Biografii - Memorii & Jurnale

„Urmărit, în timp de pace, de Curtea Marţială, sub învinuirea de criminal politic, pentru activitatea mea publică din timpul ocupaţiei germane asupra Munteniei şi Dobrogei, mă văd silit să vorbesc. În chipul acesta cred că voi da oamenilor de bine putinţa de a mă judeca în cunoştinţă de cauză şi de a aprecia dacă am fost sau nu capabil de a săvârşi faptele ce mi s-au imputat.“ – LUPU C. KOSTAKI

„Mare parte dintre așa-zișii «germanofili» erau animați mai curând de teama de Rusia decât de atașamentul față de Puterile Centrale. Această rusofobie, alimentată de istoria familiei și a ținutului de baștină, este fățișă în atitudinea lui Lupu Kostaki, boierul moldovean numit de guvern la cârma Ministerului de Interne pentru perioada ocupației. De pe poziția de «gerant», obiectivul său era să netezească raporturile cu autoritățile militare străine și să asigure subzistența locuitorilor din teritoriul ocupat. În schimb, după încheierea războiului a fost acuzat de colaborare cu inamicul. Firește că Lupu Kostaki a colaborat cu autoritățile de ocupație, între anumite limite: în fond, de aceea fusese lăsat la București, în virtutea strălucitei sale cariere în admi­nistrație. El vedea în coabitare singura soluție pentru a salva populația civilă rămasă în teritoriul ocupat și chiar pentru a evita dezintegrarea țării. Rămâne de stabilit dacă publicarea, un secol mai târziu, a memoriilor lui Lupu Kostaki îi va face sau nu dreptate.“ – LUCIAN BOIA

Traducere de Marieva Ionescu

Mărturia emoționantă a unei copile abandonate în orfelinatele din România lui Ceaușescu

Măriuca vede lumina zilei în 1976 – unul dintre cei două milioane de copii născuţi în urma decretului prin care Ceauşescu voia să dea un impuls demografiei României. Abandonată de mama ei pe când nu avea nici un an, este plasată într-un orfelinat. Zeci de mii de copii cad victime în aceste adevărate lagăre de concentrare ale dictaturii ceauşiste. Măriuca are însă noroc: este adoptată la 6 ani de către un cuplu de francezi. Majoritatea copiilor din orfelinatele României nu aveau să fie niciodată adoptaţi. Copilul și dictatorul este o carte despre căutarea identităţii, despre căutarea de sine după o copilărie amputată.

„În copilărie, șoptește Marion privind fix spre o ușă, eram foarte marcată de semnele de hospitalism pe care le vedeam la colegii mei. Mi‑au rămas în minte acești copii de o tristețe sfâșietoare, privind temători departe, în gol. Și eu aveam stereotipuri, mă legănam, nu dor­meam bine, nu puteam să fiu atentă și mă temeam de orice «plecare». Cea mai puternică amintire e absența iubirii, a afecțiunii, a prezenței și privirii adulților.“

Pentru publicul larg, C.S. Lewis (1898–1963) este autorul celebrelor Cronici din Narnia, o serie de poveşti fantasy în curs de ecranizare. Mai mult, figura acestui profesor de literatură care a predat la Oxford şi la Cambridge, fiind un fel de simbol al elitei universitare britanice, şi povestea lui de iubire cu Joy Gresham au inspirat un frumos film, Shadowlands (Tărâmul umbrelor), cu sir Anthony Hopkins şi Debra Winger în rolurile principale.
Mai puţin cunoscut de publicul larg este faptul că C.S. Lewis a scris remarcabile studii de literatură medievală şi critică literară şi că esocotit cel mai important apologet al creştinismului din secolul XX (unele scrieri ale sale pe tema credinţei - Despre minuni, Cele patru iubiri, Problema durerii, Sfaturile unui diavol bătrân către unul mai tânăr, Despre lumea aceasta şi despre alte lumi - au fost traduse la Humanitas). În Marea Britanie, Lewis a devenit celebru încă din timpul vieţii graţie conferinţelor lui vibrante despre creştinism, transmise la radio în timpul războiului.
Scrierile şi cu atât mai mult conferinţele creştine ale lui Lewis erau atât de convingătoare pentru că izvorau din încărcătura emoţională a propriei convertiri. Şi chiar despre această convertire, oarecum surprinzătoare pentru un tânăr intelectual studios, lucid, deloc lipsitde spirit critic, e vorba în cartea de faţă. Surprins de Bucurie este, în fond, o autobiografie spirituală: în spatele vieţii exterioare seconturează evoluţia lăuntrică a autorului de la credinţa convenţională din copilărie la necredinţa frivolă din prima tinereţe şi, în fine, la credinţa profundă în Dumnezeul creştin.

Povestea mea. Jurnal - ca sa-ti descoperi propria voce

Un jurnal in care sa iti notezi gandurile, progresele, dorintele. Un jurnal imbogatit cu citate si ganduri, in stilul inconfundabil al fostei prime-doamne a Americii, Michelle Obama. Gandeste-te la acest jurnal ca la tovarasul tau in propria calatorie spre devenire. Bazate pe memoriile devenite bestseller ale lui Michelle Obama, aceste pagini includ intrebari ce te provoaca si te indeamna sa descoperi si sa redescoperi acel lucru care va fi adevarat pentru tine si doar pentru tine — povestea ta. In paginile jurnalului, vei descoperi o ocazie nu doar de a te implica in experientele care te-au adus unde esti astazi, dar si de a te simti incurajat sa faci acei pasi urmatori, oriunde te vor duce acestia. 

Traducere de Gheorghe Miletineanu

Shira Hadad, editoarea israeliană a scriitorului, îl provoacă pe Amos Oz la un dialog fascinant prin temele pe care le abordează, dar mai ales prin faptul că înlesnește oglindirea nefiltrată a unei imagini de sine pe care acesta ne-o înfățișează cu o generozitate dezarmantă.

Amos Oz aruncă o privire retrospectivă asupra întregii sale vieți, aranjând, ca într-un puzzle, momente cruciale ale propriei existențe, pe care le analizează cu multă sinceritate, dintr-o perspectivă profund subiectivă, plină de autenticitate. Subiecte mereu actuale, precum acela al sexualității masculine și feminine, al erotismului, al relațiilor dintre femei și bărbați, al dinamicii de cuplu, dar și teme care aparțin de contextul lumii literare, de sfera scriiturii, inspirației creatoare și criticii, toate își găsesc locul în convorbirile celor doi, fiind tratate cu o deschidere care va lua adesea cititorul prin surprindere.

Ce înseamnă să fii neurochirurg? Cum e să ții viața cuiva în mâinile tale, să tai adânc în materia care creează gândurile, sentimentele și rațiunea? Cum trăiești cu consecințele efectuării unei operații care ar trebui să salveze viața unui pacient, dar care se termină prost? În neurochirurgie, mai mult decât în orice altă ramură a medicinei, jurământul medicului de a „nu face rău“ conține o amară ironie. Operațiile pe creier comportă riscuri grave. În fiecare zi, chirurgul-șef Henry Marsh trebuie să ia decizii dureroase, adesea în condiții de urgență și nesiguranță. Autorul dezvăluie, cu o uimitoare compasiune și sinceritate, extraordinara bucurie de a opera, triumfurile profund mișcătoare, dezastrele și regretele, dar și momentele de umor negru ce caracterizează viața unui chirurg pe creier.
Dr. Marsh scrie cu o subtilitate aproape existențială despre modul în care funcționează creierul, presupus lăcaș al sufletului și având nenumărate capacități pentru emoție, memorie, credință şi vorbire, dar format, în principal, din neuroni și sânge. Dr. Marsh a fost, de multe ori, la o distanță de numai 4 mm de catastrofă.
The Guardian

Dumneavoastra ati jucat un rol-cheie in promovarea acestor relatii. Acum, nu numai ca autor al cartii Toate drumurile duc la... Kabul, dar si ca diplomat de clasa, cu o experienta de prima mana in problemele regiunii, veti continua sa aveti de spus un cuvant deosebit de important in a ne sprijini sa extindem relatiile prietenesti care infloresc intre Romania si Afganistan.
- DR. ABDULLAH ABDULLAH, fost ministru al Afacerilor Externe al Afganistanului

Emil Ghitulescu a trait o experienta unica in viata unui diplomat, aceea a mandatului de reprezentant al Romaniei in - la ora respectiva – cea mai fierbinte zona geopolitica de pe glob: Pakistan si Afganistan. A fost aceasta misiune o sansa sau o corvoada? (...) Noi, profanii, am fi mai degraba tentati sa raspundem ca destinul i-a jucat o festa ambasadorului Emil Ghitulescu, trimitandu-l, in locul unei destinatii exotice si linistite, in „miezul problemei“, intr-o zona in care moartea este o prezenta cotidiana si in care reprezentarea unei tari ca Romania are exigente necunoscute in alta parte.
- RAZVAN VONCU, scriitor si critic literar

Emil Ghitulescu, ambasadorul Romaniei in Pakistan, era pe aeroportul Otopeni, in drum spre Islamabad, pe 11 septembrie, cand teroristii au atacat New Yorkul. A tresarit cand si-a dat seama ca postul sau de la Islamabad devine unul de foc.
- ATALIN TOLONTAN, ziarist

Emil Ghitulescu este cunoscut si respectat in lumea scriitorilor ca un autor cu o cultura intinsa, talentat si devotat literaturii romane (...). Dupa 1989, relansat in cariera diplomatica, foloseste in mod exemplar cultura ca mijloc de acreditare in constiinta partenerilor de dialog din alte tari, ca instrument ideal de comunicare si persuasiune. Emil Ghitulescu a inteles intotdeauna corect aceasta realitate si si-a facut un stil din comunicarea diplomatica si in plan spiritual. El nu este numai un inalt functionar, ci si un om de cultura in actiune.
- ALEX STEFANESCU, scriitor si critic literar

Vietile noastre sunt in cantecele noastre.  Poate Dumnezeu sa tune, sa fulgere, sa ne trimita furtuna…
Pentru cat timp? O zi, doua, trei...  Daca toate astea au sa moara vreodata?  Poate.  Dar noi am umblat prin lume. Am respirat aer curat.

Introducere și note de Constantin Ardeleanu
Ediție îngrijită de Valentina Sandu-Dediu

Volumul de amintiri al învăţătorului şi ofiţerului în rezervă Eugeniu Bucheru acoperă „trei tărâmuri ale morții“. Primele două sunt prezentate sub forma istoricului unor momente relevante din anii 1943–1948: luptele din Crimeea și Kuban, apoi, după 1944, anii grei de prizonierat în URSS, la Monastîrka şi Oranki, şi în sfârşit revenirea în ţară, în 1948, odată cu ultimul lot, al celor care refuzaseră înscrierea în divizia Tudor Vladimirescu. Al treilea tărâm, viața trăită în România comunistă, se referă la următoarele patru decenii și este prezentat sub forma unei radiografii hiper¬critice a regimului.
Memoriile lui Eugeniu Bucheru, povestitor inteligent şi talentat, se înscriu în seria mărturiilor lăsate de foşti prizonieri de război în URSS, precum Radu Mărculescu. De altfel, greva foamei pe care o aminteşte autorul în această carte este evocată şi de Radu Mărculescu în Pătimiri şi iluminări din captivitatea sovietică.

Latitudine zero este povestea unei mari provocări: aceea de a face singur înconjurul lumii pe linia Ecuatorului. Pe jos, cu bicicleta, cu piroga sau pe micul său trimaran cu vele, pornind în iunie 1999 din Gabon, exploratorul şi aventurierul Mike Horn va urma acest fir invizibil de 40.000 de kilometri fără să se abată niciodată mai mult de 40 de kilometri de la el. Va traversa trei oceane, va escalada două vîrfuri de 6.000 de metri, se va confrunta cu pericolele junglei, cu traficanţii de droguri în Columbia şi cu ororile războiului civil în Africa, trecînd de cîteva ori la un pas de moarte. La capătul acestui periplu, în octombrie 2000, îşi va reîntîlni soţia pe aceeaşi plajă unde se despărţiseră cu 17 luni înainte.

Cuvînt-înainte de Amal Clooney Traducere de Irina‑Marina Borţoi Nadia Murad s-a născut și a crescut în Kocho, un sat de fermieri și păstori yazidiți din nordul Irakului. Pe 15 august 2014, cînd Nadia avea doar 21 de ani, viața tihnită din satul natal a luat sfîrșit odată ce acesta a fost ocupat de ISIS. Bărbații care au refuzat să se convertească la islam au fost executați, trupurile lor fiind aruncate în gropi comune, iar Nadia, alături de celelalte tinere, a fost dusă la Mosul și vîndută ca sclavă. A fost ținută în captivitate, bătută și violată în repetate rînduri, pînă cînd, ca printr-o minune, a reușit să evadeze, găsind adăpost în casa unei familii de musulmani sunniți. Eu voi fi ultima este un apel la acțiune împotriva brutalității Statului Islamic, povestea celui care își dorește să supraviețuiască și o scrisoare de dragoste către o țară pierdută, o comunitate fragilă și o familie destrămată de război. „De cînd o cunosc, Nadia nu doar că s-a făcut auzită, ci a devenit glasul fiecărui yazidit căzut victimă genocidului, al fiecărei femei abuzate, al fiecărui refugiat abandonat. Cei care au crezut că prin cruzimea lor o pot reduce la tăcere s-au înșelat. Spiritul Nadiei Murad nu este frînt, iar vocea ei nu va fi înăbușită. Dimpotrivă, în paginile de față glasul ei este mai puternic ca oricînd.” (Amal Clooney) „Murad ne face să întrevedem atrocitățile care i-au distrus familia și aproape au exterminat fragila ei comunitate. Memoriile ei curajoase sînt un pas important către tragerea la răspundere a celor care au comis aceste crime oribile.” (The Washington Post) „Aceste memorii tulburătoare relatează experiențele prin care a trecut Nadia Murad și ridică întrebări privind complicitatea martorilor care au acceptat tacit suferințele celorlalți.” (The New Yorker) „Povestea curajoasă a Nadiei Murad este o lectură esențială care dă fiori. Oricine vrea să înțeleagă așa-zisul Stat Islamic ar trebui să citească Eu voi fi ultima.” (The Economist) „Un volum devastator, dar care inspiră și îndeamnă urgent la acțiune.” (Kirkus Reviews)

Am cutreierat lumea asta-n lung si-n lat. Mi-am rupt pingelele prin mai toate continentele si mi-am inghesuit impresiile in filme si carti. Am ajuns, de aceasta data, in nordul Planetei. Inca putin si pasii-mi rataceau prin zapezile vesnice. Dar m-am oprit, in drum, intr-o tara fabuloasa, cu aroma de fiorduri si trasaturi vikinge, cu oameni mai calzi decat ti-ar da voie prejudecatile sa crezi. Am impachetat, cum m-am priceput eu mai bine, impresiile acestei calatorii in cartea pe care acum o tineti in mana...

Imbarcati-va pe legendara corabie Fram, salutati-i pe Nansen si Amundsen, iar apoi urmati-ma!... Aveti rau de mare? Nu si de Marina, sper!
Va promit o aventura frumoasa, din care va veti intoarce acasa teferi si fascinati!

Scrisori ale lui Emil Brumaru catre Petre Stoica. Interviu Emil Brumaru - Fabian Anton

O prietenie frumoasa intre doi artisti ai cuvantului scris: Emil Brumaru si Petre Stoica. Volumul contine un dialog intre Emil Brumaru si Fabian Anton despre relatia cu Petre Stoica, dar si o serie de scrisori inedite adresate de Brumaru lui Stoica. Este o carte-document, care nu poate lipsi din biblioteca niciunui roman.

Jurnal de biblioteca. Indreptar spre lectura...din carti adunate si intr-o carte iarasi date. Volumul I + Volumul II

Aceasta lucrare in doua volume este impresionanta prin conceptul care i-a stat la baza: o calatorie in universul cartilor, prin parcurgerea unui numar coplesitor de titluri, studii si reviste, aflate in Biblioteca Academiei Romane din Roma. Autorul, Matei-Romeo Pitulan, a lucrat ca bibliotecar vreme de 35 de ani, timp in care si-a hranit sufletul cu ceea ce-l inconjura. Pe masura ce citea isi insemna, fara ordine cronologica, ceea ce parea mai interesant, intr-un jurnal pe care l-a numit „Jurnal de Biblioteca”.

Primul volum cuprinde 520 de pagini si al doilea 538 de pagini.

Jurnalul Reniei. Viata unei tinere in umbra Holocaustului 

Ana Blandiana | Mircea Cărtărescu | Ioana Pârvulescu | Corina Şuteu | Gabriel Liiceanu | Cristina Cioabă | Gabriela Tabacu | Ioan-Florin Florescu | Monica Pillat | Florin Bican | Ioana Nicolaie | Augustin Cupşa | Marie-France Fauvet | Steinar Lone | Andreea Răsuceanu | Bogdan Răileanu | Mihaela Miroiu | Adriana Bittel | Marius Chivu | Alina Pavelescu | Jean A. Harris

Mistere, ciudățenii, uimiri? Întâmplări adevărate din viețile noastre, pentru care nu găsim nici o explicație rațională? Iată-ne pe toți cei adunați în acest volum al uimirilor povestindu-ne unii altora și cititorului situații neobișnuite, coincidențe, vise, ciudățenii, apariții inexplicabile, de care primii surprinși suntem noi înșine. Surprinși în ambele sensuri: surprinși de situațiile în care ne-am trezit și surprinși în flagrant delict de coabitare cu o logică nevăzută care ne depășește și ne face ridicoli în fața propriei rațiuni. Împărtășim fragmente ale unei lumi care poate fi, desigur, descifrată psihologic, antropologic, cultural, psihanalitic, în lumina proiecțiilor, preocupărilor, traumelor, revelațiilor, lecturilor sau a obsesiilor fiecăruia dintre noi. Dar dincolo de interpretări stă adevărul experienței nemijlocite și al povestirilor. Oricum le-am interpreta, ele conțin un tâlc indescifrabil care, vrem-nu vrem, ne dă de înțeles că, în orice clipă, putem plonja, fără voie, într-o altă realitate.

„Cei care au împărtățit, aidoma nouă, condiția exilului se vor regăsi pe ei, cel puțin în parte, în această corespondență. Prietenia pe care am evocat-o consistă în dorința vie de-a face celuilalt binele; prietenul este, în reciprocitate și oglindă, cel mai devotat și mai spontan dintre terapeuți. În nici un caz el nu îți face morală, în nici un caz nu îți minimizează suferința. Prietenia este un «da» permanent, un «da» neconvențional și lipsit de ipocrizie.“ – ION VIANU

„E interesant că nici Eliade, nici Cioran (Ionescu a fost salvat de partea lui franceză) n-au putut înțelege, nici măcar teoretic, totalitarismul – de dreapta sau de stânga, fascismul (pentru care au avut simpatii) sau comunismul. E, dacă vrei, o formă de iresponsabilitate, și e justificat ca ei să fie acuzați de asta. Noi am fost loviți atât de năprasnic, încât nu am avut prilejul să dăm dovadă nici de responsabilitate, nici de iresponsabilitate; mentalitatea noastră a devenit una de supraviețuitori (în sensul tehnic: cei care au supraviețuit unei catastrofe). Orizontul nostru intelectual-psihologic e acela tipic supraviețuitorului. Eliade, în concluzie, reprezintă generația de imediat dinaintea Potopului (generație care nu-și putea închipui Potopul, deși, indirect – sau chiar direct ‒, putea fi «fascinată» de el); noi suntem cei dintâi de după Potop, scăpați ca prin minune de marea devastare, devastați totuși de însuși faptul că am scăpat. Ar fi de dezvoltat această teorie a «supraviețuirii» (un lucru teribil de trist) ca fenomen generațional.“ – MATEI CALINESCU

„Am învăţat multe din cărţi – spunea cineva – dar am învăţat totul de la câţiva oameni.“

 Suntem, în bună mă­sură, suma întâlnirilor de care am avut parte. În ce mă priveşte, am fost norocos. Parcursul de-a lungul căruia s-a alcătuit biografia mea privată şi publică mi-a prilejuit o sumedenie de contacte umane, a căror ''urmă“ m-a modelat, într-un fel sau altul, de la croială până la cusătură. Şi mă simt îndemnat să dau seamă de această şansă. Am, în plus, convingerea că portretele care urmează pot fi, dincolo de ceea ce înseamnă ele pentru mine, şi foarte utile documente de epocă. (Andrei Pleşu)

 Am ales din cuprinsul cărţii câteva categorii de portrete, ca să vă faceţi o idee mai clară:

MARGINALI, PUŞCĂRIAŞI, MAEŞTRI: Alexandru Dragomir, Constantin Noica, Petre Ţuţea, Alexandru Paleologu, Andrei Scrima, Şora, Corneliu Coposu, Marin Tarangul, Ion Frunzetti, Alice Voinescu, Toto Enescu , Radu Bogdan

APROAPELE DE DEPARTE: Soljeniţîn, Václav Havel, Helmut Kohl, Bronisław Geremek

OAMENII DILEMEI: Cosaşu, Mircea Vasilescu, Tita Chiper, Zigu, Lena, Leo, Adrian Cioroianu

GAZETĂRIE DE TRANZIŢIE : Emil Hurezeanu, Ion Cristoiu, Cu laptopul pe maidan, O impostură, O meserie ingrată: analist politic, Omul nepotrivit, Moderator, Tehnici ale interviului

POLITICIENI ÎN TRANZIŢIE: Monica Macovei, Mihai-Răzvan Ungureanu, Un politician second-hand, Portrete fără chip, Adrian Păunescu, Sfătuitorii de campanie, „Intelectuali“ şi „politicieni“, Manele şi politică

EXIL ROMÂNESC: Emil Cioran, Monica Lovinescu şi Paul Miron, Mircea Eliade, Neagu Djuvara, Herta Müller, Exil românesc

CÂŢIVA PRIETENI: Gabriel Liiceanu, Petru. Petru Creţia, Wolf Lepenies, Adam Michnik, Dan Setlacec, Dan Sluşanschi, Edmund Pollak, Victor Rebengiuc, Johnny Răducanu, Profesorul Cajal, Mihai Botez, Mircea Dinescu

Textele au mai apărut fie în prefeţele sau postfeţele celor portretizaţi, fie prin Dilema, Dilema Veche şi Adevărul, fie prin alte culegeri de texte. Trei portrete sunt inedite: Mihai Şora, Gabriel Liiceanu şi primul text despre Noica.

Autoarea Svetlana Lokhova îi poartă pe cititori pe urmele spionului sovietic Stanislav Șumovski (Agent Blériot), într-o aventură incitantă despre una dintre cele mai ambiţioase operaţiuni de informaţii ale lui Stalin. În anii ’30, dictatorul se plângea de faptul că URSS este în urmă cu 100 de ani faţă de Statele Unite ale Americii şi alte ţări dezvoltate la capitolul tehnologie. Statele Unite deţineau supremaţia mondială pentru că erau în top în domeniul ştiinţei şi al inovaţiei. Stalin a trimis atunci doi ofiţeri de informaţii într-o misiune la Institutul Tehnologic Massachusetts. Unul dintre ei a fost Stanislav Șumovski, cel mai de succes şi cel mai îndrăzneţ spion în domeniul aviaţiei din istoria Uniunii Sovietice. Cartea cuprinde povestea despre cum a început această misiune îndelungată şi despre cum, fără ştirea sa, Institutul Tehnologic Massachusetts a devenit cea mai importantă şcoală superioară pentru spionii sovietici. Misiunea va schimba cursul istoriei iar sovieticii vor folosi informaţiile secrete din domeniile ştiinţific şi tehnologic împotriva inamicilor lor, culminând cu înfrângerea Germaniei naziste.

Concepție grafică și colaje de Angela Rotaru

„Nu mai țin minte întocmai când mi-a venit ideea acestui volum. E bine să te cațeri din când în când pe acoperișul lumii, mi-am spus, și să râzi de tine și de alții, cu dorința de a scăpa măcar o clipă de masca gravă pe care ți-au întipărit-o pe figură filozofia, textele speculative și scrisul «încruntat».
Știam însă că riscul de a te face de râs propunându-ți să-i faci pe alții să râdă era mare. De altfel, un autor al editurii, cel puțin la fel de «serios» ca și mine, ratase experiența evadării în registrul comic. Culmea e că tocmai eu îl sfătuisem să renunțe la ideea publicării! Nu mă ascultase. La capătul eșecului, fără să-mi poarte pică, îmi spusese obidit că e mai ușor să faci un cititor să plângă decât să râdă.
Dacă voi păţi şi eu la fel? m-am întrebat, după ce am pus laolaltă cele 14 texte care se voiau pline de haz...“ – GABRIEL LIICEANU

„Vă închipuiți cât de mare mi-a fost uluirea să văd, în toamnă, deși spusesem clar că mi-am retras cartea, vitrina librăriei Humanitas de la Cișmigiu plină cu exemplare ale volumului Ludice. Exerciții de umor criptic. Eram compromis pe vecie! Am sunat-o pe doamna directoare a editurii, care, jenată, mi-a povestit că, după cearta crâncenă dintre mine și editor, editorul insistase ca volumul să fie totuși publicat, «ca să nu vă pierdem ca autor». Am anunțat-o că, pentru acest afront echivalent cu o tentativă de compromitere, voi da editura în judecată și voi cere despăgubiri de un milion de euro.
Așadar nu uita, dragă cititorule: acest volum a apărut fără acordul autorului. Aceste pagini nu mă reprezintă! De altfel, în locul meu ca autor, contractul cu editura a fost semnat de Liiceanu ca editor. Nu mă îndoiesc că acest șiretlic va fi scos la lumină de instanță. Voi cere și expertiză grafologică, deși, semnăturile fiindu-ne identice, nu știu cum vor ieși din încurcătură doamnele și domnii judecători.“

Dupa ce a petrecut zece ani in Anglia, Bill Bryson vrea sa-si rememoreze copilaria, asa ca pleaca din locul in care s-a nascut, Des Moines, Iowa, intr-o calatorie prin 38 dintre statele americane, pe care o documenteaza cu mult umor. Autorul spera sa se reintilneasca cu peisajele idilice ale copilariei sale, insa gaseste lanuri nesfirsite de porumb, benzinarii, moteluri si localuri care arata peste tot aproape la fel si sunt populate de oameni care seamana uimitor de mult unul cu altul. Un jurnal de calatorie despre o lume mai putin cunoscuta, un amestec imprevizibil de kitsch si frumusete, cartea lui Bill Bryson combina descrieri ale vietii din micile orase in care ajunge autorul cu povestiri despre tineretea lui si despre America si americani, toate insotite de comentariile lui sarcastice inegalabile.

Lucrarea de fata reprezinta o scriere autobiografica a lui G.I. Gurdjieff, unul dintre cei mai misteriosi oameni ai secolului XX. Povestea seamana cu un minunat covor oriental care se desfasoara, elegant, inaintea noastra. La vederea bogatelor sale ornamente, ceva in noi tresare si ne calauzeste catre o cunoastere ascunsa in profunzimea acestor istorisiri, o cunoastere ce se dezvaluie pas cu pas, fara insa a face apel la limbajul explicativ al sistemelor teologice, filosofice sau psihologice.