Biografii - Memorii & Jurnale

Angela Gheorghiu, „cea mai fermecătoare și mai talentată cântăreață de operă a timpului nostru“ (New York Sun), s-a născut la Adjud, în 1965. A urmat Liceul de Artă „George Enescu“ și a absolvit Universitatea Națională de Muzică din București.

Și-a făcut debutul internațional în 1992, la Royal Opera House, în La Bohème. Tot aici a cântat pentru prima dată rolul Violettei din La traviata, în 1994, legendara producție pentru a cărei transmitere în direct BBC și-a întrerupt programul obișnuit pentru prima și ultima dată în istoria operei și a televiziunii. A apărut pe cele mai importante scene de operă și de concert din lume.

În istoria operei, Angela Gheorghiu strălucește ca un fenomen rar: nu numai o cântăreață/actriță cu o tehnică vocală excepțională, ci și o inteligență dramatică și muzicală profundă, precum și un comunicator magnetic, care pătrunde în inimile și în mințile unui public extrem de vast. Angela Gheorghiu este o purtătoare a celor mai înalte valori ale operei, spre încântarea unei comunități mondiale, la o scară neobișnuit de largă.

ASR Principele Radu s-a născut la 7 iunie 1960, la Iași, ca fiu al prof. dr. René Duda și al medicului Gabriela Constandache. S-a căsătorit cu Majestatea Sa Margareta, Custodele Coroanei Române, la 21 septembrie 1996 și a fost învestit cu titlul de Principe al României și Alteță Regală în anul 2005.

Este absolvent al Universității de Artă Teatrală și Cinematografică din București, promoția 1984, și al Colegiului Național de Apărare, seria a XI-a (2002), cu un doctorat în Științe militare (2006). Din 1974 până în 1999, a avut o carieră artistică în teatru, film și televiziune atât în România, cât și în străinătate. A jucat un rol important în cadrul vizitelor oficiale ale Regelui Mihai I din 1997 și 2002, pentru integrarea României în NATO și UE. În 1997–2014, Principele Radu l-a însoțit pe Regele Mihai I în călătoriile lui în România, Europa și SUA.

A fost Reprezentant Special al Guvernelor României 2002–2008, consilier al Regelui Mihai I 2001–2017 și membru al Consiliului Regal (2010–2017). Încă din anul 2001, împreună cu Majestatea Sa Margareta, reprezintă Familia Regală în sute de acțiuni publice anual, în București, în țară și în străinătate. A susținut peste 400 de conferințe despre România în țară și în străinătate și semnează câteva zeci de volume cu tematică regală.

Când se pronunță numele Cartier, gândurile zboară, firește, la bijuterii, ceasuri și alte obiecte de lux. Dar puțini sunt cei care vorbesc despre oamenii din spatele acestor creații, despre viața lor, greutățile prin care au trecut, despre iubirile și prieteniile lor. Și nici despre imaginația sau eforturile lor. Familia Cartier deschide această fereastră spre o lume magică și umană, în același timp, iar povestea este spusă chiar de un membru al familiei - Francesca Cartier Brickell. Autoarea pictează cu dragoste și grijă un portret al fiecăruia dintre cei care au avut un rol imens în fondarea, dezvoltarea și evoluția unei Case, unde toți – angajați și patroni – se simțeau ca într-o mare familie. Practic, această carte este o nouă bijuterie Cartier!

Benvenuto Cellini, renumit sculptor și orfevrar al Renașterii, a început să-și scrie povestea vieții în 1558, când avea 58 de ani, aceasta încheindu-se brusc înainte de ultima sa călătorie la Pisa, în jurul anului 1563, când Cellini avea aproximativ 63 de ani. Meșter pasionat, deopotrivă admirat și disprețuit de către cele mai puternice personalități politice și artistice din Florența, Roma și Parisul secolului al XVI-lea, Cellini a fost, de asemenea, un criminal și un fanfaron, un aventurier nerușinat care, în diferite momente ale vieții, a cunoscut atât persecuția papală și închisoarea, cât și adulația curții regale. Memoriile sale, scrise într-un stil energic, direct și rafinat, oferă o descriere detaliată a carierei singulare, precum și a iubirilor, urilor, pasiunilor și desfătărilor unui artist extraordinar, îndrăzneț și plin de viață. Cartea lui Benvenuto Cellini, considerată a fi cea mai importantă autobiografie din Renaștere, este unul dintre cele mai încântătoare și mai pline de culoare volume de memorii scrise vreodată.

Autobiografia lui Benvenuto Cellini ne dezvăluie omul în ansamblu – în parte în pofida intenției sale – cu o veridicitate și o intensitate cuceritoare. Într-adevăr merită toată atenția faptul că – în timp ce operele majore ale lui Benvenuto-artistul au rămas doar în stadiu de proiect sau au dispărut – Benvenuto-omul va suscita interesul semenilor săi din toate vremurile. Jacob Burckhardt

David s-a născut în Zimbabwe, a făcut studii la Universitatea Rhodes din Africa de Sud şi a trăit la Londra timp de zece ani. Este căsătorit şi stabilit în Perth, Australia.

Este faimos pentru seria Pisica lui Dalai Lama (Pisica lui Dalai Lama, Arta de a toarce, Puterea lui miau și mai noua Cele patru lăbuțe ale succesului spiritual), Magicianul din Lhasa, cât și pentru cărțile Budism pentru oameni ocupați, De ce mindfulness este mai bun decât ciocolata, Puterea transformatoare a compasiunii și altele. Toate au fost traduse în mai multe limbi.

Traducere de Cristian Ghenea

"Am citit tocmai acum scrisorile lui Mozart, care ar trebui să existe în fiecare bibliotecă; căci nu sunt interesante numai pentru artist, ci au un efect binefăcător asupra tuturor oamenilor. Dacă citiți aceste scrisori, Mozart va rămâne prietenul vostru pe viață și figura sa dragă se va ridica în fața voastră în toate ceasurile de cumpănă grea. Veți asculta râsul său bun, copilăros, eroic, și oricât de trist ai fi, roșești dacă te gândești la mizeria aceasta suportată cu atâta voioșie. Vrem să insuflăm din nou viață acestei apariții frumoase, stinse!" — ROMAIN ROLLAND

Vanessa SPRINGORA (n. 1972) este editoare, regizoare şi scriitoare franceză. În 2003 a început să colaboreze cu Institut national de l’audiovisuel ca scenaristă şi regizoare. În 2006 a început să lucreze la editura Julliard, pe un post de asistent editorial. A scris numeroase scenarii şi a semnat regia pentru mai multe filme, printre care Dérive (2006) şi serialul Quotidien (2016). În 2019 a devenit director editorial al editurii Julliard. Din 2010 coordonează colecţia Nouvelles mythologies pentru editura Robert Laffont. În 2020 a publicat Consimţămîntul, carte distinsă în acelaşi an cu Premiul Jean-Jacques Rousseau pentru autobiografie şi Grand Prix des Lectrices de ELLE la categoria Document.

Sașa Pană (Alexandru Binder, 8 august 1902, București – 22 august 1981, București). Medic militar, a condus, între 1928 și 1932, revista de avangardă unu și editura omonimă, unde au fost publicați Urmuz, Geo Bogza, Ilarie Voronca, Stephan Roll ș.a. A debutat editorial cu volumul de poeme simboliste Răbojul unui muritor (1926) și a continuat să scrie, publicând un număr substanțial de volume: Diagrame, Echinox arbitrar, Viața romanțată a lui Dumnezeu, Cuvîntul talisman, Călătorie cu funicularul, Iarba fiarelor, Vladimir, Munții noaptea neliniștea, Atentat la bunele tabieturi ș.a.
A fost un foarte important animator cultural, arhivar, antologator și editor. Opera sa majoră e considerată însă autobiografia Născut în ’02, frescă a societății românești din prima jumătate a secolului XX și valoros portret de grup al avangardiștilor români.

N. Steinhardt se naște la București pe 29 iulie 1912. Își face debutul publicistic foarte de timpuriu în revista Liceului „Spiru Haret”. Își ia bacalaureatul în 1929 și frecventează cenaclul „Sburătorul”, iar în 1932 își ia licența în Drept. În 1934 începe să colaboreze la Revista burgheză și publică sub pseudonimul Antisthius volumul parodic În genul… tinerilor. Își ia doctoratul în Drept în 1936. În 1935 și 1937 publică împreună cu Emanuel Neuman studiile Essai sur une conception catholique du Judaïsme și Illusions et réalités juives. Colaborează la Libertatea și la Revista Fundațiilor Regale. După război, publică pentru scurtă vreme în Universul literar, Victoria, Tribuna poporului și, din nou, Revista Fundațiilor Regale. Refuză să colaboreze cu noul regim. În 1960 este anchetat, apoi condamnat în „lotul Noica-Pillat” la 12 ani de muncă silnică. Trece prin închisorile Jilava (unde este botezat de părintele Mina Dobzeu), Gherla și Aiud. Eliberat în august 1964, va reveni după cîțiva ani în lumea literară prin traduceri, medalioane, cronici etc. În 1972 termină prima versiune a capodoperei sale, Jurnalul fericirii. Publică volume de eseuri și de critică foarte bine primite, deși unele sînt puternic cenzurate. Monah din 1980, rămîne activ pe terenul eseisticii și al criticii. Se stinge la 30 martie 1989.

ALEXANDRA FLORINA MĂNESCU (n. 1990) este profesor doctor de limba și literatura română în învățământul preuniversitar. În 2012, absolvă, în calitate de șefă de promoție, Facultatea de Litere, specializarea română-engleză, din cadrul Universității „Constantin Brâncuşi” din Târgu-Jiu. Fost redactor-șef al revistei „Interval” (publicație a Colegiului Național „Spiru Haret” din Târgu-Jiu) și al ziarului Universității „Constantin Brâncuşi”.

Între 2012 și 2014, dublă masterandă – Limba română actuală: structură, dinamică și funcționalitate (Facultatea de Litere, Universitatea din Craiova), respectiv Administrarea și conducerea unităților de învățământ (Facultatea de Relații Internaționale, Drept și Studii Europene, Universitatea „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu). Participă la numeroase sesiuni și conferințe științifice, publică zeci de articole și studii de specialitate, semnează articole în revistele „România literară”, „Orizont”, „Revue des Sciences Politiques”, „Doc.Eu”, Analele Universității „Constantin Brâncuși” din Târgu-Jiu, „Research and science today”. Între 2015 și 2018, doctorandă a Facultății de Litere din cadrul Universității din Bucureşti (conducător ştiinţific: acad. prof. univ. dr. Nicolae Manolescu). Absolvă studiile doctorale cu distincția Summa cum laude. În prezent, lucrează la definitivarea monografiei revistei „România literară”.

MICHELLE ROBINSON OBAMA a fost prima-doamnă a Statelor Unite ale Americii din 2009 până în 2017. Absolventă a Universităţii Princeton şi a Facultăţii de Drept de la Harvard, doamna Obama şi-a început cariera ca avocat la Sidley&Austin, în Chicago, unde l-a întâlnit pe viitorul ei soţ, Barack Obama. Mai târziu, a lucrat la primărie, la Universitatea din Chicago şi la Centrul Medical al Universităţii din Chicago. Doamna Obama a înfiinţat filiala din Chicago a organizaţiei Public Allies, care e specializată în instruirea tinerilor dornici să urmeze o carieră în serviciul public. În prezent, soţii Obama trăiesc în Washington DC şi au două fiice, Malia şi Sasha.

Temple Grandin este una dintre cele mai faimoase persoane cu autism din lume. Este profesoară de etologie la Universitatea din Colorado și autoarea unor cărți de succes care s-au vândut în mai mult de un milion de exemplare în întreaga lume. HBO a ecranizat un film după viața ei, producție care a obținut șapte premii Emmy.

De aceeași autoare, la editura AHA BOOKS, a mai apărut cartea Creierul autist. Să ajutăm mințile diverse să se bucure de succes (2020)

Naoki Higashida este născut în Kimitsu, Japonia, în anul 1992. A fost diagnosticat cu autism sever la vârsta de 5 ani, ulterior a învățat să comunice folosind un alfabet confecționat de mână și a început să scrie poeme și proză scurtă. La vârsta de 13 ani a scris Motivul pentru care sar, carte tradusă în limba engleză în anul 2013 și apoi în alte 30 de limbi de circulație internațională. În 2014, un documentar după viața sa a primit un premiu de televiziune, iar în prezent Naoki susține conferințe în întreaga lume despre experiența sa cu autismul.

LAURA TIMS a crescut în Freeport, Maine. A primit o bursă literară la Goucher College în Maryland, unde a studiat scrierea creativă. Acesta este al doilea ei roman, după Please Don’t Tell.

Născut în India, Saroo Brierley locuiește în Hobart, Tasmania, unde conduce împreună cu tatăl său o afacere de familie, Brierley Marine. Povestea autobiografică a lui Saroo a generat o atenție semnificativă a presei internaționale, fiind publicată în mai multe limbi și adaptată în filmul nominalizat la Oscar și British Academy Film Awards, Lion.

Jurnalista norvegiană Erika Fatland este specialistă în antropologie socială. Cărțile ei sunt traduse în peste zece limbi. De aceeași autoare, vă recomandăm și Sovietstan. O călătorie prin Turkmenistan, Kazahstan, Tadjikistan, Kîrgîzstan și Uzbekistan, o incursiune captivantă într-o lume a contrastelor, cu o cultură veche și bogată, marcată profund de deceniile de dominație sovietică.

GHEORGHE ILIE FLORESCU s-a născut la 8 mai 1944, în timpul unui bombardament anglo-american, în Biserica Sf. Treime din cartierul Dudeşti. La vârsta de 8 ani, după arestarea tatălui său, fost detectiv la Siguranţa Statului, începe să lucreze ca băiat de prăvălie, apoi ca ajutor al unchilor săi olteni care vindeau în Piaţa Vitan. Termină liceul, dar consideră că nu are condiţiile necesare pentru a urma Facultatea de Istorie, aşa cum şi-ar fi dorit. Se căsătoreşte şi, după terminarea stagiului militar, se angajează în comerţul de Stat. Între 1964 şi 1971 trece, pe rând, prin toate funcţiile operative ale comerţului en-gros (primitor-distribuitor, dispecer, şef de secţie al Depozitului de Delicatese Panduri din cadrul Agenţiei de Import). În martie 1971, preia de la mentorul său, cafegiul armean Avedis Carabelaian, magazinul de cafea şi dulciuri din Bd. Hristo Botev 10. Treptat, locul acesta devine un adevărat punct de reper al boemei artistice a Capitalei. Are aici drept clienţi mari personalităţi ale vieţii literare, artistice şi medicale, dar şi figuri im­portante din Justiţie, Miliţie şi Securitate. La 4 martie 1977, blocul din Hristo Botev 10 se prăbuşeşte, dar, printr-un extraordinar noroc, el scapă cu viaţă. În anii '80, lupta pentru aprovizionarea noului său magazin din str. Sfinţilor 6 se dovedeşte extrem de riscantă. În aprilie 1985 e arestat şi condamnat la 11 ani de închisoare. Eliberat condiţionat în 1988, se angajează din nou în comerţ. Participă la Revoluţia română, apoi la «fenomenul Piaţa Universităţii» ca şofer personal al unor jurnalişti americani. În octombrie 1990, suferă un accident vascular cerebral, în urma căruia rămâne cu o hemipareză pe partea dreaptă. Reînvaţă să scrie cu mâna stângă şi, în 2007, după patru ani de muncă intensă, reuşeşte să termine cartea de memorii Confesiunile unui cafegiu.

Renia este o tânără care visează să devină poetă. Dar e 1939, iar Renia este evreică și trăiește în Polonia. Când Rusia și Germania îi invadează țara, lumea Reniei se năruie. Separată de mama sa, se adăpostește la bunici, de unde fuge apoi pentru a scăpa de raidurile aeriene nocturne, observă dispariția altor familii de evrei și, în final, este martoră la crearea ghetoului. Însă alături de teroarea războiului, există și frumusețe. Renia își găsește vocea de scriitoare și se îndrăgostește. Ea și Zygmunt se sărută pentru prima dată cu câteva ore înainte ca naziștii să ajungă în orașul ei natal. Și tot Zygmunt va scrie ultima însemnare în jurnalul Reniei.

Redescoperit recent, după șaptezeci de ani, Jurnalul Reniei este deja considerat o lucrare clasică a literaturii Holocaustului.

Scris cu o claritate și o măiestrie care amintesc de Anne Frank, Jurnalul Reniei este o mărturie extraordinară atât pentru ororile războiului, cât și pentru viața care poate exista chiar și în cele mai întunecate vremuri.

Renia Spiegel, o tânără cu atâta poftă de viață și cu un deosebit talent de a descrie în proză și în versuri frumusețea lumii din jur, a fost lipsită printr‑un glonț de ceea ce‑și dorea cel mai mult: un viitor... Cei care au păstrat jurnalul și cei care l‑au tipărit au „salvat‑o“. Nu au putut s‑o smulgă din mâinile destinului ei crud. Și nici nu au putut să‑i dea viitorul pe care și‑l dorea atât de mult. Dar au salvat‑o de durerea suplimentară de a fi uitată. Deborah E. Lipstadt

WOODY ALLEN este scriitor, actor și unul dintre cei mai cunoscuți și importanți regizori de film și comedianți. Locuiește în Upper East Side, Manhattan, împreună cu soția sa Soon-Yi și cu cele două fiice ale lor, Manzie și Bechet. Este pasionat de jazz și iubitor de sport. După spusele sale, regretă că nu a reușit să facă niciodată un film mare, deși declară că încă mai încearcă.

Cunoscut autor și criminalist, CHRISTOPHER BERRY-DEE este considerat cel mai bine vândut scriitor de „true-crime“ din Marea Britanie. Printre cărțile sale se numără Talking with Psychopaths and Savages (cel mai bine vândut titlu al genului în Marea Britanie în 2017) și Talking with Female Serial Killers.