Biografii - Memorii & Jurnale

La publicarea din Franța, în 2008, Anii a fost primită cu surprindere. Deși Annie Ernaux era deja de decenii o scriitoare iubită și premiată, Anii a reprezentat, în mult feluri, un nou început: atât un volum de memorii al unei întregi generații, dar și povestea unor oameni ce-și relatează istoria unică. Poate de aceea naratoarea cărții evită pronumele „eu", alegând să folosească „noi". Anii este o rememorare a perioadei 1941-2006, realizată cu ajutorul senzațiilor trecute și prezente, al fotografiilor, cărților, cântecelor, radioului, televiziunii, reclamelor, știrilor, totul contrastând cu însemnările de jurnal adunate de-a lungul a șase decenii.

Volumul Leacuri pentru neuitare întrunește memoriile lui Gheorghe Popescu-Burdea, întrerupte timpuriu de stingerea din viață a scriitorului, cu sonetele sale. Pentru autor, „cel de‑al doisprezecelea copil al unei fa­milii de învățători‑ctitori de școală de acum mai bine de un secol, pentru care Cartea și Învățătura erau iz­vorul suprem la care își adăpau și spiritul, și inima, destinul poetului era legat de viața Cetății.” (Beatrice Săndescu, „În loc de prefață”)

Shannon Lee este fiica bine-cunoscutului maestru al artelor martiale chinezesti si actor de film Bruce Lee. Folosind invataturile intelepte ale tatalui sau, autoarea analizeaza cu franchete si simplitate evenimente importante ale vietii ei, obstacole si provocari pe care le-a depasit, in care cititorul se va putea, de asemenea, recunoaste.

În cele mai întunecate zile ale istorie, Magda Hellinger a ales să lupte pentru viață. Cu orice preț.

„Nu puteam să le salvez pe toate, dar am reuşit să salvez câteva, măcar pentru încă o zi.” 

A ajunge la vârsta de 100 de ani este unul dintre puținele miracole pe care le pot atinge, mirându-se, oamenii și care le sunt rezervate puținora dintre ei. În cazul lui Mircea Carp miracolul este cu atât mai complex (și complet) cu cât longevitatea nu se limitează la viață, ci capătă semnificațiile pe care numai istoria își permite să le aibă. Elev al liceului de la Mănăstirea Dealu (detaliu biografic de care este atât de mândru) Mircea Carp este unul dintre ultimii reprezentanți pentru noi ai perioadei interbelice, unul dintre cei mai avizați și profesioniști reprezentanți și comentatori ai perioadei Războiului Rece, a complicatei perioade a coexistenței pașnice a celor două sisteme, a surprinzătoarei căderi a comunismului, a lungului post-comunism. - Ana Blandiana

În cursul celor aproape 45 de ani la «Vocea Americii» și la «Europa Liberă» nu m-am prezentat niciodată la microfon fără să fiu conștient că mă adresez fraților mei de acasă. Toate editorialele, toate articolele scrise, toate informațiile pe care le transmiteam, toate momentele pe care le descriam erau destinate ascultătorilor din țară, pentru că dorința mea era ca ei să afle adevărul, incomod uneori, adevărul care poate mâhnea, dar de cele mai multe ori trebuia transmis și sunt sigur că a fost pentru mulți o sursă de inspirație pentru rezistența internă, nu cu arma în mână, cu manifestări sau acte de bravură, ci pur și simplu rezistența internă de a trăi sub un regim inuman. De aceea, poate veți înțelege de ce fiecare program politic pe care-l terminam se încheia cu cuvintele pe care le moștenisem din țară, de la români (nu le inventasem eu), erau cuvinte pe care le rosteau de ani și ani mulți oameni, pe care însă mi le-am însușit pentru că prin ele voiam să dau speranțe celor care mă ascultau, celor care ne ascultau, acele cuvinte de care mulți își amintesc, desigur, fiind folosite de mulți în perioada «de aur» a țării noastre și pe care le păstrez și astăzi în sufletul și în mintea mea: Să auzim numai de bine! Mircea Carp

Anne Frank este un nume familiar chiar și pentru cei care nu au citit Jurnalul. Îl poartă străzi, școli de pe toate meridianele. Îl poartă mult vizitatul muzeu din Amsterdam și fundația care l-a organizat în imobilul unde se afla Anexa secretă.

Anne Frank și jurnalul ei figurează pe mai toate listele de excelență ale veacului XX privitoare la personalități și la cărți – Cei mai importanți oameni ai secolului, Cele mai bune cărți publicate în secolul XX, Operele literare definitorii pentru același secol, ca să numim doar câteva din multele topuri stabilite de specialiști, de ziariști ori chiar de marele public.

Din 1947, când s-a publicat pentru prima oară în Țările de Jos, Jurnalul Annei Frank a fost tradus în peste 70 de limbi. S-a vândut în întreaga lume în peste 30 de milioane de exemplare.

La celebritatea Jurnalului au contribuit neîndoielnic adaptările sale teatrale și cinematografice, faptul că a devenit materie de studiu în multe școli din lume, că a fost obiectul unor analize subtile, dar și ținta unor vehemente atacuri.

Anne Frank a lăsat cea mai frapantă mărturie umană din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mai mult, a dat un chip, o voce, un nume milioanelor de victime inocente – fără chip, fără voce, fără nume – ale barbariei naziste. Anne Frank nu e o simplă autoare; împreună cu cartea ei, a devenit un simbol.

Cine sunt eu? Sunt un om al petrolului, purificat de trecerea Oltului prin mine.

"Sunt convins că proiectul final al lui Geo Bogza a fost acela de a traversa ultima încercare a destinului în deplină demnitate și, dacă se poate - în mod incredibil, Bogza a putut! -, regăsind mari insule de seninătate în singurătatea sa.

Cei care au stat în preajma lui pot da mărturie că proiectul a fost efectiv împlinit, că ultimele rezerve de energie spirituală au fost aruncate în luptă. Mărturie stă și această carte surprinzătoare, care e mai mult decât o realitate textuală.

Este o parte grăitoare pentru întreg, grăitoare pentru luciditatea cu care Geo Bogza a comentat până la sfârșit spectacolul istoric și comedia umană; grăitoare pentru demnitatea, pentru seninătatea, pentru veghea neobosită a paznicului de far." Sorin Vieru

Shakespeare este un nume atât de cunoscut, încât avem impresia că știm deja totul despre el. În realitate, în ciuda secolelor de legende, jumătăţi de adevăr și chiar minciuni sfruntate și în ciuda zecilor de mii de studii, despre omul din spatele capodoperelor pe care le-a scris nu se știe mare lucru. În căutarea acestuia, Bill Bryson ne poartă pe drumurile desfundate ale Angliei elisabetane, aducând la viaţă locurile și personajele care l-au inspirat pe Bard. Pe parcurs, ne prezintă nu doar aspectele anecdotice ale contextului istoric și ale textelor acestuia, ci și chestiuni controversate ca existenţa lui Anne Whateley, presupusa lui logodnică, sau teoriile conspiraţiei legate de paternitatea scrierilor sale. Cernând și discernând informaţii din surse extrem de variate, volumul repune în scenă lumea în care a creat William Shakespeare, unul dintre cei mai faimoși și totodată cei mai enigmatici oameni ce au trăit vreodată – și totul în stilul antrenant și savuros care este marca inconfundabilă a lui Bill Bryson.

Cartea este o scurtă poveste a vieții de calvar a doamnei Feodosia împreună cu mama și sora sa, care au fost deportate forțat opt ani de autoritățile bolșevice într-un lagăr de muncă din extremul orient al Uniunii Sovietice, alături de alte aproape 100.000 de români moldoveni basarabeni. Coautoarea prezintă și împrejurările în care au fost deportate.

„Ileana și Marcel Mateescu, mamă și fiu, au mare evlavie față de victimele regimului comunist. Dovadă sunt mărturiile strânse cu multă râvnă vreme de peste două decenii de la supraviețuitorii carcerelor și lagărelor de muncă forțată comuniste, cărțile publicate, premiile câștigate, materialele prezentate la congrese, conferințe, simpozioane naționale și internaționale, expozițiile și comemorările organizate. Faptele relatate în cuprinsul cărții de față aduc la lumină mărturii dureroase despre cele ce s-au întâmplat în România anilor ’50 în țara noastră. Aceste mărturii-document vor fi în timp dovezi deosebite pentru românii de azi, care n-au trăit acele vremuri, dar și pentru cei care nu sunt astăzi născuţi, care vor avea prilejul să audă prin vocea sau povestirile mărturisitorilor, ce s-a întâmplat nu demult în țara aceasta, într-un regim totalitar.”

Ca să înțelegem cât de importantă este opera lui Lucian Boia, este suficient să ne imaginăm istoria post-decembristă în lipsa ei. Cărțile sale au însemnat un demers necesar de descifrare și explicare a evenimentelor, proceselor și conceptelor; fără ele, domeniul istoriei, moștenitor de fapt al propagandei comuniste și al instrumentarului ideologic naționalist, ar fi fost tributar și astăzi neadevărului. Lucian Boia are meritul de a fi scos de la naftalină așa-zisul „dat“ istoric, predat în manuale și vehiculat în scop propagandistic, pentru a-l pune sub semnul îndoielii și pentru a-l cerceta temeinic, pornind de la însuși fundamentul său.

De-a lungul timpului, Lucian Boia a deschis orizontul cititorilor din România și a educat prin cărțile sale și prin dialogul pe care l-au declanșat acestea în spațiul public. Cele 32 de interviuri selectate în acest volum fac radiografia ultimului sfert de veac, pe parcursul căruia un istoric incomod a reușit să-și pună amprenta asupra unei întregi generații, care a învățat astfel să gândească dincolo de șabloane.

Onorata Adunare Nationala! Istoria ne-a invatat sa credem in adevarul cuvintelor, ca n-ai sa astepti nimic de la imparatii straini, nici de la fiii altor neamuri. Bine poti sa astepti singur numai de la propriile tale puteri. Dovedindu-ni-se acest adevar peste orice indoiala, datoria noastra nu poate fi alta decat sa cercetam, cu cea mai mare grija, unde gasim intreaga forta proprie, care ne poate mentine in viitor si ne poate garanta marirea si gloria Neamului pentru totdeauna. - Iuliu Maniu

Cum să treci prin pierdere? E întrebarea care stă la baza oricărei cărți, mărturisiri, opere de artă ce are ca punct de plecare tocmai această experi­ență de neînțeles: pierderea unei persoane dragi. Nu poți fi pregătit pentru doliu, nu există cursuri, atelie­re, webinare care să îți dea vreo rețetă-minune la capătul căreia să găsești întoarcerea la starea de dinainte. Dar vindecarea, îm­păcarea cu imposibilul-de -împăcat sunt posibile.

„Cum de curând s-au împlinit 140 de ani de la naşterea reginei Maria, mi-am spus că o carte despre povestea inimii ei ar fi cea mai potrivită declarație a admirației şi iubirii mele față de această desăvârşită româncă englezoaică, mare regină şi cuceritoare scriitoare. De ce a cerut regina ca inima să-i fie înmormântată în alt loc decât trupul? Care sunt simbolurile şi înțelesurile ultimei ei dorințe? Cum se vor fi petrecut toate acestea? Cartea de față nu epuizează nici pe departe istoricul şi semnificațiile ritualului funerar privitor la înhumarea inimii, nici universul cultural şi religios căreia Maria îi aparține şi nici sofisticata ei heraldică sufletească. Este doar o readucere în actualitate a modului ei de a privi oamenii şi lumea, cu încredere, curaj şi cu o poftă de viață inegalabile. Dacă epoca noastră mai are nevoie de modele – şi eu cred că are, acum mai mult ca oricând –, atunci nu există, în istoria României, un model mai puternic şi mai pasionant decât cel al reginei Maria.“ — TATIANA NICULESCU

În poveştile sale captivante desprinse din experienţa de psihoterapeut, Irvin D. Yalom se dovedeşte încă o dată un explorator neobosit al minţii umane, parcurgând, împreună cu pacienţii, calea spre transformare. Terapia devine efort de vindecare în dublu sens. Desfăşurarea de personaje e impresionantă şi stă mărturie pentru privirea pasionată de detaliu şi de profunzime a autorului. Patru femei se desprind din mulţimea celor care se caută pe sine şi capătă contur în însăşi biografia psihoterapeutului, fiecare cu o nouă lecţie de viaţă: Paula, „curtezana morţii", bolnavă de cancer, dar niciodată învinsă de boală; Myrna şi noile semnificaţii ale încrederii dintre medic şi pacient; Magnolia, cu iscusinţa ei de a-i alina durerea psihoterapeutului; şi mama, cea capricioasă, dominatoare, excesiv de iubitoare şi totodată critică faţă de fiul ei. E o explorare îndelung stăruitoare în mintea şi inima unui medic care învaţă că fiecare om înseamnă o nouă călătorie. Uneori, chiar mai multe.

Alpinistul nepalez Nims Purja a reusit sa escaladeze toate cele paisprezece varfuri de peste 8.000 de metri din muntii Himalaya si Karakorum in mai putin de sapte luni, recordul anterior fiind de aproape opt ani. In acest memoir palpitant, Purja dezvaluie cum experienta sa de viata din Nepal si antrenamentul ca soldat in unitatile de elita ale Armatei Britanice i-au permis sa duca la bun sfarsit o misiune pe care putini o credeau realizabila. Planificarea si perseverenta, leadershipul si cooperarea l-au ajutat sa obtina unele dintre cele mai mari performante din domeniul alpinismului, inclusiv prima ascensiune pe timp de iarna a muntelui K2 din Pakistan, pe care a finalizat-o in ianuarie 2021.

Regina Elisabeta a II-a si Marilyn Monroe: doua personalitati puternice, adulate si uneori controversate, insa aflate mereu in atentia publicului. Ideea ca drumurile lor s-ar putea intersecta ar fi parut oricui iluzorie, insa Marilyn si-a dorit-o cu ardoare si, atunci cand Marilyn isi dorea ceva, Marilyn obtinea. Prilejul i s-a ivit in vara anului 1956, cand actrita si sotul ei, dramaturgul Arthur Miller, au petrecut patru luni in Londra pentru turnarea peliculei Printul si dansatoarea, alaturi de o alta mare vedeta a filmului si teatrului, Laurence Olivier. Intre solicitarile platoului de filmare, curiozitatea uneori agresiva a presei si disputele acide cu Laurence Olivier, care initial s-a opus oricarei intalniri intre actrita si suverana, Marilyn a stiut sa-si urmareasca visul cu staruinta. "Regina are o inima calda", a declarat ea dupa cele cateva minute in care a vorbit cu Elisabeta a II-a. Ce si-au spus?

De la cele mai dificile escalade din Alpi până la ascensiunile în premieră pe Annapurna, Makalu sau pe piscurile amețitoare ale Anzilor, aventurile legendarului alpinist Lionel Terray seduc cititorul prin măiestria stilului și prin întâmplările insolite sau dramatice ale protagoniștilor. Și totuși, această carte, faimoasă prin unicitatea ei, nu este (doar) despre munți. Este în primul rând o carte despre viață. Pentru autorul ei, alpinismul nu este un hobby, nici o simplă pasiune: este o revoltă, o artă, e libertatea însăși, evadarea dintr-o viață ternă în care fiecare se prostituează – așa cum remarcă el undeva – pentru a-și câștiga mijloacele de trai.

Penduland intre datorie si pasiune, ultimul suveran al Romaniei Mari ne sau jurnal resorturile intime si private. Insemnarile de tinerete 1929,1930 sunt marcate si de eroinele sufl etului sau si Elena Lupescu -, in timp 1937 ne dezvaluie un rege mai variate aspecte ale vietii societate, armata, administratie, prim volum este circumscrisa mari transformari in istoria instaureaza in Romania regimul de schimbare radicala a sistemului conceput-o alaturi de colaboratorii retine toate aspectele vietii familiei si a prietenilor, isi urmeaza l-au facut celebru in epoca. - Narcis Dorin Ion

Artista Emerita care are alura unei studente, silueta unui lujer - 49 kg la 1,66 inaltime, obrazul si zambetul proaspat, de adolescenta - a trait, poate intr-adevar, vietile zecilor de personaje interpretate - minus una singura - cea particulara a Ilenei Iliescu. Dar le-a contopit pe toate laolalta, intr-o singura si fierbinte rasuflare, intr-un unic si mare moment care este cel al artei adevarate.

Corespondenta dintre Regina Maria a Romaniei si Cella Delavrancea acopera una dintre cele mai framantate perioade din istoria Romaniei - Marele Razboi si anii interbelici. Reunite spiritual pe taramul patriotismului si al spiritului creator, Regina si sensibila artista isi impartaseau durerile, indoielile, neimplinirile, dar si credinta nestramutata in izbanda la care sperau si pentru care luptasera. Ni se ofera astfel o marturie de exceptie privind societatea romaneasca a vremii, precum si amanunte din viata politica si culturala dinainte de al Doilea Razboi Mondial. Pline de farmec sunt relatarile Cellei Delavrancea despre efervescenta spirituala a saloanelor franceze in care tronau cu autoritate compatrioatele noastre Elena Vacarescu, Martha Bibescu si Elena Sutu-Morand, dar si dezvaluirea proiectelor literare si sociale ale Reginei Maria.

Richard Feynman a fost figura cea mai pregnantă a fizicii din a doua jumătate a secolului XX; a devenit un simbol al ştiinţei, aşa cum fusese Einstein la începutul secolului. Celebritatea lui Feynman se explică prin contribuţiile sale fundamentale la dezvoltarea fizicii teoretice, prin capacitatea de a sesiza esenţialul în probleme ţinând de un spectru formidabil de larg – informatică, inginerie, biologie –, prin talentul de a explica simplu şi neconvenţional lucruri care pentru alţii rămân de nepătruns şi, nu în ultimul rând, prin forţa magnetică a personalităţii sale.Urmărind biografia ştiinţifică a lui Feynman, Omul cuantic spune povestea fizicii din a doua jumătate a secolului XX, de la crearea electrodinamicii cuantice până la intrarea în scenă a cuarcilor. În cartea lui Lawrence Krauss, aventurile cercetărilor lui Feynman se împletesc cu aventurile vieţii sale nonconformiste, dominată de refuzul tranşant de a urma cărările bătătorite.

Prin Povestea vietii mele, magistralul Benjamin Franklin ne introduce in lumea Americii coloniale de secol XVIII. Sinceritatea cu care omul de stiinta dezvaluie detaliile vietii sale este cuceritoare si memorabila, iar lectiile de viata pe care ni le impartaseste sunt la fel de pretioase si acum. De origini umile (fiu al unui lumanarar), Franklin a reusit sa se distinga inca din adolescenta prin sarguinta, cumpatarea si firea sa intreprinzatoare.

In vremea sa, Franklin era extrem de cunoscut si de influent in Europa. A organizat prima biblioteca publica din America si a contribuit la infiintarea Universitatii din Pennsylvania. Din 1785 pana in 1788, a indeplinit functia de guvernator al statului Pennsylvania. Spre sfarsitul vietii, si-a eliberat propriii sclavi si a devenit un abolitionist convins.

Cuvânt înainte de Andrzej Szpilman / Epilog de Wolf Biermann

Premiul pentru cea mai bună carte a anului 2000 acordat de revista Lire • Jewish Quarterly-Wingate Literary Prize în 2000 • Marele premiu al cititoarelor revistei Elle în 2002 • Inclusă pe listele celor mai bune cărți ale anului 1999 din publicațiile Los Angeles Times, Boston Globe, The Sunday Times, The Guardian, The Economist, Library Journal • Cartea care a stat la baza filmului omonim regizat de Roman Polański, distins cu Palme d’Or și cu premiul BAFTA pentru cel mai bun film în 2002 și cu trei premii Oscar în 2003 (cel mai bun scenariu adaptat, cel mai bun actor – Adrien Brody, cel mai bun regizor) • Traduceri în 38 de limbi

Publicată în Polonia în 1946 și apoi interzisă de autoritățile comuniste, povestea pianistului și compozitorului evreu Władysław Szpilman despre lupta pentru supraviețuire în ghetou și, mai apoi, într-o Varșovie distrusă, stă, prin valoarea sa documentară și umană, alături de cele mai cunoscute evocări ale Holocaustului. În septembrie 1939, al Doilea Război Mondial începea cu invadarea Poloniei. Tânărul pianist susținea pe 23 septembrie, la radio, un recital cu lucrări de Chopin, în zgomotul bombelor germane. Încă nu știa că aceea era ultima transmisiune în direct înainte de distrugerea stației de emisie de la Radio Polonia. Avea să se întoarcă în studio în ianuarie 1945, imediat după eliberarea Varșoviei, și să reia recitalul Chopin din 1939. În acest răstimp, Władysław Szpilman pierdea tot ce poate pierde un om în vremuri de ură, frică și război.

Cartea aceasta nu este o poveste banala despre parfumul Miss Dior. Nu este nici macar o relatare despre cum a aparut Miss Dior pe piata. Ea este mai mult decat atat. Ea inseamna cunoastere, sensibilitate, pasiune. Ea prezinta viata complexa si fascinanta a Catherinei Dior, sora marelui creator de moda Christian Dior si cea care a inspirat crearea celebrului parfum si – de ce nu? – a celebrei rochii Miss Dior. 

Catherine Dior a fost una din eroinele Rezistentei Franceze din cel de-al Doilea Razboi Mondial. A iubit Franta, a fost o sustinatoare a lui de Gaulle si a stiut ca, pentru libertatea lui, un om trebuie sa lupte. Iar ea a luptat. Cu armele ei. Si pentru asta a suportat consecintele torturilor in celulele Gestapo-ului, a fost deportata in mai multe lagare de concentrare din Germania, a purtat cu ea, de-a lungul vietii, dureri teribile la solduri, spate si picioare (pricinuite de lunile de munca fortata si de marsul mortii), a suferit de artrita cronica si reumatism. Iar meritele ei au fost recompensate cu nenumarate decoratii si medalii, primite din partea guvernelor francez, englez si polonez. 

Dupa razboi, viata ei s-a impartit intre iubire si responsabilitate. Intre iubirea pentru oameni si flori si responsabilitatea fata de mostenirea lasata de fratele ei, Christian, lumii intregi. Catherine a trait discret, demn, fara sa epateze si fara sa ceara nimic. A vrut doar sa arate lumii ca o viata demna poate fi traita in liniste, discretie si iubire.

Cartea aceasta nu e un jurnal, nu e un epistolar, nu e un testament, nu e o confesiune, nu e o cronica, nu e un monolog. Este cate ceva din toate, intr-un ecou premeditat. Si jurnal si epistolar si testament si confesiune si cronica si monolog. Un pod de dor catre voi, peste timp. Spre a va incredinta ca nu exista sfarsit.

Ediție cartonată, cu autograf digital. O carte scrisă în întregime de către marele actor Florin Piersic, o emblemă a teatrului și a filmului românesc, în care surprinde momente marcante din viața sa, momente desprinse parcă din cele mai complexe opere de artă.

Viața este o poveste – o carte scrisă în întregime de către marele actor Florin Piersic, o emblemă a teatrului și a filmului românesc, în care surprinde momente marcante din viața sa, momente desprinse parcă din cele mai complexe opere de artă.

Cuvântul cheie care definește acest volum, extrem de valoros de altfel, este emoția. Acesta și-a dorit foarte mult ca fiecare gând, amintire sau lecție pe care o întipărește pe hârtie să provoace emoții. Să facă cititorul să simtă, să-l doară, să-și plângă sufletul, dar să-l și amuze, să râdă de intemperiile vieții. În altă ordine de idei, cartea este scrisă într-un balans continuu între plânsete și râsete, pentru că așa-i și-n viața de actor, cât și de spectator.

O sa va cam usture a fost fenomenul editorial al secolului, o carte citita de multe milioane de persoane, adorata de cel putin o jumatate dintre acestea si transformata intr-un serial TV de succes. Dar a fost doar o parte din poveste. Amuzanta, teribil de emotionanta si umila, Nedoctoriciteste despre ce se intampla cu un medic dupa ce-si pune halatul in cui, dar medicina refuza sa renunte la el.