Biografii - Memorii & Jurnale

În prima poveste veți simți parfum de crini regali. În cea de-a doua un puternic miros de terebentină. A treia vă aduce în auz un nume care zgârie și unul care mângâie. A patra e cu adieri de aripi nevăzute. A cincea are miză și pariază pe nenoroc. Prima are inocență, umor, visare. A doua realism, râs, nerv. A treia, cu ironie, face poezie și economie (politică). A patra cade din fantastic în lumea noastră cea de toate zilele. Iar a cincea are trei capete de umbră.

• Instant bestseller, Sunday Times

• Finalista a Premiului William Hill Sports Book of the Year 2023

In cariera sa de peste trei decenii, calatoria lui Ronnie O'Sullivan catre titulatura de cel mai bun jucator al tuturor timpurilor a fost dusa adeseori la extreme.

Din postura de copil-minune al snookerului, trecerea lui Ronnie la profesionisti a generat imense asteptari. Aceste presiuni, alaturi de o viata personala provocatoare, l-au azvarlit intr-o lume a exceselor si a dependentelor. In timp ce parea sa se afle la cele mai inalte cote ale jocului, in realitate chiar acelea erau momentele sale de maxima slabiciune. In anul 2000, Ronnie a pasit pe drumul de recuperare a propriei vieti, de dezvoltare a unei mentalitati mai puternice si mai rezistente. La mai bine de douazeci de ani de atunci, este in continuare obsedat sa joace la cel mai inalt nivel si este cel mai fericit cand se afla intr-o arena de snooker.

Bestseller New York Times

De la autorul cartii Steve Jobs si al altor biografii devenite bestseller, vine acum povestea uimitor de intima a celui mai controversat si mai fascinant inovator din lume, un vizionar avangardist care ne-a deschis drumul spre era vehiculelor electrice, a explorarii spatiale private si a inteligentei artificiale. Si sa nu uitam de Twitter!

Îmbinare de experiență personală și studiu de durată, povestirile Gretei Tartler reînvie fascinația față de Orient a europenilor care, căzând în capcana dihotomiilor și a istoriei recente, ignoră adeseori incomparabilul tezaur al acestui spațiu. Orientul Gretei Tartler își depășește granițele clasice și îi aflăm farmecul nu numai în nordul Africii sau în China, ci și sub ochii noștri, în Italia sau la Atena. Călătorind cu aceeași curiozitate în spațiu și timp, autoarea conturează o lume deopotrivă a rafinamentului și excesului, a mileniilor încrustate în monumente și a vitezei contemporane. Interacțiunile călătoarei cu negustori egipteni sau indieni sunt însoțite de descrieri ale moscheilor sau inscripțiilor antice, de versuri ale poeților persani, care își găsesc loc lângă Hagia Sophia sau clădirile futuriste din Qatar. Astfel, redescoperim un Orient mai apropiat decât ne-am fi închipuit, căruia îi datorăm atât o bogată moștenire culturală, cât și un izvor nesfârșit de povestiri.

Considerat unul dintre marii clasici ai literaturii ruse și universale, Feodor Mihailovici Dostoievski a avut un destin unic nu doar ca scriitor, ci și ca om. Robert Bird, autorul acestei biografii, eminent expert în literatură și în cultura rusă, alcătuiește un extraordinar portret al scriitorului rus, punând în evidență legăturile dintre viața lui Dostoievski și marile sale romane. Inspirația pentru temele sociale, politice și religioase din Idiotul, Crimă și pedeapsă, Frații Karamazov sau Demonii se găsește, în viziunea lui Bird, în parcursul existențial al lui Dostoievski. Scriitorul a fost la un pas de moarte în tinerețea sa, în fața plutonului de execuție, fiind grațiat în ultima clipă. A dus o luptă permanentă cu boala și cu lipsa banilor, factori care au conturat atmosfera specifică romanelor sale, una a întunecimilor aproape insondabile ale sufletului, văzute ca anticameră a revelației salvatoare. A fost implicat în marile dispute politice și sociale care au făcut valuri în Rusia țaristă a secolului al XIX-lea, iar gloria recunoașterii ca om de litere a venit abia în ultima parte a vieții sale.

Mihai Bendeac ne dăruiește o carte neconvențional de sinceră. Scrisă pentru oamenii cu minte, nu pentru cei cuminți. Dedicată unei cauze nobile.

TOATE fondurile rezultate din vânzarea acestei cărți vor fi direcționate către construirea noului corp de spital pentru copii și adolescenți de la Alexandru Obregia.

„De peste jumătate de secol, eminentul psihiatru Irvin Yalom uimește lumea cu poveștile sale despre psihicul uman, împletite cu înțelepciune, înțelegere și umor. Acum, cu o sinceritate și un curaj uluitoare, ne împărtășește cea mai dificilă experiență din viața sa: pierderea soției, statornica sa tovarășă de viață încă din adolescență. Parteneri până la sfârșit, până și în scrierea împreună a acestei cărți, cei doi ne comunică un portret trainic al doliului - teroarea, durerea, negarea și acceptarea reticentă. Dar ceea ce ne rămâne este mult mai mult decât o poveste profundă despre pierderea durabilă - este o poveste de neuitat, dureroasă și frumoasă despre iubirea care dăinuie. Mă voi gândi la asta în anii ce vor veni.“

„Mă străduiesc să scriu jurnalul ăsta, dar repulsia e puternică. Ştiu acum de ce nu am făcut-o niciodată: pentru mine viaţa e secretă. E secretă faţă de ceilalţi, dar trebuie să fie secretă şi în propriii ochi, nu trebuie s-o dezvălui prin cuvinte. Surdă şi neformulată, doar aşa este ea bogată pentru mine.”

Maestrul lon Piso este unic in peisajul culturii romanesti din ultimul secol, aproape contemporan cu Romania Intregita de la sfarsitul Primului Razboi Mondial. Unicitatea sa vine din mai multe caracteristici ale vietii si carierei sale. Este mai intai vocea de aur, talentul interpretativ, care l-au purtat pe marile scene ale lumii, obtinand o unanima recunoastere internationala, consemnata de marii critici muzicali si agreata de publicul cunoscator. Aceasta recunoastere a fost mai putina in plan intern, din varii motive, dar mai ales pentru ca a fost interzis in Romania comunista, considerat "transfug", incat numele sau era oprit de la rostire si tiparire, ca si vocea sa de la ascultare. lar dupa caderea comunismului, cand recunoasterile si onorurile meritate ar fi trebuit sa vina din partea celor mai inalte foruri, nu au venit asa cum s-ar fi cuvenit, ci cu parcimonie nejustificata si de neinteles.

Un studiu magistral în lumea unui psiholog criminalist.

„Societatea civilizată are niște idei atât de fixe despre cine sunt infractorii – ducem cu noi profilurile interiorizate ale celor care încalcă legea, transformându-le în izbăvitoare contraexemple pentru noi, cei buni. Și una dintre multele consecințe, atunci când ne separăm psihologic de ei în acest fel, dezumanizându-i chiar, considerându-i monștri, este că nu-i mai vedem pe cei care trăiesc printre noi.” (Kerry Daynes)

Spre sfârșitul lui 2019, scriitoarea și antropologa Raluca Nagy ajunge în Vietnam, iar criza sanitară mondială și alegerile proprii o rețin acolo aproape doi ani. Aceasta este, aparent, premisa ori pretextul memoir-ului de față. Numai că, încet, încet, autoarea se imersează în acest spațiu complet necunoscut, într-o cultură și-un context noi, în timp și-n memorie, iar ceea ce descoperă despre sine și despre lume e inedit, dar relevant pentru fiecare dintre noi.

Cu un cuvânt înainte de George Kudla

Ediție, prefață și postfață de Gheorghe Nandriș

„…20 de ani în Siberia – o așez printre cele mai fantastice cărţi care s-au scris în ţara noastră. În faţa ei multe cărţi, mulţi scriitori și mulţi eroi literari pălesc. După primul şoc şi cea dintâi nedumerire a cititorului, chiar şi a unui erudit academician, poate după un număr de ani în care uimirea se va fi aşezat, deodată cineva va pricepe şi va ridica această carte – a Aniţei cu trei clase primare şi suflet cât o istorie naţională, de o autenticitate «stilistică» genială – şi le va aşeza, fiinţa şi cartea, la umărul marilor noştri mărturisitori ai sufletului românesc.“ — ȘTEFAN J. FAY

„Cartea e o revelație și s-ar cere primită ca atare. Nu doar privitor la soarta deportaților români în Gulagul sovietic povestirea Aniței Nandriș-Cudla aduce o mărturie esențială, dar și pentru reconstituirea staturii țăranului bucovinean: o statură net aristocratică, pe care metamorfozele provocate de comunism o aruncaseră nu numai în trecut, ci, s-ar spune, aproape în legendă. Or iată că, odată cu Anița Nandriș-Cudla, legenda ia conturul firescului, iar realitatea ei ni se impune din nou. Cartea aceasta, care nu numai că se cere neapărat citită, dar ar merita să fie așezată, prin biblioteci, într-un raft al clasicilor, descrie unul din cele mai cumplite destine.“ — MONICA LOVINESCU

Alain Gerbault n-a pornit sa descopere drumuri si tinuturi noi, bogatiile insulelor indepartate nu l-au ispitit, masura obisnuita pe care o intrebuinteaza oamenii in aprecierea propriilor lor fapte nu poate exprima valoarea calatoriei lui. Strabatand singur Atlanticul, facand apoi ocolul pamantului, tot singur pe aceeasi rudimentara corabie, Alain Gerbault nu si-a propus nicio realizare, n-a urmarit niciun rezultat si niciun folos. Este o maretie neintalnita inca, in aceasta uitare a lumii si a valorilor ei. Calatorul nostru a urmarit numai propria sa realizare, sub forma fara urma a unei necontenite si imense descatusari de forta.

"Nu ştiu de care dintre toate cele pe care le-a făcut în viaţă – ziarist, jurist, avocat, om politic, soţ, tată – a fost mai legat Emil Boşca-Mălin sau care l-a definit cel mai bine, în raport cu lumea prin care a trecut. Ceea ce ştiu este că despre sine însuşi a scris doar două texte: un jurnal care l-a însoţit cea mai mare parte a vieţii şi un „roman al zilelor trăite“, care cuprinde povestea adevărată a devenirii lui ca ziarist.

Când am primit de la CNSAS cele şaptesprezece volume cuprinzând materiale referitoare la el sau compuse de el, ştiam deja că printre acestea se află şi manuscrisul unui „roman“.

Dintre cele şaptesprezece volume, opt sunt dosarele de urmărire, iar celelalte nouă cuprind manuscrise foarte diferite scrise, cu cea mai mare probabilitate, între 1946–1952.

Transcrierea manuscrisului s-a făcut respectând normele ortografice în vigoare la data actuală, inclusiv transcrierea titlului în forma actuală. S-au păstrat particularităţile de exprimare ale personajelor ale căror intervenţii au fost transcrise direct, în dialoguri, precum şi unele elemente de lexic şi morfologie care, în context, adaugă savoare stilistică sau se referă la realităţi locale."

Oana Boșca-Mălin

Cu incontestabil talent literar şi remarcabilă exactitate, Hayden Herrera reconstituie una dintre cele mai spectaculoase biografii artistice din secolul XX, făcând un portret nuanțat și profund emoționant al Fridei Kahlo. Toate scenele şi episoadele sunt documentate în profunzime, de la copilăria artistei mexicane și accidentul de autobuz care i-a schimbat viața, lăsând-o infirmă la doar 18 ani, la căsătoria tumultuoasă cu Diego Rivera şi relațiile ei amoroase cu diferite personalităţi ale epocii, precum Isamu Noguchi sau Lev Troțki. Considerată de specialiști biografia definitivă a Fridei Kahlo și lectură obligatorie pentru toţi cei interesaţi de arta, istoria și puterea feminină, cartea beneficiază de un bogat material ilustrativ, de la fotografii de familie la reproducerile celor mai importante lucrări.

Volumul a stat la baza filmului Frida (2002) - cu Salma Hayek în rolul principal -, pelicula câștigând două premii Oscar.

Cu o prefață de Sir David Attenborough.

Stând alături de Gavin Thurston în spatele aparatului de filmat, trăim suspansul așteptării unui animal sau altul, pericolele inevitabile din culise și provocările cărora autorul trebuie să le facă față, dar și clipele emoționante pe care camera le surprinde sau, la fel de bine, le ratează.

Societatea evită discuțiile despre moarte, dar Hadley Vlahos – asistentă medicală specializată în îngrijirea paliativă – și-a îmbrățișat cu devotament și empatie menirea de a le fi alături celor aflați la final de drum, iar acum împărtășește cu cititorii poveștile și momentele care au ajutat-o să înțeleagă că moartea nu este un mister înfricoșător, ci o parte firească a vieții.

America nu are regalitate. Are Premiile Academiei. Timp de nouă decenii, starlete perfect coafate, actori șarmanţi și producători cu aur în ochi au alergat după Oscarul atât de greu de obţinut. Ceea ce a început în 1929 ca un banchet al industriei s-a transformat acum într-o ceremonie sacră, cu covoare roșii, plicuri și omuleţi de aur. Dar nu vă lăsaţi păcăliţi de fast: dincolo de orice, Oscarul este un câmp de luptă, în care istoria Hollywoodului – și a Americii însăși – se desfășoară în drame mari și mici. O fi aurit drumul către Oscaruri, dar e pavat cu sânge, sudoare și inimi frânte. În Războaiele Oscarului, Michael Schulman relatează istoria remarcabilă și tentaculară a Premiilor Academiei și a dramelor personale – unele emblematice, altele inedite – care s-au jucat pe scenă și în spatele camerei. Spre deosebire de alte cărţi pe acest subiect, fiecare capitol plonjează adânc într-un anumit an, conflict sau chiar categorie care spune o poveste mai amplă a schimbării culturale, de la Louis B. Mayer la În lumina lunii. Schulman examinează modul în care covorul roșu traversează un teritoriu disputat, iar învingătorii nu sunt întotdeauna la fel de clari ca numele extrase din plicuri. În focul încrucișat sunt prinși oameni: ambiţiile lor zădărnicite, epifaniile lor artistice, colaborările lor dezordonate, visurile lor împlinite sau năruite.

Volumul memorialistic prezintã toate aceste momente importante din viaþa auto-rului, completând astfel biblioteca dedicatã represiunii comuniste în România. Lucrarea este prefaþatã de Prof. Dr. Nicolae Constantinescu, preºedintele Fundaþiei Culturale Memoria ºi fost coleg de facultate cu autorul, iar editor al ediþiei în limba românã este Cosmin Budeancã. „Trecerea peste pragul închisorii având eticheta de fost deþinut politic nu a reprezen-tat finalul suferinþelor mele. Am fost mereu o þintã pentru aparatul represiv ºi am fost doar mutat dintr-o închisoare mai micã într-una mai mare numitã România, situatã în centrul Blocului Comunist ºi aflatã sub bocanc so-vietic. Singura diferenþã dintre cele douã în-chisori a fost cã în cea mare au dispãrut cor-doanele de supraveghere ºi contactul zilnic cu gardienii brutali ºi limbajul lor obscen. Cu toate cã mã aflam dincolo de zidurile închisorii, viitorul meu a fost unul incert ºi supus ameninþãrilor. Aceastã situaþie oribilã a declanºat în mine curajul de a-mi asuma riscurile majore de a trece ilegal Cortina de Fier spre a ajunge în lumea liberã. În final am reuºit.” (Victor Gordan)

Volumul conține două jurnale inedite, publicate pentru prima dată aici. Primul este intitulat Jurnalul de campanie și a fost scris în 1942 de medicul militar Petre Sava, pe Frontul de Est al celui de-al Doilea Război Mondial, în timpul luptelor de la Cotul Donului. La 80 de ani de la sfârșitul bătăliei de la Stalingrad avem pentru prima dată sub ochi una dintre rarele mărturii scrise chiar în timpul acestei grele bătălii. Soția medicului militar Petre Sava, economista Luiza Sava, a scris ea însăși, începând din 1943, un jurnal dedicat celor doi copii ai lor. Cele două jurnale dovedesc ce comori de memorie ascund în continuare arhivele private și cât este de urgent ca istoricii români de azi, dincolo de cercetarea arhivelor publice și de scrierea unor studii ample, în care să sintetizeze mărturii istorice deja publicate, să continue să caute urmele trecutului și în arhivele private, în casele urmașilor celor care au făcut istoria despre care scriem. Nu numai că arhivele de familie pot completa informațiile din arhivele publice, dar de multe ori ele păstrează mărturii mai personale, mai calde, mai complexe, care palpită de viață. În exemplul de față, un jurnal scris la cald, chiar în timpul războiului, plin de reflecții personale și de detalii care nu mai pot fi găsite în nicio altă sursă. Nici în rapoarte militare, nici în memorii scrise la mulți ani după desfășurarea evenimentelor. Completat în oglindă de însemnările casnice ale soției, versiunea acelei părți a familiei rămase acasă pe timp de război. Suntem martorii unei povești deopotrivă despre dragoste și război, despre curaj și tandrețe, despre cum să-ți păstrezi umanitatea în cele mai inumane împrejurări.

„Manuscrisele lui Silvan trebuie parcurse cu mare atenție, pentru că la fiecare paragraf pot fi descoperite informații interesante care, altfel, ar putea fi omise. Notele disparate, scrise pe foi volante, dar cu referire la texte preexistente, trebuiau căutate cu migală, spre a fi plasate la locul cuvenit. Acest volum a fost compus ca un puzzle, din fragmente minuscule, găsite – uneori, din întâmplare sau din noroc – într-o arhivă vastă. Artistul nu a redactat niște amintiri sistematice, convenționale, în conformitate cu genul consacrat, respectând riguros cronologia și firul firesc al vieții sale. El s-a referit mai mult la întâlnirile sale iconice, la locurile vizitate, la ambianța satului oltenesc unde s-a născut și a copilărit, a Ploieștiului, unde și-a efectuat studiile liceale și a Berlinului, unde le-a făcut pe cele universitare, apoi la atmosfera cafenelei bucureștene antebelice și la starea de spirit din redacțiile cu care a colaborat. A lăsat câteva rânduri remarcabile despre cei în preajma cărora s-a aflat, fragmente ce ar putea constitui nucleul unei istorii neoficiale, subiective, a literaturii și culturii naționale dintr-un interval destul de lung, de circa șaptezeci de ani.” Adrian-Silvan Ionescu

Jurnalul (bine strunit în frâiele frumoasei scrieri şi-ale adâncimii sau „nebuniei” de sens) este un fel de nuntă continuă. Veşnic început al maturităţii şi veşnic sfârșit al tinereții: viaţă cu moarte şi tinereţe cu bătrânețe. *** Mi-e atât de frică de moarte și atât de tare vreau s-o iubesc și atât de tare mă bucur de ea cu cutremur, încât am început, când văd prima oară – după o noapte de nesomn ca o rană, ca o lamă zgâriind pe nervi – lumina în ferestre, să mulțumesc lui Dumnezeu (mulțumesc Ție, Doamne) că a mai dat o dată lumii lumina, că mi-a mai dat să ajung să văd o dată dimineața venind peste București sau peste unde oi mai fi eu acum. Mi-e frică c-am să mor, mă bucur c-am să mor, iubesc faptul c-am să mor.

Așa cum o țară are un imn și un om poate avea un imn. Unul sau mai multe. Eu am câteva de la Nicu Alifantis. Le am din fabuloasa mea adolescență. Când mi-e dor de mine dau drumul cântecelor așa cum unii dau drumul ogarilor după vânat. Și pentru că Domnul mi-a dăruit întâlnirea cu el și, apoi, prietenia lui, nu puteam să scap șansa acestei cărți. Și pentru mine și pentru alții. Cartea s-a scris în aproape cinci ani, față către față și prin epistole virtuale. Săpând în memoria de alifant (pardon, elefant!) a lui Nicu, ea a devenit o colecție de taifasuri, care conțin amintiri, păreri, convingeri, anecdote, despre o droaie de lucruri. Un fel de puzzle, o imagine, un portret făcut din bucăți de viață. Am încercat să surprind lumea interioară a unui artist adevărat, un om care face, anul acesta, 50 de ani de carieră. Acesta este darul meu și, prin ricoșeu, darul vostru. Pentru că, sunt sigur, la finalul încercării mele, îl veți aplauda și vă veți întoarce la muzica lui, mai atenți. Și asta e tot ce contează. Dar din dar din dar…pentru o mai bună întrebuințare a darului vieții. – Laurențiu-Ciprian Tudor

Se estimeaza ca, anual, intre optzeci si nouazeci de milioane de copii primesc un set LEGO si pana la zece milioane de adulti isi cumpara unul pentru ei. LEGO este insa mai mult decat un numar coplesitor de caramizi din plastic ce pot fi asamblate in nenumarate moduri, este o viziune despre ceea ce inseamna jocul pentru omenire. Folosind documente inedite provenite din arhiva companiei si interviuri in exclusivitate cu membrii familiei fondatoare, Jens Andersen reface istoria ascensiunii spectaculoase a LEGO plecand de la evenimentele care au precedat infiintarea in 1932, la Billund, in Danemarca, si pana in zilele noastre. Este drumul de la un modest atelier de tamplarie la o fabrica de jucarii, de la o afacere locala la una nationala si, mai apoi, la una globala, cu toate succesele, dar si cu esecurile si perioadele de stagnare, precum si cu modul in care, prin inovare si creativitate, au fost depasite. In 2022, la nouazeci de ani de la infiintare, grupul de firme care reprezinta brandul LEGO este evaluat la aproape unsprezece miliarde de euro si este producatorul de jocuri si jucarii numarul unu la nivel mondial - o evolutie fulminanta a unei afaceri care, de-a lungul anilor, in profida crizelor si a tensiunilor inerente, a ramas in proprietatea familiei fondatoare.

Leon Leyson avea numai 10 ani când naziştii au invadat Polonia, iar familia lui a fost forţată să se mute într-un ghetou din Cracovia. Cu un noroc incredibil, perseverenţă şi curaj, Leyson reuşeşte să supravieţuiască sadismului naziştilor. În final, generozitatea şi iscusinţa unui ofiţer german numit Oskar Schindler au fost cele care i-au salvat viaţa lui Leon și pe a unor membri din familia sa. Numele lor au fost adăugate pe lista muncitorilor evrei din fabrica acestuia – o listă ce a devenit faimoasă în toată lumea: Lista lui Schindler.

Aceasta este singura carte de memorii publicată vreodată de un fost supraviețuitor copil de pe Lista lui Schindler. Volumul ilustrează perfect demnitatea autorului, o remarcabilă lipsă de resentimente, dar şi o faţă a războiului văzută prin ochii unui copil speriat, al cărui unic deziderat era să supravieţuiască fiecărei zile în parte.

Moartea lui Anthony Bourdain, survenită prin sinucidere, în 2018 a șocat întreaga lume. Bourdain părea să le aibăpe toate: o personalitate irezistibilă, un job de vis, o familie minunată și faimă mondială. Doar că în realitatea lucrurile erau mult mai complicate decât aparențele o arătau.

„Începând din 1987, ostilitatea față de români era deja fățișă, manifestându-se nu doar față de ambasadă, confruntată cu demonstrații, unele de magnitudinea unor marșuri cu zeci de mii de participanți, ci și față de turiștii aflați în trecere prin Ungaria, molestați de poliție, înjurați de trecători, admonestați cu antipatie în magazine. Autoturismele misiunii țării noastre, ușor de identificat (Dacii negre, ponosite, cu numere de corp diplomatic), erau frecvent zgâriate cu lozinci iredentiste, telefoanele cu mesaje obscene și amenințări curgeau lanț la ambasadă, ziua și noaptea. Ofensiva anticeaușistă, pe care era grefată cu măiestrie propaganda antiromânească, era întreținută de mass-media.” George Albuț

Prin colecția Biografii, editura își propune să aducă în atenția cititorilor personalități ale culturii române. Scrise cu intenția de a contura un context istoric, politic și cultural, pe care cititorii să-l înțeleagă ușor, cărțile dezvăluie fapte, mentalități și idei în jurul cărora s-a construit o personalitate și fixează repere pentru înțelegerea operei, deschid un demers reflexiv, conturează valori și atitudini.

Prezenta scriitură a fost începută la data de 14 septembrie 2021 – ziua de naștere a unui mare dirijor român, anume IOSIF CONTA, și „uitată” până în preajma Crăciunului, respectiv a Anului Nou, când i s-au mai adăugat câteva rânduri și încă un an din viața mea. CEVA sau CINEVA nevăzut, parcă, m-a îndemnat să continui cartea. N-am primit premii mondiale pentru literatură (BOOKER sau PULITZER). Departe de a fi o Nina Berberova, scriitoare, critic și profesor de literatură. Nu văd viața în „R major”, cum spun muzicienii. Pe Facebook au apărut diferite GRUPURI, cum ar fi: „Bucureștiul din alte vremuri” sau „Anii ’60–’70–’80 – anii de aur ai seniorilor noștri”. Ce te faci, însă, cu SENIORII trăitori din anii ’30–’40 –’50 ai secolului XX? Tatiana Mărgescu

În 1980, fiicele lui Mircea Vulcănescu – Sandra de Hillerin și Măriuca Vulcănescu – l‑au rugat pe Ștefan J. Faÿ să pună pe hârtie amintirile sale despre tatăl lor. Cartea de față pornește de la rândurile așternute în acest sens, dezvăluind cititorului de azi, de la o pagină la alta, personalitatea celui care a murit cerând: „Să nu ne răzbunați!” „Iar eu vă voi spune acum povestea așa cum o știu. Uneori, rândurile mele vi se vor părea exaltate. Nu‑mi pun frână. Exaltarea relevă, deasupra rezervei critice, ceea ce este mai adevărat în noi. Ajung la Mircea prin elan. Trecând prin intuiție ajung să‑l citesc – cum spune prietenul său Noica – întru Adevăr.” – Ștefan J. Faÿ