Biografii - Memorii & Jurnale

  Lucrarea elaborata de Alexandru Vakulovski constituie un dosar memorialistico-documentar despre razboi, care tinteste razboiul, il distruge, il umanizeaza, fiind un semnal al unor voci intruse, insa actori in marile evenimente globale si care de curand si-au anuntat intrarea in marea istorie. (Ion Xenofontov)

Cinci poveşti de dragoste la prima vedere. În prima veţi simţi parfum de crini regali. În cea de-a doua un puternic miros de terebentină. A treia aduce cu sine adieri de aripi nevăzute. A patra ceva "ascuns, cum numai marea" poate să nască. A cincea poveste aduce o mare de acoperişuri şi o miză.

Cine este Adele? Care este adevărul din spatele vieţii ei furtunoase care i-a influenţat cântecele? Cum a depăşit obstacolele care au ameninţat să-i stopeze cariera? Biografia cântăreţei britanice, recunoscută ca una dintre cele mai secretoase vedete internaţionale, relatează povestea ei, de la copilăria umilitoare în Londra până la
fenomenalul său succes în urma apariţiei primelor două albume, la 19 şi respectiv 21 de ani, precum şi povestea celor mai recente realizări, respectiv premii Grammy, Brits şi un Oscar. Adele este o imagine neobişnuită în lumea celebrităţilor şi are şi o reputaţie de persoană excentrică. La un moment dat, şi-a anulat un turneu promoţional în Statele Unite deoarece se simţea prea rău ca să călătorească. Iar la un concert la Amsterdam a fugit pe ieşirea de incendiu, fiindcă publicul îi provoca teamă şi stări de nervi. Această biografie este un portret complet, neşlefuit despre un talent autentic şi despre o femeie plină de veneraţie şi intransigenţă, care a cucerit lumea.

„In scene de o profunda sensibilitate, Mahtob povesteste cum a reusit sa isi ierte tatal in ciuda faptelor sale ingrozitoare si descrie in scene vii, emotionante legatura indisolubila cu Betty Mahmoody, mama ei.” (SonntagsBlick)

Portretul unei femei, al unei ere, al unei profesii: prima biografie solid documentată a lui Meryl Streep – „Doamna de fier” a actoriei, nominalizată la nouăsprezece Oscaruri și distinsă cu trei – care îi explorează începuturile și încercările de a înțelege iubirea, feminismul și propriul talent uluitor. 

Tot ea... este o perspectivă intimă asupra maturizării artistice a celei mai mari actrițe a unei generații, de la carul triumfal de la balul absolvenților din liceul ei suburban din New Jersey, de-a lungul zilelor de început pe scena de la Vassar College și Facultatea de Actorie Yale în anii de glorie ai acesteia, până la rolurile care au făcut-o celebră, din Vânătorul de cerbi, Manhanttan și Kramer contra Kramer. Michael Schulman, colaborator la The New Yorker, scoate în evidență ascensiunea ei amețitoare pe scenele New Yorkului; povestea ei de dragoste pasională și tragic de scurtă cu actorul John Cazale; căsătoria ei cu sculptorul Don Gummer; și evoluția ei, ca tânără în anii 1970, care se lupta cu ideile în continuă schimbare despre feminism, căsnicie, iubire și sacrificiu. 

Această poveste captivantă, cu opt pagini de fotografii alb-negru, despre parcursul uneia dintre cele mai respectate cariere artistice contemporane, prezintă o tânără talentată, care își descoperă darurile extraordinare într-o perioadă de transformări enorme, și oferă o imagine de culise rară din viața actriței cu mult înainte să fi ajuns la rangul de simbol. 

"Talentul trage la talent, iar Meryl Streep a primit, în persoana lui Michael Schulman, biograful pe care îl merită – priceput și fluent. Are vocea ideală pentru a surprinde cea mai mare actriță americană de cinema la apogeul carierei ei strălucite". Peter Biskind, autorul cărții Easy Riders, Raging Bulls 

"Tot ea... nu este doar o biografie captivantă, ci și o analiză a alchimiei jocului actoricesc de elită. Cu o documentare cuprinzătoare și un entuziasm molipsitor, Michael Schulman celebrează talentul artistic al lui Streep și, în același timp, umanizează un simbol". Tavi Gevinson, fondatoare și redactor-șef al revistei Rookie 

În sfârșit, o ocazie de a o vedea de aproape pe una dintre cele mai mari actriţe – ce să mai, pe cea mai mare – cum farmecă publicul din prima zi, cum sucește capete și frânge inimi la fiecare pas, în timp ce urcă spre Panteon. Îți mulțumesc, Michael Schulman, că ne-ai apropiat în sfârșit de atât de multe personaje interpretate de ea – de la Linda din Vânătorul de cerbi la Joanna din Kramer contra Kramer– personaje aduse la viață de surplusul de talent unic, aproape jenant, al lui Streep. Sam Wasson, autorul cărților Fifth Avenue, 5 a.m. și Fosse

Pe 6 iulie 2008, doi sportivi fermecători s-au întâlnit pe Terenul Central de la Wimbledon, într-o finală care a marcat un moment istoric în tenis. Roger Federer era pe punctul de a ocupa poziția binemeritată de cel mai bun jucător din istoria acestui sport. Campion la Wimbledon de cinci ori la rând, elvețianul trebuia doar să-și susțină parcursul. 

Și exact atunci a apărut la orizont rivalul său, eroul spaniol Rafael Nadal, omul momentului. Potrivit autorului, meciul captivant pe care l-au jucat cei doi tenismeni o fost „o demonstrație de patru-ore-și-patru-zeci-și-opt-de-minute de tenis ca la carte – o sărbătoare a talentului, a acurateței, a grației, a forței, a vitezei, a anduranței, a determinării și a sportivității”. Dar a fost, totodată, și rezumatul unei rivalități fascinante și nuanțate, aprig disputate și de proporții istorice. 

După cum arată Lovituri de geniu, rivalitatea Federer-Nadal face parte din elita rivalităților sportive, iar confruntarea lor legendară de la Wimbledon nu este doar una dintre cele mai mari partide din istoria tenisului, ci și unul dintre cele mai însemnate evenimente sportive din istorie în general. 

Povestea antrenantă a lui Wertheim, depănată „lovitură-cu-lovitură” atât din teren, cât și din culise, a încleștării din 2008 dintre Roger Federer și Rafa Nadal de pe altarul tenisului – Terenul Central de la Wimbledon – aduce în prim-plan schimbarea de regim care a avut loc în Regatul Tenisului. O carte captivantă. Bud Collins, jurnalist american și comentator sportiv de televiziune 

O analiză pătrunzătoare a tuturor aspectelor esențiale ale tenisului contemporan. San Francisco Chronicle

„Vreau să mor la vârsta de 100 de ani, cu steagul american fluturându-mi pe spate şi steaua Texasului pe casca de protecție, chiuind până jos într-o coborâre epică pe bicicletă, în Alpi, cu o viteză de 120 km/oră. Vreau să trec o ultimă linie de sosire în timp ce nevasta mea şi cei zece copii aplaudă, după care să mă întind pe una dintre faimoasele câmpii de floarea-soarelui ale Franţei şi să expir elegant, într-o contradicţie perfectă cu precipitata mea ieşire din scenă, anticipată la un moment dat în tinereţe. O moarte lenta nu e pentru mine. Nu pot să fac nimic lent, nici măcar să respir.”

La 24 de ani, Lance Armstrong era pe cale de a deveni legendă. Dar în octombrie 1996, a fost diagnosticat cu cancer testicular în stadiul patru – şansele de a supraviețui erau mai mici de 40%. Începand din ziua aceea, viaţa lui s-a schimbat radical. Dar într-o manieră tipică pentru Lance, acesta a abordat problema frontal – dintre toate, aceasta era o luptă pe care Lance nu putea s-o piardă.

În timp ce lupta cu boala care-i invadase corpul şi chimioterapia care-i măcina sufletul, Lance şi-a găsit salvarea în antrenament şi oamenii din jur, care l-au susţinut şi l-au învăţat să nu renunţe. La mai puţin de un an şi jumătate de la externare, Lance intra în celebrul Tur al Franţei şi câştiga cu cel mai rapid timp din istorie. La câteva luni după aceea devenea tată.

Nu doar despre bicicletă este povestea plină de inspirație a unui om care s-a răzvratit împotriva şanselor acordate de statistică, creându-şi propriul drum prin tot ce are viața de oferit: tragedie, transformare, triumf. Este o poveste incredibilă despre curaj, voință şi suflet.

Această carte a fost scrisă la scurt timp după câştigarea, de către Lance Armstrong, a Turului Franței 1999. De atunci, Lance Armstrong a câştigat de şapte ori la rând Turul Franței, între anii 1999-2005, stabilind, la acel moment, un record absolut. Însă la 23 august 2012, toate titlurile de după august 1998 i-au fost retrase, dat fiind că a fost găsit vinovat de dopaj de către o instanță judecatorească din SUA.

Autorul celebrei etnografii Născuți pentru a alerga călătorește acum în spațiul mediteranean, unde descoperă că secretele Greciei antice și ale eroilor săi sunt încă vii și pot fi învățate de către eroii amatori de pretutindeni.

După ce a alergat un ultramaraton în Canionul Cuprului din Mexic, Christopher McDougall își găsește următoarea aventură în munții Cretei, acolo unde o bandă de luptători ai Rezistenței din cel de-al Doilea  Război Mondial a îndrăznit „nefăcutul”: să răpească un general nazist din mijlocul soldaților săi. Cum de au îndrăznit un artist lefter, un păstor cretan și un poet playboy să pună la cale și să execute o asemenea aventură remarcabilă?

McDougall străbate insula pentru a găsi răspunsurile, experimentând pe propria piele provocările fizice extreme la care erau nevoiți să facă față luptătorii Rezistenței și aliații lor. În Creta, insula eroilor, McDougall descoperă instrumentele de lucru ale acestora – mișcarea naturală, anduranța extremă și nutriția eficientă.

Născuți eroi este un studiu fascinant asupra științei și artei eroului, care ne poartă de pe străzile Londrei până pe plajele Braziliei, din Munții Stâncoși până în Creta, locuri unde atleți remarcabili ai zilelor noastre își însușesc încă abilitățile lui Hercule și Ulise.

Așa cum Născuți pentru a alerga a inspirat milioane de cititori să iasă la alergare desculți în aer liber, Născuți eroi îi va inspira să iasă din sala de fitness și să intre în marea sală a naturii – să escaladeze, să înoate, să sară, să alerge și să-și găsească propriul drum către glorie.

CHRISTOPHER McDOUGALL  este autorul bestsellerului internațional Born to Run (Alfred A. Knopf, 2009) tradus în limba română Născuți pentru a alerga (Preda Publishing, 2012), vândut în peste trei milioane de exemplare. A fost corespondent de război pentru Associated Press și redactor la Men’s Health. A fost de trei ori finalist în competiţia National Magazine Award şi a scris pentru Esquire, The New York Times Magazine, Outside, Men’s Journal şi New York Magazine. Astăzi scrie (şi aleargă, înoată, se cațără şi se târăşte) printre fermele amish din Pennsylvania rurală, acolo unde locuieşte.

<div style="text-align: justify;">Fotbalul. Cel mai frumos joc. Cel mai iubit sport. Şi cine altcineva ne-ar putea vorbi despre motivele pentru care iubim acest sport dacă nu cel mai iubit jucător al tuturor timpurilor?</div>
<div style="text-align: justify;">Pel&eacute; ne dezvăluie, odată cu amintirile şi trăirile sale, marea sa pasiune pentru sportul care l-a făcut celebru şi care i-a permis să influenţeze o planetă &icirc;ntreagă &icirc;ntr-o manieră pe care nu şi-ar fi imaginat-o niciodată &icirc;n copilaria sa din Baur&uacute;.</div>
<div style="text-align: justify;">&nbsp;</div>
<div style="text-align: justify;">
<div>PEL&Eacute; şi-a &icirc;nceput cariera la v&acirc;rsta de 16 ani, odată cu semnarea contractului cu Santos Futebol Clube, clubul la care a rămas ca jucător timp de aproape 20 de ani. &Icirc;n 1958 a c&acirc;ştigat prima Cupă Mondială pentru Brazilia, la doar 17 ani, devenind cel mai t&acirc;năr campion mondial din istoria fotbalului. A continuat c&acirc;ştig&acirc;nd alte două campionate mondiale, &icirc;n 1962 şi 1970, ceea ce l-a transformat &icirc;n singurul jucător de fotbal cu trei trofee Jules Rimet. Pel&eacute; este de asemenea marcatorul cu cele mai multe goluri din istoria acestui sport: 1.283 de goluri &icirc;n 1.366 de meciuri jucate. &Icirc;n 1999 a fost votat Jucătorul Secolului (World Player of the Century) de către IFFHS (Federatia Internaţională de Istorie şi Statistică a Fotbalului). &Icirc;n acelaşi an, France Football, le-a propus foştilor c&acirc;ştigători ai Balonului de Aur să aleagă Jucătorul Secolului (Football Player of the Century); l-au ales pe Pel&eacute;. Tot &icirc;n 1999 a fost ales Sportivul Secolului de către Comitetul Olimpic Internaţional, iar revista Time l-a inclus &icirc;n lista celor &bdquo;100 cei mai influenţi oameni ai secolului XX&rdquo;. &Icirc;n 2013 a primit Ballon d&rsquo;Or Prix d&rsquo;Honneur din partea FIFA, &icirc;n semn de apreciere pentru cariera şi realizările sale profesionale.</div>
<div>&nbsp;</div>
<div>BRIAN WINTER, corespondent-şef al Reuters Brazilia, a fost co-autor al unei serii de volume autobiografice, inclusiv un memoir al fostului preşedinte brazilian Fernando Henrique Cardoso. Născut &icirc;n Texas, SUA, Winter locuieşte &icirc;n prezent &icirc;n S&atilde;o Paulo, Brazilia.</div>
</div>

Pe 5 ianuarie 2003, Ken Jones, fost membru al trupelor speciale britanice, este prins într-o avalanşă devastatoare în timp ce escalada sălbăticia îngheţată a Munţilor Făgăraş, în încercarea de a atinge cel mai înalt vârf din România, Vârful Moldoveanu. Aruncat de pe o stâncă, Jones îşi recapătă cunoştinţa doar pentru a se trezi învăluit de întuneric, separat de rucsac şi provizii, suferind de hipotermie şi prins în menghina unor dureri atroce cauzate de piciorul rupt şi bazinul fracturat. Cu degerături groaznice şi hemoragie internă, Jones reuşeşte să se târască timp de trei zile până la un refugiu, doar pentru a descoperi că greul abia acum urma să înceapă.

Istoria bătăliei sale pentru viaţă este una a triumfului în faţa adversitătii şi a perseverenţei în faţa imposibilului. Impresionantă şi inspiraţională până la ultima pagină, povestea supravieţuirii lui Ken Jones reprezintă dovada vie şi de netăgăduit a forţei spiritului uman.

Odată cu acest titlu, Preda Publishing lansează şi colecţia iClimb, colecţie dedicată alpinismului şi iubitorilor muntelui, în cadrul căreia va aparea în curând şi povestea primei ascensiuni a Everestului reuşită de Sir Edmund Hillary şi Tenzing Norgay.

Ken Jones este din Shropshire, vestul Angliei. Fost membru al forţelor armate britanice, Jones a făcut parte din Regimentul de Paraşutişti, unităţile de comando ale Forţelor Navale Regale şi alte diferite unităţi ale Forţelor Speciale Britanice. Ken este fondatorul seriei de evenimente Avalanche Endurance şi Race Director al Fun Dance Race Series Special Forces Challenge. Este solicitat ca speaker motivaţional la evenimente şi, în timpul liber, e îndrăgostit de sport, aer liber, munte, curse de ciclism (la care participă ori de câte ori are ocazia) şi şah, fiind un jucător pasionat. Viaţa lui se împarte între Lucca (Italia), San Diego (California) şi Elan Valley (Ţara Galilor).

Michael Schumacher este un fenomen creat de el însuși. Deși provine dintr-un mediu umil, fără bani, a ajuns să domine cel mai spectaculos și mai periculos sport din lume. Când Schumacher a obţinut cel de-al șaptelea titlu mondial în 2004, după care a perseverat până la un total de 91 de victorii de Grand Prix, i-a lăsat mult în urmă pe marii Senna, Prost și Fangio și a ridicat ștacheta la un nivel pe care nimeni nu și l-ar fi imaginat vreodată posibil.

Dar atunci când ai în faţă fenomenul Michael Schumacher, este greu să ajungi să cunoști caracterul omului Michael Schumacher. Nu ajută nici faptul că este o persoană foarte rezervată, mereu atentă să nu permită presei și publicului să se apropie prea mult. Etosul său sportiv a fost întotdeauna „nu dezvăluí niciodată nimic” și acest principiu a fost valabil atât în ceea ce privește caracterul său cât și concurenţa pe pistă.

Schumacher a avut un mic diavol în el și mulţi nu sunt încă dispuși să-l ierte pentru acest lucru. La asta s-a adăugat și faptul că s-a dedicat cu totul meseriei și artei sale, căutând în mod meticulos perfecţiunea. Actriţa de origine franceză Jeanne Moreau a spus odată că „perfecţiunea într-un om este ușor de admirat dar greu de iubit” și această observaţie a fost cu siguranţă valabilă și în cazul lui Michael Schumacher. El nu a avut stilul lui Senna, nici evidenta pasiune bruta a acestuia. În schimb precizia, munca grea, disciplina şi abilitatea de a-şi controla emoţiile au fost semnele sale distinctive. Dar aceste calităţi nu câştigă inimi şi minţi. A refuzat să-şi arate umanitatea, despre care cei care îl cunosc foarte bine jură că este excepţională, după cum vom descoperi în biografia lui James Allen.

Odată cu acest titlu, Preda Publishing lansează şi colecţia iLegend, colecţie dedicată legendelor sportului, în cadrul căreia vor aparea în curând biografiile unor icon-uri mondiale ale tenisului, boxului şi baschetului.

James Allen este cunoscut în Marea Britanie şi în ţările vorbitoare de limbă engleză drept comentatorul principal al postului ITV pentru ediţiile televizate de Formula 1. A lucrat ca jurnalist şi comentator de Formula 1 încă din 1990, cu un an înainte de debutul uimitor al lui Schumacher la echipa Jordan. James l-a înlocuit pe Murray Walker ca voce a motorsportului în 2001 şi, prin munca sa vastă pentru Financial Times, s-a impus ca unul dintre scriitorii cu cea mai mare autoritate în Formula 1. În 1995, a fost coautor al bestsellerul-ului autobiografic al lui Nigel Mansell, Mansell. The People’s Champion.

Aceasta carte face parte din colectia iTri a editurii Preda.

In 2007, Chrissie Wellington, o necunoscuta de treizeci de ani din Norfolk, socheaza lumea sportiva, castigand triatlonul Ironman din Hawaii, una dintre cele mai dure competitii de acest tip din lume. Cu doar noua luni inainte, Chrissie era un simplu functionar in guvernul britanic…

Chrissie Wellington este una dintre cele mai bune triatlete din toate timpurile. Multipla castigatoare a campionatelor mondiale de Ironman, ea a stabilit numeroase recorduri mondiale, obtinand timpi considerati pana atunci de neatins de catre o femeie. O viata fara limite, este povestea unei fete obisnuite, daruita cu multa pasiune si determinare, care a devenit cel mai important atlet britanic al generatiei sale.

"În anul 1785, căpitanul de gardă John Byron, considerat pe atunci „cel mai frumos bărbat din Anglia”, prezenţă fermecătoare în societate şi cu renume de „amant impetuos”, s-a însurat cu Miss Catherine Gordon, singurul copil dar şi singura moştenitoare a scoţianului George Gordon Esq. of Gight. Proprietatea Gight fusese „cândva!” mult mai întinsă, dar moştenitoarea ei avea multe alte resurse de venituri, chiar o „impresionantă sumă de bani gheaţă”, motiv pentru care gurile bârfitoare au pălăvrăgit cu maliţie despre mirele interesat financiar – văduv de abia un an, plin de datorii – şi despre excentrica mireasă, despre care se spunea că pe cât putea fi de sensibilă, încăpăţânată sau violentă, pe atât era îndrăgostită. [...] După o perioadă de doar un an, sub imperiul sentimentelor de nefericire şi al lipsei de comunicare între o ambiţioasă bine educată şi un risipitor, Catherine s-a supus inevitabilei despărţiri. Doamna Byron, ruinată şi aşteptând un copil, s-a reîntors în Anglia şi s-a stabilit la Londra, la numărul 16 pe Holles Street [...]"

Aşa începe povestea Lordului Byron din volumul "Solitarul solidar", povestea unei vieţi aventuroase, care îl poartă pe poet atât prin saloanele londoneze, cât şi prin Italia şi Grecia, unde îşi găseşte sfârşitul în timpul războiului de independenţă şi unde este celebrat ca un adevărat erou.

Cea de-a doua parte a volumului semnat de Corina Cristea este dedicată operei Lordului Byron, care cuprinde atât versuri, cât şi teatru.

Corina Cristea. Prozatoare şi traducătoare, licenţiată a Facultăţii de Filologie a Universităţii Bucureşti, Corina Cristea a debutat cu volumul de povestiri Prietena mea, Si (1969), căruia i‑au urmat o serie de scrieri ce s‑au bucurat de cronici favorabile din partea unor critici precum G. Dimisianu, Mircea Iorgulescu, George Pruteanu, M. Ungheanu, Laurenţiu Ulici

ARHITECTURA – PROFESIA MEA este un eseu închinat acestei splendide meserii, acestei uriaşe activităţi creatoare de case, palate, catedrale, monumente şi oraşe, pe care arhitecţii şi constructorii au conceput-o şi au lăsat-o moştenire pretutindeni pe întinsul pământului.

Cartea se adresează în primul rând arhitecţilor de orice vârstă, formaţie şi experienţă, studenţilor de la Arhitectură, elevilor de liceu, talentaţi la desen şi matematică, precum şi marelui public interesat să cunoască tainele arhitecturii.

În cele 24 de capitole, autorul a consemnat cum a învăţat să proiecteze case, cum a respectat şi apărat patrimoniul lăsat nouă de înaintaşi şi cum a descoperit, prin călătorii, atracţiile turistice ale arhitecturii lumii.

Cartea cuprinde secvenţe variate şi caracteristice ale profesiei, pe care arhitectul Gheorghe Leahu o practică de multă vreme, cu pasiune şi demnitate.

„...în 2015, există încă destui studenţi români sărăcuţi, care sunt obligaţi să-şi rotunjească meschinele venituri bursiere prin stagii la McDonald’s şi tot soiul de shitty part-time jobs, aşa cum există (deja) fii de bogătaşi care pleacă la studii pe bani, cu bani, pentru a face bani sau măcar pentru a toca, la revenire (şi după ce babacii se duc) averile – în general ilicite – pe care le-au moştenit. Nu vreau să spun că n-or fi şi printre aceşti privilegiaţi copii buni, serioşi, deştepţi, educaţi într-o etică a efortului meritoriu. Dar cel mai savuros, înţelept şi convingător martor al „integării” noastre culturale tot studentul mai modest rămâne: acela care a mâncat de la Lidl, s-a umplut cu conserve de ton, a reîncălzit la reşou paste, a halit tone de cartofi prăjiţi de la cantinele universitare şi a făcut autostopul. Codruţ Constantinescu aparţine acestei din urmă categorii. Şi tocmai de aceea scrisorile sale către „cei de acasă” palpită de autenticitate simpatică, domesticită prin auto-ironie şi juvenil optimism recuperator. În Occident, studenţii români devin un pic mai naţionalişti (le trece rapid, la întoarcere) şi au mici ispite stângiste, pentru a nu se deprima la vederea zilnică a unor bogăţii pe cât de palpabile, pe atât de inaccesibile lor." Teodor Baconschi  

Codruţ Constantinescu este istoric şi scriitor. A publicat volumele Hai-hui prin Occident (Editura Premier, Ploieşti, 2004), Studii irlandeze (Editura Institutului European, Iaşi, 2006), Enervări sau despre bucuria de a trăi în România (Editura Polirom, Iaşi, 2007 în colaborare cu Mirel Bănică), A trăi pentru a citi (Editura Karta-graphic, Ploieşti, 2008) şi În labirint sunt umbre şi lumini (Editura Vremea, Bucureşti 2011), Mirajul utopiei. Călătoriile în Occident: control şi propagandă (Editura Vremea, Bucureşti 2013). A publicat articole în numeroase publicaţii din România.

La împlinirea vârstei de 16 ani, pe când se pregătea să intre în armată, Guvernul, prin Ministerul Aerului, cunoscând pasiunea pentru mecanică a Principelui, a hotărât să-i dăruiască un automobil de marcă.

Născută Crassan, fiică a unui mare moşier câmpulungean, avocat, deputat, senator şi prefect al judeţului Muscel, Anella Robănescu întruchipează perfect tipul caracteristic de femeie din burghezia românească a primei jumătăţi a secolului XX. Amintirile şi Jurnalul din Primul Război Mondial, singurele ei scrieri, zugrăvesc portretul unei femei delicate, o persoană cultivată, devotată familiei şi plină de bunătate.

Lunile octombrie şi noiembrie 1956 au însemnat momente de răscruce pentru români şi pentru est-europeni în general, zguduiţi cu toţii de izbucnirea anti-comunistă a populaţiei din Ungaria, începută cu o demonstraţie a studenţilor din Budapesta.  S-a născut şi la noi, mai ales în rândul tinerilor, un val uriaş de simpatie faţă de revoluţionarii maghiari: adversităţile trecutului fuseseră date uitării, căci în acei ani aveam un duşman comun − pe sovietici şi comunismul lor imperialist. Pentru mulţi români atmosfera de solidaritate a acelor momente este probabil greu de înţeles astăzi, când politicile extremiste au creat din nou o stare de tensiune între cele două naţiuni.

Ascultam înfriguraţi la radio ştirile despre evenimentele din ţara vecină – pe unde scurte, în toate limbile... În Piaţa N. Bălcescu (astăzi "Universităţii"), o mare mulţime de oameni le smulgea din mână vânzătorilor de ziare Informaţia Bucureştiului, cu ultimele ştiri de la Budapesta. La cei 18 ani ai mei trăiam cu încordare emoţia enormă a unui uragan istoric, a solidarităţii populare, stăpânit de speranţa că lucrurile nu se pot opri aici, că până la urmă dictaturile întunecate din ţările noastre se vor prăbuşi. Am sperat într-o minune încă două zile, m-am dus la manifestaţia studenţească ce nu s-a mai putut desfăşura, am scris împreună cu trei colegi manifeste care nu s-au mai putut răspândi, iar pe 6 noiembrie a urmat duşul rece al arestării, cizma aplicată brutal pe grumaz de haidamacii lui Alexandru Drăghici, ministrul Securităţii.

Radu Surdulescu este profesor dr. consultant la Universitatea din Bucureşti, Departamentul de Engleză. A publicat, în volum sau reviste de specialitate, numeroase lucrări în domeniile studiilor literare şi culturale, manuale, recenzii, traduceri literare din şi în limba engleză.

„În volumul de faţă, deşi nu explică şi nu epuizează nici el tainele unui atât de puternic personaj, ne aflăm totuşi mai aproape ca oricând de intimitatea profundă a lui Nae Ionescu, fiind vorba de corespondenţa cu Elena-Margareta Fotino şi apoi Ionescu, cea alături de care va trăi vreme de patru ani un fel de prietenie amoroasă, care îi va deveni, în 1915, soţie, cu care va avea trei băieţi, şi din viaţa căreia va pleca în 1930, fără a se despărţi vreodată, în ciuda legăturilor ulterioare, aparent mult mai puternice, în tot cazul mult mai spectaculare. Iar asta fiindcă în această relaţie şi această corespondenţă, personalitatea lui se oglindeşte şi se revelează, atât cât e omeneşte posibil, în toate valenţele sale umane, completând, în chip oportun, Jurnalul soţiei sale, apărut foarte recent tot la Editura Vremea.” Doina Jela

„Atunci, ce s‑a schimbat? „Amorurile” noastre? Prostii toate. Nu mai putem avea. E un capitol închis. Să nu ne mai facem nici sânge‑rău, nici iluzii. Tot noi suntem, cei de acu’ cincisprezece ani. Tot noi doi. Nu a pătruns nimeni între noi. Timpul, da, a curs, dar a curs asupra noastră a amândurora.” Nae Ionescu, 19 iunie 1925, Paris

„Că tu şi eu rămânem tot noi e fatal; dar nu fiindcă fiecare din noi nu am mai putea iubi, ci fiindcă am iubit complet; fiindcă, cu sau fără voia noastră, cu toate neînţelegerile noastre, noi ne‑am completat şi ne‑am unit indisolubil.” Elena-Margareta Ionescu, 25 iunie 1925, Bucureşt

În 23 ianuarie 1936, la cererea unui grup de intelectuali şi diplomaţi francezi şi români, Franţa cumpără casa Olănescu pentru a înfiinţa un Institut de Studii Superioare. Ea avea să treacă în curând prin vremuri grele: sunt anii celui de-al Doilea Război Mondial şi cei ai dictaturii comuniste. Cu toate acestea, 80 de ani mai târziu, la numărul 77 de pe bulevardul Dacia, ea este încă sediul Institutului Francez din Bucureşti.
Încercând să-i reconstituie istoria, Richard Edwards cercetează „memoria locului“, la Bucureşti şi la Nantes, la Paris şi la Berlin, dezvăluind amintiri, secrete, bucurii şi uneori temeri. În această înstărită casă boierească, a cărei organizare interioară se va modifica mereu de-a lungul deceniilor, redesenându-şi neîncetat până şi planurile, cronicile şi portretele dau viaţă unei istorii franco-române, istoria prieteniei dintre două ţări.

Se cunosc online, fiecare in spatele unui ecran. Ea in Italia, el in Romania. Ceea ce parea initial un amuzament se transforma intr-o iubire virtuala. Se indragosteste inainte de a-l vedea. Ii cucereste inima, sufletul si trupul. Ce se intampla insa atunci cand relatia virtuala se transforma in una reala, iar pentru dragoste ramane sa lupte doar unul dintre ei?

Un roman ce prezinta etapele din viata unei femei, povestite prin prisma a trei generatii pe care le uneste arta de a fi femeie - de a fi si a iubi. O lectura ce se transforma intr-un bilet de calatorie in timp. O poveste sincera despre iubire, speranta si cautarea de sine. 

Despre autoare. Maria Cristiana Tudose este o tanara autoare nascuta la Ploiesti, stabilita in Italia. A inceput sa scrie din dorinta de a-si vindeca sufletul, ocupatie ce a devenit pasiune si remediu. Dupa sase ani, pagina sa „Eu sunt femeie” a reusit sa ajunga la inimile a sute de mii de femei din intreaga lume.

 Povestea Faridei reprezinta primele memorii ale unei supravietuitoare a terorii ISIS. Toti barbatii au fost omorati. Toate femeile au devenit sclave, dar Farida a reusit sa evadeze. In august 2014, Farida, o adolescenta obisnuita, incerca sa se bucure de vacanta de vara. Fata locuia intr-o regiune muntoasa din nordul Irakului, iar ce a urmat este de neimaginat. Satul ei a cazut prada unui atac pus la cale de ISIS. Acestui atac i-au cazut victime toti barbatii, inclusiv tatal si unul dintre fratii Faridei, iar femeile au fost luate ostatice si supuse unor chinuri atroce, de la batai si violuri pana la vanzare in piata publica asemenea unor vite.
    Dupa sapte tentative esuate de a se sinucide, Farida va profita, impreuna cu alte cinci tinere, de o ocazie favorabila si va fugi in desertul libian. Farida a dovedit un curaj incredibil intr-o situatie care parea fara iesire si s-a hotarat sa faca publica povestea ei de viata. Ne aflam in prezenta memoriilor impresionante ale unei tinere femei, care arata ce inseamna cu adevarat lupta pentru supravietuire a unor oameni nevinovati, prinsi in vartejul razbunarii inexplicabile a membrilor ISIS.
    Andrea C. Hoffmann, coautoarea cartii, este unul dintre jurnalistii specializati in problemele din Orientul Mijlociu si situatia femeilor din tarile musulmane. In ultimii 15 ani, Hoffmann a scris numeroase reportaje despre situatia politica din zona, iar materialele ei despre Iran au fost premiate de nenumarate ori. 

Cartea lui Alan Friedman este scrisa de un cunoscator al vietii publice si politice italiene. Autorul ei si-a urmarit personajul aproape doi ani studiindu-i obiceiurile, partenerii, ticurile, interactiunea cu oamenii. A calatorit la Moscova pentru a-l intalni pe Vladimir Putin, bun prieten al lui Berlusconi, si a rasfoit dosarele penale si de presa care l-au transformat pe fostul premier italian in cel mai penal politician european. Din contactul cu personajul sau principal, a rezultat o carte plina de verva si informatie, un document al unei epoci tulburi din istoria Europei asupra careia Berlusconi, indiferent de ce spun detractorii sai, a avut o influenta majora.

Continuarea volumului "Între păduri şi ape. La pas spre Constantinopol: de la Dunărea de Mijloc până la Porţile de Fier" (Humanitas, 2015)

La mijlocul anilor ’30, la vârsta de optsprezece ani, Patrick Leigh Fermor a pornit din Olanda către Constantinopol, într-o călătorie care a fost subiectul a trei dintre cele mai îndrăgite cărţi ale sale. Cea de-a treia, "Drum întrerupt: De la Porţile de Fier până la Muntele Athos", a văzut lumina tiparului abia în 2013, după moartea autorului.

„Imaginea celuilalt“ are un maestru inegalabil în persoana lui Patrick Leigh Fermor. Dar cine e, în cazul de faţă, „celălalt“? "Homo balcanicus", europeanul de pe cele două maluri ale Dunării, sălbatic, ospitalier, aristocrat, orgiastic, alături de care el, „barbarul“ britanic, trăieşte momente unice.
Cu însuşirea uimitoare a englezului de a se acomoda rapid oriunde, PLF învaţă româneşte, bulgăreşte, greceşte, îşi găseşte hogeac într-o colibă de lângă Rusciuk şi doarme la fel de adânc în patul somptuos al cutărui aristocrat bucureştean. Printr-o arheologie personală, dibuieşte cuvinte definitorii ale sufletului românesc: doină, dor, zbucium, dar şi filonul lui hedonist: ţuică, mititei „rulaţi pe coapsă“ ori femei splendide pe care le priveşte „cu ochi de mojic“. Recursul la istorie lămureşte climatul balcanic, prea adesea învrăjbit, unde duşmănia, răzbunarea, neuitarea alternează cu împăcarea vremelnică, cu interacţiunea gastronomică ori cu strategia matrimonială. E anevoie de ales ce ne atrage mai mult: descrierea trufaşului Bucureşti interbelic, cu nota lui acuzat occidentală, satul bulgăresc rânduit între rigoare şi făţărnicie ori cosmopolitul Munte Athos, unde vieţuiesc călugări greci, ruşi şi români, într-o înţeleaptă detaşare de cele lumeşti.
Este o percepţie multisenzorială a omului din acest spațiu ce transformă naraţiunea lui PLF într-un ghid cu perspectivă inedită. Încerci să-i calci pe urme, căci Drum întrerupt rămâne o iniţiere desăvârşită în permanenţele spiritului balcanic. (Georgeta FILITTI)

"Prăvălii cu nume româneşti, printre ele multe firme scrise cu caractere ebraice şi câteva cu caractere armene, huruit de tramvaie şi, dintr-odată, un furnicar de oameni. Se făcea târziu. Înfometat după un drum aşa de lung, m-am instalat într-un birt afumat care părea promiţător; se numea La Pisica Veselă. Mare parte din fum se ridica dintr-o sobă pe a cărei plită se frigeau nişte crochete în formă de fus, după ce un bucătar cu aer blajin le rula cu pricepere între palmele lui uriaşe. Am dat de duşcă nişte ţuică, am înfulecat o mulţime de mititei şi am băut vin cu nemiluita. Toate erau delicioase, şi nu vedeam nici un motiv pentru care să mă opresc din mâncat sau din băut vin. După cum am aflat mai târziu, exista în Bucureşti un loc unde mititeii erau nemaipomenit de buni fiindcă, din câte se zvonea, bucătăreasa, o ţigancă, îi rula pe coapsă."

Editura Leda vă invită la o călătorie...virtuală! Se va întâmpla cu ajutorul jurnalului de călătorie Și eu am descoperit America scris de Marina Almășan pentru adulții împătimiți ai călătoriilor, a umorului și a hamburgerilor savuroși.

Pentru noi, românii, America pare a fi deja un „loc comun”. Îi ştim istoria, îi mestecăm hamburgerii, îi butonăm iPhone-urile, îi călărim computerele, stăm la o cafea imaginară cu eroii filmelor americane, îi fredonăm hiturile, iar mulţi dintre români tot mai speră încă „să vină americanii”... Americanii, într-un fel sau altul, sunt demult aici. Pentru NOI e mai greu să ajungem la ei. Chestiune de bani, vize, motive, concedii, frici, „cu cine lăsăm copiii” etc.

De aceea, o călătorie virtuală, văzută prin ochii unui om de televiziune care pretinde că nu-i scapă niciodată nimic şi care e gata să vă împărtăşească toate emoţiile sale, fie ele pozitive, sau ...pozitive!, pare a fi soluţia cea mai comodă! Nu trebuie să adunaţi bani tot anul, nu trebuie să aplicaţi pentru viză şi să vă frământaţi dacă vi se va acorda sau nu, nu trebuie să vă opintiţi cu geamantane de-o tonă, să vă chinuiţi să dormiţi, chirciţi, prin avioane. Şi nu trebuie să vă temeţi că vreun dement al Planetei va detona o idee proastă taman când vă veţi afla acolo: luaţi această carte şi citiţi-o pe nerăsuflate. Iar apoi... aplicaţi pentru viză! America merită să fie văzută! -  Marina Almășan

Jurnalul de față este relatarea captivantă a expediției lui Fridtjof Nansen către Polul Nord. Autorul alternează observațiile științifice și notele de jurnal cu fotografii și desene, dar și cu înregistrarea celor mai profunde trăiri care l-au bântuit pe tânărul explorator pe tărâmurile temute ale Nordului înghețat.

După ce primul volum a prezentat începutul expediției și aventurile navei Fram, cel de-al doilea volum descrie papitanta călătorie de cincisprezece luni cu săniile, întreprinsă de Friedtjof Nansen și de locotenentul Johansen. Aceștia au pornit la drum pe un teren necunoscut, ajungând mai aproape de Polul Nord decât orice explorator de până atunci. Istorisirea aventurilor lor se încheie cu deriva navei Fram și revenirea în Norvegia, în august 1896.

“Reversul Medaliei” este o carte extrem de emotionanta despre sportul de mare performanta, despre o sportiva care a gasit resursele necesare pentru a merge mai departe dupa nedreptatea de la Sydney. O carte care ne obliga sa reflectam la propriul nostru destin, la nedreptatile si durerile pe care le-am avut noi insine de infruntat. 

Andreea Raducan, campioana olimpica si multipla campioana mondiala la gimnastica, isi povesteste viata pornind de la primii pasi pe barna pana la momentul nefericit in care i s-a confiscat medalia de aur din pricina unei pastile de raceala si gripa. 

“Pentru noi, Andreea ramane campioana olimpica de la Sydney si credem ca, dincolo de amanuntele pe care le veti descoperi in aceasta carte legate de cele intamplate la Sydney ramane evident spiritul de invingator al Andreei. Exemplul ei de perseverenta, determinare si curaj. Speranta ca in timp, candva, i se va face dreptate ii da puterea sa mearga mai departe si sa-i priveasca pe cei din jur cu incredere”, au declarat antrenorii Andreei, Mariana Bitang si Octavian Bellu, in prefata cartii "Reversul Medaliei".

Andreea dedica aceasta carte tatalui ei, cel care i-a insuflat dorinta de a face sport, devenind astfel sportiva de mare performanta si unul dintre cele mai importante nume din istoria gimasticii romanesti.