Biografii - Memorii & Jurnale

Pe fundalul prăbușirii imperiilor și a monarhiilor, între noile granițe ale României Mari, viața politică e zguduită de o poveste de dragoste. Prințul moștenitor fuge în lume, în plină epocă antisemită, cu o femeie cu origini evreiești. Despre ei și povestea lor se va vorbi necontenit timp de decenii. Legionarii și, pe linia lor, comuniștii îi vor descrie în contururi îngroșate de ură, invidie și resentiment. Presa internațională va căuta să-i situeze când în descendența marilor iubiri interzise, când în anticamera unor tenebroase intrigi și comploturi politice. Vor fi condamnați de toți, bârfiți, hărțuiți și defăimați în ziare, în manuale și în cărți de istorie. Vor rămâne împreună în ciuda tuturor. Ce se află însă dincolo de bârfe și clișee și ce ascund ele sub masca discursului patriotard, antisemit sau moralizator? Din documente de arhivă, scrisori inedite, memorii, jurnale și mărturii ale contemporanilor, această carte reconstruiește culisele celui mai stăruitor scandal politic din istoria interbelică a României.

Mâncarea a fost întotdeauna o parte integrantă a vieții lui Stanley Tucci: de la supa stracciatella servită la umbra Panteonului la sosul marinara preparat între repetiții pentru diverse scene din filme și probe de haine, la pizza de casă mâncată împreună cu copiii, înainte de culcare.

Acum, în Ce am mâncat într-un an, Tucci înregistrează douăsprezece luni de mese – în restaurante, bucătării, pe platouri de filmare, la conferințe de presă, acasă și în străinătate, cu prietenii, cu familia, cu străinii și, ocazional, de unul singur. De la cele care vă vor lăsa gura apă la preparatele de casă, o adevărată hrană pentru suflet, sau la cele enervant de necomestibile, felurile de mâncare amintite în acest jurnal sunt prisma prin care el reflectează la evoluţia continuă a vieţii și a familiei sale. Cu ajutorul mâncării, Tucci marchează – și jelește – trecerea timpului și pierderea unor persoane dragi, pregătindu-se pentru ce va veni.

Fie că este vorba despre duck a l'orange mâncată cu colegii de platou și gătită de călugăriţe carmelite cântărețe, despre fripturile puse pe grătar la o întâlnire cu prietenii sau despre chiftelele făcute de mama și de fiul lui și împărtășite la masă împreună cu trei generații de membri ai familiei, aceste mâncăruri îi modelează și îi îmbogățesc emoțional viața.

Ce am mâncat într-un an este o porţie amuzantă, pertinentă, sinceră și profund satisfăcătoare de amintiri și de mâncare, precum și o celebrare irezistibilă a rolului profund pe care aceasta din urmă îl joacă în viețile noastre, ale tuturor.

O cronică delicios de unică a meselor luate de Stanley Tucci pe parcursul unui an.

Să împarţi mâncarea este unul dintre cele mai pure acte umane. — STANLEY TUCCI

Sinceritatea, umorul și modestia lui Stanley transpar din paginile celei mai recente cărţi ale sale... Mâncarea este un far călăuzitor în viața lui, iar acest volum surprinde modul în care găsește rezonanță și conexiune prin intermediul mâncării și a gustului. — Gwyneth Paltrow

O imagine extrem de captivantă a unei vieți bine trăite, pline de amuzament, mâncare, familie, călătorii, muncă, pasiune și iubire. Mi-a plăcut la nebunie fiecare pagină din această carte delicios de voyeuristică. — Dolly Alderton, autoarea cărții Everything I Know About Love, bestseller New York Times

O încântare. Umorul lui Tucci este la fel de sec ca un martini; observațiile lui – la fel de acide ca tarta cu lămâie. Însă ce îmi place mai mult la scriitura lui este capacitatea sa de a ghida cititorul nu doar prin arta culinară, ci prin viața însăși. — Elizabeth Day, gazda How to Fail

Scrisa de Paramhansa Yogananda, unul dintre cei mai importanti si influenti invatatori spirituali ai secolului XX, aceasta lucrare este o colectie pretioasa de povesti personale, de elemente de umor si explicatii practice si stiintifice despre marea intelepciune yoga a Orientului. In paginile acestei carti, Yogananda ne impartaseste intalnirile sale cu mari maestri spirituali, invataturi despre Kriya Yoga si revelatii despre unitatea dintre marile traditii religioase.

Cartea a avut un impact puternic in lumea occidentala, influentand generatii intregi de profesori, autori, muzicieni, oameni de afaceri, oameni de stiinta, activisti politici si reformatori sociali. Printre cei inspirati de aceasta capodopera se numara, George Harrison, Steve Jobs, Nina Simone, Marianne Williamson, Luther Burbank si Michael Beckwith.

Cartea de faţă reuneşte discuţiile purtate de autoare la Berlin, în decembrie 2013 – ianuarie 2014, cu jurnalista austriacă Angelika Klammer. Titlul este un vers dintr-un distih pe care Herta Müller şi-l repeta mereu, ca pe o incantaţie, pentru a-şi da curaj când trebuia să meargă la interogatoriile de la Securitate: Patria mea era un sâmbure de măr, / căutându-mi drumul între seceră şi stea.

Discuţiile refac drumul parcurs de Herta Müller din satul natal până la scriitoarea de azi şi laureata Premiului Nobel  –  este deci un volum autobiografic. Problematica e, în esenţă, cea cunoscută şi din alte opere literare şi eseistice ale autoarei, dar prin dialog amintirile şi reflecţiile ei dobândesc o acuitate deosebită. Considerațiile despre scris ocupă un loc important, volumul fiind totodată un autoportret al Hertei Müller şi o ars poetica.

„La Herta Müller frumuseţea şi groaza sunt strâns învecinate. […] Urâţenia era mereu prezentă, atotputernică şi de neînvins; frumuseţea, în schimb, era un program de rezistenţă individuală, şi prin urmare o problemă de supravieţuire. Frumuseţea putea fi produsă mai cu seamă prin limbaj. Greu de spus ce ar fi devenit Herta Müller în absenţa dictaturii care a forţat-o să scrie pentru a se autoafirma şi care a fost subiectul major al vieţii ei. Dar forţa de atracţie magnetică pe care o exercită cuvintele asupra ei ne face să presupunem că ar fi existat atunci un alt factor declanşator.“ — Süddeutsche Zeitung

„Interviurile se consideră că ţin de genul jurnalistic, nu de cel literar, dar, prin felul emoţionant, tulburător în care se mărturiseşte Herta Müller în această carte de interviuri, ea a creat literatură, şi anume literatură majoră.“ — Der Spiegel

În februarie 2019, lumea a pierdut una dintre personalitățile de marcă din sfera modei, Karl Lagerfeld, directorul de creație al celebrei Case Chanel timp de treizeci și cinci de ani.

Lagerfeld a fost un personaj legendar nu numai pentru reinventarea Casei Chanel și fiindcă a redeșteptat entuziasmul pentru brandurile Chloé, Fendi și brandul său omonim; dar și pentru stilul său personal viu, inclusiv „uniforma" lui compusă din ochelari de soare întunecați și o coadă decal albă pudrată. Și apoi a fost devotamentul său total față de pisica lui, Choupette.

Minunata lucrare „Autobiografia unui yoghin” este o relatare frumos scrisă a unei vieți excepționale și o introducere profundă în Yoga și tradiția ei ancestrală de meditație. Profund inspiratoare, dar și plină de umor și blândețe, această lucrare este una dintre cele mai influente 100 de cărți spirituale ale secolului XX, fiind tradusă în peste 30 de limbi și citită de milioane de oameni.

Cu candoare, elocvență și inteligență, Paramhansa Yogananda ne prezintă cronica inspirată a vieții sale: experiențele unei copilării remarcabile, întâlniri cu sfinți și înțelepți în timpul căutărilor și pregătirii sale. Vei afla din carte detalii despre întâlnirile lui cu Mahatma Gandhi, Rabindranath Tagore, Luther Burbank, Therese Neumann și alte personalități spirituale din Orient și Occident.

Paramhansa Yogananda explică în „Autobiografia unui yoghin” și legile subtile, dar precise, din spatele evenimentelor obișnuite, dar și al acelora extraordinare, pe care le socotim miracole. Povestea sa de viață captivantă devine fundalul unei priviri pătrunzătoare și de neuitat asupra misterelor supreme ale existenței umane.

În fața unui diagnostic tulburător, ce resorturi latente pot deveni o strategie de înfruntare a necunoscutului, redutabilă prin perseverența și determinarea ei?
Sunt legată prin locul nașterii (Târgu Jiu), al copilăriei (un sat din Dolj), al adolescenței, studenției și primei tinereți (Craiova) de o zonă frumoasă, cu un trecut marcat de evenimente esențiale și de nume mari ale spațiului nostru istoric și cultural: Mihai Viteazu, Tudor Vladimirescu, Constantin Brâncuși, Marin Sorescu …
Noblesse oblige aș spune cu umor, modestie, dar și intimă mândrie, considerându-mă o infimă componentă a acestei lumi care mi-a conferit identitate, un milimicron cu locul lui totuși prestabilit într-o structură țesută din materie, timp, viață, fapte și sens. Este modul meu de a mă percepe în circumscrierea atâtor universuri, de la cel de necuprins cu mintea până la cel al intimității proprii, și acesta, în mare parte, o necunoscută cu care trebuie să conviețuim.
Având în minte uimiri, întrebări, temeri, complexul de raportări la miracolul acestei lumi, am ales să mă limitez la ceea ce-mi este accesibil, viața mea simplă care, asemenea vieții oricui, este în sine însăși un univers. Am ales să o iubesc și să o cinstesc ca pe un dar unic și miraculos, așa cum este ea alcătuită, din întâmplări pe care le considerăm banale, din sentimente și relații care ne mențin la un nivel de existență firesc, din gesturi, conștiente sau nu, care…
E viața mea, o iubesc, fac cu ea pactul încrederii reciproce și al devotamentului perpetuu. Ne-am dorit amândouă să vă prezentăm un episod care ne-a pus la încercare puterea de a înțelege și de a rezista. Îi căutăm încă sensul care sperăm că se va limpezi. Eu, minusculă în marea alcătuire a lumii, îndrăznesc să spun, cu sinceritate, cu simplitate și sperând în complicitatea voastră, o mică etapă recentă și deloc oarecare a vieții mele. Cred că, în fapt, fiecare viață este o poveste, a cărei relatare ne poate apropia și împrieteni.

Guerlain, Hermès, Caron, Roger & Gallet, Chanel, Dior, Madame Carven, Jean Paul Gaultier, Jeanne Lanvin, Nina Ricci, Marcel Rochas, Yves Saint Laurent, Hubert de Givenchy, Elsa Schiaparelli

De la Miss Dior și Chanel Nᵒ 5 la Opium, de la Arpège la Joy, Calèche și L’Interdit, de la L’Air du Temps, Aqua Allegoria și Ma Griffe la Shalimar și Shocking, fiecare parfum celebru cu istoria lui secretă și pasionantă.

„Cu pachetul ăsta de vanilie eu n-aș fi fost capabil să creez decât o Crème Anglaise, pe când Jacques Guerlain a creat Shalimar!“ Ernest Beaux, creatorul eternului No 5 al casei Chanel

„Parfumul râde de timpul care trece.“ Guerlain, despre Shalimar

Numéro 19, un parfum verde și îndrăzneț, pe care Chanel îl poartă cu aceeași mândrie cu care poartă Numéro 5. Noua creație e, de altfel, prezentată în aceeași sticlă pătrată.

Cifra 19 corespunde zilei de naștere a lui Coco: 19 august. Se povestește că, într-o zi, câțiva americani au oprit-o pe stradă și au întrebat-o ce parfum poartă. Chanel le-a făcut semn s-o urmeze și i-a dus pe Rue Cambon, la numărul 31. Abia intrați în boutique, americanii au recunoscut-o.

Mixtură de paradoxuri, Chanel, creatoarea care a sfidat toate regulile, cea despre care Paul Morand spunea că era „îngerul exterminator al stilului de secol XIX“, cea care purta cu atâta mândrie propriul Numéro 5, a folosit drept simbol camelia, o floare fără parfum!

Jurnalist reputat al revistei „Elle”, Bertrand Meyer-Stabley, autorul volumelor 12 creatoare care au schimbat istoria și 12 creatori care au schimbat istori,a e pasionat de celebrități și de modul lor de a se integra, memorabil și distinct, în cotidian. A lucrat pentru prințesa Margaret a Marii Britanii, a scris despre Elton John, Coco Chanel, Rudolf Nureyev, Gala Dalí, James Dean și mulți alții. Dincolo de pasiunea documentării minuțioase a parcursului bibliografic al unor personaje care amprentează puternic istoria socială, Bertrand Meyer-Stabley a editat cu succes unele dintre cele mai provocatoare texte ale lui Jean Cocteau. În prezent locuiește la Nisa și colaborează cu nu­meroase publicații franceze și străine.

Editor, apoi jurnalistă la revista „Elle”, Anne Davis lucrează în domeniul modei, al frumuseții și al sănătății de douăzeci și cinci de ani. A publicat multe volume cu subiecte din sfera sănătății.

În această ediţie revizuită şi actualizată, Metallica - Povestea din spatele cântecelor trece în revistă istoria remarcabilă a celei mai mari trupe metal, concentrându-se pe măiestria, emoţiile şi inspiraţia din spatele celor mai mari piese ale lor, cu relatări de primă
mână din partea trupei despre cum au apărut aceste melodii.

Cu capitole despre fiecare album de studio, de la Kill ‘Em All la 72 Seasons, şi fotografii uimitoare care acoperă întreaga carieră a trupei, cartea însoţeşte organic muzica, excelenţa şi haosul care e Metallica.

În 1976, la Jocurile Olimpice de la Montreal, Nadia a devenit simbolul perfecțiunii în gimnastică. Din admirație, despre ea s-au scris scenarii de filme artistice și documentare, biografii, romane și chiar cărți pentru copii. Dar despre Nadia, devenită parte a avuției naționale a României socialiste, se mai scria în penumbră, iar „admiratorii” săi, care adunau material documentar pentru un roman straniu, în parte de groază, în parte politic, erau cei din lumea sa: antrenorii, oficialii federali, medicii, asistentele, coechipierii… Cu toții îi urmăreau orice mișcare, orice vorbă și orice gând și împletiseră, la cererea poliției politice de atunci, înfricoșătoarea Securitate, o plasă nevăzută din care marea sportivă a reușit să scape abia în toamna lui 1989. Acum, după zeci de ani, studiind aceste dosare până nu de mult secrete, Stejărel Olaru a construit o carte de istorie, însă una ca un roman, în parte de groază, în parte politic.

„Cartea lui Stejărel Olaru nu este doar o biografie tradițională. Contextul și împrejurările în care Nadia Comăneci a crescut și s-a format, familia, gimnastele din generația sa, antrenorii, și mai ales puzderia de informatori, securiști și decidenți politici, care au țesut o încâlcită plasă de relații în jurul ei menită să o țină captivă în mod irevocabil, toate acestea sunt scoase la iveală de autor. În drumul spre glorie, Nadia a trecut prin stări diferite. Când însingurată și aproape de abandon, când disperată și supusă, adesea neînțeleasă și folosită, dar mereu perseverentă, ambițioasă, visând cu îndârjire să atingă perfecțiunea. Și a atins-o.”
AURORA LIICEANU

„Povestea Nadiei Comăneci, aşa cum o citim aici, seamănă foarte puţin cu ceea ce ştiam din presa de atunci şi din zvonistica ultimelor decenii. Iar frunţile înfierbântate, care se mândresc prin contaminare cu performanţele campioanei, merită o compresă. Nadia n-a fost o răsfăţată a vieţii în România lui Ceauşescu. Dacă a „răsfăţat-o” totuşi cineva, această entitate s-a chemat Securitatea, care a avut grijă să-i înfăşoare zilele într-un păienjeniş la limita credibilului.
Stejărel Olaru deschide arhivele, cercetează documentele vremii şi pune pe hârtie o aventură pe care o citeşti cu un nod în gât. Este aventura unui idol batjocorit, a unui om care, la un moment dat, n-a mai putut să suporte. Şi a plecat.”
RADU PARASCHIVESCU

„Mama vine acasă cu revista Melody Maker. E numărul din ianuarie și pe copertă e David, care arată superb -  cu tunsoarea mea! Aproape că nu-mi vine să cred. E prima mea întâlnire cu faima, prima dată când cunosc pe cineva care nu doar că e în revistă, ci chiar pe copertă. Vreau să deschid revista și să citesc articolul, dar mai întâi trebuie să o înfrunt pe mama.
 ....
 Mă uit la copertă și iată, chiar acolo, pe prima pagină a revistei Melody Maker, lângă o altă fotografie cu descrierea „Oh You Pretty Things”, e declarația lui David: „Sunt gay și întotdeauna am fost, chiar și în vremea când eram David Jones”. Eu sar în sus și mă proptesc pe ambele picioare.
 ...
 Sunt disperată. Mama are multă putere asupra mea – locu­iesc cu ea și îmi poate face viața mizerabilă. 
— E căsătorit, au un fiu. Declarația e doar pentru atenție, pentru ziare. 
Nu‑i spusesem despre sărutul dintre Freddie și David pe care îl văzusem la Haddon Hall, nici despre oamenii diverși de acolo. Nu‑i spun prea multe, iar asta pare să o supere mai mult decât orice. Știu că e curioasă, dar mai știu și că nu va înțelege. Nu văd niciun rost în a‑i spune adevărul. Păstrez tăcerea. 
Ea îmi întoarce spatele și începe să curețe cartofii pentru cină. Scandalul o să continue, deocamdată își reîncarcă baterii­le. Frate‑miu Mick se îndreaptă spre ușă, dând ochii peste cap. Iese din bucătărie râzând. 
— Ei bine, măcar știm că n‑o să se dea la tine, Suzi, spune mama, cu mâinile ocupate în chiuvetă. 
Eu nu zic nimic – e mai bine să nu știe că David se dă la toată lumea!”
 Suzi Ronson
 
 „Un memoir scris de stilista care a creat look-ul iconic Ziggy Stardust al lui David Bowie. Un portret glam-rock de o forță impresionantă.” Kirkus Reviews
 
„Suzi Ronson a fost acolo când Bowie a făcut tranziția de la un folkist de suburbie la superstarul internațional atins de geniu. Puțini oameni din lume pot oferi aemenea insight-uri depre viața lui Bowie, dar și mai puțini ni le pot istorisi într-o manieră atât de fascinantă.” Hanif Kureishi
  
„Pornesc televizorul, la un volum scăzut. Starman e la știri, CNN vorbește doar despre asta. David Bowie a murit de cancer la New York, la vârsta de șaizeci și nouă de ani. Murise cu o oră în urmă, la doar un kilometru distanță de locul în care mă aflam. Oare doar două zile trecuseră de când Tony Visconti ne rugase pe toți să‑i cântăm „La mulți ani“ lui David prin tele­fon, la un concert Holy Holy?
 
Viața mea îmi trece prin fața ochilor: ziua în care am cunoscut-o pe mama lui, ziua în care am cunoscut-o pe Angie; ziua în care l-am cunoscut pe el; ziua în care i-am făcut tunsoarea iconică pentru Ziggy; prima oară când i-am văzut live. Viața mea a fost alb-negru până când l-am întâlnit pe David, după care a devenit un technicolor glorios, la fel de strălucitor ca părul din capul lui.
 ....
Mereu am sperat să îl mai văd măcar o dată.”
Suzi Ronson

O incursiune fără precedent în viața personală și creativă a vizionarului David Lynch, dezvăluită atât prin cuvintele sale, cât și prin perspectivele celor mai apropiați colaboratori, prieteni și membri ai familiei.

În acest hibrid captivant de biografie și memorii, David Lynch își dezvăluie pentru prima dată viața trăită sub semnul urmăririi viziunii sale unice, împărtășind durerile și luptele prin care a trecut pentru a da viață proiectelor sale neconvenționale. Reflecțiile sale personale, lirice și nefiltrate sunt îmbogățite de secțiunile biografice scrise de
Kristine McKenna, colaboratoarea sa apropiată, care se bazează pe peste o sută de interviuri noi cu persoane din viața lui Lynch — de la foste soții surprinzător de
sincere, până la membri ai familiei, actori, agenți, muzicieni și colegi de breaslă — fiecare oferind o perspectivă distinctă asupra evenimentelor.

„Spațiul viselor” este o lucrare de referință, oferind un acces rar și profund în viața și mintea unuia dintre cei mai enigmatici și originali artiști contemporani. Caligrafia titlului „Spațiul viselor” îi aparține chiar lui David Lynch, autorul a scris de mână traducerea în limba română a titlului.

David Lynch este cel care a adus pentru prima dată pe ecrane, în 1984, romanul „Dune” al unuia dintre cei mai cunoscuți și mai apreciați scriitori din lume, Frank Herbert.

Cei mai mulți dintre noi am fi de acord că numele lui Albert Einstein este sinonim cu „geniul“ și că figura sa este folosită adesea ca simbol pentru toți oamenii de știință, apărând peste tot, de la desene animate până la manuale. A devenit mai mult mit decât om. În aceste condiții, care ar fi cea mai bună metodă de a-i surprinde esența?

În Einstein în timp și spațiu, talentatul jurnalist științific Samuel Graydon răspunde la această întrebare printr-un mozaic iluminator – 99 de particule intrigant de diferite care, puse cap la cap, dezvăluie natura contradictorie și complexă a lui Einstein. Printre aceste fragmente îl descoperim pe un elev leneș care a eșuat la toate materiile în afară de matematică, un căutător de locuri de muncă care nu reușea să fie angajat, un seducător care a curtat multe femei și un fermecător care era sufletul petrecerilor. La fel de strălucit pe cât era de inconsecvent, Einstein a fost simultan un susținător înflăcărat al Asociației Naționale pentru Progresul Persoanelor de Culoare și al luptei pentru drepturile civile, dar și o persoană cu mari prejudecăți. A fost iubit de mulți, cunoscut de puțini și o sursă de inspirație pentru generații întregi de tineri fizicieni. Graydon explorează fiecare colț al lumii lui Einstein: raportările false care i-au adus faima aproape peste noapte, impactul pe care l-a avut asupra oamenilor pe care i-a întâlnit întâmplător și chiar remarcabila călătorie postumă a creierului faimosului fizician.

Amuzantă, reconfortantă, motivantă și șocantă, Einstein în timp și spațiu este povestea unică a unui om care a redefinit modul în care percepem universul și locul nostru în el.

„Abordarea lui Graydon oferă o perspectivă proaspătă asupra unor episoade care nu sunt menționate în alte biografii. El a țesut din aceste fire separate o narațiune captivantă și superb scrisă.“ Wall Street Journal

Spovedanie este o „fenomenologie a spiritului”. Ea relatează succesivele căderi ale autorului și tentativele sale de renaștere. Ea urma să introducă disocierea sistematică a adevărului de dogmatica bisericească. Tolstoi își dezvăluie cu sinceritate criza și căutările de până către sfârșitul anilor șaptezeci. Prin violenta sa confruntare de sine, el marchează cezura dintre tot ce întreprinsese până atunci, părelnic și fals, potrivit părerii sale – și presupus mântuitorul liman la care ajungea acum, pentru tot restul vieții. E povestea pierdutei și recâștigatei sale credințe. (…) De dragul adevărului s-a angajat în căutarea lui Dumnezeu. A alternat stări de încredere şi disperare. A scăpat însă de tentația sinuciderii. S-a întors, în chip conștient, la spontana sa încredere în viață, din copilărie. Căci a priceput echivalența lui Dumnezeu cu viața.

Dar i-a apărut o problemă nouă: cum să împace dragostea pentru poporul muncitor, simplu, cu ritualurile bisericești pe care poporul le îndeplinea firesc? A citit lucrări teologale ruse. Ele se bazau pe dogma infailibilității Bisericii. Nu putea s-o accepte. Nu putea să recunoască multe alte prescripții, taine, simboluri. S-a tot străduit să se umilească. La prima împărtășanie, după mulți ani, abia a reușit să înghită „sângele” și „trupul” fără sentimentul profanării.  Ion Ianoși

O celebrare oficială a mandatului pe care Jürgen Klopp l-a deținut în calitate de manager al clubului de fotbal Liverpool, cartea de față conține interviuri în exclusivitate cu jucători, manageri și adversari, și o prefață semnată de însuși Klopp.

Pe 9 octombrie 2015, grupuri de suporteri de la Liverpool s-au adunat în fața Shankly Gates ca să asiste la prima conferință de presă a lui Jürgen Klopp, la care a prezis, plin de încredere, o schimbare în rezultate echipei, după ani de performanță sub așteptări. În următorii nouă ani, Klopp avea să revoluționeze clubul, creând o echipă de „monștri ai mentalității” care și-au respectat în mod constant promisiunile.

În această carte revelatoare, Liverpool Football Club (LFC) readuce în amintirea jucătorilor, eroilor clubului și concurenților care au lucrat îndeaproape cu Klopp unele dintre cele mai importante și memorabile momente ale mandatului său:

• Mike Gordon explică ce l-a făcut pe Klopp să fie perfect pentru Liverpool;
• James Milner descrie felul în care Klopp a început să transforme clubul;
• Mo Salah și Virgil van Dijk descriu cum i-a convins Klopp să semneze pentru club;
• Jordan Henderson dezvăluie ce le-a spus Klopp jucătorilor săi, ca să provoace legendara lor revenire din Liga Campionilor împotriva Barcelonei, în 2019;
• Sir Kenny Dalglish își amintește de extraordinarul sezon 2019-2020 din Premiere League.

Fiecare poveste își plasează cititorii în centrul incredibilei călătorii a lui Klopp în anii petrecuți la Liverpool și subliniază calitățile care i-au permis să devină unul dintre cei mai venerați și de succes manageri ai clubului.

Însoțită de peste 200 de fotografii uimitoare din arhiva LFC, această carte aniversară descrie amprenta de neșters pe care Klopp a lăsat-o asupra clubului și relatează nenumărate amintiri pe care fanii lui Liverpool le vor prețui în anii care vin.

Ediție dedicată așezării moaștelor sale în altarul Catedralei Notre-Dame din Paris

Prin reeditarea acestui Portret, dorim ca Ștefan J. Fay, plecat dintre noi pe 29 iunie 2009, să fie prezent simbolic la momentul așezării moaș­telor lui Vladimir Ghika în altarul Catedralei Notre‑Dame din Paris pentru ceremonia de res­fințire a sfântului lăcaș, împlinire a unui destin excepțional de Om, Creștin, Martir și Român.

Portretul european a fost schițat de Ștefan J. Fay cu fidelitatea căldurii amintirilor, docu­mentele istorice găsite de cei care s‑au aple­cat pe reconstituirea vieții Monseniorului fiind găsite sau revelate după încheierea acestui oma­giu, în 2005.

Familia autorului

Furie. Iertare. Rușine. Mândrie. Iubire. În căutarea lui Novak examinează latura psihologică și cea emoțională a omului care a rescris istoria tenisului.

Niciun jucător, bărbat sau femeie, nu a câștigat mai multe titluri individuale de Grand Slam decât Novak Djokovic, care a obținut al 24-lea titlu major la US Open, în 2023. Pornind de la interviuri noi cu persoane apropiate lui – inclusiv cu prietenii și cu mentorii lui, precum și cu foștii antrenori sau rivali –, cartea este o explorare detaliată a psihicului unuia dintre cele mai fascinante și mai controversate personaje sportive din toate timpurile. De la un adăpost antiaerian din Belgrad la un centru de detenție pentru imigranți din Melbourne și o mulțime de alte locuri, descoperim modul său neobosit de a căuta perfecțiunea și ideile neconvenționale care l-au dus pe culmile succesului.

E o carte extraordinară. Mark Hodgkinson a vorbit cu cei care îl cunosc cu adevărat și îl înțeleg pe Novak, surprinzând complexitățile profunde din mintea și din viața lui, precum și maniera în care le-a gestionat, într-un mod atent și introspectiv. — Chris Evert

L-am cunoscut și l-am intervievat pe Djokovic, am petrecut ore întregi ascultându-l în conferințe de presă și urmărindu-l pe teren, așa că prezentarea lui făcută de Hodgkinson mi se pare corectă. E un tip plăcut și politicos, care face tot ce poate ca să trateze oamenii egal și să-i asculte. Pentru orice persoană care are îndoieli în această privință, În căutarea lui Novak îi poate oferi ocazia să-i mai dea o șansă celui mai bun jucător din toate timpurile înainte ca el să-și ia rămas-bun. — Steve Tignor, jurnalist senior la Tennis.com

Biografia foarte bine realizată a unuia dintre cei mai buni tenismeni, În căutarea lui Novak, aprofundează toate aspectele carierei lui Djokovic și ce l-a făcut să ajungă pe culmile tenisului. — Nick Lester, comentator de tenis