Biografii - Memorii & Jurnale

Buchiniști și anticariate, parfumuri și vinuri fine, sofisticate târguri de vechituri, fierberi politice și sociale, istorie și artă la fiecare colț de stradă, iar printre toate, Sena șerpuind largă și strălucitoare. Pe scurt, Parisul povestit de Adrian Cioroianu.

Constantin NOICA - Născut pe 12/25 iulie 1909, în comuna Vităneşti, judeţul Teleorman, decedat pe 4 decembrie 1987. Paul ANGHEL - Născut pe 18 august 1931, în comuna Răcătău, judeţul Bacău. Căsătorit cu Malvina Urşianu, regizoare de film. S-a stins din viaţă pe 19 mai 1995, la Bucureşti.

Volumul ,,Mihai Sora. Omul dialogal" este o introducere in gandirea filosofica a lui Mihai Sora, realizata atat printr-o expunere a problematicii si mizelor prin­cipalelor sale carti, abordate cronologic, cat si prin sugestii cu privire la personalitatea sa, asa cum i s-a dezvaluit lui Leonid Dragomir in intalnirile pe care le‑a avut de-a lungul mai multor ani.

Jurnalul ,,Le Livre de ma vie" de Anna de Noailles poate fi astazi abordat ca o buna terapie (impotriva tuturor bolilor spiritului, ce ne asalteaza fara incetare si aproape ca ne-au doborat), dar si ca un indreptar de viata, ca un set de reguli care sa ne re-invete drumul spre creatie si ce inseamna disciplina in munca pe care ne-am ales-o, ce inseamna onestitatea deplina, prezenta in fiecare gest al nostru, ce inseamna prietenia si iubirea, in forma lor autentica, adevarata. Parfumul usor desuet pe care-l emana nu numai ca face farmecul lui, dar il si legitimeaza o data mai mult, spunandu-ne parca: „Eu vin dintr-un loc unde vechile valori se mai pastreaza inca. Pentru sanatatea voastra, trupeasca si sufleteasca, ar fi bine ca, macar din cand in cand, sa va mai intoarceti la ele!“

„Memoriile cardinalului Ratzinger – pe care publicul are acum ocazia de a le parcurge în prima lor traducere românească – ne invită să redescoperim lucruri de preț, vechi, de fapt, de când lumea în conștiința umanității. Adevărul că omul cel bun nu se măsoară după strălucirea intelectului, a succesului, a puterii, ci după simțul moralității sale, după frumusețea sufletească, după devotamentul față de semeni și după victoria asupra sinelui este o narațiune clasică a caracterului pe care se poate întemeia fără ezitare o societate justă. Tocmai de aceea, manuscrisul autobiografic al viitorului papă Benedict al XVI-lea, text izvorât din bucuria lui de a rememora lucruri petrecute la răscrucile vieții, aduce cu sine și prețiozitatea martorului în plus. Avem, astfel, puse împreună simplitatea interlocutorului, omul însuși și ucenicia lui, valorile sale și, mai ales, traiectoria unei chemări formidabile spre studiu și spre slujirea celorlalți. [...] Faptul de a avea nevoie de Dumnezeu ca împlinire a propriei noastre ființe ne intrigă astăzi, poate, cel mai mult. Acest lucru e datorat în parte obișnuinței de a calcula izbânda după ifose și așteptări personale sau după cifrele abilității de a face și desface. Omul Joseph Ratzinger ne asigură însă că, din perspectiva credinței, însumările sunt extrem de relative, valoarea mărturiei provenind din harul de a mărturisi idealul sufletesc inspirat de Isus. Viitorul papă știe că nu disprețul față de ceea ce îi pare omului mărunt îl împiedică să fie nepăsător în viață, ci respectul – uneori plin de vanitate – pentru cerințele a ceea ce e mai înalt. Că lucrul cel mai frumos stă în faptul că năzuințele costisitoare și abrupte sunt însoțite de o piatră de încercare: a descoperi înălțimile în lucrurile mărunte.” − PS Mihai Frățilă

În dialogul său cu Lavinia Betea, Ștefan Andrei, ministru al afacerilor externe între 1978 și 1985, dezvăluie multe dintre secretele regimului comunist.

În ,,Drum fără prioritate", o colecție de povestiri de căutare a sensului, vom descoperi câteva părți atât din viața personală a lui Marian Godină, cât și din cea profesională, de polițist. Tot aici se conturează cronica unei realități în continuă schimbare. De la farsele din copilărie la pățaniile din cartier și de la primele autografe sau clinciuri publice la o viață de familie plină de aventură și dragoste, noua carte a lui Marian Godină ne invită la un exercițiu de autocunoaștere și ne oferă prilejul de a ne ascuți spiritul critic.

Dacă ştim ce gândesc, ce visează, cum scriu şi cum trăiesc azi poeţii, e şi pentru că există un Robert Şerban. Vorbitor fâşneţ şi cu „piper pe limbă”, a lăsat cadou literaturii române nenumărate volume în dialog. Rar se întâmplă în lumea literară ca un poet să-şi iubească atâta confraţii, să-i celebreze mai curtenitor. Raidul poeţilor îl arată la faţă. E de 72 de ori jurnalist. Şi în fiecare clipă poet. Citiţi-l! Din întrebările lui scapără jarul, stilul ironic şi iscoditor. - Dia RADU

„Viața e simplă“ era deviza lui de tinerețe. Născut într-o familie de evrei cu veche tradiție în Țările Române, Mihail Sebastian a trăit însă în cea mai zbuciumată epocă din istoria modernă a Europei. S-a născut la Brăila, înaintea Primului Război Mondial, a citit, a scris, a iubit și a călătorit înaintea celui de al Doilea, a cunoscut teroarea antisemită părăsit de prieteni și a murit pe neașteptate în zorii așezării lumii în matca totalitarismului sovietic. Reconstituirea acestei vieți împletește cu măiestrie contextul istoric și intelectual al vremii cu scrierile gazetărești, cu lecturile, romanele, piesele de teatru și Jurnalul lui, într-un portret mai actual ca oricând pentru Europa zilelor noastre.

Un volum de memorii sfâșietor și amuzant scris de Jennette McCurdy, vedeta serialelor iCarly și Sam & Cat, despre problemele ei ca fost copil actor – printre care tulburări de alimentație, dependență și o relație complicată cu mama ei autoritară – și cum a preluat din nou controlul asupra vieții sale.

Jennette McCurdy avea șase ani la prima sa probă de actorie. Visul mamei ei era ca unica fiică să devină o vedetă, iar Jennette ar fi făcut orice pentru ca mama ei să fie fericită. Așa că a acceptat ceea ce mama ei numea „restricție calorică”, mâncând puțin și cântărindu-se de cinci ori pe zi. A îndurat tratamente masive de înfrumusețare acasă, în timp ce mama o mustra: „Genele tale sunt invizibile, bine? Crezi că Dakota Fanning nu și le vopsește pe ale ei?”. Mama i-a făcut chiar și duș până la șaisprezece ani și, în plus, Jennette a fost obligată să-i împărtășească acesteia jurnalele și e-mailurile, dar și să-și împartă cu ea întregul venit.

În Mă bucur că mama a murit, Jennette povestește toate acestea în amănunt, fără nicio ezitare – la fel cum relatează ce se întâmplă atunci când visul se împlinește în cele din urmă. Distribuită într-un nou serial Nickelodeon intitulat iCarly, este împinsă în lumina reflectoarelor. Deși mama e în al nouălea cer, trimițându-le e-mailuri moderatorilor fan cluburilor și tutuindu-se cu paparazzii („Salut, Gale!”), Jennette este copleșită de anxietate, rușine și ură de sine, care se manifestă prin tulburări de alimentație, dependență și o serie de relații nesănătoase. Aceste probleme nu fac decât să se agraveze când, la scurt timp după ce preia rolul principal în Sam & Cat, serialul derivat din iCarly, alături de Ariana Grande, mama ei moare de cancer. În cele din urmă, după ce descoperă terapia și se lasă de actorie, Jennette își începe recuperarea și decide pentru prima oară în viața ei ce își dorește cu adevărat.

Spusă cu candoare înviorătoare și umor negru, Mă bucur că mama a murit e o poveste inspirațională de reziliență, independență și bucuria de a-ți șampona singură părul.

„Jennette McCurdy este regina limonadei din lămâi, folosindu-și trauma pentru a țese o poveste dureros de amuzantă, care scoate deopotrivă la lumină felul în care adolescentele din America sunt tratate ca bunuri de consum. Un important document cultural și, în aceeași măsură, unul tulburător de personal.” Lena Dunham

„Drumul lui Jennette spre regăsirea de sine – departe de așteptările mamei ei – este impresionant de amuzant. Aduce laolaltă relații nuanțate, suferință complexă, persecuție religioasă și traumă hollywoodiană într-o poveste îndrăzneață, cu o voce comică specifică.” Jerrod Carmichael

„Cum poate o carte să fie atât de tristă și, în același timp, atât de amuzantă? Este o artă, iar Jennette McCurdy a stăpânit-o aici de minune. Mă bucur că mama a murit este haioasă, sfâșietoare și fascinantă, în același timp.” Jenny Lawson, autoarea bestsellerelor New York Times Furiously Happy: A Funny Book About Horrible Things și Broken (in the Best Possible Way)

„Mă bucur că mama a murit este o carte furioasă, tristă, curajoasă, pătrunzătoare, sinceră, sfâșietoare și cu totul captivantă. McCurdy scrie cu o percepție fină și o compasiune surprinzătoare. Fie că le vorbește despre cum disfuncționalitatea le poate părea normală celor mai afectați de ea, despre tortura tulburărilor de alimentație sau despre experiența destabilizantă a celebrității în copilărie, McCurdy îi aduce pe cititori într-un mediu deseori ascuns celor din afară. Este o poveste a maturizării frumos meșteșugită, la fel de neînfricată ca autoarea ei.” Lauren Hough, autoarea bestsellerului New York Times Leaving Isn’t the Hardest Thing

„Cartea lui Jennette McCurdy este o imagine strălucitoare a vieții ei de copil actor, cutremurător de sinceră și cu o înțelegere fină a psihologiei și emoțiilor prezente în profunzime. Este o lectură captivantă, amuzantă și foarte înduioșătoare.” Hayley Mills, autoarea bestsellerului New York Times Forever Young

„Cariera de actriță a lui Jennette a fost doar un personaj într-o poveste mult mai importantă. Este o scriitoare înnăscută, cu un simț al umorului nemaipomenit. Povestea ei este sfâșietoare, cu un echilibru plăcut de speranță. Nu am putut lăsa cartea din mână.” Laraine Newman, membră a distribuției originale pentru Saturday Night Live și autoarea cărții May You Live in Interesting Times

Jennette McCurdy a jucat în serialul Nickelodeon de succes iCarly și în derivatul acestuia, Sam & Cat, precum și în serialul Netflix intitulat Between. În 2017, a abandonat actoria și s-a apucat de scenaristică și regie. Filmele sale au fost prezentate la Florida Film Festival, Salute Your Shorts Film Festival, Short of the Week și nu numai. Eseurile ei au apărut în HuffPost și The Wall Street Journal.

One-woman show-ul ei, Mă bucur că mama a murit, s-a jucat de două ori cu casa închisă la Lyric Hyperion Theatre și Hudson Theatres din Los Angeles. Găzduiește un podcast intitulat Empty Inside, aflat în vârful clasamentelor Apple, în cadrul căruia invitații discută subiecte incomode. Locuiește la Los Angeles.

Selecția textelor și introducere de Tatiana Niculescu

„Ce pot face altceva decât să lupt în continuare, aşa cum îmi dictează ceea ce eu consider a fi datoria mea, să încerc să-i conving şi pe alţii să muncească, să ajungă la o soluţie, să nu cedeze, să facă eforturi supraomeneşti, să facă imposibilul în împrejurări imposibile – dacă fiecare om şi-ar îndeplini partea lui cu devotament, deznădejdea de zi cu zi a situaţiei s-ar mai îndulci puţin, măcar puţin! Nu cer minuni! Cer doar efort şi dorinţa de a ajuta! Nu plecarea capetelor fără speranţă şi observarea dificultăţilor, inerţia criminală de care sunt înconjurată din toate părţile, lipsa de energie, de mijloace, de «credinţă care mută munţii din loc», pe care rar o văd.“ — MARIA, REGINA ROMÂNIEI

„Îndrăznesc să sper că, deschizând această carte, cititorul își va recăpăta, graţie unei regine luminoase, încrederea în viaţă și bucuria de a trăi și poate va găsi forța de a face un exerciţiu de imaginaţie: să-și închipuie că, într-o bună zi, îl așteaptă în cutia de scrisori o carte poștală cu chipul reginei Maria și că, pe verso, mâna ei i-a dedicat gândurile cuprinse în aceste pagini.“ — TATIANA NICULESCU

Pe copertă: Carte poștală din colecția Virgil Ierunca

În aprilie 1944, Rudolf Vrba, un adolescent de 19 ani, și camaradul său Fred Wetzler au fost printre primii evrei care au reușit să evadeze din lagărul de la Auschwitz. Strecurându-se pe sub gardurile de sârmă electrificate și printre șirurile de turnuri de pază, ferindu-se de miile de SS-iști și de câinii lor, au străbătut mlaștini și păduri, au traversat munți și râuri și au izbutit să ajungă în libertate. Misiunea lui Vrba, asumată de el însuși, era să înștiințeze lumea despre adevărata față a Auschwitzului. La Auschwitz, Vrba a fost martor direct al fiecăreia dintre etapele cumplite ale morții industrializate. Cu cât vedea mai multe, cu atât îi sporea dorința să-i informeze pe evreii din Europa despre soarta ce îi așteaptă, o soartă pe care nemții reușiseră s-o tăinuiască. A memorat fiecare detaliu, riscând totul pentru a culege date cât mai complete despre Soluția Finală. După evadare, Rudolf și Fred au redactat un prețios raport de 32 de pagini care a ajuns în cele din urmă la Roosevelt, la Churchill și la papă, salvând astfel de la moarte 200.000 de evrei.

Povestea extraordinară a vieții lui Rudolf Vrba este cea a diferenței dintre cunoaștere și ignoranță, dintre adevăr și minciună, care adesea poate să însemne și diferența dintre viață și moarte. E o poveste din trecut, dar care își află ecou și astăzi, sugerându-ne cât de multe se pot face pentru supraviețuire în loc ca omenirea să-și contemple posibilitatea propriei distrugeri.

Volumul al III-lea al jurnalului regelui Carol al II-lea cuprinde insemnarile din perioada 1 ianuarie 1941 – 30 decembrie 1942. In 4 martie 1941, dupa o fuga rocambolesca, fostul suveran a ajuns in Portugalia, de unde va lua drumul unui lung exil in Lumea Noua. Refuzat de americani – „bineinteles ca sa nu spurcam imaculatul pamant al pelerinilor puritani cu prezenta noastra” – si de alte tari din America de Sud, regele s-a stabilit temporar in Cuba. Parasind Europa, monarhul facea urmatoarea marturisire de credinta: „Plecand asa, pe cai departate, nu insemneaza ca gandul si sufletul meu se indeparteaza de Tara mea si de scumpul meu Baiat. Am crescut ca roman, am invatat de mic copil ca ratiunea mea de a fi este de a-mi sluji Patria; pana in clipa cand voi inchide ochii nu voi inceta de a o face prin toate mijloacele ce-mi stau in putere”.

Puține sunt cărțile care pot schimba radical felul în care privești istoria și lumea în ansamblul lor. Mai este oare acesta un om? e o astfel de carte. O mărturie zguduitoare despre iadul nazist. O lectură cu adevărat esențială pentru toate generațiile de cititori.

Plecând de la o formulă inedită și accesibilă publicului larg, cea a grupului de prieteni, Mary Ann Caws construiește biografia unuia dintre cei mai mari artiști ai secolului XX, Pablo Picasso, într-o formă antrenantă și plină de savoare. Legăturile de prietenie care au marcat viața pictorului sunt folosite de către Caws pentru a pune în evidență felul în care opera lui Picasso s-a îmbogățit și nuanțat grație influențelor pe care anturajul său de importanți oameni de litere și artiști le-a avut asupra sa.

Jean-Paul Sartre a fost, fără îndoială, cel mai celebru intelectual din secolul al XX-lea, despre care s-a scris cel mai mult. A fost, de asemenea, unul dintre cei mai controversați: numele său provoacă și azi repulsie și admirație în egală măsură. Dar cine l-a cunoscut cu adevărat? Încă de la început, Sartre a cultivat publicitatea și transparența ca scuturi paradoxale ale vieții sale private. Printr-un număr impresionant de scrieri biografice, interviuri și filme, și prin abilitățile cronicărești ale tovarășei sale de-o viață, Simone de Beauvoir, el și-a scris viața efectiv așa cum a trăit-o. Problema întâmpinată în mod constant de biografi a fost aceea de a se elibera de autoritatea insistentei autointerpretări a lui Sartre.

Prezentarea gîndirii lui Hedwig Conrad-Martius cercetătorilor români, prin intermediul acestor scrisori, este un eveniment plin de semnificație, deoarece nu numai că îi familiarizează cu aceasta, dar reconstruiește și o bucată de istorie care a implicat o altă femeie fenomenolog, Edith Stein.

Această minunată carte de convorbiri realizate de Fabian Anton cu Gică Petrescu poartă cititorul într-o adevărată călătorie în jurul lumii artistice de altădată.

Șaptesprezece atingeri ale morţii. Memorii

Exist, exist, exist descrie șaptesprezece experiențe ultimative care i-au marcat viața lui Maggie O’Farrell: boala din copilărie care a țintuit-o la pat timp de un an, aproape fără speranța de a supraviețui; nevoia de evadare a adolescentei rebele într-o aventură care risca să ducă la o nenorocire; întâlnirea pe o cărare izolată cu un criminal și, mai impresionant decât orice altceva, lupta cotidiană de a-și proteja fiica de o boală care o expune nenumăratelor pericole ale vieții. Șaptesprezece întâlniri discrete cu un om la vârste diferite, în locuri diferite, definesc viața autoarei printr-o înlănțuire de instantanee tensionate, viscerale. Într-o proză care vibrează de emotivitate reținută, Maggie O’Farrell surprinde precaritatea fiecărui moment al vieții și dă strălucire frumuseții și misterelor ei.

„O lectură pur și simplu paralizantă." Tracy Chevalier

Crescand cu povestile strabunicului lor, J. R. R. Tolkien, Royd Tolkien si fratele sau, Mike, au iubit intotdeauna aventurile. Astfel ca, atunci cand Mike este diagnosticat cu boala neuronului motor, cunoscuta si sub denumirea de SLA, fratii decid sa foloseasca timpul care le-a mai ramas impreuna pentru a bifa cat mai mult posibil din lista de dorinte a lui Mike, de la camping in Norvegia pana la calatorii prin iubita Noua Zeelanda a lui Royd. Cand il pierde pe Mike, Royd descopera ca fratele sau mai scrisese o lista, una mai diferita: cincizeci de lucruri pe care si-a dorit ca Royd sa le faca dupa moartea sa. Ceea ce urmeaza este un set de teste incarcate emotional, care il vor scoate pe Royd din zona sa de confort, o calatorie a lui Royd, in incercarea de a bifa toate sarcinile de pe provocatoarea, plina de umor si, adesea, sfasietoarea lista a lui Mike, sarcini care cartograaza viata fratilor, de la copilarie pana la maturitate.

Intre violenta si compasiune. Amintirile unui psihiatru Format in Clinica universitara de psihiatrie de la Spitalul "Obregia" din Bucuresti, cadru didactic, Ion Vianu emigreaza in 1977, protestind impotriva utilizarii psihiatriei in scopuri politice. In Elvetia isi practica specialitatea in mediul privat. Pe de alta parte, este activ pe plan international in domeniul apararii drepturilor omului in psihiatrie. In acest text dens si pasionant, psihiatrul-scriitor Ion Vianu ne conduce, pe firul amintirilor, la o meditatie asupra suferintei, a demnitatii omului, accentuind modestia de care trebuie sa ne patrundem in fata infinitei complexitati a fiintei.

Cu fotografii din arhiva autorului

În Irak, Iran, Siria sau Libia, șantierele deschise de întreprinderile României socialiste aduceau sute de milioane de dolari la bugetul de stat. Era valuta cu care se plătea datoria externă contractată de Ceau­șescu pentru a construi în țară o industrie grea falimentară.

În pofida condițiilor de muncă și de trai dificile, în pofida supravegherii stricte a „organelor“, al căror braț lung ajungea la mii de kilometri, în pofida riscurilor dintr-o regiune zguduită de conflicte armate, era o șansă de mai bine pentru zeci de mii de muncitori și de specialiști români: pe lângă lipsurile de acasă, viața în țările Lumii a Treia părea de-a dreptul prosperă.

Este unul dintre aspectele Epocii de Aur prea puțin cunoscute și atunci, și astăzi. Dincolo de fascinația culturală a Orientului antic sau contemporan, relatarea profesorului Emil Sîrbulescu surprinde cu finețe și mentalitățile românilor sau ale arabilor, și jocurile de putere dintr-o mare întreprindere socialistă, și relațiile dintre autoritățile române și cele ale unui Irak aflat în plin război. Unică în peisajul memo­rialisticii de la noi, este o mărturie cu atât mai prețioasă.

„Dennis Deletant cunoaște România de aproape 60 de ani și tot de atâta vreme călătorește dinspre Vest spre Est pentru a înțelege, pentru a scrie, pentru a ajuta, pentru a pune reflectorul asupra istoriei noastre recente, pe care adesea o știe mai bine decât noi. Suntem întâi de toate în fața unor memorii scrise cu empatie și umor despre acest du-te-vino al său între Londra și București, despre piedicile descurajante puse de Securitatea lui Ceaușescu tânărului cercetător englez dornic să studieze limba și istoria României în anii ’60, despre cât de greu a fost în anii ’70 să obțină un pașaport cu viză de ieșire pentru proaspăta sa soție româncă, despre dosarul de 1.500 de pagini pe care i l-a întocmit Securitatea. Apoi, cartea descrie bucăți de istorie necunoscute în profunzime, pe care Dennis Deletant le elucidează datorită unor întâlniri și conversații importante, dacă nu cumva providențiale. Volumul conturează, de asemenea, portretele unor personaje care au jucat diferite roluri în ultimii 30 de ani și pe care autorul le-a cunoscut bine – Corneliu Coposu, cel care avea să devină liderul opoziției postdecembriste, sau Mircea Răceanu, diplomatul român condamnat la moarte în 1989 pentru că spionase în favoarea Washingtonului. În căutarea României ne ajută să nu uităm, ne povestește de unde venim și ce drum lung am făcut în ultimii 60 de ani. Totul este văzut prin lentila celui care are și destulă distanță, și suficientă apropiere pentru a ne arăta doar detaliile care contează.“ — SABINA FATI

Cucerirea regiunilor polare a fost realmente dramatică, mii de oameni jertfindu-și viața în pustiurile albe ale Terrei sau trecând prin încercări de neînchipuit. Dar toți cei întorși acasă, marii exploratori și cuceritori ai regiunilor polare - Nansen, Peary, Amundsen, Shackleton, Byrd -, au rămas fascinați de măreția acelei lumi, relatările lor creând legenda „mirajului alb". Pe lângă poveștile dramatice ale exploratorilor - controversa dintre Robert Peary și Frederick Cook legată de întâietatea cuceririi Polului Nord sau tulburătoarea „întrecere" spre Polul Sud dintre Robert Falcon Scott și Roald Amundsen -, Mirajul alb ne oferă harta științifică integrală a ținuturilor gheții. Aflăm cum supraviețuiesc în condiții neiertătoare atât plantele cât și animalele, cât și oamenii nordului extrem. Urși, pinguini, aurore polare, aisberguri, calote glaciare, dezastrul Titanicului, cercetători de ieri și de azi, între care și faimoșii noștri conaționali Emil Racoviță și Theodor Gh. Negoiță, stațiuni polare moderne - toți și toate își dezvăluie misterul în această carte.

Deşi istoriile literare nu-l menţionează (fiind prezentat numai în dicţionarele folcloriştilor şi ale etnologilor), Ion Pop Reteganul ocupă, între povestitorii ardeleni, un loc proeminent. Urmând modelul lui Slavici, al cărui epigon este, prin accentuatul caracter educativ al scrierilor sale, el prefigurează personaje, situaţii şi întâmplări pe care le vom întâlni, mai târziu, în proza lui Ion Agârbiceanu şi Ioan Slavici. La Ion Pop Reteganul este o admirabilă simbioză între „poveştile ardeleneşti” şi povestirile originale, prin arta povestirii şi prin excelenta cunoaştere a graiului ardelean.

În urmă cu 140 de ani, gândindu-se cu nostalgie la vremea copilăriei, patiserul Louis Lefèvre-Utile și-a propus să creeze un produs care să semene cu șervetul de masă cusut de bunica sa. Așa a apărut biscuitul petit beurre, care prelua simbolurile timpului de pe acel șervet: cele patru „urechiușe” reprezentau anotimpurile, cei 52 de „dinți” – săptămânile dintr-un an, iar cele 24 de găurele – orele unei zile. Astăzi biscuitul arată exact ca atunci, dar probabil că foarte puțini îi cunosc istoria. După cum puțini știu istoria cunoscutei cofetării Escribà din Barcelona sau a rahatului turcesc... Aurora Liiceanu ne spune poveștile unor dulciuri celebre și ale dinastiilor de cofetari și patiseri care și-au legat numele de ele. Alături de bărbați pasionați de meseria lor ca Jean-Romain Lefèvre și Antoni Escribà vom întâlni femei puternice precum Pauline Utile sau Jocelyne Tholoniat, care au contribuit la dezvoltarea afacerilor familiilor lor. Iar pentru că gustul e asociat cu mirosul, vom face o incursiune în lumea parfumurilor, după care vom reconstitui mirosurile de odinioară ale unor orașe ca Amsterdamul, Parisul sau Bucureștiul.

Un volum inedit de scrisori, care ne invită în intimitatea unuia dintre cei mai apreciați scriitori: Ernest Hemingway

„Dragă tată” este un proiect de familie, care ne oferă azi, în premieră, un portret nuanțat al lui Ernest Hemingway, unul dintre cei mai apreciați și mai controversați scriitori ai secolului al-XX-lea. Un clasic prin excelență, Hemingway nu a încetat vreodată să fascineze, însă omul din spatele legendei a rămas, în mare, necunoscut. Patrick, sau bătrânul Șoricel, așa cum îl alinta Hemingway pe fiul mijlociu, regrupează în acest volum inedit o parte dintre scrisorile pe care le-au schimbat de-a lungul a trei decenii și ne invită astfel în intimitatea seducătoare a relației dintre ei, oferind o perspectivă nouă, sensibilă asupra imaginii tatălui său.

În acest volum, îl vedem pe Hemingway plecat la luptă fără puștile lui preferate, ci doar cu speranța de a putea cuceri sau recuceri un teritoriu inepuizabil: relația cu fiul, cu fiii. Este o carte în care se vânează și se pescuiește mult, dar, mai presus de toate, e o carte despre iubire și distanțe, despre părinți și fricile lor, despre copii și capriciile lor, despre un soi de imposibilitate de a mai recupera ceva în plină tranziție sau în plină degradare.

Un volum-omagiu lui Hans Bergel, la un an de la plecarea dintre noi La 26 februarie 2022 Hans Bergel, cunoscut prozator, eseist, poet, traducător, publicist și militant pentru drepturile etnicilor germani din Romania comunistă a plecat din această lume.

Acest volum este editia revazuta si adaugita a doua lucrari: ,,Petre Andrei. Jurnal. Memorialistica. Corespondeta" - aparuta in 1993 - si ,,Confesiuni. Petru P. Andrei"- aparuta in 1997. Anul 2022 fiind cel in care se implinesc o suta de ani de la nasterea lui Petru P. Andrei, am considerat ca este momentul pentru relansarea biografiilor celor doi intelectuali ai familiei Andrei, cu adaugirile necesare. Prezenta editie cuprinde documente ce vad pentru prima data lumina tiparului. Este suficient sa amintesc despre: intregul dosar al disputei dintre Petre Andrei si Garabet Aslan pentru titularizare (1920), procesul verbal de la sedinta Senatului universitar in care Petre Andrei a fost titularizat (1922), procesul verbal al sedintei Senatului universitar in care s-a discutat crima lui Corneliu Zelea Codreanu (1924), scrisoarea chestorului Ion Vlasie trimisa Alicei Andrei prin care aduce clarificari referitoare la momentul sinuciderii lui Petre Andrei (1967), dosarul politic al lui Petru P. Andrei (1950) si o intreaga corespondenta ce scoate la iveala momente din viata celor doi, precum si elemente definitorii ale caracterelor acestora (1916-2001).

Din lumea tinereţilor mele, care pentru mine a însemnat atât de mult, voi încerca să povestesc cu sfială şi pe scurt câteva amintiri, căci oricât de scăzute în interes ar putea fi pentru cititorii mei, vor contribui şi ele la cunoaşterea generaţiei din care fac parte şi de pe urma căreia tot a rămas ceva.