Biografii - Memorii & Jurnale

Debreczeni și-a consemnat experiențele trăite în Crematoriul înghețat, una dintre cele mai dure și mai nemiloase acuzații la adresa nazismului din câte s-au scris vreodată. Aceste memorii tulburătoare, redate în stilul precis și lipsit de sentimentalism al unui jurnalist desăvârșit, constituie relatarea unui martor ocular de o calitate literară fără egal. Iar proza evocatoare a autorului, care folosește uneori ironia, sarcasmul și chiar umorul caustic, îl obligă pe cititor să-și imagineze ființe umane aflate în circumstanțe imposibil de înțeles din punct de vedere intelectual.
Publicată pentru prima dată în limba maghiară în 1950, cartea nu a fost tradusă niciodată într-o limbă de circulație internațională din cauza mccarthysmului, a ostilităților din vremea Războiului Rece și a antisemitismului. După mai bine de 70 de ani, această capodoperă aproape pierdută în timp a fost recuperată și tradusă în 15 limbi, ocupându-și în sfârșit locul cuvenit printre cele mai mari opere ale literaturii Holocaustului.

„Un diamant literar... O carte de memorii despre Holocaust demnă de Primo Levi.“ - The Times

„Puterea de observație a lui Debreczeni este extraordinară. Tot ceea ce întâlnește în Auschwitzland — locurile de muncă, barăcile, trupurile, cadavrele, foametea, apelul nominal, munca, nebunia, frica, disperarea, stranietatea, speranța, cruzimea — este surprins în detalii înfiorător de clare... Debreczeni a păstrat o descriere panoramică a iadului, deopotrivă personală, comunitară și obiectivă.“ - The New York Times
 
„Debreczeni scrie cu o claritate cinematografică, cu o determinare de a face ca detaliile să triumfe asupra dezumanizării în masă.“ - The Telegraph

„Orice aș spune despre această carte uimitoare mi se pare inadecvat. Crematoriul înghețat este o lucrare extraordinară — însă e puțin spus, căci ea se sustrage cuvintelor. Rareori am citit o carte care să trezească empatie în timp ce tratează cea mai dezumanizată și dezumanizantă experiență. Mi-aș dori ca toată lumea să o citească, mai ales în această perioadă de inumanitate pură și complicitate deconcertantă.“ - Azar Nafisi, scriitoare

Într-o casă în stil georgian, populată de mii de cărți și stăpânită de un motan dolofan, Shaun Bythell veghează peste teritoriul celui mai mare anticariat din Scoția. Din spatele tejghelei, el este șef și angajat, coleg al unor librari țăcăniți, arhivar și colecționar. Ritmul existenței lui se împarte între numeroasele vizite făcute pentru achiziționarea cărților, întâmpinarea clienților în magazin și mici însemnări zilnice inspirate din întrebările și comentariile acelorași clienți. „Confesiunile unui librar” este un jurnal scris printre cărți pentru cititorul pe care-l întâlnești printre cărți.

O mărturie din iadul de sârmă ghimpată, singura carte scrisă la Auschwitz încă din timpul războiului, recuperată după aproape 75 de ani de la prima ediție și aflată în curs de apariție în peste 30 de țări.

Auschwitz, ultima stație. Povestea mea din lagăr, 1943–1945 este o relatare copleșitoare, în care se regăsesc atrocități, suferință, degradare fizică și morală, dar și solidaritate și încredere, consemnată aproape în timp real, cu sclipiri de iubire și speranță ce luminează, fie și pentru o clipă, unul dintre cele mai cumplite locuri cunoscute, sinonim cu infernul. Scoțând la iveală și ceea ce este mai rău, și ceea ce este mai bun în ființa omenească, povestea lui Eddy de Wind este o lecție unică, mereu de actualitate, mereu citită ca un avertisment.

În 1943, tânărul medic Eddy de Wind se oferă voluntar pentru a merge să lucreze în lagărul de tranzit de la Westerbork, în care ajung toți evreii din estul Olandei. Are motive să creadă că își va găsi acolo mama. Dar ea a fost deja trimisă la Auschwitz. La Westerbork se îndrăgostește de Friedel, iar în scurt timp sunt și ei trimiși la Auschwitz. Eddy este repartizat în Blocul 9, unde face parte din personalul medical, iar Friedel în Blocul 10, cumplitul Experimentenblock, de unde își alege victimele Josef Mengele. Eddy și Friedel supraviețuiesc, dar nu reușesc să rămână împreună. În încercarea de a-și șterge urmele, naziștii vor să golească rapid lagărul, iar Friedel pornește într-unul dintre „marșurile morții“. Eddy rămâne încă o vreme în lagărul eliberat pentru a-i îngriji pe bolnavi, și atunci își scrie povestea. Pe de o parte, se teme că manuscrisul său ar putea cădea în mâini nepotrivite; pe de altă parte, oroarea și povara celor trăite la Auschwitz îi produc atâta suferință, încât nu găsește putere să scrie la persoana întâi, ci la persoana a treia, folosindu-se de un personaj inventat.

„Pentru mine, aceasta e mărturia supremă despre Holocaust.“ — HEATHER MORRIS, autoarea bestsellerului Tatuatorul de la Auschwitz

Kemal Ataturk a avut o singura sotie, pe vremea cand era de asteptat sa aiba un harem. O femeie extraordinara, care a reusit sa schimbe viata surorilor ei din Turcia. O biografie esentiala! Pana la biografia scrisa de Ipek Calislar si vanduta in Turcia in peste o jumatate de milion de exemplare, s-au stiut destul de putine lucruri despre Latife Hanim, singura sotie a generalul Mustafa Kemal Ataturk, intemeietorul Republicii Turce care a ramas in istorie ca unul dintre cei mai charismatici lideri politici din primele decenii ale secolului al XX-lea.

Aparitia cartilor lui Romain Rolland despre Beethoven a starnit o adevarata furtuna, devenind modele ale geniulu, fiind cuprinse chiar in sfera literaturii de specialitate. Chiar daca volumele lui Romain Rolland nu se incadreaza in domeniul muzicologiei propiu-zise, ele reprezinta o adevarata Beethoveniana prin amploarea si continuitatea lor.

Aparitia cartilor lui Romain Rolland despre Beethoven a starnit o adevarata furtuna, devenind modele ale geniulu, fiind cuprinse chiar in sfera literaturii de specialitate. Chiar daca volumele lui Romain Rolland nu se incadreaza in domeniul muzicologiei propiu-zise, ele reprezinta o adevarata Beethoveniana prin amploarea si continuitatea lor.

Aparitia cartilor lui Romain Rolland despre Beethoven a starnit o adevarata furtuna, devenind modele ale geniulu, fiind cuprinse chiar in sfera literaturii de specialitate. Chiar daca volumele lui Romain Rolland nu se incadreaza in domeniul muzicologiei propiu-zise, ele reprezinta o adevarata Beethoveniana prin amploarea si continuitatea lor.

Aparitia cartilor lui Romain Rolland despre Beethoven a starnit o adevarata furtuna, devenind modele ale geniulu, fiind cuprinse chiar in sfera literaturii de specialitate. Chiar daca volumele lui Romain Rolland nu se incadreaza in domeniul muzicologiei propiu-zise, ele reprezinta o adevarata Beethoveniana prin amploarea si continuitatea lor.

Aparitia cartilor lui Romain Rolland despre Beethoven a starnit o adevarata furtuna, devenind modele ale geniulu, fiind cuprinse chiar in sfera literaturii de specialitate. Chiar daca volumele lui Romain Rolland nu se incadreaza in domeniul muzicologiei propiu-zise, ele reprezinta o adevarata Beethoveniana prin amploarea si continuitatea lor.

Aparitia cartilor lui Romain Rolland despre Beethoven a starnit o adevarata furtuna, devenind modele ale geniulu, fiind cuprinse chiar in sfera literaturii de specialitate. Chiar daca volumele lui Romain Rolland nu se incadreaza in domeniul muzicologiei propiu-zise, ele reprezinta o adevarata Beethoveniana prin amploarea si continuitatea lor.

Cartea de amintiri a lui Barbu Ollănescu-Orendi, descendent al unei străvechi familii aristocratice, prezintă atât splendoarea în care trăiau elitele interbelice înainte de începerea războiului, și mai ales înainte de 23 August 1944, cât și felul în care aceste elite și familii au supraviețuit în comunism, odată cu căderea cortinei istorice din acel an fatidic pentru istoria României. Doinel Tronaru

Pentru cele ce urmează, nu a existat nici o pregă­tire, nici un plan, mi-am așternut amintirile pe hâr­tie, uneori poate chiar haotic, așa cum au venit după mai mult de o jumătate de secol în care le-am lăsat să doarmă, străduindu-mă de multe ori să nu-mi amintesc nimic și în orice caz să păstrez numai pen­tru mine cele întâmplate, cele povestite în apropie­rea mea, cele văzute și cele auzite. Autorul

„Acest al doilea volum dedicat modelelor autentice este rezultatul căutării oamenilor frumoși porniți în aflarea armoniei și a frumuseții Adevărului, cărora Dumnezeu le-a îngăduit ca, prin filiație paternă, intelectuală sau spirituală, să devină Oameni-Aripă. Cine este Omul-Aripă? Este cel care își preschimbă căutarea în purtare a Crucii și se răstignește între lumea aceasta și veșnicie, într-o bună măsură, prin asumarea harului și înmulțirea talantului său. Aripa presupune acțiune, deci faptă. Înțelesul deplin al acestei afirmații îl veți afla în al doilea volum din colecția Revoluția Modelelor, Omul-Aripă” Cristina Chirvasie

Interviuri cu regizorul Nicolae Mărgineanu, violonista Ioana-Raluca Voicu-Arnăuțoiu,  teologul și eseistul Costion Nicolescu, Raluca Prelipceanu, iconograf, și regretatul scriitor Mircea Stanciu

Acești Oameni pe care îi veți întâlni în Colecția REVOLUȚIA MODELELOR sunt oblojitori de răni.

Căci asta sunt modelele, oameni „rotunzi” care prin viața și profesia lor pansează rănile neștiinței și nemaiiubirii.

Interviuri cu Galina Răduleanu, medic psihiatru și scriitoare, Cornelia Anichitei, nepoata părintelui Dimitrie Bejan, Cezara Mucenic, istoric de artă și scriitoare, Dan Mohanu, artist vizual și restaurator, Horea Paștina, pictor și desenator.

„Cu cărțile care descriu drumuri exotice e întotdeauna la fel: frumusețea nu e atât în peisajele înfățișate – și pe care localnicii nici nu le mai observă –, cât mai ales în ochiul fascinat care privește minunile lumii. Citind mărturiile autorilor, ne bucurăm de bucuria lor, vedem priveliștile reflectate-n ochii lor, așa cum, ca să ne bucurăm de un film, trebuie să-l vedem neapărat cu cineva alături.

Un fermecător jurnal de călătorii ne oferă Cristina Chevereșan, ale cărei peripluri în Brazilia, Azore, Coasta de Azur și Sicilia (locuri cât se poate de contrastante pe această binecuvântată sferă) are generozitatea să ni le împărtășească nu doar cu bucuria copilărească a călătorului, ci și cu sensibilitate, talent și o memorie aparent inepuizabilă. Citindu-i cartea, locuri, oameni, cultură populară și cultură înaltă, valurile mărilor și austeritatea stâncilor se desfac în fața noastră ca în acele cărți-obiect pe care, dacă le deschizi, se reliefează în trei dimensiuni castele, prințese și dragoni, decupate-n cartonul lucios al paginilor.

O lectură care te îmbogățește, te delectează și te instruiește ca puține altele de acest fel.“ — MIRCEA CĂRTĂRESCU

„Una din cele mai bune cărți pe care le-am citit despre experiența supraviețuirii intelectualului în comunism se intitulează Scriitor în comunism (niște amintiri), de Ștefan Agopian. Am citit-o cu nesaț, am revenit uneori la ea, m-a convins prin naturalețea desăvârșită a exprimării, prin formidabila capacitate de rememorare a  unor timpuri în care pasiunea pentru scris se întrepătrundea cu o disperare cotidiană tot mai accentuată, iremediabilă și ireversibilă.” (Vladimir Tismăneanu)

„Copleșitoare prin lipsa de inhibiție și de-o răscolitoare directețe a narațiunii, cartea lui Agopian constituie o lectură pasionantă. Am parcurs-o sub vraja reîntâlnirii cu un mare scriitor – chiar dacă vocea de acum a autorului nu amintește prin mai nimic de barocul suplu, stilizat, anamorfotic, al cărților care l-au consacrat. Sau poate tocmai de aceea.” (Mircea Mihăieș)

Născut în Leeds, unde tatăl lui juca pentru Leeds United, Haaland se stabilește împreună cu familia în Norvegia și, la 18 ani devine cel mai bun marcator al clubului din orașul său natal.

La scurt timp ajunge să fie considerat unul dintre cei mai buni atacanți din Europa, stârnind senzație cu numărul incredibil de goluri marcate. În anii care au urmat, tânărul Erling a bătut mai multe recorduri și a câștigat distincții printre care „Golden Boy” în 2020, iar în 2023, „Premier League Golden Boot”, „European Golden Shoe” și Trofeul Gerd Müller.

Lars Sivertsen îl urmărește pe Haaland încă din copilărie, când, îndemnat de părinți, a practicat handbal, golf și atletism, iar la cinci ani s-a înscris deja la academia de fotbal din Bryne, orașul natal. Suntem invitați să ne familiarizăm cu mediul în care s-a format actualul star, să-i înțelegem calitățile și mai ales felul lui de a fi și a juca, și să observăm că personalitatea lui nu se încadrează întocmai în tiparul fotbalistului profesionist din ziua de azi.

„O poveste luminoasă care te încarcă de energie, despre un tânăr care la început nu a vrut decât să ajungă să joace în echipa pentru care a jucat și tatăl lui și care, ca într-un basm, s-a transformat într-un erou al iubitorilor de fotbal de pretutindeni. Devenirea fascinantă a lui Haaland are la bază pasiunea pe care fiecare dintre noi ar trebui să ne-o găsim și să o urmăm în viață, și mai ales bucuria fiecărei victorii.” -- Alexandru Gheorghiaș, traducător

„Ceea ce te frapează în primul rând la Haaland este felul în care emană bucuria, exuberanța tinereții și căldura din tot ceea ce face. Chipul lui radiază de încredere și istețime cum numai un tânăr de 23 de ani o poate face, unul care are lumea la picioare și viața în fața ochilor. Le are pe toate și fiecare vrea o bucățică din el. Indiscutabil este fotbalistul despre care se vorbește, se comentează și se scrie cel mai mult în ziua de azi.” (The Telegraph, 2023)

„Uneori trebuie să trag aer în piept, să mă uit în jur și să mă gândesc că într-adevăr am o viață bună. (...) Sun norocos, mulți oameni sunt norocoși, dar mai ales eu, deoarece joc fotbal pe cele mai mari scene ale lumii, pe cele mai mari stadioane cu cei mai buni jucători. Sunt norocos și e important să recunosc asta și să mă bucur. Timpul zboară. Peste 10 ani s-ar putea să mă retrag. Așa că este important să mă bucur de fiecare zi în parte.” (The Telegraph, 2023)

Lars Sivertsen este jurnalist și scriitor norvegian stabilit la Londra. A fost inițial corespondent pentru Premier League al postului norvegian TV2 iar în prezent este colaborator permanent al unor cunoscute podcasturi precum Football Weekly, The Football Ramble și On The Continent.

Propriul său podcast în limba norvegiană, PL-kvarteret, este dedicat meciurilor din Premier League. A scris numeroase articole pentru The Guardian, The Independent, World Soccer Magazine și The Blizzard.

Amintirile despre copilăria petrecută într-un sat teleormănean, însemnările zilnice din vremea celui de-Al Doilea Război Mondial și din perioada comunistă, corespondența întreținută de către Ilie Popescu-Mohora cu câteva personalități ale României secolului XX (printre ele numărându-se Iosif Constantin Drăgan și Dinu Adameșteanu) vor fi o revelație pentru cititorii pasionați de istoria contemporană. Vor avea ocazia să afle amănunte – povestite cu mult umor – despre viața satului interbelic al Vechiului Regat, despre obiceiurile, tradițiile și superstițiile locuitorilor, întâmplările cotidiene ale unui adolescent în orașul Alexandria, încercările unui student și apoi ale unui tânăr ambițios care își dorește să răzbească în Capitală. Din Bogdana cea natală, destinul – profund înrâurit de Constantin Argetoianu, politicianul temut, dar respectat de toți adversarii săi – l-a purtat pe Ilie Popescu-Mohora tot mai departe, până la Roma. Acolo, în „cetatea eternă”, a fost martorul unor prefaceri istorice în anii 1942–1943: prăbușirea fascismului și a regimului Mussolini, preluarea puterii de către mareșalul Badoglio, retragerea germanilor și sosirea Aliaților, proclamarea Republicii de la Salo. Din toate a ieșit cu bine, pentru că a fost un om… norocos.

„Am fost norocos, dar numai prin muncă. Nu am realizat nimic fără muncă și toate realizările mele s-au rezumat la satisfacții materiale. Acesta a fost, este și rămâne pentru mine norocul meu. Am avut norocul să fiu ajutat de Constantin Argetoianu, Dumitru Munteanu-Râmnic, Grigore Gafencu, I.Gh. Duca și alți cunoscuți, azi toți dispăruți. I-am pomenit pe cei care m-au ajutat să am puțin noroc. Lipsa unui dram de noroc nu-ți aduce decât neplăceri. Am fost ajutat în viață și de studenții evrei și am crezut într-o stea – să nu fii rău, să iubești adevărul, să înveți din tot ceea ce te înconjoară, frunza, iarba, norul, aripile și zborul păsărilor.” ILIE POPESCU-MOHORA

Editie bilingva: Romana-engleza. Volumul contine o selectie din scrierile inedite in Romania ale Reginei Maria, aflate in colectiile de documente de la Arhivele Nationale din Bucuresti: Fondul Regina Maria Personale si Casa Regala Miscelanee. Articolele, adevarate tablete de intelepciune concentrata pentru intelegerea vietii omului, au fost scrise, in anii 1920, predominant in limba engleza, fiind destinate publicarii in mass-media occidentala.

Stela Popescu, o artista neconventionala. Tainele, succesele si nefericirile vedetei Viata marii actrite ar fi putut fi foarte bine scenariul unui film cu nemaipomenite rasturnari de situatie. Formidabila Stela Popescu (21 decembrie 1935, Slobozia-Hodorogea, Orhei, Basarabia romaneasca - 23 noiembrie 2017, Bucuresti) a fost nu doar o fabuloasa actrita de teatru, film si televiziune.

Considerat cel mai frumos actor din istoria filmului, Alain Delon a avut o adolescenta complicata, care nu anunta cu nimic viitoarea sa cariera. Tanarul Delon a fost pe rand ucenic de macelar, puscas marin in Vietnam si client al batalionului disciplinar, zarzavagiu si hamal. Devenind apoi un gigolo fermecator, cu multiple legaturi in lumea interlopa (care s-au amplificat in timp), a sedus o actrita, o sotie de regizor si un actor in voga - cu totii mult mai in varsta decat el - si asa si-a facut intrarea in cinematografie, aparand la Cannes intr-un costum inchiriat.

Există, fără nicio îndoială, mai multe feluri posibile de a scrie o istorie a unui loc. Dar când o istorie deosebit de complexă, urmărită cu iubi­toare atenție în ascunzișurile cele mai tainice, a unui anume loc, îți dezvăluie calitatea lui de elecțiune, atunci te socoți, te simți lăuntric silit să cauți, să scotocești în datele din afară pentru a descoperi conexiuni neașteptate de timp, de loc și de cauză care să te ducă spre o înțelegere mai din adânc a lucru­rilor, spre o așezare a lor mai potrivită cu un tâlc și o misiune.

O carte despre adevărurile fundamentale pe baza cărora a fost construită societatea americană și despre îndelungata strădanie de a discerne care sunt aceste adevăruri și cum este cel mai bine să se acționeze pe baza lor.

Fiică de imigranți, Kamala Harris a crescut într-o comunitate din Oakland, California, cu preocupări pentru dreptatea socială. Pasiunea sa pentru justiție a fost evidentă încă din copilărie, iar când a devenit procuror districtual adjunct imediat după absolvirea Dreptului, s-a impus rapid ca unul dintre cei mai inovatori agenți ai schimbării în domeniul aplicării legii din SUA. A fost aleasă în scurt timp procuror districtual în San Francisco, apoi a devenit șefa organelor de aplicare a legii din statul California. Cunoscută ca o susținătoare a clasei de mijloc a înfruntat marile bănci în timpul crizei executărilor silite, obținând un acord istoric pentru familiile salariate din California.

A fi inteligent înseamnă a identifica adevărurile care ne pot face să devenim o comunitate mai bună, precum și a susține aceste adevăruri cu toată forța. Acesta a fost crezul care a călăuzit-o pe Kamala Harris spre o carieră de succes ca procuror general al Californiei, ca senator al Statelor Unite și acum ca vicepreședinte al țării, confruntându-se în fiecare rol cu probleme complexe, de la asistența medicală și noua economie la imigrație, securitate națională, criza opioidelor și inegalitatea socială.

„Provocarea mea de fiecare zi este să fiu o parte a soluției, să fiu o luptătoare optimistă în bătălia care va urma. Provocarea pe care v-o lansez este să vă alăturați acestui efort. Să luptăm pentru idealurile și valorile noastre. Să nu ridicăm mâinile a neputință când este timpul să ne suflecăm mânecile.“
Kamala Harris

Autoare laureată a Premiului Nobel pentru Pace (2021)

Un memoir dramatic, turbulent și curajos, care ne obligă să ne punem întrebarea: Ce am sacrifica pentru adevăr?

Maria Ressa este astăzi unul dintre cei mai cunoscuți jurnaliști din lume. Însă lupta ei împotriva corupției a început acum câteva decenii, în Filipine, când portalul de știri online fondat de ea, Rappler, a ajuns ținta celui mai puternic om din stat: președintele Rodrigo Duterte.

Maria Ressa nu a dat înapoi și a denunțat rețelele de dezinformare ale guvernului, adevărate portavoci de ură și teroare îndreptate spre cetățeni. Urmărită, amenințată și în cele din urmă condamnată la mulți ani de închisoare, Ressa a rezistat. Investigațiile ei au scos la iveală legăturile dintre regimurile autoritare și giganții tehnologici, o rețea globală de interese care se întinde de la războaiele drogurilor ale lui Duterte la Capitol Hill, de la Brexit la războaiele cibernetice ale Rusiei și Chinei, din Silicon Valley la click-urile și voturile noastre. Ale tuturor.

Cum să înfrunți un dictator: Lupta pentru viitorul nostru este o carte despre minciunile care ne alimentează frica, furia și ura împotriva celuilalt, un strigăt de avertizare pentru cititorii occidentali. Democrațiile sunt mai fragile decât credem, iar amenințările la adresa lor trebuie recunoscute ca atare înainte de a fi prea târziu.

„Jurnalista Maria Ressa este una dintre primele persoane care și-au asumat public rolul de avertizor global cu privire la pericolul pe care îl reprezintă lipsa de reglementare a rețelelor de socializare, în special a Facebook, la adresa modelului occidental de democrație. Dincolo de dimensiunea sa autobiografică, cartea Cum să înfrunți un dictator reprezintă un manifest despre importanța jurnalismului de interes public în fața dezinformării, a știrilor false și a propagandei răspândite și amplificate, foarte profitabil, de rețelele de socializare. Cartea Mariei Ressa este, în același timp, o reverență în fața jurnaliștilor de pretutindeni, nevoiți să facă sacrificii pentru a apăra, neclintiți, valorile profesiei, dar și misiunea lor publică de a-i trage la răspundere pe cei aflați la putere.”

Emilia Șercan, jurnalistă

Îndrăgostită de un masai este istoria pasionantă a relației dintre doi îndrăgostiți proveniți din medii cum nu se poate mai diferite. Corinne, o antreprenoare europeană, îl întâlnește pe Lketinga, un războinic din tribul samburu, în timpul unei vacanțe în Mombasa, pe coasta de sud-est a Kenyei, și, în ciuda barierelor lingvistice și culturale, aceștia încep o poveste de dragoste aparent imposibilă. Corinne renunță la viața ei din Elveția pentru a se muta într-o comunitate izolată din Africa, într-o colibă micuță făcută din balegă de vacă. Fără să fie descurajată de foamete sau boli tropicale, încearcă să se adapteze la noile condiții și să-și clădească o familie alături de Lketinga și de fetița lor. Încet-încet însă visul ei se spulberă, iar Corinne nu mai poate ignora prăpastia dintre lumile lor și începe să-și facă planuri de întoarcere în Europa.

„Cititorii care caută romantism și aventură vor fi răsplătiți din plin.” (Publishers Weekly)

„O poveste extraordinară pe care o citești pe nerăsuflate.” (The Bookseller)

Confesiunile unei fantome duplicitare… Pisălog, titlul nu-mi dă pace. Complicat, încâlcit, deloc comercial. Puțin important, îmi spun, căci pe mine nu mă interesează și nici nu sper să public vreodată o carte care zace în mine de câteva zeci de ani și care acum, așa, dintr-odată, a vrut să vadă lumina zilei. Să public ce scriu aici mi se pare o nebunie. Oare cine ar putea cumpăra cartea în afară de amici, rude sau indignate victime ale miștoului meu, sperând să mă prindă cu garda jos? De ce ar fi cineva interesat de viața unei persoane oarecare, având unicul merit că și-a petrecut cea mai mare parte din ea printre mințile cele mai creatoare ale României… Și poate, totuși…

Îmi povestesc viața, și pe asta, de bine, de rău, îmi imaginez că o cunosc. Sunt eroina acestei vieți, și asta e tot. Am mai încercat și altă dată, dar niciodată n-am putut scrie un rând, n-am reușit să trec de teama de a fi ridicolă și am amânat mereu. Nu voiam nici să-mi scotocească cineva prin suflet, nu-mi doream nici să scriu un jurnal în care să mă las furată de amănunte intime.

E doar o poveste, și povestea poate fi a oricui.

Interviurile mele încearcă să aducă la lumină o parte din poveștile Sulinei, fără să se preocupe de „adevărul istoric” sau de datele strict factuale, ci de felul în care orașul este trăit; poveștile de viață ale locuitorilor Sulinei recompun, prin detaliile auto‐biografice și prin tonul subiectiv, ca un puzzle, viața orașului de altădată. Sigur, întotdeauna memoria – și nu doar cea individuală, ci și cea colectivă – lucrează retroactiv modificând culorile și nuanțele, estompând sau îngroșând conflictele, ștergând amănunte și diluând convenabil trecerea timpului. Mai mult, memoria este de regulă un proces bidirecțional: întotdeauna, invariabil, privim și judecăm trecutul prin ochii prezentului. Nu există amintiri neutre, obiective, ci doar rememorări încărcate subiectiv – Autoarea

Lucrarea domnului Niculai Chiselef vine să completeze Seria „Memorii” a Editurii Fundației Culturale Memoria, care, potrivit scopului asumat de Fundație încă din 1991, își propune „dezvăluirea adevărului în legătură cu opresiunea la care a fost supus poporul nostru […] cu deosebire în regimul comunist”. Cu ea se îmbogățește Biblioteca Represiunii Comuniste și sunt aduse în fața publicului informații noi despre ceea ce s-a întâmplat în perioada 1945-1989, respectiv despre cum destinele unor oameni au fost afectate implacabil de ideologia comunistă.
Considerăm că și publicarea acestui volum, alături de altele similare, este cu atât mai justificată în contextul actual, în care, potrivit unui sondaj INSCOP din noiembrie 2023, 48.1% dintre români consider că regimul comunist a însemnat un lucru bun pentru România, iar 46.4% cred că înainte de 1989 se trăia mai bine comparativ cu situația din prezent, ambele cifre fiind în creștere față de anul 2013.

Dr. habil. Cosmin Budeancă
Redactor-șef Revista „Memoria”

Mr. Humble si dr. Butcher. Un cap de maimuta, neurologul Papei si transplantarea sufletului In timpul Razboiului Rece, intrecuti pentru moment de sovietici in competitia pentru cucerirea spatiului cosmic, americanii lanseaza o noua cursa, mult mai periculoasa: cea in interiorul corpului uman. Este momentul in care intra in scena un tanar medic genial, cu o idee nebuneasca: transplantul de rinichi, sau chiar de inima, nefiind pe masura ambitiilor lui, isi propune sa transplanteze creierul, sediul sufletului.

Cu o putere de mobilizare uluitoare, Dumitru Lițu izbutește să-și depene viața, înfățișând-o în întregul ei cu sinceritate și, în mod paradoxal, cu obiectivitate, devoalând într-o manieră atent chibzuită și fără detalii nesemnificative, un parcurs care se întâlnește adeseori cu extraordinarul. Privindu-l și ascultându-l simți că te afli în fața unui om care, dacă ar fi întrebat: Ce-ați face dacă ați putea lua viața de la capăt?, ar răspunde: Aș face același lucru. Ceea ce înseamnă c-ar lupta pentru adevăr și libertate, s-ar împotrivi în fața minciunii, urii și hidoasei fețe a nedreptății. Acesta este doar unul dintre motivele pentru care consider că Dumitru Lițu îndeplinește atributele unui veritabil model, un om care s-a cucerit pe sine, prin crucea purtată cu o aleasă demnitate, și care reușește prin mărturisirile sale să-i îndrume pe alții, adică pe noi, cei de azi, și pe ei, cei de mâine.

Cartea aceasta nu e o simplă rememorare, ci, după cum veți vedea, este un reflex al unei existențe neprefăcute, care însă clocotește prin fapte. Sunt remarcabile ardoarea, râvna și probitatea morală cu care Dumitru Lițu își împlinește dezideratele și își împărtășește experiența sa de viață cu noi, cei pentru care multe dintre aceste mărturisiri ar putea părea o distopie, dacă n-am fi puși deja în tema prigoanei comuniste care a marcat radical a doua jumătate a secolului XX românesc. Și, deși mărturisirile acestea au o notă de tristețe firească, ele conțin în alcătuirea lor și o bucurie. Bucuria ca reflex psihic al purei existenţe, cum spunea Emil Cioran, bucuria soră cu sinceritatea. Nu poți fi pe deplin bucuros dacă nu ești sincer. Cu tine și cu ceilalți. Aceasta este o condiție obligatorie a existenței depline, pe care autorul o îndeplinește cu asupra de măsură.

Cristina Chirvasie

Dumitru Lițu, născut la 9 martie 1937 în Breaza, Suceava. Elev. A fost arestat la 29 iulie 1954 și condamnat la 18 ani muncă silnică pentru „crimă de uneltire contra ordinei sociale”/ „s-a constituit într-o organizație Tânărul partizan cu scopul de a răsturna regimul de democrație populară”. A executat pedeapsa în închisorile Suceava, Jilava, Lugoj, Baia Sprie, Gherla, Periprava. A fost eliberat la 23 iunie 1964.

Prin colectia Biografii, editura isi propune sa aduca in atentia cititorilor personalitati ale culturii romane. Scrise cu intentia de a contura un context istoric, politic si cultural, pe care cititorii sa-l inteleaga usor, cartile dezvaluie fapte, mentalitati si idei in jurul carora s-a construit o personalitate si fixeaza repere pentru intelegerea operei, deschid un demers reflexiv, contureaza valori si atitudini.