Biografii - Memorii & Jurnale

Considerat cel mai mare alpinist italian al vremii sale, Walter Bonatti a devenit încă din timpul vieții o legendă pentru iubitorii muntelui din întreaga lume. Ascensiunile pe care le-a realizat în 17 ani de alpinism de performanță uimesc și astăzi prin îndrăzneala și dramatismul lor. Cartea sa de memorii le prezintă în succesiune cronologică pe cele mai importante, de la Grand Capucin până la Pilierul Central din Mont Blanc, Grandes Jorasses și Matterhorn, trecând prin expedițiile care l-au dus pe K2, Gasherbrum IV, Rondoy Nord și vârfurile din Patagonia. În relatarea ascensiunilor sale, alături de încleștarea dintre om și munte, găsim consemnate în permanență emoțiile și gândurile celui pentru care alpinismul a însemnat mai ales explorarea și depășirea propriilor limite. De asemenea, Bonatti arată ce anume l-a făcut să pună capăt la doar 35 de ani unei cariere atât de spectaculoase, își expune concepția asupra alpinismului și reflectează asupra viitorului acestuia.

„Când scrii ficţiune, ai libertatea să preiei ceva ce s-a întâmplat în realitate şi să-l modifici de dragul efectului artistic. Însă ar fi o greşeală să citeşti o operă de ficţiune doar ca o simplă transcriere a experienţei autorului. Evident, există aproape inevitabil elemente autobiografice în literatură. Cel puţin aşa e în cazul meu.” (David Lodge)

Nu este prima oară când Sylvain Tesson se confruntă cu zăpada și frigul. În trecut a mers pe urmele evadaților din Gulag, apoi pe cele ale Marii Armate a lui Napoleon în retragerea sa din Rusia pe timp de iarnă, după care a plecat în căutarea leopardului zăpezilor pe platourile înalte din Tibet.

De data aceasta, împreună cu prietenul său, ghidul montan Daniel Du Lac, autorul pornește din Menton, de pe malul Mediteranei, pentru a traversa Alpii pe schiuri până la Trieste, trecând prin Italia, Elveția, Austria și Slovenia. Aventura va dura 85 de zile și se va întinde pe patru ani, între 2018 și 2021, cei doi călătorind în jur de 20 de zile la sfârșitul fiecărei ierni. Pe drum li se va alătura un al treilea tovarăș, cu care vor împărți oboseala urcușului pe pantele înzăpezite și singurătatea serilor în refugiile din Alpi. Albul monoton al decorului alpin devine pentru Sylvain Tesson o substanță și, chiar mai mult decât atât, o stare: o uitare de sine a celui care se luptă să-l străbată, dublată de o atenție îndreptată spre lume, într-o alternare permanentă între pândă și retragerea în sine.

FENOMENALUL BESTSELLER COREEAN RECOMANDAT DE RM DE LA BTS

„Va atinge o coardă sensibilă la oricine simte că viața sa publică e în dezacord cu ceea ce e cu adevărat în sufletul său.” – Red

PSIHIATRA: Deci cum te pot ajuta?

EU: Nu știu, sunt – care e cuvântul – deprimată? Trebuie să dau detalii?

Baek Sehee este directoare de social media, tânără și de succes, în cadrul unei edituri, când începe să meargă la o psihiatră în legătură cu – cum să-i spunem? – depresia ei? Se simte în permanență abătută, anxioasă, se îndoiește încontinuu de propria persoană, dar, totodată, îi judecă și îi critică pe cei din jur. Își ascunde sentimentele bine la serviciu și față de prieteni; se pricepe de minune să adopte calmul pe care îl impune stilul ei de viață. Efortul este epuizant, copleșitor și o împiedică să-și formeze relații profunde. Așa ceva nu are cum să fie normal.

Dar, dacă e atât de deznădăjduită, cum se face că are mereu chef de mâncarea ei stradală preferată, tteokbokki, paste de orez picante? Așa să fie oare viața?

Înregistrându-și dialogurile cu psihiatra ei de-a lungul a 12 săptămâni, Baek începe să descâlcească cercurile vicioase, reacțiile pripite și comportamentele nocive care o mențin blocată într-un ciclu de autovătămare.

Cartea lui Shlomo Venezia este unica mărturie completă care ne-a parvenit de la un supraviețuitor al Sonderkommando, unitățile speciale din lagărul de la Auschwitz. Autorul descrie cu precizie cum a fost condamnat să îndeplinească o misiune abominabilă, aceea de a-i ajuta pe deportații trimiși la moarte după triere să se dezbrace și să intre în camerele de gazare, apoi să care la cuptoarele de incinerare cadavrele victimelor. La rândul lor, membrii Sonderkommando au fost aproape toți asasinați de către naziști.

Dând dovadă de onestitate ireproșabilă, Shlomo Venezia evocă toate aspectele macabre ale activității Sonderkommando, oferind detalii insuportabile, care dau întreaga măsură a acestor crime.

„Mărturia acestui supraviețuitor al Holocaustului, ca toate celelalte, se citește cu teamă și tremurând.” ELIE WIESEL, laureat al Premiului Nobel pentru Pace

Născută într-o familie de intelectuali evrei, Dita Polach a mers la şcoală, s-a jucat cu prietenii şi nu s-a perceput niciodată ca fiind diferită – până la ocuparea Cehoslovaciei de către Germania nazistă. Deportaţi în ghetoul de la Terezín, apoi la Auschwitz şi la Bergen-Belsen, Dita şi fa-milia ei au trăit ororile de neimaginat ale lagărelor, tatăl şi bunicul murindu-i în timpul detenţiei, iar mama, la scurt timp după eliberare. La Auschwitz, fata de doar 14 ani a avut în grijă cea mai mică bibliotecă din lume, alcătuită din cele câteva cărţi pe care prizonierii reuşiseră să le salveze din bagajele celor aduşi în lagăr şi care le-au oferit atât copiilor ce aveau să fie trimişi în camerele de gazare, cât şi învăţătorilor acestora care le-au împărtăşit soarta o iluzie de normalitate într-o lume de coşmar. Dar povestea Ditei nu se opreşte la Holocaust; ea priveşte şi mai departe, la viaţa pe care şi-a reconstruit-o după război: căsătoria, plecarea din Cehoslovacia comunistă şi stabilirea în Israel, traiul în kibbutz, bucuriile şi necazurile maternităţii. O relatare extraordinară, despre o viaţă incredibilă, voinţa de a trăi şi speranţa neclintită într-un viitor mai bun.

Corespondența Înaltpreasfințitului Justinian cu poetul Ioan Alexandru este un veritabil exemplu de restaurare în comuniunea dragostei. Această corespondență are în sine o relevanță deosebită pentru a sesiza geneza scriitorului, a poetului și geneza sau creșterea duhovnicească și culturală a ierarhului prin meandrele unor vremi ce presupuneau anumite sacrificii...

Am fost condamnat la moarte pentru asasinarea unui copil – crimă pe care nu am săvârşit-o. Am suferit peste trei decenii de abuzuri înfricoşătoare. De aceea, în cazul meu, căutarea menirii originare a omului de a-L iubi pe Dumnezeu şi pe aproapele a fost o luptă cumplită, până la sânge. Am suferit enorm până să ajung să învăţ ce înseamnă dragostea adevărată, jertfelnică, şi cum pot să o pun în practică în condiţiile vieţii mele de condamnat la moarte. Am trecut prin mari încercări până să ajung să înţeleg că am fost creaţi nu pentru a ne satisface dorinţele egoiste, ci pentru a căuta împlinirea dragostei de aproapele, pentru a ne dărui celorlalţi şi a suferi pentru ei, pentru a-i iubi aşa cum ne iubeşte Iisus Hristos pe fiecare în parte. Iar când spun „ceilalţi”, mă refer şi la vrăjmaşii mei.

Volumul, semnat de istoricul de artă Maria Pașc, cuprinde convorbiri cu trei dintre cei mai apreciați sculptori contemporani, atât în țară, cât și peste hotare: Laurențiu Mogoșanu, Mircea Roman, Aurel Vlad. Pe parcursul celor trei capitole ale volumului, demersul istoricului de artă de a cartografia spațiile de creație în care au lucrat cei trei sculptori de-a lungul vremii devine pretextul pentru a sonda adâncurile celor trei puternice personalități. După cum mărturisește autoarea, „în atelier, vezi artistul, îi vezi lucrul, pictura ori sculptura. Dar vezi mai ales omul. Cum își gospodărește el locul. Cum își compune viața în jurul șelei ori al șevaletului”.

Într-o casă în stil georgian, populată de mii de cărți și stăpânită de un motan dolofan, Shaun Bythell veghează peste teritoriul celui mai mare anticariat din Scoția. Din spatele tejghelei, el este șef și angajat, coleg al unor librari țăcăniți, arhivar și colecționar. Ritmul existenței lui se împarte între numeroasele vizite făcute pentru achiziționarea cărților, întâmpinarea clienților în magazin și mici însemnări zilnice inspirate din întrebările și comentariile acelorași clienți. „Confesiunile unui librar” este un jurnal scris printre cărți pentru cititorul pe care-l întâlnești printre cărți.

Lucrarea de față abordează un subiect de istoria diplomației românești în perioada delimitată de două evenimente majore din istoria sa politică. Pe de o parte obținerea independenței în urma Tratatului de pace de la Berlin semnat la 1 iulie 1878, care permitea exercitarea unei politici externe proprii și oferea posibilitatea dezvoltării sistemului instituțional, atât de necesar modernizării, iar pe de altă parte realizarea unirii tuturor provinciilor istorice românești, crearea României Mari, urmată de eforturile diplomației autohtone pentru recunoașterea și afirmarea internațională a noului stat, pentru conservarea noii sale identități politice, stabilită prin hotărârile Conferinței de pace de la Paris (1919-1920).

Numele lui Alexander von Humboldt poate fi găsit pretutindeni în jurul nostru: există oraşe, cursuri de apă, specii de animale, un curent oceanic, ba chiar şi o mare lunară care-l poartă. Socotit în epocă drept cel mai faimos om după Napoleon, Humboldt a schimbat prin vasta sa operă fața știinţelor naturale. A scris enorm, dar nu a stat închis în bibliotecă, ba dimpotrivă, s-a aventurat spre zări şi ţinuturi cutreierate şi cercetate de puțini oameni. A navigat pe Orinoco, a traversat Anzii și a străbătut Siberia într-o perioadă în care astfel de călătorii cereau eforturi herculeene și-l supuneau pe cutezător unor pericole terifiante.

Este dificil, daca nu imposibil, sa definesti o viata de om cateva interviuri. Conceptul acestei colectii s-a nascut treptat. Initial am fost manat de curiozitatea de a citi cateva interviuri saptezeciste, mentionate in cronica muzicii rock romanesti a lui Nelu Stratone. Apoi mi-am amintit de existenta unor inregistrari pe banda din 1975 si 1990 si a unor taieturi din ziare in colectia unui bun prieten. Puse impreuna, ele schiteaza evolutia conceptiilor muzicale si de viata ale lui Nicu Covaci, impletite cu o buna bucata din istoria formatiei Phoenix.

O carte remarcabilă scrisă de un artist militant, care înțelege că este în cea mai bună formă a lui când învață cum să se dezvăluie. Sincopat și ireverențios, introspectiv și edificator, volumul Surrender este povestea vieții lui Bono, structurată – nu foarte ordonat – în jurul a 40 de melodii aparținând trupei U2.

Maria Tănase creează şi pune în valoare melodia poporană autentică şi cu deosebire cântecul autentic, terenuri încă necunoscute, neînţelese sau degradate de obişnuiţii noştri dizeuri.

Publicată pentru a sărbători cea de-a 10-a aniversare a trupei BTS, cartea ne dezvăluie povești pe care nu le știam inclusiv fotografii nepublicate până acum, coduri QR ale videoclipurilor și toate informațiile despre albumul aniversar BTS.

După debutul din 13 iunie 2013, BTS sărbătorește în iunie 2023 cea de-a 10-a aniversare. În această perioadă semnificativă, trupa a ajuns la apogeu, devenind un artist iconic la nivel mondial, iar în prima sa carte oficială privește înapoi la drumul parcurs. Astfel, BTS continuă să construiască zile mai luminoase și alege să facă încă un pas pe o cale neabordată de nimeni până acum.

Volumul al cincilea al lucrării „Între datorie și pasiune” conține însemnările zilnice ale regelui Carol al II-lea dintre 1 ianuarie 1946 și 31 decembrie 1948. La începutul acestei perioade, fostul suveran se afla încă în Brazilia, la Rio de Janeiro, consemnând în jurnalul cotidian eforturile depuse pentru a obține aprobările necesare în vederea întoarcerii în Europa. În Brazilia, la Rio de Janeiro, suveranul se va căsători cu Elena Lupescu, în 3 iulie 1947, eveniment comentat astfel: „De atunci s-a schimbat totul în viața noastră, a venit asupra mea o liniște și, ca să zic așa, o stabilitate binefăcătoare. Am ieșit din minciună și am arătat lumei întregi că Duduia – de care, de 23 de ani, mi-am legat viața – este demnă de a ocupa și un loc de cinste”. Deoarece din jurnal lipsește caietul nr. 111, pentru perioada cuprinsă între 11 decembrie 1946 și 4 decembrie 1947, este dificil de reconstituit modul în care exilații au reușit să ajungă în Portugalia, la Estoril. O notație din 5 octombrie 1948 – „Azi s-a împlinit anul de când, după atâta vreme, am sosit, din nou, pe scumpul nostru pământ al Europei” – aduce lămuriri asupra datei revenirii pe continentul european: 5 octombrie 1947.

Jurnalul vizitelor canonice ale mitropolitului Neofit Cretanul, o frescă a stării Bisericii și a Țării Românești din jumătatea secolului al XVIII-lea, dincolo de bogăția și ineditul informațiilor, dar și de dulceața exprimării literare, reprezintă un izvor de cunoaștere și o călătorie duhovnicească, fapt pentru care recomandăm cu căldură această lucrare ca pe o lectură agreabilă în care cititorul îl însoțește imaginar pe autor.

Cititorii care cunosc contributia lui Winston Churchill la politica mondiala - in special in ultima parte a vietii sale - vor fi incantati sa regaseasca in acest volum autobiografic parcursul timpuriu si anii formatori ai unuia dintre cei mai influenti politicieni europeni ai secolului XX.

Arsène Wenger, unul dintre cei mai cunoscuți și mai inovatori antrenori de fotbal, își spune în sfârșit propria poveste. Mărturisirile despre copilărie, pasiunea pentru fotbal și primele experiențe de jucător, apoi antrenor, se îmbină cu lecții memorabile de leadership, dezvoltare personală și, mai ales, management sportiv, ale celui care, vreme de 22 de ani, a condus clubul Arsenal pe culmile gloriei.

Supra-numit „Profesorul”, Wenger a câștigat nenumărate campionate, ridicând mereu ștacheta performanței, până când a reușit imposibilul cu Arsenal: să câștige un sezon din Premier League fără meci pierdut.

O lectură obligatorie pentru fanii Clubului Arsenal, pasionații de fotbal, dar și pentru antrenori, sportivi, manageri, pentru toți cei care, prin muncă și pasiune, vor să obțină succes în carieră și viață. Wenger reflectează nuanțat și profund asupra jocului și principiilor care stau la baza motivației, a stării de spirit sau a condiției fizice. Viziunea sa asupra atacului a devenit celebră, precum și convingerea că jocul de fotbal trebuie să fie captivant pentru public.

Părintele Damschin Christensen scria: „Ceea ce m-a surprins cel mai mult la părintele Serafim a fost faptul că în fața mea se afla un om care se jertfea pe deplin pentru Dumnezeu, pentru Adevăr. Nu era vreun profesor universitar ce primea un salariu confortabil pentru a fi un răspânditor al cunoașterii, nici nu era vreun conducător religios ce tânjea să-i fie așezate la picioare putere, influență sau măcar un vas cu fructe, precum făceau maeștrii spirituali care aveau, pe atunci, discipoli prin zonă. El nu trăia în religie pentru avantajele pe care le-ar fi putut obține de acolo; nu căuta un sprijin, nici să se bucure de o viață spirituală. Era doar un călugăr simplu, ce căuta Adevărul mai presus de toate”.

O serie de eseuri ordonate alfabetic despre pasiunile și idealurile unuia dintre cei mai mari scriitori ai Mexicului. O confesiune magistrală aflată la granița dintre intimitatea unui jurnal și densitatea unei autobiografii, Crezul lui Fuentes ne poartă pe urmele artei și istoriei până la cele mai importante evenimente care i-au conturat lumea și pasiunile. O carte multifațetată, în care autorul mexican construiește o hartă trasată din gânduri și amintiri, alternând teme precum iubirea și prietenia cu pasaje despre Buñuel, Faulkner și Wittgenstein.

„Când Adrian Alui Gheorghe mi-a spus că va publica o carte de dialoguri cu fiul său, ideea m-a entuziasmat. Îmi imaginam un interesant dialog de genul părinți și copii desfășurat pe tema hiatusului dintre generații. A fost destul să citesc prima pagină ca să descopăr că am în față o carte infinit mai complexă, că cei doi protagoniști ai dialogului nu sunt atât un tată și un fiu, cât doi scriitori aparținând unor generații succesive, curiozitatea celui tânăr în legătură cu viața, opera și epoca înaintașului său desfășurându-se nu între granițele biologice sau sentimentale ale unei familii, ci pe câmpul de luptă fără frontiere al istoriei literare și chiar al Istoriei. Este vorba, de fapt, despre o exhaustivă și extrem de nuanțată monografie Adrian Alui Gheorghe (un dialog monografic spune subtitlul cărții!) care reușește să sugereze nu doar un portret al scriitorului, ci și un portret al epocii sale. În timp ce citeam interesantele întrebări, pline de curiozitate și empatie, prin care fiul construia portretul tatălui, mă întrebam ce ar fi dacă, în a doua jumătate a cărții, rolurile s-ar inversa și tatăl ar descoperi portretul și lumea fiului. Nu s-a întâmplat așa, dar s-ar putea întâmpla – sper – într-o carte viitoare.” Ana Blandiana

Cuvânt-înainte de Jordan B. Peterson

După ce a fugit din Coreea de Nord, Yeonmi Park a descoperit, în America, ce înseamnă libertatea. Dar, alături de beneficiile vieții într-o țară democratică și bogată, ea vede acum și problemele acesteia, ba chiar, cu sensibilitatea celei care a trăit într-o dictatură, își simte uneori amenințată libertatea de expresie și de gândire. Începând cu educația la Columbia University, ce i se pare că îi îndoctrinează pe studenți, și până la fățărnicia elitelor, îndeosebi când vine vorba de criticile autoarei la adresa Chinei, ori la prejudecățile și ipocrizia variilor celebrități pe care le întâlnește la conferințe și evenimente mondene, Yeonmi Park trece extrem de critic în revistă problemele societății americane și mai ales excesele așa-numitei ideologii woke și ale corectitudinii politice, precum și formele subtile de cenzură pe care acestea le instituie.

„Dacă povestea Cenușăresei ar fi fost scrisă de cineva cu un stil mult mai sinistru decât frații Grimm, protagonista ar fi putut foarte bine să fie autoarea cărții de față. După ce a evadat din închisoarea care este Coreea de Nord, după ce a scăpat cu viață de sclavia sexuală ce i-a fost impusă (ei și mamei sale, simultan) în China, după ce s-a educat în modul cel mai neverosimil cu putință în Coreea de Sud, a ajuns în Statele Unite și s-a înscris la Columbia University, cândva un important far călăuzitor al libertății occidentale. Nu că era visul vieții ei – era ceva la care nici măcar nu visase, ceva ce îi depășea cu totul închipuirea. Yeonmi Park, călăuzită de spiritul întreprinzătorului său tată, chiar a pus mare preț pe educație – s-a străduit din răsputeri să dobândească o educație cât mai temeinică, în sens tradițional, când a reușit să ajungă în Coreea de Sud, unde a stat cu nasul în cărți. Și ce s-a întâmplat când a pășit în sacrosanctele săli ale acestei auguste instituții de învățământ superior? A dat peste aceeași ideologie ce corupsese țara în care s-a născut și îi condamnase pe locuitorii săi la o viață de iad.” (Jordan B. Peterson)

Volumul al IV-lea al jurnalului regelui Carol al II-lea cuprinde insemnarile din perioada 1 ianuarie 1943 - 31 decembrie 1945. Asadar, trei ani din viata monarhului exilat, dintre care primii doi au fost petrecuti in Mexic, iar ultimul, incepand cu decembrie 1944, in Brazilia. Cu o premonitie fantastica, suveranul a intuit viitorul Romaniei: „Grija mea merge, in primul rand, catre Tara mea; ea este mai primejduita decat celelalte, daca nu se da posibilitatea de a face ceva pentru ea. Intai, in situatia de azi, se gaseste in campul celor batuti; pe urma, inaintarea Armatei Rosii spre Europa, care se va face, daca nu intervine ceva urgent, prin Tara noastra; cu ajutorul numarului destul de mare de prizonieri din URSS se vor face toate eforturile

În 2021, Emma Răducanu a uimit și cucerit pe toată lumea atunci când a câștigat trofeul la US Open, după un șir impresionant de victorii pe care le-a obținut cu zâmbetul pe față. Cum a reușit, însă, o tânără de 18 ani aproape necunoscută să se califice și să câștige un turneu de Mare Șlem?

Scrisă împreună cu jurnalistul Carl Anka, cartea cuprinde întâmplări din viața lui Marcus Rashford, alături de sfaturi și soluții gândite împreună cu psihologul Katie Warriner. Volumul stă la baza pregătirii psihologice a oricărui tânăr sportiv și reprezintă o sursă eficientă de a înlătura îndoielile și a întări încrederea, teme recurente în formarea unui campion.

O perspectivă personală după 30 de ani de la Revoluție și de la căderea Cortinei de Fier:

Jumătate din viață am trăit-o dincoace de Cortina de Fier, cu toate privațiunile impuse de nedreapta divizare a Europei după al Doilea Război Mondial. Am început să simt frustrarea față de această stare de fapt încă din anii liceului, dar ea a devenit tot mai acută în perioada facultății și insuportabilă în ultimii ani ai comunismului. Am purtat cu mine în suflet această Cortină de Fier, pretutindeni, tot timpul cât a existat. Prăbușirea ei în 1989 nu a însemnat că pentru mine a dispărut atunci cu totul, pentru că rănile lăsate au fost prea adânci. Însă, așa cum încearcă să dovedească paginile acestei cărți, în România de zi cu zi, dincoace de Cortină, viața a continuat totuși să pulseze, încercând să mențină echilibrată veșnica balanță schimbătoare a Binelui și Răului. – ADRIAN SĂVOIU

„În 2016, în jurul Mării Negre am văzut aproape peste tot militari, iar în spatele atmosferei relaxate, pe care o întâlneşti în general în porturi, am simţit precipitare şi nelinişte, de parcă zilele bune se apropie de sfârşit, dacă nu cumva s-au terminat deja. Această mare capricioasă, aflată între lumi, parcă mereu nervoasă şi greu de stăpânit, este un loc al nesfârşitelor dispute, al nemulţumirilor ascunse şi al strategiilor războinice. Perioadele de aparentă linişte n-au fost lipsite de bătălii, iar peisajul întregii regiuni a suferit permanent fragmentări, comasări, rupturi, dislocări, anexări. Țările din jurul Mării Negre n-au fost niciodată prietene, poate şi fiindcă oamenii nu sunt interesaţi să se cunoască între ei, nu sunt curioşi să știe nici cum trăiesc vecinii şi nici ce-ar putea cumpăra de la ei. Mirarea şi dorinţa de cunoaştere a grecilor antici, care au înfiinţat fiecare port cu tradiţie de la Pontul Euxin, au fost înlocuite la început de lăcomie şi apoi de orgoliul dominaţiei întregii mări. Sferele de influenţă abandonate şi reconstruite după 2014, când pentru prima dată în Europa postbelică un stat a luat cu japca un teritoriu vecin, au transformat iarăşi Marea Neagră într-un loc al confruntărilor. Aici, totul se întâmplă încet-încet, iavaş-iavaş, ciut-ciut, în aşteptarea «celui de-al nouălea val», care ar putea fi devastator.“ (Sabina FATI)

„Ce vedem aici sunt doi oameni — unul e om al Bisericii, celălalt e un om din Biserică — stând de vorbă despre Naștere, Crăciun, Înviere, Paști, om, divinitate, lume, iubire și ștergerea tuturor lacrimilor, așa cum pe vremuri stăteau de vorbă, pe malul râului Ilisos, Socrate și Phaidros, discutând despre frumusețea sufletului în iubire și despre câmpia ființei, așa cum stătuseră de vorbă, la gura sobei, Karl Popper și Konrad Lorenz, vorbind despre oameni, obiceiurile animalelor, lume și etologie, și cum încă mai stau de vorbă, într-un apartament din Paris, Lev Șestov și Benjamin Fundoianu, într-o minunată eternitate a conversației neîntrerupte, care începe odată cu primul om și merge mai departe prin noi, cei care stăm azi de vorbă, până la ultimul om restaurat al mântuirii.” Horia-Roman Patapievici