Biografii - Memorii & Jurnale

„Domnul acela nu era nici simbolul Gay Paree, nici mustăciosul cu monoclu care se înclină în faţa doamnelor, nici tânărul dinamic de tip pseudo-american. Punea dincolo de Atlantic probleme deranjante: nu se ştia în ce categorie de francezi trebuie încadrat. Hm! Trebuia înregistrat drept monument istoric." Născut sub o stea norocoasă, în timpul acelei unice Belle Epoque, Christian Dior a avut o copilărie magică. Apoi, în adolescență, s-a lăsat vrăjit de nebunii ani ’20, când a trăit o viață boemă alături de artiști și scriitori geniali care își șlefuiau talentul sub ochii deja experimentaților Jean Cocteau și Max Jacob. Drumul său prin Marea Criză, urmată de falimentul familiei, și ulterior prin perioada războiului și a Ocupației l-a condus pe nesimțite către frumos. Și către succes. Fiecare pagină a acestei cărți este o comoară semnată „Dior", care merită să stea alături de celebrele sale creații.

Fiind student în anul doi, Mark Zuckerberg a creat un site web simplu pentru a servi ca rețea socială a campusului. Astăzi, Facebook este aproape de nerecunoscut, dacă ne raportăm la originile sale modeste. În lumina recentelor
controverse legate de conturile de știri false care influențează alegerile, de gestionarea datelor personale ale utilizatorilor și de alte acțiuni ale fondatorului său, care a căpătat o putere enormă asupra a ceea ce văd și gândesc oameni din întreaga lume, se poate spune că niciodată o companie nu a provocat mai multe polemici și nu a fost mai prezentă în știrile internaționale.

Un fel de jurnal despre cotidianul din imediata noastră apropiere, combinat cu un ficţional jucăuș, absurd-comic, ce se iţește asemenea unei minuni de buzunar în banalitatea realului.

Marcel Tolcea

Umorul lui Jan Cornelius este unic: nici negru, nici miştocar, ci mai degrabă hiperrealist-absurd, combinând umorul eugenionescian, urmuzian, harmsian cu o (auto)ironie hâtră și hiper inteligentă.

Mihail Vakulovski

Nu e doar umorul mare în ce scrie Jan Cornelius, ci și o tristeţe ușor amăruie cum e ciocolata. Și o planare peste rosturile existenţei noastre însoţită de hohote de râs.

Dan Perşa

Noi vedem zilnic o grămadă de întâmplări, fără să ne dam seama că ele mustesc de umor, dar umoriștii adevăraţi precum Jan Cornelius le văd. Umorul este în ochiul celui care privește.

Mircea Cărtărescu

„Mă găsesc aproape de vârsta pe care o avea tatăl meu atunci când l-am întrebat la ce se gândește noaptea, după ce stinge luminile. La fel ca el, nu sunt încă prea îngrijorat, dar sunt conștient de timp. Deocamdată, sunt încă aici, gândindu-mă la ei." – Rodrigo García
În „Rămas-bun, Gabo și Mercedes”, pagini care se constituie în amintirirevelatoare și un sfâșietor reportaj, geniul creator García Márquez e transformat în protagonist și se creionează un portret complex al acestei familii confruntate cu iremediabila și definitiva pierdere a celui drag. În lumina reflectoarelor se află un bărbat extrem de vulnerabil, al cărui umor ironic strălucește chiar și atunci când luciditatea îi scade. Alături de el, ca întotdeauna, cititorul o va descoperi pe carismatica Mercedes, cea care a influențat cel mai puternic viața și arta lui Gabo.
Și totul este văzut din prisma unui fiu copleșit de tristețe, însă dornic de a consemna totul pentru eternitate.

Tot ce mi-aș fi dorit să spun atunci când nu aveam pe nimeni lângă mine să mă asculte.

„Aceasta este povestea mea.

Nu numai despre fotbal, ci despre viață, despre cum succesul te prinde nepregătit, pentru că nimeni nu ți-a vorbit despre aceasta în tinerețe, despre cum oamenii uită că ai făcut bine pentru a-ți aduce aminte doar că ai produs rău, despre puterea de a recunoaște că ai greșit, că poate, uneori, ai pierdut totul, dar ai luat-o de la capăt, despre depresie, despre rușine, dar și despre muntele de voință de care ai nevoie pentru a urca din nou, acolo sus, unde aerul e tare, tare de tot și unde doar vulturii se avântă.”

Ce vei găsi în această carte:

1. Dezvăluiri despre cele mai dificile și cele mai fericite momente din viața lui Adrian Mutu.
2. Episoade memorabile care te ajută să înțelegi viața unui om care a ajuns cu adevărat în vârf, a căzut și a luat-o de la capăt. trăind fiecare emoție la intensitate maximă.
3. Lecții de viață importante învățate pe propria piele. Prin dezvăluirile din viața privată, Adrian Mutu ne arată cât de ușor te poți pierde pe tine și cât de important este să fii pregătit pentru viață.
4. O poveste despre cădere și revenire cum nu vei găsi în manuale sau în cărți de self-help, scrisă cu sinceritate și asumare pentru a-i inspira și pe alții să se ridice indiferent cât de dureroasă a fost căderea.

Recenzii

„Adi a trecut prin multe momente dificile de-a lungul carierei sale, dar de fiecare dată a revenit mai puternic, demonstrând că este printre cei mai buni atacanți din lume.” – Cristian Chivu

„Nu există o poveste mai spectaculoasă decât cea a lui Adrian Mutu, cel puțin în fotbal. Cu urcușuri și coborâșuri, lacrimi și hohote de râs, disperare și speranță. Adi este rockstarul fotbalului mondial. Bad boy cu suflet.” – Codin Maticiuc

„A fost o onoare să-l pot antrena și să-i rămân prieten pentru totdeauna. Cu mine, s-a exprimat pe stadion. Cu această autobiografie, o face alergând printre rânduri. Citiți-o!” – Cesare Prandelli

„Mutu e genial, exuberant și nu se teme de nicio confruntare. Nu îi e frică de nimic.” - Gianluigi Buffon

„Am petrecut mult timp cu Mutu la Juve. Stăteam în aceeași cameră și nu m-am plictisit deloc alături de el. Știa italiana, m-a ajutat mult.” - Zlatan Ibrahimović

„Mutu a fost peste toți, un jucător mare, care a demonstrat că poate face diferența, adaptându-se la jocul tuturor echipelor.” - Francesco Totti

Un nume care stârnește deopotrivă interes și teamă, Wagner reprezintă armata din spatele președintelui rus Vladimir Putin. Se cunosc puține detalii despre activitatea grupului de mercenari, numeroase legende iscându-se pe seama acestui subiect controversat.

Fost luptător Wagner, Marat Gabidullin dezvăluie universul acestei lumi secrete și negate de Kremlin, oferind o imagine fidelă chiar din interior. Soldat-fantomă, el este trimis în prima linie a luptelor din Donbas, în 2015, apoi în Siria împotriva Statului Islamic și a adversarilor președintelui al-Assad. Cu lux de amănunte, fără compromisuri, fostul militar reușește să surprindă ororile războiului, chiar de pe câmpul de luptă, precum și alte evenimente din interiorul grupului, portretizând câțiva dintre camarazii săi.

Intensă, palpitantă, vie, cartea oferă o mărturie de neprețuit în contextul actual, fiind o adevărată sursă de informații pentru toți cei interesați să descopere mai multe despre această misterioasă și eficientă armată, precum și despre forța militară a Rusiei.

Luptătorul Marat Gabidullin a oferit o relatare din interiorul uneia dintre cele mai misterioase miliții din lume.ˮ Le Point

Olga Lengyel, născută la Cluj în 1908, este o supraviețuitoare a crimelor de la Auschwitz-Birkenau. Ea scrie despre atrocitățile prin care familia ei și multe alte sute de mii de victime au trecut. Experiența ei a fost descrisă în volumul de față, care prezintă cititorilor detaliile șocante ale infamei Soluții finale. Apărută inițial în limba franceză, în 1946, Cuptoarele morții. Mărturia unei supraviețuitoare de la Auschwitz este considerată o carte clasică a istoriei Holocaustului.

De profesie asistentă medicală, doamna Lengyel lucra într-un spital alături de soțul ei, reputatul doctor Miklós Lengyel. În 1944, împreună cu părinții, soțul și cei doi fii ai ei au fost urcați cu forța într-un vagon de vite și deportați la Auschwitz-Birkenau. A fost singura membră a familiei care a supraviețuit.

Olga Lengyel și-a asumat misiunea de a face cunoscute lumii zilele cumplite de la Auschwitz, în speranța că astfel de orori nu vor mai apărea în decursul istoriei. A înființat Memorial Library and Art Collection of Second World War, cu sediul la New York.

 Astăzi, Institutul Olga Lengyel pentru Studiul Holocaustului și Drepturile Omului (TOLI) face parte din moștenirea pe care ea ne-a lăsat-o, continuând misiunea de a educa generațiile viitoare cu privire la Holocaust, la alte genocide și la importanța drepturilor omului, în Statele Unite ale Americii și în celelalte țări, inclusiv în România.

Cum ar fi să trăiești la Berlin în timpul celui de-al Doilea Război Mondial și să vezi cum orașul se topește, de la o zi la alta, sub bombele Aliaților? Să faci parte din cercul celor care au atentat la viața lui Hitler, la 20 iulie 1944, și să trăiești cu spaima că urmează arestarea și condamnarea la moarte? Cum ar fi să vezi Viena, în ultimele săptămâni de război, la rându-i, distrusă de bombe? Să traversezi Austria de la Est la Vest și să vezi cum foametea și panica pun stăpânire pe una dintre cele mai admirate țări ale Europei? Cum ar fi să cunoști oameni din „vechea lume bună germană” și să-i observi cum caută soluții să se opună nazismului? Și, în tot acest timp, să ai nebunia de a ține un jurnal despre toate acestea? Ei bine, Marie Vassiltcikov a făcut-o!

Marie „Missie” Vassiltcikov a fost o tânără aristocrată, nevoită să plece din Rusia natală împreună cu familia, după preluarea puterii de către forțele bolșevice. Stabilită la Berlin din 1940, a cunoscut figuri importante, despre care ne-a lăsat însemnări.

Datorită lui Adam von Trott, pentru care a lucrat la Departamentul de Informații din cadrul Ministerului de Externe al Germaniei, a intrat în contact cu persoane care i se opuneau lui Adolf Hitler. În jurnale se referă la activitatea sa, inclusiv la atentatul din 20 iulie 1944 pus la cale de colonelul von Stauffenberg și colaboratorii săi.

Locuind într-un Berlin distrus de bombardamente, Missie este puternică, hotărâtă și curajoasă. Către finalul războiului s-a mutat la Viena, unde a lucrat ca asistentă medicală până la prăbușirea nazismului.

Coordonat de Iuliana Alexa, fost redactor-șef al unei bine-cunoscute publicații internaționale, Psychologies, volumul reunește douăzeci și șapte de mărturii ale unor persoane emigrate din România în țări dintre cele mai diverse (Austria, Belgia, Canada, Elveția, Franța, Germania, Italia, Marea Britanie, Republica Cehă, Statele Unite ale Americii, Suedia, Țările de Jos), fie la începutul anilor 1990, fie mai recent, în ultimul deceniu. Fiecare dintre cei intervievați și-a spus povestea de viață, când și unde a emigrat, dacă a plecat la ceva sigur sau nu, care îi era situația profesională și familială, la ce se gândea când a decis să facă pasul, dacă ar mai repeta gestul, ce a primit din partea țării de adopție și nu a primit de la țara de baștină, cum s-a adaptat, ce abilități sunt necesare, dacă se simte vinovat pentru că a părăsit România și ce reprezintă pentru el România astăzi.

De ce am plecat din România este o carte plină de emoție, de furie, de speranță, scrisă printr-un efort cathartic al unor oameni bucuroși că își pot comunica experiența. Volumul coordonat de Iuliana Alexa descrie cealaltă Românie, din afara granițelor, formată din români curajoși și muncitori, capabili să o ia oricând și oriunde „de la zero”.

Cartea are forma unui interviu cu 30 de întrebări pe care i Nelu Stratone i le adresează lui Costin Petrescu. Iar în răspunsurile sale, Costin Petrescu își povestește, de fapt, viața – atât pe cea muzicală, alături de trupele în care a activat, cât și pe cea profesională ca arhitect. De aici și titlul: între Pheonix – trupa cea mai cunoscută în care a cântat, și Le Corbusier – pseudonimul arhitectului francez devenit sinonim cu arhitectura și urbanismul.

Costin Petrescu a luat de mic lecții de pian, a fost încurajat să meargă spre percuție de către celebrul toboșar Sergiu Malagamba, a urmat cursurile școlii de pe strada Mântuleasa, apoi a activat în formația The Pioneers, nume schimbat în Olympic ’64, în anul 1964, anul Olimpiadei de la Tokyo. Formația a participat la diverse evenimente, a apărut la TVR și a făcut înregistrări radio. Autorul înfățișează aceste începuturi ale activității sale muzicale, povestea trupei The Pioneers, abilitățile sale tehnice și în ceea ce privește tehnica, istoria unora dintre spectacole, cu tot cu picanterii de după spectacol, unele dintre colaborări, istorii de pe litoralul estival românesc și multe alte activități și întâmplări.

Costin Petrescu a urmat, de asemenea, cursurile Institutului de Arhitectură „Ion Mincu”, fiind unul dintre membrii fondatori ai Club A, lucru pe care de asemenea îl narează în paginile cărții. După destrămarea formației Olympic ’64, el a fost cooptat în formația Phoenix – și povestește în ce conjunctură a ales Pheonix și cum a decurs colaborarea cu Nicu Covaci. La Pheonix, a participat la înregistrarea albumelor „Cei ce ne‑au dat nume” și „Mugur de fluier”, precum și a EP‑ului „Meșterul Manole”. Aflăm și care era atmosfera în cadrul Cenaclului Flacăra, unde au fost invitați o dată.

După ce a participat la pregătirea albumului „Cantafabule”, Petrescu s-a retras din Phoenix și a avut apoi o serie de colaborări independente, cu Mircea Florian, Nicu Alifantis, Sergiu Cioiu și alții. Și-a finalizat studiile la facultatea de arhitectură „Ion Mincu”, fiind angajat ca arhitect‑scenograf la Studiourile Cinematografice Buftea, iar din 1977, la Institutul de Proiectări București. Cu ocazia unui turneu în Portugalia, a rămas la Paris, unde s-a dedicat activității de arhitect, devenind șef de proiect la una dintre cele mai cotate agenții de arhitectură din Franța, cabinetul „Jean‑Jacques Ory”. Petrescu relatează adaptarea și viața în Franța – dar și revenirea în țară și reacomodarea la stilul de viață din România.

De la teroarea bombardamentelor la acte de curaj supraomenesc și de compasiune, corespondența adunată de SHAUN USHER acoperă întregul spectru al experiențelor de pe câmpul de luptă. Te vei cutremura parcurgând scrisoarea de adio a unui adolescent jihadist sinucigaș și vei chicoti la rândurile îndrăznețe trimise de cazacii zaporojeni sultanului, dar mai presus de toate, vei înțelege consecințele dezastruoase ale oricărui război.

Atât pasionații de istorie, cât și bibliofilii vor savura fiecare scrisoare în parte, indiferent dacă a fost compusă de un scriitor, om de știință, vreo celebritate sau un om ca oricare altul.

– Real Simple

Unele îți vor smulge hohote de râs, altele îți vor tăia respirația sau te vor face să plângi.

– The Independent

Pătrunsă de inspirație, de multe ori tristă sau hazlie, alteori de-a dreptul ireală.

– GQ review

Amuzantă, tragică, incisivă, plină de istorie, lirism și romantism, această uluitoare culegere de scrisori este, după mine, cartea anului.

– Stephen Fry

„Proiectul lui Mircea Eliade nu se definește doar în termeni de istorie a religiilor. Pornind de la hermeneutica materialului istorico-religios, Eliade vrea să ofere jaloanele pentru constituirea unei «antropologii filozofice». Este inutil să-i apreciem strădania după un alt etalon, și e la fel de inutil să-i prețuim rezultatele în lumina unor discipline sectoriale. Autorul acestei cărți a fost adesea expus riscului unor astfel de erori, reușind parțial să se corijeze cu timpul, întrucât este departe de a găsi în opera lui Eliade o summa definitivă, abstrasă de orice contingență și de aceea de neatins. Deși o consideră importantă pentru lumea modernă – și fără îndoială mai importantă decât alte opere de istoria religiilor, tocmai pentru că transcende limitele culturale ale acestui tip de opere –, el este convins și de necesitatea unei abordări noi și mult mai exigente, științific vorbind, decât cea eliadiană. Cartea de față este rodul unei îndelungi familiarități cu lucrările lui Eliade, însoțită de o meditație uneori extrem de critică. Înainte de a fi purces la lucrări autonome suficient de solide, am voit să ne lămurim noi înșine cât din perspectiva deschisă de Eliade rămâne valid și cât este menit să fie depășit. În fond, cel mai mare elogiu i l-au adus lui Eliade, în mod paradoxal, criticii lui…” (Ioan Petru Culianu)

În 2018, când Anthony Bourdain a murit, admiratori din întreaga lume s-au reunit pentru a celebra viața unui om inimitabil, care își dedicase existența călătoriilor, mergând aproape peste tot (și mâncând aproape orice), scoțând la lumină viețile și poveștile altora. Impactul său a fost extraordinar, iar moștenirea sa nu a făcut decât să crească după moartea lui. 

Acum avem prima dată ocazia de a pătrunde în viața lui Bourdain prin poveștile și evocările celor mai apropiați prieteni și colegi. Laurie Woolever, care a fost vreme îndelungată asistenta și confidenta lui Bourdain, a intervievat aproape o sută de oameni care au gravitat în jurul lui Tony – de la membrii echipelor sale din bucătărie până la colaboratorii din domeniul literar, editorial și din televiziune, la care se adaugă fiica și cei mai apropiați prieteni ai săi –, oferindu-ne o viziune remarcabilă, completă, vie și nuanțată asupra vieții și muncii lui Tony.

O lectură fascinantă și un avertisment cu privire la pericolele ignorării istoriei

Fiii unui ceasornicar evreu din Kozienice (Polonia), Harry Lenga și cei doi frați ai săi au învățat meseria tatălui lor încă de la o vârstă fragedă. La începutul celui de-al Doilea Război Mondial, în urma invadării Poloniei de către Germania nazistă, soarta familiei Lenga s-a schimbat pentru totdeauna. Cu toate acestea, Harry și frații săi nu-și închipuiau că meșteșugul ceasornicăriei avea să le salveze viața. În cele mai groaznice condiții imaginabile, mereu sub amenințarea morții, au reparat ceasurile naziștilor și s-au susținut reciproc, reușind să supraviețuiască ghetourilor, lagărelor, marșului morții și oferindu-ne o lecție perenă: atunci când avem de înfruntat răul absolut, cel mai greu este să ne păstrăm umanitatea.

„O relatare despre felul în care capacitatea de rezistență, tenacitatea și priceperea în ale ceasornicăriei i-au ajutat pe Harry Lenga și frații lui să supraviețuiască războiului.” (The New York Times)

„Toate poveștile despre supraviețuire în timpul Holocaustului sunt extraordinare, dar puține sunt mai impresionante decât cea a lui Harry Lenga. Consemnată de fiul său, Scott, această mărturie despre tăria de caracter, capacitatea de rezistență, dragostea frățească și credință ar trebui citită de toți cei interesați să păstreze vie amintirea celor care, la fel ca Harry Lenga și frații săi, au găsit o cale de a rămâne în viață – și de a rămâne oameni – în fața răului.” (Dr. Michael Oren, fost ambasador al Israelului în SUA și deputat în Knesset)

„Jan Willem e un traducător neerlandez care și-a pus întreaga viață în slujba promovării culturii române în Olanda și care, pentru serviciile sale, a fost decorat și de partea română, și de cea olandeză, la cel mai înalt nivel.

A studiat în România în cea mai întunecată epocă de dictatură comunistă, a cunoscut îndeaproape numeroși scriitori și oameni de cultură, dar și oameni simpli din toate mediile, cărora le face portrete memorabile. A fost urmărit de Securitate, întocmindu-i-se un dosar de mai multe sute de pagini.

A avut timp să învețe deplin, cu mare subtilitate, fețele ascunse ale limbii române, pe care-o vorbește perfect, fără accent, cu expresii idiomatice pe care nu mulți români le cunosc, încât nimeni n-ar bănui că nu este vorbitor nativ. Aceste cunoștințe, ca și cele de cultură și civilizație românească, i-au folosit la opera de traducere a multor scriitori români la edituri olandeze prestigioase. Cartea se citește ca un roman în care zeci de personaje trăiesc, vorbesc și acționează cu mare naturalețe, dar și ca o mărturie a unei perioade frământate din istoria României. Ultimul capitol pune față-n față cele două popoare, cel neerlandez și cel român, cu asemănările și deosebirile lor punctate cu mare finețe psihologică.

O autobiografie-roman-eseu în care Jan Willem Bos, familia sa și prietenii români și neerlandezi ni se-nfățișează-n fața ochilor cu mare naturalețe, convingător și veridic ca-ntr-o pictură de gen a unui maestru olandez.“ — MIRCEA CĂRTĂRESCU

Fotografia de pe copertă: covoare la uscat lângă Putna (1976) © Emanuel Tânjală

Născut în afara legii este povestea unui băiețel poznaș care se transformă într-un tânăr neliniștit, în timp ce se străduiește să se regăsească într-o lume în care el nu ar fi trebuit să existe.

Trevor Noah s-a născut dintr-un tată alb elvețian și o mamă neagră din etnia xhosa, într-o perioadă în care o astfel de relație era pedepsită cu cinci ani de închisoare în Africa de Sud din timpul apartheidului. Dovada vie a indiscreției părinților săi, Trevor a fost ținut mai mult în casă în primii ani de viață, constrâns de măsurile extreme și adesea absurde pe care mama sa le-a luat pentru a-l ascunde de autorităţi, care puteau, în orice moment, să-l despartă de ea. Cartea de față este și povestea relației dintre acest tânăr și mama sa neînfricată, rebelă și profund religioasă – coechipiera sa, o femeie hotărâtă să-și salveze fiul de povara sărăciei, a violenței și a abuzului unei lumi care, în cele din urmă, îi va amenința chiar propria viață.

Poveștile adunate aici sunt, pe rând, comice, dramatice și profund emoționante. Fie că se hrănește, la limita subzistenței, cu omizi la cină în vremuri grele, fie că este aruncat dintr-o mașină în mișcare în timpul unei tentative de răpire, fie că încearcă pur și simplu să supraviețuiască capcanei vitale pe care o reprezintă relațiile amoroase în liceu, Trevor își dezvăluie lumea cu o inteligență incisivă și o sinceritate fără menajamente. Poveștile sale se împletesc pentru a forma un portret emoționant și extrem de amuzant al unui băiat care își croiește drum într-o lume decadentă, într-o perioadă periculoasă, înarmat doar cu un simț ascuțit al umorului și cu dragostea neconvențională și necondiționată a mamei sale.

„Povestirile din copilărie ale lui Noah sunt spuse cu tot hazul și inteligența caracteristice stilului său de stand-up, punând în lumină o perioadă întunecată și brutală din istoria Africii de Sud, care nu trebuie uitată niciodată.“  ESQUIRE

„Neliniștitoare, tristă și amuzantă... această carte nu este doar o relatare tulburătoare despre maturizarea unui copil în Africa de Sud sub apartheid, ci și o scrisoare de dragoste pentru remarcabila mamă a autorului.“ Michiko Kakutani, THE NEW YORK TIMES

Cu fotografiile autoarei

„Foarte puțini autori au reușit să creeze un gen nou într-o cultură. Cu trei cărți de călătorii, izvorâte din același proiect și alcătuind deja o operă.

Cum poate fi definit în câteva cuvinte proiectul Sabinei Fati? Călătoria ca jurnalistă – neapărat de una singură – în lumi nebătute de alții. Călătorii cu risc, cât mai departe spre Est, acolo unde lumea nu se duce niciodată în vacanță și unde mentalitățile «lor» sunt în răspăr cu ale «noastre». Și unde geografia, istoria și politica s-au împletit în așa fel încât au pus pe lume chipuri nebănuite ale umanului.

Cu ce anume se pleacă în astfel de călătorii? Niciodată cu mai mult decât un rucsac, cântărind cam cât jumătate din greutatea celei care-l cară. Totdeauna cu multă nebunie, cu patima de a împărtăși, cu foarte multe cărți citite, cu priceperea de a împleti reportajul cu analiza și evocarea cu scrisul de mare clasă, cu teribile incursiuni în trecut, cu aventuri de tot soiul, mai cu seamă la granițe! Iar, la întoarcere, pe Sabina Fati o întâmpinăm uimiți și bucuroși că, după ce a traversat Kurdistanul, Irakul (federal!), Anatolia și Armenia, a reușit, și de data asta, să revină acasă.“ — GABRIEL LIICEANU

„În anul 2021, în mijlocul verii, am pornit pe drumul făcut de cei zece mii de mercenari greci în 401 î.Hr. și descris de Xenofon în Anabasis, pentru a înțelege mai bine cauzele conflictelor de lângă noi, cât de utile au fost intervențiile Vestului în Est și până unde își poate extinde Europa frontierele.

Războaiele prin care a trecut Xenofon cu 24 de secole în urmă par să fi avut aceleași mize cu cele din secolul XXI, crizele politice și economice descrise în cărțile lui par să aibă aceleași rădăcini ca și cele din zilele noastre, pericolele, fricile și năzuințele oamenilor de azi sunt la fel ca acelea ale contemporanilor istoricului războinic de acum două milenii și jumătate.

În toată această regiune, tragediile nu se termină niciodată, lupta pentru putere pare perpetuă, pentru fiecare bucată de pământ s-a vărsat sânge, totul a fost disputat la infinit. Când armele tac, liniștea devine la fel de dureroasă sub pulpanele autocraților…“ — SABINA FATI

Pe copertă: autoarea la Babilon, în 2021(fotografie din arhiva personală)

Scoțând la iveală o viață fascinantă, această biografie remarcabilă arată de ce numele de Chanel înseamnă eleganță, dar și un caracter rebel. Legăturile sale, ale căror detalii tragice și penetrante au scăpat biografilor anteriori, par rupte din legende. Inteligentă și fascinantă, Coco Chanel a fost muză, amantă și sponsor pentru cei mai cunoscuți artiști ai secolului, inclusiv pentru Picasso, Dalí și Stravinski.

Pornind de la scrisori de dragoste și de la alte documente descoperite recent, Lisa Chaney prezintă adevărul despre viața intimă a lui Coco Chanel, inclusiv despre dependența de droguri și despre iubitul său german din al Doilea Război Mondial, creând poate cel mai provocator și mai complex portret de până acum.

„Până către sfârșitul anilor ’90, memoria și reprezentarea culturală a persoanelor LGBT țineau de o istorie a imposibilului. Aceste persoane nu existau pentru autorități altfel decât pentru a fi supuse incriminării legale. Cei menționați în acest volum sunt martori, actori, naratori ai unor istorii queer care nu sunt considerate încă a fi parte din istoria României. În fața negării prin lege a propriei existențe, au inventat coduri, ritualuri, limbaje ale supraviețuirii într-o societate ce le era ostilă. Au practicat deopotrivă tăcerea, camuflajul, acomodarea, protestul, vizibilitatea personală și de grup. Ei sunt strămoșii unei comunități ce nu mai poate fi astăzi evacuată din spațiul public.

Aceste istorii sunt cu atât mai importante astăzi cu cât revine în dezbaterea publică obsesia protecției împotriva celor care suntem asimilați Occidentului decadent, imoral, agresiv. Democrația e în pericol atunci când demonizarea «Celuilalt» duce la restrângerea ori negarea drepturilor, când populiștii se erijează în apărători ai patriei aflate sub atacurile minorităților și elitei birocratice europene. Aflând fragmente din istoria acestei comunități, vom putea, cred, să ne cunoaștem mai bine unii pe ceilalți pentru a conviețui în aceeași societate.“ —FLORIN BUHUCEANU

Prefață de Tania Radu

„Priviţi cu atenţie mai întâi harta prietenoasă a acestei călătorii. Abia apoi parcurgeţi, împreună cu autoarea, o experienţă pe cât de palpitantă, pe atât de excitantă pentru minte şi pentru nepreţuita endorfină a libertăţii. Trei fire sunt de urmărit şi, la nevoie, puteţi alege între ele. Unul e cel al notelor de călătorie la cald şi la persoana întâi acut, ca să zic aşa. Sunt marcate în italice. Să nu rataţi zigzagul fin al neliniştilor Sabinei Fati, lăsat la vedere cu parcimonie. Al doilea este şirul de excursuri istorice despre fiecare dintre cele zece ţări, care, nu vă temeţi, revine întotdeauna la zi, exact în punctul de intersecţie cu prezentul. Al treilea înşiră pe aţă vreo sută de «personaje» episodice, oameni cu care Sabina Fati a stat, într-un fel sau altul, faţă în faţă. O să vă urmărească în grup, ca o armată de teracotă care s-ar fi decis brusc s-o ia înapoi, tăcut, către Apus. Adică spre noi.“ (Tania RADU)

„La început am crezut că sunt singură cu muntele, dar l-am zărit imediat pe soldatul tadjic, paznicul barierei din faţa mea. Un uriaş încremenit, îmbrăcat în manta lungă de postav şi purtând căciulă tradiţională rusească revărsată peste urechi. Se uită la mine ca la ceva bizar. Îi întind paşaportul, dar omul nu schiţează nici un gest, se uită de departe şi pe urmă îmi întoarce spatele. E 1 iunie 2014 şi sunt plecată de 45 de zile în căutarea mea şi a Noilor Drumuri ale Mătăsii. Cele cinci sau zece minute petrecute în faţa barierei mi s-au părut ore şi mi-am dat brusc seama că sunt în faţa unei garnizoane de militari sălbăticiţi de şederea în Pamir. Am văzut că în jurul meu se strâng toţi băieţii din garnizoană. Îmbrăcaţi lejer şi ieşiţi din cealaltă baracă, bine încălzită, poartă şlapi, pantaloni de trening cu genunchi lăbărţaţi şi bluze groase de bumbac. Se uită la mine ca la ceva bun de mâncat şi am senzaţia că rânjesc unul la altul. Începe să-mi fie frică. Ce pot face singură împotriva acestor zdrahoni? N-am nici o şansă, îmi zic, şi le zâmbesc ca unor oameni care m-ar putea ajuta.“ (Sabina FATI)

Prin Colectia Biografii, editura isi propune sa aduca in atentia cititorilor viata si opera marilor scriitori ai literaturii romane. Scrise cu intentia de a contura un context istoric, politic si cultural, pe care elevii si adultii sa-l inteleaga usor, cartile dezvaluie fapte, mentalitati si idei in jurul carora s-a construit o personalitate si fixeaza repere pentru intelegerea operei, deschid un demers reflexiv, contureaza valori si atitudini.

O biografie fascinantă a fostului cancelar german Angela Merkel, acest volum prezintă parcursul politic al celei mai puternice – și mai enigmatice – femei din lume.

Fiică a unui pastor din Germania de Est controlată de sovietici, Angela Merkel a intrat în lumea politică după căderea Zidului Berlinului, dar, în cincisprezece ani, a devenit cancelar al Germaniei și, în scurt timp, liderul neoficial al Occidentului.

Autoarea Kati Marton pătrunde misterul care o înconjoară pe Angela Merkel. Având acces la cercul intim al cancelarului și la documente abia recent scoase la lumină, Marton prezintă cititorului geniul politic unic care a fost secretul succesului lui Merkel. Nici un alt lider modern nu s-a confruntat la fel de abil cu agresiunea regimului de la Moscova, nu a propus politici sociale mai îndrăznețe și nu a unit cu mai mult calm un întreg continent într-o epocă în care țările devin tot mai scindate. În nenumărate rânduri, Merkel a dobândit un avantaj în fața unor lideri precum Putin sau Trump și a legat alianțe complicate cu parteneri precum Obama și Macron.

Protejându-și foarte bine viața privată, Angela Merkel este un model de urmat pentru oricine dorește să câștige și să păstreze puterea, fără să-și sacrifice convingerile morale. O biografie politică fascinantă, un portret intim uman și o privire revelatoare, acest volum ne permite să o înțelegem mai bine pe această femeie extraordinară a epocii noastre.

Simbol al feminității eliberate, relațiile neconvenționale ale lui Simone de Beauvoir au inspirat și au scandalizat o generație. Filosof, scriitoare și simbol al feminismului, a câștigat premii literare prestigioase și a transformat modul în care gândim despre gen odată cu Al doilea sex. Dar, în ciuda succesului ei, nu a putut să nu se întrebe dacă nu cumva s-a vândut prea ieftin. Legătura ei cu Jean-Paul Sartre a fost considerată una dintre poveștile de dragoste legendare ale secolului XX. Dar pentru Beauvoir aceasta a venit cu un preț: vreme de decenii, a fost considerată un gânditor lipsit de originalitate care aplica ideile lui Sartre. În ultimii ani au ieșit la lumină noi materiale care au scos în evidență ingeniozitatea filosofiei proprii lui Beauvoir și importanța celorlalte iubiri din viața ei. Această biografie inedită folosește jurnale și scrisori nepublicate până acum pentru a spune povestea fascinantă a modului în care Simone de Beauvoir a devenit ea însăși.

Ai Weiwei povestește despre copilăria petrecută în exil, într-o regiune pustie cunoscută drept „mica Siberie", despre mutarea în America în tinerețe și întoarcerea în China, dar și despre ascensiunea lui până la statutul de superstar al lumii artelor și activist internațional pentru drepturile omului și despre felul în care i-a fost modelată opera de viața sub un regim totalitar.
1000 de ani de bucurii și dureri este o poveste despre o creativitate excepțională și convingeri politice înfocate, dar și o aducere-aminte despre nevoia urgentă de a apăra libertatea de exprimare.

În Scrisori remarcabile. Spațiu, SHAUN USHER reunește o corespondență fascinantă despre universul de dincolo de planeta noastră. Sunt gânduri pline de speranță în ce privește viitorul călătoriilor spațiale, mărturii despre aventura, de multe ori primejdioasă, a cunoașterii, mesaje optimiste despre celebrarea ingeniozității omenirii care ne-a propulsat printre stele. Explorarea și înțelegerea necunoscutului nu au fost niciodată mai seducătoare.

„Cu remarcabil talent scriitoricesc și cu acribie documentară, Cristian Preda reconstituie biografia politico-intelectuală a scriitorului Victor Eftimiu și, odată cu aceasta, aduce în fața cititorilor o Românie trecută prin două războaie mondiale, șase Constituții, patru regi, două republici – populară și socialistă – și un regim totalitar de sorginte sovietică. Istoria carierei minuțios construite a lui Victor Eftimiu este deopotrivă istoria instituțiilor, a mentalităților și a breslei scriitorilor pe parcursul a peste 70 de ani. O admirabilă izbândă în scrierea de biografii, această carte plină de informații și intuiții, de răsturnări de situații, de portrete de epocă și de oglinzi îndreptate către prezent cucerește de la primele pagini, invitând la o nouă reflecție despre duplicitățile și metamorfozele succesului în literatură și în politică.“ — TATIANA NICULESCU

„A debutat, sprijinit de E. Lovinescu, pe același afiș pe care stătea scris și numele lui Sadoveanu; a fost acuzat de trădare în Primul Război Mondial; a căpătat cetățenia română doar ca să poată fi numit director al Teatrului Național; a scris un pamflet contra Brătienilor înainte de a deveni membru al PNȚ; s-a luptat ca deputat cu A.C. Cuza și I. Zelea Codreanu, iar ca gazetar cu Stelian Popescu; a sperat ca toată dreapta naționalistă să se reunească în jurul lui O. Goga; a fost internat în lagărul de la Târgu Jiu fiind bănuit că e comunist; în 1946 i-a cerut lui Stalin să dezvolte trans­porturile în URSS. A intrat în Academia Română și, după 9 zile, s-a trezit dat afară. A fost urmărit 15 ani de Securitate, deși era prieten cu Dej. Acum o jumătate de secol s-a întâlnit cu Enver Hogea, care-l considera cel mai mare scriitor albanez, și a murit la spitalul Elias, după ce a fost transferat de la Tirana cu un avion special. Azi se vorbește despre el foarte rar, deși a avut nu doar o operă vastă, ci și o viață fabuloasă. Vă invit să-l (re) descoperim împreună pe Victor Eftimiu.“ — CRISTIAN PREDA

Ediție îngrijită de Roxana Albu

„Kafka este mai mult decât un autor pe care-l iubesc, este Autorul, Scriitorul însuși, tocmai pentru că nu a fost niciodată scriitor, ci mult mai mult. Kafka e deasupra scriitorilor modernităţii tocmai pentru că nu a fost un scriitor. Pentru că a călcat toate regulile meseriei şi artei scriitoriceşti. Pentru că a trăit întreaga sa viaţă ca o santinelă la limitele limbajului, care, după spusele lui Wittgenstein, sunt şi limitele lumii. Acolo unde se sfârşeşte domeniul ştiinţelor, al artelor, al filozofiei, al cunoaşterii umane, acolo unde poezia şi credinţa încep să gâfâie din lipsă de aer. Spre sfârşitul vieţii, Kafka devenise el însuşi o carcasă locuită de un zeu. Vocea sa nu mai putea fi înţeleasă.“ — MIRCEA CĂRTĂRESCU

„Pentru a arăta ce înseamnă cu adevărat Kafka, ar trebui să scriu volume întregi. E de negândit viața, și în special viața mea, fără Kafka, și nu numai din rațiuni de valoare literară [...]. Kafka spune: «În ebraică mă numesc Amschel», dar asta nu pentru că e un nume evreiesc, ci pentru că reprezintă ceea ce ar fi vrut să fie el: omul complet, în stare să iubească, în stare să trăiască împreună cu ceilalți. Literatura l-a împiedicat să devină acel om, dar literatura sa ne-a făcut pe noi toți să înțelegem – și eu asta o simt din plin – ce înseamnă să fii ceea ce el spunea: «Amschel», ce înseamnă să fii în plenitudinea vieții. Poate vreun tragic grec, Sofocle cu Antigona, îl va fi precedat, dar Kafka e scriitorul care e cel mai aproape de modul meu de a vedea, de a trăi. Nu știu dacă e un noroc sau o nenorocire. Poate că, înaintea lui, Dostoievski a fost cel care ne-a constrâns să ne confruntăm cu binele și răul, dar după Kafka n-a mai existat altcineva; deci, paradoxal, nu știu dacă el a scris o Evanghelie, o Biblie ori un Talmud, sau a scris despre imposibilitatea de a scrie o Evanghelie, o Biblie ori un Talmud, dar cu siguranță nici un altul nu a făcut să fie înțeleasă relația dintre scris și rațiunile ultime, iar dacă scrisul este apt să spună ori nu acest lucru, asta e o altă problemă.“ — CLAUDIO MAGRIS