte curioz, pentru că, precât îmi aduc aminte, el cu alta nu să îndeletnicea, fără numai cu şăderea şi cu ciubucul, însă aceasta nu ştiu din ce pricină urma, adică ori din lenevire, sau din neagiungere; iar maică-mea purta de grijă atât pentru lucrarea puţinului pământ ce aveam, cât şi pentru gospodăria casii.” Teodor Vârnav

Dan Casassovici, fiu al unei familii de industriași importanți, ajunși la bunăstare prin muncă stăruitoare, a văzut deposedarea familiei sale de tot ce câștigase prin merite personale. A devenit inginer, în ciuda obstacolelor și greutăților inerente în vremea comunismului. În 1976, a emigrat și și-a croit un destin pe măsură în lumea liberă.

L-am rugat pe Dan Casassovici să scrie într-o carte de ce a plecat din România. Ca să se înțeleagă că poți avea o copilărie și o tinerețe frumoasă, aproape în orice condiții. Tinerețea lui a fost la fel de frumoasă ca a multora dintre noi. A reușit să învingă piedicile care se puneau celor din clasa lui socială, a reușit să învețe, și-a găsit o slujbă cu oameni între care s-a simțit bine. Dar a știut că numai atât i se va permite. A știut că libertatea e departe de lumea în care trăia. Ca și atâția alții, care au plecat când, cum și unde au putut. Pentru că tinerețea e frumoasă, dar omul mai are nevoie și de altceva. Silvia Colfescu

"Când m-am născut, bunicul meu Corneliu, dar și tata, au răsuflat ușurați. Aveau un moștenitor care să le continue activitățile, să conducă fabrica familiei și să predea cursuri de textile la facultate. Destinul meu era trasat și nu-mi rămânea decât să nu ies din făgaș. Dar lumea s-a schimbat și nimica nu a mai fost așa! Eu am devenit altcineva, altundeva, am făcut altceva." Dan Casassovici

"Prietenii din generația mea, a celor născuți în anii 1940-1945, au apucat doar câțiva ani frumoși. Erau născuți în familii care făceau parte din categorii sociale de oameni ajunși, prin munca lor, în fruntea țării. Erau copii de oameni politici, intelectuali, doctori, bancheri sau industriași. Veneau din familii cu studii superioare, erau deja la cel puțin a treia generație de notabili, sau „încălțată” cum se mai spunea.

Am avut mulți prieteni, copii ai prietenilor părinților mei, pe care i-am cunoscut și i-am frecventat fiindcă „vorbeam aceeași limbă". Primisem aceeași educație care punea pe prim plan valori ca familia, munca, cinstea, respectul cuvântului dat, loialitatea.

Ne-am cunoscut în mod firesc, ne-am împrietenit, ne simțeam bine împreună și am urmat o bucată de drum alături. De acasă eram îndrumați să avem o comportare exemplară pentru a nu intra în conflict cu autoritățile, să fim bine crescuți și respectuoși. Ni s-a mai spus că trebuie să învățăm mai bine ca ceilalți, că trebuie să învățăm limbi străine și că, în afara casei, nu trebuie să ne comportăm diferit de ceilalți colegi de clasă. Ceea ce auzeam acasă nu aveam dreptul să repetăm afară. Părinții ne-au inoculat valori care fuseseră ale lor, pe care le știau necesare." Dan Casassovici

Garcia Marquez. "Calatoria spre obarsie" este reconstituirea cea mai documentata, completa, riguroasa si, totodata, fascinanta a creatorului de geniu care a scris "Un veac de singuratate". Cartea s-a publicat la Madrid, la editura Alfaguara, in 1997 (intr-un tiraj de peste cincizeci de mii de exemplare), avand imediat un amplu ecou, atat in Spania, cat si pe plan international, si cunoscand mai multe editii. A fost tradusa in zece limbi: engleza, franceza, germana, portugheza., greaca, polona, olandeza, coreeana, chineza si mandarina, cele doua limbi majoritare din China, unde a fost publicata in o suta de mii de exemplare si distinsa cu Premiul National de Excelenta. pentru Literatura Straina.
Dar cea mai sugestiva apreciere a acestui impresionant demers biografic este, neindoios, aceea a lui Garcia Marquez insusi, care a marturisit: „Daca as fi citit inainte "Calatoria spre obarsie", nu mi-as mai fi scris memoriile".  TUDORA SANDRU MEHEDINTI

Este, neîndoios, cea mai completă, riguroasă, bine documentată şi valoroasă lucrare de acest gen dintre numeroasele biografii dedicate reprezentantului emblematic al „realismului magic“ latinoamerican, rod a douăzeci de ani de cercetare aprofundată a vieţii şi operei sale, în temeiul consultării arhivelor bibliotecilor din diferite ţări şi a sute de interviuri cu familia, rudele, prietenii, colegii, criticii şi, lucru de nepreţuit, cu însuşi scriitorul.

La sfarsitul rundei a sasea, un Liston invins se retragea in coltul lui si ramanea acolo. Abandonase. Ali zambeste acum urmarind filmarea in care dansa in ring si striga: Sunt regele lumii! Sunt regele lumii! Se urca pe corzi, strigandu-le jurnalistilor: Inghititi-va cuvintele! Inghititi-va cuvintele! In ziua urmatoare, Clay avea sa anunte nu doar ca e noul campion mondial la categoria grea, ci si faptul ca e membru al Nation of Islam. In cateva saptamani avea sa primeasca un nou nume si in cativa ani, pustiul rapid si amuzant din Louisville avea sa se transforme intr-una dintre cele mai captivante si puternice guri ale Americii acelei perioade.

Jurnalul ne descoperă, o dată mai mult, subtilitatea spiritului de observaţie al scriitoarei, ingeniozitatea şi neprevăzutul asociaţiilor de idei pe care le făcea în descrierea unor personaje, ironia-i acidă, întinsele relaţii pe care le avea în “lumea bună” europeană a epocii, dar mai presus de toate un sugestiv tablou al Reichului nazist mediat de figura şi decorul intim al numărului doi al acestuia, inenarabilul Hermann Göring, tipice, în multe privinţe, pentru regimurile dictatoriale care au îndoliat veacul de care abia ne-am despărţit. DUMITRU HÎNCU

Antonio Gramsci revine în spațiul românesc cu scrieri publicate în presa socialistă italiană. Cititorul român are prilejul să întâlnească un mare spirit al gândirii marxiste italiene și mondiale, a cărui influență a trecut dincolo de cercurile comuniste, devenind un reper pentru stânga și dreapta contemporane.

Odata cu deschiderea arhivelor fostei Securitati, au iesit la iveala detalii legate de racolarea de catre autoritatile vremii a unor persoane cu conceptii radicale de dreapta, intre care si militanti legionari in exil. Regimul comunist de la Bucuresti ajunsese intr-un punct in care legitimarea si sustinerea pe plan intern si extern devenisera prioritati, iar solutia era relativ simpla: in tara trebuia creat un dusman al unitatii nationale –minoritatea maghiara a devenit rapid o tinta –, iar in strainatate urmau sa fie atrasi reprezentanti de marca ai emigratiei romanesti. Volumul evidentiaza tendinta xenofoba si nationalista ce a caracterizat perioada cultului personalitatii lui Nicolae Ceausescu, oferind informatii inedite despre legionari si represiunea stalinista, asasinate si razbunari sau lupta partizanilor anticomunisti. Acestora li se adauga o trecere in revista a principalelor transformari politice prin care a trecut Romania din 1990 pina in 2015.

Din cuprins: Extremistii de dreapta si comunismul • Asasinat, razbunare sau executie? • Colportaje biografice • Legionarii si represiunea stalinista • Bibliotecarul de la Auschwitz, Hans Mokka • Inspector scolar nazist si militant antimaghiar: Hans Weresch • Instrumentalizarea nationalismului antebelic • Anticomunism nationalist si "Cartea neagra a comunismului" • Despre Ion Gavrila Ogoranu • Recuperarea fascismului romanesc

Ideea Rocker-ului s-a născut marți, 13 martie 1990, când, în pofida oricărei superstiții, au început să curgă idei mai mult sau mai puin generoase care, oricât de visătoare și idealiste, se doreau constructive și benefice. Rocker de la Rock, firește, finalizat într-un R de la România: Rocker = Rock Românesc.

.

"Mi-a trimis Flori protestul sau - fulminant... I-am scris -  nu felicitari, pentru asa ceva nu se felicita, ci <<,-am felicitat>>, vorba frantuzului, ca nu eu sunt cel vizat: m-as fi simtit nimicit de Uraganul Flori." Paul Goma, "Jurnal", miercuri, 26 octombrie 2005

"Atitudinile cetatenesti ale lui Flori Balanescu sunt admirabile. Lipsite de retinerile lase, de oportunismele, de compromisurile habituale, neurmand niciun scop de cariera ori de alta natura putin onorabila, ele marcheaza una din nu prea numeroasele pozitii integre, intrutotul convingatoare, pe care le inregistreaza azi viata noastra publica. Pe urmele lui Paul Goma pe care si l-a ales drept model, Flori Balanescu se pronunta cu o exemplara fermitate impotriva reziduurilor totalitare atat de disipate si nu o data disimulate in mentalul nostru public." Gh. Grigurcu, "De trei ori femeie", "Acolada", 2012

„Cea mai buna carte despre Venetia care s-a scris vreodata” (The Sunday Times)

Considerata una dintre cele mai frumoase descrieri ale Venetiei din toate timpurile, cartea lui Jan Morris ne propune o incursiune in viata acestui oras unic in lume. Temperamentul locuitorilor, canalele si podurile, palatele, turistii, mirosurile, sunetele, luminile si culorile sint explorate in cursul unui periplu care ne poarta prin toate coltisoarele orasului si lagunei, dar si prin istoria lor milenara. O carte care le va trezi amintiri pline de nostalgie celor care au vizitat Venetia, iar celor care inca nu au ajuns acolo, dorinta arzatoare de a o vedea.

„Pentru cei care pastreaza Venetia doar in amintire, pentru cei care se pregatesc s-o viziteze si chiar pentru cei care o vad doar ca pe un vis frumos, tabloul complet oferit de aceasta carte, acoperind mii de ani din viata celei mai complexe, mai originale si mai active comunitati ce a existat vreodata, este de mare interes.” (The Guardian)

Din cuprins:
Stilul venetian • Despre femei • Minoritatile • „Strazile acoperite de apa” • Pietrele Venetiei • Arabescuri • Ce mai e nou pe Rialto • Curiozitati • A saptea mare • Navigatia • Oraselele insulare • Apele sfinte • Bastioanele sacre • Pierduti prin laguna

Autorul bestsellerului "Nisipurile arabe"
In cei opt ani petrecuti la jumatatea secolului trecut in tinuturile mlastinoase de la confluenta Tigrului cu Eufratul, Wilfred Thesiger a ajuns sa-i inteleaga si sa-i admire pe locuitorii din aceasta zona si stilul lor de viata neschimbat de milenii. Calatorind din sat in sat cu canoea, Thesiger vede case din stuf cu o arhitectura impresionanta, canale si lacuri pline de pesti si pasari acvatice, insule plutitoare si turme de bivoli de apa, asista la vinatori de mistreti, la accidente, conflicte si vendete. Astfel ii cunoaste pe oamenii acestei regiuni, arabi curajosi, ospitalieri si loiali, care aveau sa sufere enorm de pe urma distrugerilor din timpul regimului lui Saddam Hussein. Cartea sa este un omagiu adus acestor oameni si o marturie tulburatoare despre o cultura si un ecosistem care astazi aproape ca au disparut.

Din cuprins:
La vinatoare de mistreti • Sosirea la Qabab • Primele impresii despre madani • In casa de oaspeti a lui Sadam • Bu Mughaifat, un sat din Mlastini • In inima Mlastinilor • Vrajbele in Mlastini • Falih Bin Majid • Moartea lui Falih • Familia lui Amara • Potopul din 1954 • Seceta din 1955

Colectia Corint Istorie aduce in atentie un volum care aduce in lumina reflectoarelor experienta coplesitoare a detinutilor de la inchisoarea americana din Golful Guantanamo, Cuba.

„Desi este scris in engleza familiar invatata printre detinuti, iar paginile ii sunt slutite de miile de «interventii» negre ca smoala ale agentilor secreti americani care joaca un rol atat de important in paginile sale, volumul este o epopee a durerii de nesuportat uneori, a angoasei, dar si o capodopera de umor negru, amar, pe care Dostoievski cel din "Amintiri din Casa mortilor" l-ar fi recunoscut si acceptat.” - Mark Danner, The New York Times  

„Inainte de a fi desecretizat, manuscrisul cartii lui Slahi a suferit peste 2.500 de interventii, stersaturi realizate, in mod evident, pentru a se proteja informatii secrete, dar al caror rezultat a fost ca cititorilor le-a fost ascunsa dimensiunea reala a calvarului autorului. Cartea a fost publicata cu paragrafe cenzurate. Editorii "Jurnalului de la Guantánamo" [...] spera sa publice totusi o editie ulterioara, necenzurata, atunci cand Slahi va fi eliberat.” - Ian Cobain, Spencer Akerman, The Guardian

Călătoria iniţiatică a unui francez pe drumurile abrupte ale sfântului munte, dublată de trecerea unui occidental la ortodoxie.

Muntele Athos sau internaţionala monahală unde alchimia dorinţei se numeşte asceză şi devine un antrenament permanent pentru construcţia Omului în totalitatea lui. Muntele Athos sau trinitatea frumosului: a naturii, a liturghiei şi a chipului călugărilor. Muntele Athos sau lumea populată de sihaştrii care l-ar urma pe Hristos până în infern, de călugări care nu se roagă, ci devin rugăciune, de părinţi spirituali geniali şi de vagabonzi celeşti clarvăzători, practicanţi ai nebuniei asumate, cea mai radicală formă de asceză.

Puţini au cunoscut îndeaproape viaţa călugărilor de acolo, cu obiceiurile, riturile, singurătatea, zbuciumul sau pacea lor. Măreţia acelei lumi, adâncimea învăţăturilor, aparenta nebunie sau înalta spiritualitate, severitatea rânduielilor şi incredibila libertate, misticismul sau paranormalul, toate sunt povestite de un occidental întors în lume după mai bine de un an petrecut la Athos.

Ce altă mare aventură i-a mai rămas omului modern, dacă nu cea a descoperirii de sine şi de Dumnezeu?

Ce-i luxul? O plăcere. O rutină. Ba chiar o obligație, atunci când devii miliardar în Rusia. Te îndopi cu caviar la micul dejun, iei lecții de golf în largul mării, călătoreşti cu avionul privat şi ai proprietăți pe toate continentele. Nişte banalități, pentru miliardarii ruşi.

„În căldura copleşitoare, zăresc ambarcațiunea. Cu o lungime de «numai» şaizeci de metri, iahtul familiei Sokolov ocupă abia locul al doilea sau al treilea în rândul celor care se află în port. Însă onoarea patronului meu este salvată, întrucât are privilegiul de a plăti 2.000 de euro pe zi în loc de 1.000, cât e trecut în grila de tarife“.
 
Marie Freyssac este jurnalistă şi a locuit în Franţa până la 30 de ani, când pleacă să lucreze la Moscova pe post de guvernantă într-o familie de oligarhi. Cu fiecare poveste, ea ne deschide porțile unei lumi ascunse, cea a oligarhilor ruşi, mândri de reuşita lor în capitalism, după ce au crescut cu biberonul comunismului.

Ne perindăm din Rubliovka, „ghetoul“ magnaţilor moscoviți, până pe străzile înghețate ale capitalei ruseşti, unde băbuțele vând te miri ce, georgienii au mutre de gangsteri, iar votca nu e o băutură pentru ocazii festive, ci o armă de distrugere în masă. Pe scurt, viața de zi cu zi a moscoviților – bogați, dar nu numai – pe care tânăra jurnalistă o descrie cu impertinență şi umor. În prezent, autoarea este stabilită la Moscova, ca profesor de limba franceză.

Povestea începe pe o plajă, în momentul în care Anne-Dauphine a remarcat că fata ei mergea un pic ezitant, cu piciorul îndreptat spre exterior. După o serie de analize, medicii au descoperit că Thais suferă de o boală genetică rară. Abia împlinise doi ani şi nu îi rămăseseră mai mult de câteva luni de trăit. Autoarea îi face atunci o promisiune fetiţei sale: „Vei avea o viaţă frumoasă. Nu va fi o viaţă ca a celorlalte fete, dar va fi o viaţă de care tu vei putea fi mândră. Şi nu vei fi niciodată lipsită de iubire.“
Este povestea unei promisiuni şi a frumuseţii de a iubi. Tot ceea ce un cuplu, o familie, prietenii şi o bonă pot dărui. Când viaţa nu mai are zile, trebuie să dăm viaţă zilelor.

Pe când locuiam în Montréal, mă tot întrebam cum mi-aș putea cumpăra o casă. Dar cu ce? Tot ce aveam mai de soi era o agrafă roşie de birou. Şi-atunci mi-a venit o idee trăsnet: pe agrafa asta îmi voi lua o casă! Am dat la schimb agrafa roșie pe un stilou, o camionetă pe un contract de înregistrare... Încetul cu încetul, folosindu-mi toată energia pentru a-mi atinge scopul, mi-am văzut visul cu ochii: o casă! Dar ceea ce mi-a ieşit cel mai bine, într-un final, a fost nu atât realizarea idealului, cât mai degrabă călătoria până acolo... N-aş fi crezut vreodată că poţi obţine tot ce-ţi pui în gând cu singura condiţie să crezi cu adevărat că e posibil. Şi nici că, dacă banii n-aduc fericirea, trocul cu siguranţă că da!

Dacă vei deschide această carte ca să „afli“ ceea ce ştiai deja, dacă te aşteptai să ţi se confirme prejudecăţile despre arabi şi lumea lor sau să auzi aceeaşi poliloghie despre ciocnirea civilizaţiilor, mai bine renunţă să o mai lecturezi. Pentru ca voi face tot posibilul să te dezamăgesc. Voi încerca să-ți distrug iluziile, să te aduc cu picioarele pe pământ și să te văduvesc de himerele tale... În aceşti termeni se adresează Joumana Haddad cititorului european înainte să-i explice felul în care ea şi semenele sale pot deveni femei libere într-o lume arabă marcată de dictaturi şi obscurantism. În această carte – care adună dezvăluiri, reflecţii, poeme – ea îşi povesteşte primele experienţe, printre care şi momentul în care a citit „Marchizul de Sade“ copilă fiind, viaţa de adolescentă care creşte în Beirut, un oraş sfâşiat de război, apoi cea de tânără scriitoare de poezie libertină şi, nu în ultimul rând, viaţa de femeie la patruzeci de ani, editoarea primei reviste erotice în limba arabă. „Cum am ucis-o pe Şeherezada“ este o carte despre cum poţi trăi şi gândi ca o femeie liberă, ca femeie arabă care a descoperit gustul libertăţii.

Chiar şi în prezent, există o mulţime de persoane, dintre cele mai serioase, care apelează la exorcişti pentru a se elibera de suferinţe dintre cele mai inexplicabile – ale sufletului şi ale trupului, deopotrivă. Părintele Gabrielle Amorth este considerat cel mai renumit exorcist din lume. Pentru el, e o adevărată misiune personală să-i ajute pe aceşti oameni pe care nici medicina şi nici psihiatria nu-i poate vindeca. În cartea de faţă, Amorth descrie o mulţime de posesiuni „care sunt mărturie despre puterea Satanei, uneori în mod şocant, ca în cazul acelei femei care vomita cuie sau în cazul băiatului căruia apa sfinţită îi provoca arsuri“. „Diavolul îi încearcă pe toţi“, spune el, „mai ales pe credincioşi. Să nu fiţi surprinşi dacă lupta cu Necuratul se va da chiar şi în Vatican.“ Printre altele, ne vorbeşte despre setea de putere a acelor prelaţi care au făcut, pur şi simplu, pactul cu Diavolul. La un nivel mai general, Amorth ne avertizează asupra pericolelor pe care le putem întâlni într-o societate care şi-a pierdut respectul pentru celălalt şi pentru viaţă, transformându-se în sălaşul celui mai periculos adversar al lui Dumnezeu şi al oamenilor.
Părintele Gabriele Amorth, în vârstă de 85 de ani, este superiorul exorciştilor de la Vatican şi de la arhidioceza din Ronce încă din 1986. A studiat mai întâi dreptul, apoi a devenit preot, în 1954. A fost directorul prestigioasei publicaţii Madre di Dio, mai mulţi ani la rând.
Din 1981, Marco Tosatti este jurnalist la cotidianul italian La Stampa, unde abordează teme religioase. A publicat mai multe cărți pe teme spirituale, printre care: Noile apariții, Ancheta asupra Diavolului, Dicționarul Papei Ratzinger, Padre Pio și Diavolul, Anchetă despre Giulgiul lui Christos.

Reporter de război timp de mai bine de 15 ani, Stéphane Allix este confruntat cu un eveniment teribil: în aprilie 2001, fratele său mai tânăr moare în faţa lui, pe când erau împreună în Afganistan. Autorul nu reuşeşte să treacă peste durerea pricinuită de neașteptatul eveniment şi, chiar dacă e ateu, caută cu disperare un semn, un contact, o ultimă ocazie de a-i spune cât de mult ţinea la el.
Raţiunea rămâne uneori fără răspunsuri în faţa durerii provocate de moartea cuiva apropiat. Iar Allix face înconjurul lumii în căutarea lor.
La sfârşitul cărţii, autorul mărturiseşte cu multă onestitate un episod tulburător: după zece ani de anchetă asupra acestui subiect atât de delicat, în plină junglă amazoniană, sub îndrumarea unui şaman, a reuşit imposibilul: un contact cu … fratele său. Doar că spiritul său raţionalist a preluat repede comanda, supunând îndoielii experienţa prin care trecea - şi năruind-o.
Să fie această mărturie doar o iluzie? Sau o experienţă reală, raportată de un jurnalist trecut prin multe - şi mai ales pe lângă moarte, pe fronturile pe care era trimis ca reporter?
Ancheta lui Stéphane Allix ne duce în cele patru colţuri ale lumii, unde întâlnim medici, cercetători, mediumi, lamas tibetani sau şamani din Amazon, realizând astfel un puzzle de mărturii şi opinii asupra uneia dintre marile întrebări existenţiale: există viaţă după moarte?