Biografii - Memorii & Jurnale

În preajma ediției din 2016 a jocurilor Olimpice și cu ocazia celei de-a 40-a aniversări a ,,notei 10” primită de Nadia Comăneci, Dvora Meyers ne oferă o perspectivă incitantă și pătrunzătoare asupra lumii gimnasticii. Autoarea vorbește despre recentele schimbări din cadrul sistemului de punctaj și despre posibilitatea ca tocmai aceste schimbări să le propulseze pe gimnastele americane pe culmile acestui sport, în secolul XXI. 

Ani în șir, gimnastica a fost punctată cu note până la 10,0. În timpul acelei perioade, s-au acordat peste 100 de note ,,perfecte” în competiții internaționale importante, dar după ce sistemul de evaluare care avea ca plafon nota 10,0 a provocat controverse majore la Olimpiada din 2004, gimnastica internațională de elită a trecut la sistemul de punctaj deschis pe care îl folosește și astăzi. Astfel, notele maxime au devenit doar o amintire, schimbând pentru totdeauna acest sport. 

Bazându-se pe zeci de interviuri exclusive cu profesioniști, în care sunt prezentate toate aspectele acestui sport, "De la Nadia până azi" explorează o schimbare crucială într-unul dintre cele mai populare sporturi olimpice, fiind o poveste captivantă despre pătrunderea gimnasticii de elită în lumea necartografiată a imperfecțiunii. 


În captivanta și pătrunzătoarea sa carte, Dvora Meyers folosește cea mai celebră notă a gimnasticii ca punct de plecare al unei încântătoare explorări a trecutului, prezentului şi viitorului acestui sport. Dragostea lui Meyers față de gimnastică pulsează în fiecare pagină, iar analiza și observațiile sale inteligente aduc claritate într-un sport și într-un sistem deseori învăluite în mister și marcate de controverse. O carte neprețuită pentru admiratori, competitori, antrenori și arbitri și pentru toți cei care s-au minunat vreodată în fața unora dintre cele mai înzestrate sportive din lume. Shawn Fury

Această carte seamănă cu un permis de intrare în misterioasa lume din spatele scenei sportului olimpic. Library Journal

„ A Ş A   E S T E   V I A Ţ A :
N U   E   I M P O R T A N T   C Â T   D E   M U L T   A   Ţ I N U T ,
C I   C Â T   D E   F R U M O S   A   F O S T . “
SENECA

„Ce mândru am fost când am împlinit zece ani şi am învăţat cuvântul deceniu! Când l-a pronunţat maică-mea („Astăzi, Dănuţ, ai împlinit un deceniu“) m-am simţit ca vechii cavaleri înnobilaţi de spada regală. Mi-am supt burtica, mi-am îndreptat spinarea, ochii mi s-au aprins presimţind viitoare, măreţe fapte de arme, iar fiorii luptei mi-au dat sfântul imbold de a goli instantaneu două sau trei cutii de bomboane. Tot aşa, la cincizeci de ani, pândeam cu nesaţ evenimentul negru sau auriu de la 52. De ce 52?“ - DAN C. MIHĂILESCU

„Îmbătrânirea este vremea dilemelor mature, a interogațiilor coapte, pe calea spre bătrânețe. Prefigurând-o.“- MARINA DUMITRESCU

M E T A M O R F O Z A   V Â R S T E L O R

„Cifrul îmbătrânirii există în noi de când venim pe lume. Cu toate acestea, un anumit stadiu existențial ne revelează, fiecăruia altfel, realitatea acestui alambicat proces. Depinde și de noi modul cum îmbă­trâ­nim sau suntem prizonierii fata­lității? Vârsta de mijloc e probabil cea mai indicată să aducă lămuriri.“ - MARINA DUMITRESCU

În numai câteva luni, Sonia Choquette a văzut cum viața i se clatină din temelii. Decesul fratelui și al tatălui, destrămarea căsniciei, pierderea unor relații de prietenie și profesionale au aruncat-o în valurile acide ale mâniei și resentimentelor. Puterile ei intuitive păreau neputincioase în fața acestui tsunami nimicitor. Așa că s-a întors la o sursă veche a liniștii și păcii interioare: pelerinajul ca purificare de slăbiciuni fizice și emoționale și ca reconectare cu energiile autentice. Detaliile acestei experiențe tensionate sunt redate cu umor, pasiune și autenticitate în pagini pline de înțelepciune și savoare. Deși călătoria Soniei este unică, învățăturile asimilate pe drum sunt universale.

„A trebuit să mă întorc în starea novicelui – să mă confrunt cu toată nefericirea şi durerea pe care credeam că le lăsasem în urmă şi să reînvăţ, de la început, lecţiile fundamentale ale smereniei şi compasiunii. Am fost capabilă să realizez asta prin practica  pelerinajului – mai precis, parcurgând Camino de Santiago, o călătorie de peste 800 de kilometri peste Pirinei, dintr-un capăt al nordului Spaniei în celălalt. Doar prin acest proces al sacrificiului şi al renunţării de sine am fost capabilă să mă reconectez cu sinele meu autentic şi să-mi recâştig sentimentul de pace interioară.” (Sonia Choquette)

Jurnalul inedit al unei doamne de onoare a Reginei Maria 

Fiica generalului Anton Berindei si a Mariei Brailoiu, Irina si-a dorit de mica sa aiba o viata extraordinara. Iar dorinta i s-a implinit: a trait evenimente istorice cruciale, a cunoscut figuri marcante ale culturii si politicii romanesti si a fost doamna de onoare a Reginei Maria. Viata cotidiana si lumea de la curte, saloanele literare si artistice ale timpului, personalitati culturale si prietenele din inalta societate ale autoarei se regasesc in acest jurnal scris intr-un ritm alert, asemenea unui scenariu de film. 

„Prin imbinarea de inocenta si subiectivism, adesea involuntar, patima si indiferenta, judecati de valoare proprii ori asumate de la altii, jurnalele ofera panorama unui rastimp istoric intr-o forma colorata, atragatoare si in acelasi timp cu o virtute mereu prezenta in plan secund: aceea de a indrepta cititorul curios spre alte productii asemanatoare pentru confruntari, coroborari sau precizarea unei sumedenii de fapte. Paginile de jurnal ramase de la Irina Procopiu implinesc asemenea deziderat si parcurgerea lor ofera o privire lucida peste vremuri cu lumini si umbre din istoria Romaniei: la belle epoque, anii interbelici, al Doilea Razboi Mondial, cu dramatice rasturnari sociale ce aveau sa provoace disparitia unor categorii sociale, ca si inmugurirea unei societati noi, in raspar cu traditia promovata zeci de ani de reprezentantii clasei careia i-a apartinut autoarea.” (Georgeta Filitti)

Talentul deosebit si perspicacitatea uluitoare ale lui Ronnie O'Sullivan l-au definit ca cel mai spectaculos jucator de snooker. Cu toate acestea, cariera sa sportiva, marcata de performante incredibile, a fost dublata constant de caderile unei vieti afectate de autocompatimire, prabusiri si depresii. 

Ronnie O'Sullivan a devenit un miracol al snookerului de la varsta de zece ani, cand a realizat primul sau break de peste 100 de puncte. A continuat apoi doborand record dupa record, in timp ce incerca cu greu sa faca fata incarcerarii pe viata a celui care i-a fost tata si mentor in acelasi timp. 

De pe culmile succesului pe fundul prapastiei si inapoi, Ronnie dezvaluie cu sinceritate toate detaliile unei vieti care l-a facut campionul imbatabil, dar care nu o data l-a dus in stadiul de a pierde totul. O poveste impresionanta, inspirationala si brutal de sincera in descrierea a ceea ce inseamna geniul, dar si a usurintei cu care acesta poate fi irosit. 

Editia in limba romana este insotita de note explicative ale unor locatii din Marea Britanie, ale expresiilor din argoul londonez si ale unor notiuni din jocul de snooker, fara de care traducatorul a considerat ca s-ar fi pierdut prea mult din savoarea povestirii. 

Dupa ce nu voi mai juca, mi-ar placea sa raman implicat in snooker si in alte feluri, de exemplu, facand un pic pe comentatorul si prezentatorul TV. L-am vazut de curand pe Steve Davis in aceasta postura si pare mai multumit si mai relaxat ca niciodata. Sunt atatea variante in viata si este pentru prima oara cand vad cum aceste usi se deschid, in spatele lor nefiind alte ziduri! Am invatat cum sa fiu multumit si admit ca snookerul e o componenta importanta a acestei stari, insa, daca mi-ar spune cineva ca de maine nu as mai putea juca, stiu acum ca in viata mai sunt si alte lucruri care conteaza.  

De la The Yardbirds la Cream, Blind Faith sau Derek and the Dominos si apoi la o cariera solo de succes, cei 50 de ani pe care Eric Clapton i-a petrecut in domeniul muzicii par un neintrerupt suis spre culmi. Acum el e privit, pe drept cuvant, ca o adevarata legenda vie, ca unul dintre cei mai mari chitaristi din lume. Dar povestea lui este deopotriva complicata si fascinanta. 

Talentul dumnezeiesc de chitarist al lui Clapton a fost dublat de un talent aproape la fel de mare pentru autodistrugere. El n-a ezitat niciodata sa spuna adevarul despre bataliile pe care le-a purtat cu bautura si drogurile sau despre efectul uneori catastrofal al acestora asupra celorlalti oameni din viata lui, inclusiv asupra primei lui sotii, Pattie Boyd. Dar fara aceste esecuri personale majore, probabil ca n-ar fi avut niciodata parte de succesele care i-au adus milioane de fani in intreaga lume. Povestea lui Clapton inseamna un drum lung, dar incununat de succes, spre abstinenta, mantuire si fericire. 

Copilul nimanui descrie remarcabila calatorie a lui Clapton: puteti gasi aici muzica, femeile, drogurile, masinile, chitarele, suferinta si triumfurile lui. Cartea cuprinde interviuri cu unii dintre apropiatii lui Clapton a caror marturie n-a mai fost consemnata pana acum. Ea exploreaza mostenirea muzicala pe care a lasat-o in calitate de pastrator al traditiei bluesului si de unul dintre cei mai influenti muzicieni din generatia sa. 

Povestea de iubire cu bluesul a fost cea mai serioasa relatie din viata lui. Clapton a gasit in muzica de pe Mississippi si din Chicago expresia dorului, sentimentul profund de izolare, furia si disperarea care i-au caracterizat o buna parte din cei 70 de ani de viata. Bluesul a fost o constanta intr-o viata adesea plina de relatii personale frante si disfunctionale, oferindu-i lui Clapton un debuseu si un scop. El a gasit ceva valoros pe un alt continent, in muzica oamenilor simpli, a celor vii si a mortilor, un mod de a supravietui si un mod de a intelege si de a comunica sentimentul lipsei.

"Aceasta carte aniversara condenseaza viata si opera lui Neagu Djuvara în 444 de fragmente memorabile extrase din scrierile si spusele autorului. Fragmentele cuprind momentele-cheie ale biografiei istoricului, precum si ideile, opiniile, obsesiile sale privind trecutul, actualitatea, lucrurile cu adevarat importante în viata

„La 73 de ani, când Îngerul compasiunii l-a readus în tara, Neagu Djuvara era perfect fertil si alegru, pregatit pentru o noua tinerete, pe care a trait-o alaturi de noi cu o intensitate, o pasiune intelectuala si o distinctie a civilizatiei admirabile. Cine a avut ochi de vazut a putut vedea. Cine a avut urechi de auzit a putut auzi. Mai mult decât a facut Neagu Djuvara pentru noi nici pietrele nu pot striga. Îngerul compasiunii pentru suferintele irosite în istorie ni l-a adus, iar el si-a facut cu asupra de masura datoria de a ne arata, în carne si oase, noua, celor care am uitat, ce înseamna sa fii civilizat si european într-o maniera curat româneasca."" (Horia-Roman Patapievici)

„Dupa decenii întregi în care istoria a trebuit sa se strecoare, ca disciplina, printre nenumarate clisee ideologice, sa navigheze printre adevaruri camuflate, desfigurate sau ocolite, sa accepte o îndelungata asceza, care risca sa produca standardizarea ireparabila a discursului istoric, Neagu Djuvara a readus la rampa istoria vie, istoria ca istorisire, istoria colocviala, prietenoasa, seducatoare, libera de staif catedratic si de exigente conjuncturale. Lucrarile sale au, de aceea, un efect terapeutic, purificator: ele curata, fara dureri, plamânii neoxigenati ai cititorului autohton si convertesc normativitatea solemna a istoriei de cabinet în pofta vitala de cunoastere, în obiect al curiozitatii tineresti si al bucuriei."(Andrei Plesu)

„Locul pe care-l ocupa domnul Djuvara în viata publica româneasca nu l-a luat de la nimeni si nu va fi niciodata luat de altcineva. Ca l-am cunoscut si ca o personalitate atât de originala sta cu noi de un sfert de veac este o aruncare a zarurilor sortii la fel de norocoasa pentru noi ca acelea care i-au determinat acestui om cotiturile unei vieti într-adevar exceptionale. Numai în societatea noastra, în care el, Neagu Djuvara, este supravietuitorul unei civilizatii morale moarte, poate sa fie cineva un fenomen cultural de unul singur." (Andrei Pippidi)

„Mai întâi m-a cucerit personajul Neagu Djuvara. Un ADN cu blazon de boierie sadea pe linie materna si ighemonikon diplomaticesc dinspre tata, plus fibra armâneasca la care balcanismul aburos cataonic din vinele mele a percutat euforic fara ezitare. Diplome sorbonarde în Istorie si Drept. Patriotic-romantice înrolari ofiteresti pecetluite cu subtile misiuni politice de anvergura nationala (si consecinte continentale) la nici treizeci de ani. Studii caftanite de Raymond Aron. Un exil împanat institutional cu mult disputatele conturi prevazator alimentate de «bietul» Ica Antonescu, dar si cu Cioran, Eliade, Visoianu, Brutus Coste, Ionesco & Co. Abordari ale istoriei la nivel de Toynbee, dublate de misiuni secrete si comandouri parasutate, ambiguu pastorite de spionajul francez si american...“ (Dan C. Mihailescu)

Cu o prefata de Gabriel Liiceanu: Cele trei vieti ale lui Neagu Djuvara Cuvinte de apreciere semnate de Georgeta Filitti, Dan C Mihailescu, Radu Oltean, Andrei Plesu, Sandra Ecobescu, Andrei Pippidi, Mihai Dim. Sturdza, Horia-Roman Patapievici"

In noaptea dinaintea zilei in care implinea 40 de ani, Rich Roll a avut revelatia inspaimantatoare a viitorului sau. Cantarind cu aproape 25 de kilograme mai mult decat normalul si incapabil sa urce cateva scari fara sa gafaie, a putut sa vada care era rezultatul stilului sau de viata complet sedentar – si ce fel de schimbare trebuie sa adopte pentru a obtine rezultate reale.
Adoptand o noua rutina care punea pe primul loc nutritia din plante si antrenamentele zilnice, Rich s-a transformat – in doar cateva luni – dintr-un barbat total iesit din forma, intr-o adevarata „masinarie“ destinata sportului de anduranta. Omul ultra relateaza calatoria remarcabila a lui Rich spre linia de start a competitiei de elita Ultraman, care ii supune pe cei mai in forma oameni din lume la un calvar de peste 500 de kilometri strabatuti inot, pe bicicleta si in alergare. Si, dupa acest test, Rich a trecut cu succes de unul chiar mai dificil: EPIC5 – cinci triatloane pe distanta folosita la competitia Ironman, fiecare dintre ele pe o insula diferita din arhipelagul Hawaii, toate finalizate in mai putin de o saptamana.

Omul ultra este un portret minunat despre ceea ce poate realiza puterea vointei. Ne provoaca pe toti sa ne gandim din nou la ce suntem capabili sa realizam si ne indeamna, implicit si explicit, sa „trecem la treaba“.
RICH ROLL a avut numeroase aparitii la CNN si a fost numit de catre revista Men’s Fitness „unul dintre cei mai in forma 25 de oameni din lume“ .

Această carte a apărut cu sprijinul Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc. Conținutul volumului nu reprezintă obligatoriu poziția oficială a Institutului.

La sfârşitul anilor 1930, Evghenia Ghinzburg era un membru loial şi foarte activ al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice. Totuşi, ca atâţia alţii care au suferit în timpul regimului de teroare instaurat de Stalin, a fost arestată – în temeiul unor acuzaţii fabricate, potrivit cărora ar fi fost o teroristă troţkistă şi o contrarevoluţionară – şi condamnată la închisoare.

Cu o grijă impresionantă pentru detalii, o putere de fier şi un spirit de neînvins, Ghinzburg povesteşte despre anii, zilele şi minutele îndurate în penitenciare şi lagăre de muncă, inclusiv cei doi ani petrecuţi în izolare impusă, singură în celulă. O relatare clasică despre supravieţuire,Destin în bătaia vântului este considerată una dintre cele mai importante mărturii despre regimul lui Stalin.

„Din punct de vedere istoric, volumul reprezintă un autentic record. Din punct de vedere uman, este o poveste pentru toate timpurile.” (THE NEW YORK REVIEW OF BOOKS). Cartea a fost ecranizată în 2009, titlul filmului fiind Within the Whirlwind. Emily Watson o interpretează pe Evghenia Ghinzburg, iar regia îi aparţine lui Marleen Gorris.

Unii oameni trăiesc în adolescenţă experienţa vieţii lor, întâmplarea care le colorează întregul destin, alţii abia la vârsta deplinei maturităţi, mulţi niciodată. (Degeaba ar investiga şi cel mai fin psihanalist un astfel de moment în subconştientul acestor din urmă subiecţi: nu va găsi nimic deosebit, doar nişte amintiri confuze căutându-şi liniştea!)

Robin Roby Boy, cunoscut drept Radu - Radu V. Pop -, şi-a trăit momentul decisiv deja în copilărie, chiar la "vârsta mică", cum este denumită etatea de trei-patru ani. Într-o zi, Robin, pe atunci încă doar Radu, a fost la cinematograf cu clasa fratelui mai mare şi a văzut un film a cărui acţiune se petrecea pe un ostrov. Un ostrov acoperit de verdeaţa cea mai verde oglindindu-se în apa cea mai albastră, un peisaj cum doar pe peliculele cele mai performante poate fi văzut. Astfel, chiar la "vârsta mică", cum este denumită etatea de trei-patru ani, Radu - pe atunci doar Radu V. Pop - a cunoscut experienţa vieţii lui. Şi a devenit şi Robin. Şi Roby Boy.

„Cer intunecat spune povestea unor copii fortati sa-si abandoneze caminul si familia. O marturie despre curajul celor care fug din zone de conflict in cautarea sigurantei.” (The Independent) 

In 2006, dupa ce tatal si bunicul lui au fost ucisi de armata americana, Gulwali Passarlay a fost trimis de mama sa departe de Afganistan. Avea 12 ani. A pornit intr-o calatorie lunga si anevoioasa, in cursul careia a fost inchis, a suferit de foame si a fost victima cruzimii si a violentei. A fost cit pe ce sa-si piarda viata in adincurile Marii Mediterane, a indurat brutalitatea celor care ar fi trebuit sa aiba grija de copii si a stat o luna intr-un lagar din Calais. A reusit in cele din urma sa ajunga in Marea Britanie, unde a fost inscris la scoala, fiind admis apoi la una dintre universitatile de elita. Asemenea lui, mii de oameni isi risca viata incercind sa fuga din zonele de conflict. Multi mor in cursul calatoriei; unii sint trimisi inapoi, urmind sa fie inchisi sau omoriti; putini sint cei ce supravietuiesc si ajung in tari care le ofera o noua sansa. Gulwali povesteste despre hotarirea si curajul care triumfa impotriva tuturor adversitatilor. 

„O poveste impresionanta... o viata care a fost pe punctul de a se pierde inainte de vreme infloreste acum plina de speranta.” (The Times)

Dacă mă apuc să povestesc în ce iad am trăit nu demult, o fac nu pentru că eu socotesc cazul meu mai deosebit sau mai interesant decât altele. Dimpotrivă, tocmai pentru că suntem sute de mii care au îndurat aceeaşi soartă şi foarte puţini cei care au scăpat, lumea civilizată trebuie să cunoască martiriul care a fost viaţa noastră în lagărele germane, pentru a face totul ca acesta să nu se repete. Katowice, martie 1945

Aşa îşi începe povestirea Yvonne Redgis-Klug, una dintre persoanele care au format convoiul dus la Birkenau la 30 iunie 1944. La sosire, cu toate că avea deja 46 de ani, n-a fost selecţionată pentru camera de gazare şi a reuşit să supravieţuiască la Auschwitz până la eliberarea ei de către Armata Roşie.

Ulterior a fost repatriată în Franţa, la Paris. A emigrat în California la finele anului 1945 şi a lucrat cu actori de la Hollywood, printre care şi cu câteva vedete ale vremii. A murit în 1972, fără să fi reuşit, în ciuda eforturilor sale, să publice textul despre deportarea şi supravieţuirea ei, pe care-l terminase de scris în iulie 1945. Este textul inedit pe care îl prezentăm în volumul de faţă.

 Cu o postfaţă de Jean-Marc Dreyfus, profesor conferenţiar de istorie la Universitatea din Manchester. Este unul dintre redactorii lucrării Dictionnaire de la Shoah („Dicţionarul Holocaustului”), Larousse, 2009.   

„Trei forţe mi-au modelat parcursul vieţii. Două dintre ele au nimicit jumătate din lume. A treia a fost foarte mică şi plăpândă, de fapt invizibilă. O pasăre sfioasă care mi s-a ascuns în coşul pieptului, la câţiva centimetri deasupra stomacului. Uneori, în cele mai neaşteptate momente, pasărea se trezea, îşi iţea capul şi îşi flutura iute aripile. Atunci, şi eu îmi ridicam capul pentru că, în străfulgerarea acelei clipe, eram sigură că iubirea şi speranţa sunt infinit mai puternice decât ura şi furia, şi că undeva, dincolo de linia orizontului meu, exista o viaţă indestructibilă, veşnic triumfătoare.

Prima forţă a fost Adolf Hitler; a doua, Iosif Vissarionovici Stalin. Ei au făcut din viaţa mea un microcosmos în care s-a condensat istoria unei ţărişoare din inima Europei. Mica pasăre, cea de-a treia forţă, m-a ţinut în viaţă ca să pot spune povestea.”

Privirea scrutătoare pe care Heda Margolius Kovály o îndreaptă asupra vieţilor dominate de soarta tragică a Cehoslovaciei în timpul ocupaţiei naziste, apoi în perioada stalinistă aruncă lumină asupra existenţei haotice a unei naţiuni. Kovály a fost deportată într-un lagăr de concentrare, a scăpat dintr-un marş al morţii, a făcut foamea în anii postbelici şi a fost ulterior devastată de condamnarea soţului ei (infamul proces Slansky din 1952) şi de executarea acestuia. Amintirile sale pline de lirism emană cu toate acestea optimism chiar şi în mijlocul celor mai mari orori.

„Din când în când, citim câte o carte care ne pune într-o perspectivă mai clară necesităţile stringente şi pe noi înşine, obligându-ne să ne confruntăm cu realităţile mai întunecate ale firii umane.” Anthony Lewis, New York Times

„O scriitoare minunat de expresivă... Reflecţiile asupra experienţelor sale personale relevă o deosebită capacitate de pătrundere în domeniul politicii, al comportamentului individual şi instituţional, în formarea atitudinilor.” Christian Science Monitor  

„O poveste a spiritului uman aflat pe o culme a neîmblânzirii sale... una dintre remarcabilele autobiografii ale secolului.” San Francisco Chronicle-Examiner

„Beria a fost o enigmă: poliţai care semăna groaza şi reformator deopotrivă. Nicio altă carte n-a reuşit să pătrundă atât de bine în străfundurile caracterului său dinamic.” Robert Service

Viața lui Mony Bordeianu, solistul șaizecist de la Phoenix. Plecat în plină glorie și pe nepusă masă în America, după șapte ani revine în Europa, să renască alături de cei ce i-au dat re-nume. Dar Vremurile s-au schimbat. O poveste adevărată cu tâlc și... cântec, la propriu și la figurat! Doru Ionescu

Dar rolul decisiv în alegerea inconștientă a stilului formaţiei, în anii ’60, îi revine lui Mony. (...)
După brusca lui plecare din țară, mă apucase un fel de disperare, neștiind deloc cum va arăta viitorul nostru. Devenise o personalitate foarte iubită, foarte apreciată și show-ul lui era inegalabil în ţară. Nicolae Covaci

Această carte nu e o lucrare beletristică – cu atât mai puțin un roman –, nici o autobiografie, nu e nici măcar o descriere exactă a celor întâmplate de-a lungul anilor. Este doar o încercare de a-mi aduce aminte de una sau de alta, sunt doar niște povești de viață. Mony Bordeianu

Volumul de față reunește, în principal, lucrările Simpozionului internațional «Paul Goma - 80 de ani» și scoate în evidență principalele aspecte ale activității lui Paul Goma, legate de exil și de cărțile pe care le-a scris, colaborarea și receptarea scriitorului la Europa Liberă, valorificarea unor documente inedite din arhivele Securității etc.

Poate cea mai cunoscută traducătoare din ultimii douăzeci de ani, Antoaneta Ralian vorbește cu dragoste despre cărți pe care le-a redat în română. Se gândește dacă nu cumva ficțiunile la care a lucrat sunt mai reale, pentru ea, decât chiar viața ei.

Când vine vorba despre sine, încearcă să nu se pună deloc într-o lumină favorabilă. Vrea să rămână cu picioarele pe pământ. Potrivit educației conservatoare primite, ale cărei urme le resimte și la o vârstă înaintată, nu se iubește mai deloc pe sine. Dar tocmai prin asta i-a cucerit Antoaneta Ralian pe toți cei care au cunoscut-o, direct sau prin traducerile ei.

“Prima secțiune a cărții de față adună aproape toate textele ocazionale scrise de Antoaneta Ralian în ultimul deceniu de viață. În cea de-a doua secțiune, am pus laolaltă, în ordine cronologică, șapte interviuri pe care traducătoarea le-a acordat, în perioada anilor 2002-2015, diverselor ziare, reviste și bloguri.

Îmi exprim speranța ca acest volum compozit, alături de numărul impresionant de traduceri, să infirme temerea Antoanetei Ralian cum că posteritatea ar avea o memorie scurtă.” Marius Chivu

Ocolul Pământului în şapte luni şi o zi de General C. Găvănescul este cronica detaliată şi meşteşugit scrisă a călătoriei Principelui Carol, viitorul Rege Carol al II-lea al României, în jurul lumii, în anul 1920. Prin intermediul povestirii unuia dintre participanții la pasionanta expediţie, îl vom însoţi pe Principele Carol, pe măsură ce vom citi volumele acestei serii, pe mai multe continente, pe mare şi pe uscat, în Grecia, Egipt, Ceylon, India, Indochina, China, Japonia, Statele Unite ale Americii. De la fastul ceremoniilor oficiale, la pitorescul locurilor vizitate, cronica lui Găvănescul este o poveste despre curaj, spirit de aventură şi curiozitate faţă de celălalt, despre patriotism, simţul datoriei şi prietenie. Este epopeea unui vlăstar regal plecat într-o călătorie iniţiatică. Este o amintire preţioasă despre lumi dispărute şi despre felul în care era, cândva, România onorată în lume. Pentru prima dată, vă oferim versiunea integrală şi revizuită a acestui nepreţuit memorial de călătorie.

„A fost odată ca niciodată...
Au fost odată doi tineri, un băiat şi o fată, care se iubeau şi pe care soarta și urgia războiului i‑au despărţit pentru totdeauna. In această cheie romantică, impregnată de inocenţă, visare, obsesii dureroase, trebuie citit Jurnalul Ellei Filitti, ca de altfel paginile răzleţe rămase din creaţia similară a iubitului ei, Principele Carol, viitorul rege al Romaniei.
E atata candoare, suferinţă sinceră, zbucium sufletesc, in contrast violent cu pragmatismul zilelor noastre, cand parcă oamenii au pierdut capacitatea de a iubi, incat mi s‑a părut că dezvăluirea Jurnalului nu poate fi decat un remember delicat a ceea ce simţeau oamenii altădată.” Georgeta Filitti

„Ştiu bine că inima ta e a mea și numai a mea, așa cum inima mea e a ta, doar a ta. Biata ta inimioară, o simt tot timpul fierbinte lângă a mea. E mereu aici să mă călăuzească în viață, să mă facă prea adesea să sufăr, dar care în ceasurile pustii e unica mea consolare, iubită și dulce consolare ce‑mi vine de la tine...” Principele Carol
„Un singur lucru trebuie să‑ți spun, dragostea mea: inima mea îţi aparţine, nu te juca prea mult cu ea căci e tare gingașă și dacă n‑o ții cu putere, mângâind‑o, și mai ales iubind‑o, s‑ar putea să moară în mâinile tale Doar în tine și prin tine, prin iubirea și afecțiunea ta pentru mine, trag nădejde să pot îndura marea lovitură ce ne rezervă tristul viitor. Iar eu, cu toate acestea, te iubesc, te iubesc ca o smintită ce sunt.” Ella Filitti

Volumul, prefațat de ASR Principele Radu al României, conține texte ce abordează aspecte privind istoria Casei Regale din România, precum și rolul pe care aceasta l-a avut de-a lungul timpului în viața socială și politică românească. Din punct de vedere publicistic, cartea deschide Anul Regal, când se împlinește un secol și jumătate de la fondarea Casei Regale și a statului român modern, anul care marchează întemeierea Dinastiei Regale și insti­tuirea primei Constituții moderne a statului român.

Aceasta este cartea calatoriilor noastre cu bilet dus-intors-asteptat, cartea drumului cu denivelari, a drumului alunecos. Este povestea iubirilor cu sens giratoriu, a sperantelor cu taxa de viaduct, taxa de autostrada, taxa de naivitate. Este istoria decolarilor cu turbulente si a aterizarilor cu resemnari. Sunt amintirile noastre duty-free, happy-end-free. 

Alice Nastase Buciuta si Simona Catrina sunt nu doar autoarele catorva bestseller-uri pe care le-au scris separat, ci si ale unei prietenii legendare. “Noi suntem zeite” sau “Dragostea e un bonsai”, volume semnate de Alice Nastase, “Sex in (per)versiune clasica” sau “Codul nebunelor maniere”, scrise de Simona Catrina, sunt carti care nu doar s-au vandut nebuneste, ci au imbogatit o multime de vieti cu zambete, lacrimi, emotii, revelatii si scene memorabile.

“Andiamo” este primul volum semnat impreuna de cele doua scriitoare, intr-o formula editoriala care te cucereste iremediabil.

O carte frumoasa si profunda asa cum numai o marturisire veritabila, facuta din adancul sufletului poate fi... Volumul iese pe piata la sapte ani de la disparitia adoratului actor Adrian Pintea, ca un semn de iubire fara sfarsit.

Volumul este captivant si emotionant, scris cu lacrima, nerv, adoratie si disperare. De indata ce ai deschis cartea nu o mai poti lasa din mana, pentru ca energia neasemuita si curajul Laviniei Pintea Tatomir te iau prizonier intr-o calatorie irezistibila la capatul careia afli raspunsuri despre marea dragoste.

„In preajma ei, realitatile merg in rasparul gravitatiei si al banalitatii. De palma stanga a Laviniei Pintea Tatomir se lipesc obiectele, iar de inima ei s-a lipit, in ciuda tuturor obstacolelor pamantene, o iubire atat de mare, de vesnica si de splendida, incat noi, cei care astazi citim despre ea intr-o carte de-o frumusete tulburatoare, In umbra lui Adrian Pintea, ne cutremuram de emotia revelatiei ca dragostea exista mai presus de granitele conventiilor, ale timpului sau spatiului. Si ca dragostea nu moare niciodata“, semneaza Alice Nastase Buciuta pe coperta IV a volumului scris de Lavinia.

"Noi suntem zeite - Carte Postala" de Alice Nastase este un roman epistolar, un roman de dragoste care reflecta conditia chinuita a femeii cautatoare de iubire in lumea in care traim. Romanul este structurat pe sapte capitole, trei dintre ele continand scrisori de dragoste, avand ca destinatari directi pe protagonistii povestilor de iubire evocate in roman, iar celelalte patru capitole fiind alcatuite dintr-o insiruire de scrisori catre Simona, cea mai buna prietena, martorul existentei neprefacute a autoarei, care traieste intr-o alta tara, in Canada. 

Frumusetea romanului vine din stilul emotionant si foarte onest de a scrie despre dragoste al lui Alice Nastase - stil consacrat in editorialele din revista Tango- , din puterea de a observa si de a lua in discutie aspecte pe care, in general, femeile le intalnesc in existenta lor, dar, din pudoare, nu discuta despre ele: dorinta barbatilor de a tine ei sub control evolutia relatiei, apucatura masculina de a colectiona istorii de amor, fara sa-si asume responsabilitati in iubire, obiceiul tot mai frecvent intalnit al barbatilor de a trai in concubinaj cu cineva, dar de a declara ca sunt liberi, necasatoriti, si de a se lansa si in alte relatii paralele. 

In vreme ce tara noastra continua sa-si bata capul, rautacios si superficial, cu intrebarea daca a fost sau n-a fost comunista, cei mai alesi reprezentanti ai lumii literare americane se intrec in omagii tulburatoare aduse poetei recent disparute.

„Nina Cassian a fost o artista sublima, ca Sappho, poeta a adancimilor pasionate si a marilor inaltimi“ scrie Edward Hirsch, Decanul Academiei Poetilor Americani si Presedintele Fundatiei Guggenheim pe coperta cartii superbe realizate de scriitoarea Carmen Firan, volum pe care il recomanda si Alice Quinn, Director Executiv, Poetry Society of America: „Doua poete se joaca atingand profunzimi intr-un dialog savuros, uneori incendiar. Frumusetea reiese din sinceritate si din eleganta punerii in scena pentru a reda postura Ninei Cassian - poeta absolut remarcabila, cu care voi continua si eu sa vorbesc pentru tot restul vietii.“

"Notele mele, inclusiv comentariile lor, acopera o perioada de cateva decenii. O viata de om. In deplina, neinhibata sinceritate, nu-mi ascund erorile, nu incerc sa le camuflez. Nu le cer cititorilor sa ma absolve, ci doar SA MA CUNOASCA…" (Nina Cassian)

Consider cele trei carti de amintiri, intitulate „Memoria ca zestre“ un fel de epitaf al propriei mele vieti, acolo am spus tot ceea ce voiam sa spun si sa amintesc, cu o sinceritate brutala. Notele mele inclusiv comentariile lor, acopera o perioada de cateva decenii. O viata de om. In deplina, neinhibata sinceritate, nu-mi ascund erorile, nu incerc sa le camuflez. Nu le cer cititorilor sa ma absolve, ci doar SA MA CUNOASCA ... Nina Cassian

Memoria ca zestre - Volumul 1 Sunt atat de fascinata de capacitatea mea de ,"a cuceri”… Asa ca ma arat in toata vanitatea mea si goliciunea mea. Iar daca vreodata, cineva asemanator mie, "mon semblable, mon frere”, cineva mai mult sau mai putin ipocrit va parcurge aceste randuri, sa-mi constate macar sinceritatea.

Memoria ca zestre - Volumul 2 Am eu certitudinile mele, care tin de faptul ca loji ma iubeste de cinsprezece ani, Mony, de zece, Ali, de sapte (adica de cand s-a nascut), ca Seby, dupa zece ani, insurat si cu copil, ma iubeste inca, de faptul ca insusi Marin m-a iubit si acum sase ani si anul acesta si, deci, e posibil sa ma iubeasca si peste alti sase.

Memoria ca zestre - Volumul 3 Notele mele inclusiv comentariile lor, acopera o perioada de cateva decenii. O viata de om. In deplina, neinhibata sinceritate nu-mi ascund erorile, nu incerc sa le camuflez.

Pentru toate cititoarele indragostite de stilul sau tulburator si autentic, pentru femeile care pretuiesc si cauta marea dragoste sau, pur si simplu, pentru cei care doresc sa aseze pe noptiera o carte a viselor tandre, Alice Nastase Buciuta revine in lumea naratiunii cu o superba culegere de povestiri- marturisire. Splendida banalitate, aparuta la Editura Cartile Tango, va declansa emotii, revelatii, cautari. Scrisa intre zambet si lacrima, cea mai recenta carte a autoarei al carei nume este legat, inainte de toate, de revista Tango - Marea Dragoste, desluseste cautarile noastre, ale tuturor. 

"Uneori, dragostea poate fi simpla, simpla de tot. Te indragostesti si iti marturisesti lumina din suflet. Spui, fara ascunzisuri, ce asteptari ai si ce nu ai accepta niciodata. Intinzi mana si cuprinzi o alta mana. Deschizi sufletul si cuprinzi un alt suflet. Numai ca, in ultima vreme, parca in nicio carte (si-n nicio revista intesata de tertipuri) nu mai e loc de atata splendida banalitate” – Alice Nastase Buciuta

Povestea adevarata a unui evadat roman din lagarul sovietic. Nascut in Romania, adolescentul care avea sa devina Big Jacques, adica boxer profesionist, actor si proprietar al unui bar de jazz din New York, e luat de pe strada intr-o buna zi si dus in lagarul sovietic de la Donbas. Dupa doi ani si jumatate de chin, reuseste o evadare spectaculoasa.

Destinul lui incredibil ni se dezvaluie in "Donbas", scriere autobiografica tradusa in premiera in Romania, tara natala a lui Jacques Sandulescu. Romanul i-a uimit pe americani, trimitandu-i cu gandul la Indiana Jones sau James Bond. Numai ca, inainte de a fi o aventura cinematografica, povestea lui Big Jacques e o poveste adevarata.

„Cartea e scrisa cu simplitate si franchete si e extraordinar de emotionanta. Este o poveste profund personala, de moda veche, petrecuta in cea mai neagra epoca, si afirmarea directa a unui crez profund.“ The New York Times Book Review

«Seneca a fost supranumit si „constiinta Imperiului“, desi ar fi mai exact sa îl consideram inconstientul lui – dar un inconstient cu o voce publica si un minunat stil literar.
Marele si diversificatul, dar si contradictoriul sau corpus articuleaza într-un mod elocvent contradictiile si presiunile psihologice ale consumerismului, ale globalizarii si ale imperiului – toate aceste teme fiind de o enorma importanta pentru întreaga noastra lume de azi.
Ideea ca cineva nu poate sa gaseasca pacea decât în sine – si, foarte posibil nici macar acolo – este extrem de atractiva într-o societate fragmentata si înfricosata.»

Universul copilariei este magic, cu locuri sau jucarii speciale, prieteni care iti vor ramine alaturi toata viata, parinti si bunici, companioni de nadejde ca pisoii sau cateii, aventurile din scoala ori iubirile trecatoare, dar de o intensitate nemaiintilnita. Vesele sau pline de melancolie, povestile din Cartea copilariilor ne poarta in aceasta lume. Asemenea aromelor de demult, ele ne vor trezi amintiri ascunse, facindu-ne sa retraim momentele pline de farmec ale celei mai frumoase virste.