Biografii - Memorii & Jurnale

Dacă ştim ce gândesc, ce visează, cum scriu şi cum trăiesc azi poeţii, e şi pentru că există un Robert Şerban. Vorbitor fâşneţ şi cu „piper pe limbă”, a lăsat cadou literaturii române nenumărate volume în dialog. Rar se întâmplă în lumea literară ca un poet să-şi iubească atâta confraţii, să-i celebreze mai curtenitor. Raidul poeţilor îl arată la faţă. E de 72 de ori jurnalist. Şi în fiecare clipă poet. Citiţi-l! Din întrebările lui scapără jarul, stilul ironic şi iscoditor. - Dia RADU

„Viața e simplă“ era deviza lui de tinerețe. Născut într-o familie de evrei cu veche tradiție în Țările Române, Mihail Sebastian a trăit însă în cea mai zbuciumată epocă din istoria modernă a Europei. S-a născut la Brăila, înaintea Primului Război Mondial, a citit, a scris, a iubit și a călătorit înaintea celui de al Doilea, a cunoscut teroarea antisemită părăsit de prieteni și a murit pe neașteptate în zorii așezării lumii în matca totalitarismului sovietic. Reconstituirea acestei vieți împletește cu măiestrie contextul istoric și intelectual al vremii cu scrierile gazetărești, cu lecturile, romanele, piesele de teatru și Jurnalul lui, într-un portret mai actual ca oricând pentru Europa zilelor noastre.

Un volum de memorii sfâșietor și amuzant scris de Jennette McCurdy, vedeta serialelor iCarly și Sam & Cat, despre problemele ei ca fost copil actor – printre care tulburări de alimentație, dependență și o relație complicată cu mama ei autoritară – și cum a preluat din nou controlul asupra vieții sale.

Selecția textelor și introducere de Tatiana Niculescu

„Ce pot face altceva decât să lupt în continuare, aşa cum îmi dictează ceea ce eu consider a fi datoria mea, să încerc să-i conving şi pe alţii să muncească, să ajungă la o soluţie, să nu cedeze, să facă eforturi supraomeneşti, să facă imposibilul în împrejurări imposibile – dacă fiecare om şi-ar îndeplini partea lui cu devotament, deznădejdea de zi cu zi a situaţiei s-ar mai îndulci puţin, măcar puţin! Nu cer minuni! Cer doar efort şi dorinţa de a ajuta! Nu plecarea capetelor fără speranţă şi observarea dificultăţilor, inerţia criminală de care sunt înconjurată din toate părţile, lipsa de energie, de mijloace, de «credinţă care mută munţii din loc», pe care rar o văd.“ — MARIA, REGINA ROMÂNIEI

„Îndrăznesc să sper că, deschizând această carte, cititorul își va recăpăta, graţie unei regine luminoase, încrederea în viaţă și bucuria de a trăi și poate va găsi forța de a face un exerciţiu de imaginaţie: să-și închipuie că, într-o bună zi, îl așteaptă în cutia de scrisori o carte poștală cu chipul reginei Maria și că, pe verso, mâna ei i-a dedicat gândurile cuprinse în aceste pagini.“ — TATIANA NICULESCU

Pe copertă: Carte poștală din colecția Virgil Ierunca

În aprilie 1944, Rudolf Vrba, un adolescent de 19 ani, și camaradul său Fred Wetzler au fost printre primii evrei care au reușit să evadeze din lagărul de la Auschwitz. Strecurându-se pe sub gardurile de sârmă electrificate și printre șirurile de turnuri de pază, ferindu-se de miile de SS-iști și de câinii lor, au străbătut mlaștini și păduri, au traversat munți și râuri și au izbutit să ajungă în libertate. Misiunea lui Vrba, asumată de el însuși, era să înștiințeze lumea despre adevărata față a Auschwitzului. La Auschwitz, Vrba a fost martor direct al fiecăreia dintre etapele cumplite ale morții industrializate. Cu cât vedea mai multe, cu atât îi sporea dorința să-i informeze pe evreii din Europa despre soarta ce îi așteaptă, o soartă pe care nemții reușiseră s-o tăinuiască. A memorat fiecare detaliu, riscând totul pentru a culege date cât mai complete despre Soluția Finală. După evadare, Rudolf și Fred au redactat un prețios raport de 32 de pagini care a ajuns în cele din urmă la Roosevelt, la Churchill și la papă, salvând astfel de la moarte 200.000 de evrei.

Povestea extraordinară a vieții lui Rudolf Vrba este cea a diferenței dintre cunoaștere și ignoranță, dintre adevăr și minciună, care adesea poate să însemne și diferența dintre viață și moarte. E o poveste din trecut, dar care își află ecou și astăzi, sugerându-ne cât de multe se pot face pentru supraviețuire în loc ca omenirea să-și contemple posibilitatea propriei distrugeri.

Volumul al III-lea al jurnalului regelui Carol al II-lea cuprinde insemnarile din perioada 1 ianuarie 1941 – 30 decembrie 1942. In 4 martie 1941, dupa o fuga rocambolesca, fostul suveran a ajuns in Portugalia, de unde va lua drumul unui lung exil in Lumea Noua. Refuzat de americani – „bineinteles ca sa nu spurcam imaculatul pamant al pelerinilor puritani cu prezenta noastra” – si de alte tari din America de Sud, regele s-a stabilit temporar in Cuba. Parasind Europa, monarhul facea urmatoarea marturisire de credinta: „Plecand asa, pe cai departate, nu insemneaza ca gandul si sufletul meu se indeparteaza de Tara mea si de scumpul meu Baiat. Am crescut ca roman, am invatat de mic copil ca ratiunea mea de a fi este de a-mi sluji Patria; pana in clipa cand voi inchide ochii nu voi inceta de a o face prin toate mijloacele ce-mi stau in putere”.

Puține sunt cărțile care pot schimba radical felul în care privești istoria și lumea în ansamblul lor. Mai este oare acesta un om? e o astfel de carte. O mărturie zguduitoare despre iadul nazist. O lectură cu adevărat esențială pentru toate generațiile de cititori.

Plecând de la o formulă inedită și accesibilă publicului larg, cea a grupului de prieteni, Mary Ann Caws construiește biografia unuia dintre cei mai mari artiști ai secolului XX, Pablo Picasso, într-o formă antrenantă și plină de savoare. Legăturile de prietenie care au marcat viața pictorului sunt folosite de către Caws pentru a pune în evidență felul în care opera lui Picasso s-a îmbogățit și nuanțat grație influențelor pe care anturajul său de importanți oameni de litere și artiști le-a avut asupra sa.

Jean-Paul Sartre a fost, fără îndoială, cel mai celebru intelectual din secolul al XX-lea, despre care s-a scris cel mai mult. A fost, de asemenea, unul dintre cei mai controversați: numele său provoacă și azi repulsie și admirație în egală măsură. Dar cine l-a cunoscut cu adevărat? Încă de la început, Sartre a cultivat publicitatea și transparența ca scuturi paradoxale ale vieții sale private. Printr-un număr impresionant de scrieri biografice, interviuri și filme, și prin abilitățile cronicărești ale tovarășei sale de-o viață, Simone de Beauvoir, el și-a scris viața efectiv așa cum a trăit-o. Problema întâmpinată în mod constant de biografi a fost aceea de a se elibera de autoritatea insistentei autointerpretări a lui Sartre.

Prezentarea gîndirii lui Hedwig Conrad-Martius cercetătorilor români, prin intermediul acestor scrisori, este un eveniment plin de semnificație, deoarece nu numai că îi familiarizează cu aceasta, dar reconstruiește și o bucată de istorie care a implicat o altă femeie fenomenolog, Edith Stein.

Această minunată carte de convorbiri realizate de Fabian Anton cu Gică Petrescu poartă cititorul într-o adevărată călătorie în jurul lumii artistice de altădată.

Șaptesprezece atingeri ale morţii. Memorii

Exist, exist, exist descrie șaptesprezece experiențe ultimative care i-au marcat viața lui Maggie O’Farrell: boala din copilărie care a țintuit-o la pat timp de un an, aproape fără speranța de a supraviețui; nevoia de evadare a adolescentei rebele într-o aventură care risca să ducă la o nenorocire; întâlnirea pe o cărare izolată cu un criminal și, mai impresionant decât orice altceva, lupta cotidiană de a-și proteja fiica de o boală care o expune nenumăratelor pericole ale vieții. Șaptesprezece întâlniri discrete cu un om la vârste diferite, în locuri diferite, definesc viața autoarei printr-o înlănțuire de instantanee tensionate, viscerale. Într-o proză care vibrează de emotivitate reținută, Maggie O’Farrell surprinde precaritatea fiecărui moment al vieții și dă strălucire frumuseții și misterelor ei.

„O lectură pur și simplu paralizantă." Tracy Chevalier

Crescand cu povestile strabunicului lor, J. R. R. Tolkien, Royd Tolkien si fratele sau, Mike, au iubit intotdeauna aventurile. Astfel ca, atunci cand Mike este diagnosticat cu boala neuronului motor, cunoscuta si sub denumirea de SLA, fratii decid sa foloseasca timpul care le-a mai ramas impreuna pentru a bifa cat mai mult posibil din lista de dorinte a lui Mike, de la camping in Norvegia pana la calatorii prin iubita Noua Zeelanda a lui Royd. Cand il pierde pe Mike, Royd descopera ca fratele sau mai scrisese o lista, una mai diferita: cincizeci de lucruri pe care si-a dorit ca Royd sa le faca dupa moartea sa. Ceea ce urmeaza este un set de teste incarcate emotional, care il vor scoate pe Royd din zona sa de confort, o calatorie a lui Royd, in incercarea de a bifa toate sarcinile de pe provocatoarea, plina de umor si, adesea, sfasietoarea lista a lui Mike, sarcini care cartograaza viata fratilor, de la copilarie pana la maturitate.

Intre violenta si compasiune. Amintirile unui psihiatru Format in Clinica universitara de psihiatrie de la Spitalul "Obregia" din Bucuresti, cadru didactic, Ion Vianu emigreaza in 1977, protestind impotriva utilizarii psihiatriei in scopuri politice. In Elvetia isi practica specialitatea in mediul privat. Pe de alta parte, este activ pe plan international in domeniul apararii drepturilor omului in psihiatrie. In acest text dens si pasionant, psihiatrul-scriitor Ion Vianu ne conduce, pe firul amintirilor, la o meditatie asupra suferintei, a demnitatii omului, accentuind modestia de care trebuie sa ne patrundem in fata infinitei complexitati a fiintei.

Cu fotografii din arhiva autorului

În Irak, Iran, Siria sau Libia, șantierele deschise de întreprinderile României socialiste aduceau sute de milioane de dolari la bugetul de stat. Era valuta cu care se plătea datoria externă contractată de Ceau­șescu pentru a construi în țară o industrie grea falimentară.

În pofida condițiilor de muncă și de trai dificile, în pofida supravegherii stricte a „organelor“, al căror braț lung ajungea la mii de kilometri, în pofida riscurilor dintr-o regiune zguduită de conflicte armate, era o șansă de mai bine pentru zeci de mii de muncitori și de specialiști români: pe lângă lipsurile de acasă, viața în țările Lumii a Treia părea de-a dreptul prosperă.

Este unul dintre aspectele Epocii de Aur prea puțin cunoscute și atunci, și astăzi. Dincolo de fascinația culturală a Orientului antic sau contemporan, relatarea profesorului Emil Sîrbulescu surprinde cu finețe și mentalitățile românilor sau ale arabilor, și jocurile de putere dintr-o mare întreprindere socialistă, și relațiile dintre autoritățile române și cele ale unui Irak aflat în plin război. Unică în peisajul memo­rialisticii de la noi, este o mărturie cu atât mai prețioasă.

„Dennis Deletant cunoaște România de aproape 60 de ani și tot de atâta vreme călătorește dinspre Vest spre Est pentru a înțelege, pentru a scrie, pentru a ajuta, pentru a pune reflectorul asupra istoriei noastre recente, pe care adesea o știe mai bine decât noi. Suntem întâi de toate în fața unor memorii scrise cu empatie și umor despre acest du-te-vino al său între Londra și București, despre piedicile descurajante puse de Securitatea lui Ceaușescu tânărului cercetător englez dornic să studieze limba și istoria României în anii ’60, despre cât de greu a fost în anii ’70 să obțină un pașaport cu viză de ieșire pentru proaspăta sa soție româncă, despre dosarul de 1.500 de pagini pe care i l-a întocmit Securitatea. Apoi, cartea descrie bucăți de istorie necunoscute în profunzime, pe care Dennis Deletant le elucidează datorită unor întâlniri și conversații importante, dacă nu cumva providențiale. Volumul conturează, de asemenea, portretele unor personaje care au jucat diferite roluri în ultimii 30 de ani și pe care autorul le-a cunoscut bine – Corneliu Coposu, cel care avea să devină liderul opoziției postdecembriste, sau Mircea Răceanu, diplomatul român condamnat la moarte în 1989 pentru că spionase în favoarea Washingtonului. În căutarea României ne ajută să nu uităm, ne povestește de unde venim și ce drum lung am făcut în ultimii 60 de ani. Totul este văzut prin lentila celui care are și destulă distanță, și suficientă apropiere pentru a ne arăta doar detaliile care contează.“ — SABINA FATI

Cucerirea regiunilor polare a fost realmente dramatică, mii de oameni jertfindu-și viața în pustiurile albe ale Terrei sau trecând prin încercări de neînchipuit. Dar toți cei întorși acasă, marii exploratori și cuceritori ai regiunilor polare - Nansen, Peary, Amundsen, Shackleton, Byrd -, au rămas fascinați de măreția acelei lumi, relatările lor creând legenda „mirajului alb". Pe lângă poveștile dramatice ale exploratorilor - controversa dintre Robert Peary și Frederick Cook legată de întâietatea cuceririi Polului Nord sau tulburătoarea „întrecere" spre Polul Sud dintre Robert Falcon Scott și Roald Amundsen -, Mirajul alb ne oferă harta științifică integrală a ținuturilor gheții. Aflăm cum supraviețuiesc în condiții neiertătoare atât plantele cât și animalele, cât și oamenii nordului extrem. Urși, pinguini, aurore polare, aisberguri, calote glaciare, dezastrul Titanicului, cercetători de ieri și de azi, între care și faimoșii noștri conaționali Emil Racoviță și Theodor Gh. Negoiță, stațiuni polare moderne - toți și toate își dezvăluie misterul în această carte.

Deşi istoriile literare nu-l menţionează (fiind prezentat numai în dicţionarele folcloriştilor şi ale etnologilor), Ion Pop Reteganul ocupă, între povestitorii ardeleni, un loc proeminent. Urmând modelul lui Slavici, al cărui epigon este, prin accentuatul caracter educativ al scrierilor sale, el prefigurează personaje, situaţii şi întâmplări pe care le vom întâlni, mai târziu, în proza lui Ion Agârbiceanu şi Ioan Slavici. La Ion Pop Reteganul este o admirabilă simbioză între „poveştile ardeleneşti” şi povestirile originale, prin arta povestirii şi prin excelenta cunoaştere a graiului ardelean.

În urmă cu 140 de ani, gândindu-se cu nostalgie la vremea copilăriei, patiserul Louis Lefèvre-Utile și-a propus să creeze un produs care să semene cu șervetul de masă cusut de bunica sa. Așa a apărut biscuitul petit beurre, care prelua simbolurile timpului de pe acel șervet: cele patru „urechiușe” reprezentau anotimpurile, cei 52 de „dinți” – săptămânile dintr-un an, iar cele 24 de găurele – orele unei zile. Astăzi biscuitul arată exact ca atunci, dar probabil că foarte puțini îi cunosc istoria. După cum puțini știu istoria cunoscutei cofetării Escribà din Barcelona sau a rahatului turcesc... Aurora Liiceanu ne spune poveștile unor dulciuri celebre și ale dinastiilor de cofetari și patiseri care și-au legat numele de ele. Alături de bărbați pasionați de meseria lor ca Jean-Romain Lefèvre și Antoni Escribà vom întâlni femei puternice precum Pauline Utile sau Jocelyne Tholoniat, care au contribuit la dezvoltarea afacerilor familiilor lor. Iar pentru că gustul e asociat cu mirosul, vom face o incursiune în lumea parfumurilor, după care vom reconstitui mirosurile de odinioară ale unor orașe ca Amsterdamul, Parisul sau Bucureștiul.

Un volum inedit de scrisori, care ne invită în intimitatea unuia dintre cei mai apreciați scriitori: Ernest Hemingway

„Dragă tată” este un proiect de familie, care ne oferă azi, în premieră, un portret nuanțat al lui Ernest Hemingway, unul dintre cei mai apreciați și mai controversați scriitori ai secolului al-XX-lea. Un clasic prin excelență, Hemingway nu a încetat vreodată să fascineze, însă omul din spatele legendei a rămas, în mare, necunoscut. Patrick, sau bătrânul Șoricel, așa cum îl alinta Hemingway pe fiul mijlociu, regrupează în acest volum inedit o parte dintre scrisorile pe care le-au schimbat de-a lungul a trei decenii și ne invită astfel în intimitatea seducătoare a relației dintre ei, oferind o perspectivă nouă, sensibilă asupra imaginii tatălui său.

În acest volum, îl vedem pe Hemingway plecat la luptă fără puștile lui preferate, ci doar cu speranța de a putea cuceri sau recuceri un teritoriu inepuizabil: relația cu fiul, cu fiii. Este o carte în care se vânează și se pescuiește mult, dar, mai presus de toate, e o carte despre iubire și distanțe, despre părinți și fricile lor, despre copii și capriciile lor, despre un soi de imposibilitate de a mai recupera ceva în plină tranziție sau în plină degradare.

Un volum-omagiu lui Hans Bergel, la un an de la plecarea dintre noi La 26 februarie 2022 Hans Bergel, cunoscut prozator, eseist, poet, traducător, publicist și militant pentru drepturile etnicilor germani din Romania comunistă a plecat din această lume.

Acest volum este editia revazuta si adaugita a doua lucrari: ,,Petre Andrei. Jurnal. Memorialistica. Corespondeta" - aparuta in 1993 - si ,,Confesiuni. Petru P. Andrei"- aparuta in 1997. Anul 2022 fiind cel in care se implinesc o suta de ani de la nasterea lui Petru P. Andrei, am considerat ca este momentul pentru relansarea biografiilor celor doi intelectuali ai familiei Andrei, cu adaugirile necesare. Prezenta editie cuprinde documente ce vad pentru prima data lumina tiparului. Este suficient sa amintesc despre: intregul dosar al disputei dintre Petre Andrei si Garabet Aslan pentru titularizare (1920), procesul verbal de la sedinta Senatului universitar in care Petre Andrei a fost titularizat (1922), procesul verbal al sedintei Senatului universitar in care s-a discutat crima lui Corneliu Zelea Codreanu (1924), scrisoarea chestorului Ion Vlasie trimisa Alicei Andrei prin care aduce clarificari referitoare la momentul sinuciderii lui Petre Andrei (1967), dosarul politic al lui Petru P. Andrei (1950) si o intreaga corespondenta ce scoate la iveala momente din viata celor doi, precum si elemente definitorii ale caracterelor acestora (1916-2001).

Din lumea tinereţilor mele, care pentru mine a însemnat atât de mult, voi încerca să povestesc cu sfială şi pe scurt câteva amintiri, căci oricât de scăzute în interes ar putea fi pentru cititorii mei, vor contribui şi ele la cunoaşterea generaţiei din care fac parte şi de pe urma căreia tot a rămas ceva.

Din lumea tinereţilor mele, care pentru mine a însemnat atât de mult, voi încerca să povestesc cu sfială şi pe scurt câteva amintiri, căci oricât de scăzute în interes ar putea fi pentru cititorii mei, vor contribui şi ele la cunoaşterea generaţiei din care fac parte şi de pe urma căreia tot a rămas ceva.

Incitanta, captivanta si profund revelatoare, lucrarea de fata este o analiza completa a mandatului de prim-ministru al Theresei May.

O carte de o frumusete dizolvanta. Nu doar pentru adancimea ei umana si nu numai pentru finetea ei literara (si culturala), ci pentru ca aceste doua se intalnesc natural. - Cosmin Ciotlos

Am citit Adulmecari de cateva ori cu aceeasi bucurie. Paradoxul lecturii: sa te bucure privelistea ranilor vii, deschise. Adica sangele, cu care ne platim trecerea prin toate vamile. Si ale hartiei. Bravo! Multumesc. - Marilena Rotaru

Imi pare rau, dar Jurnalul acesta este o carte splendida. - Alex. Stefanescu

Am citit trei sferturi pe nerasuflate. Ultimele 70-80 de pagini le-am dramuit ca un sinistrat resursele de apa. - Cristina Andrei

În Tour de Force, Mark Cavendish ne împărtășește povestea revenirii sale spectaculoase, după o lungă perioadă de boală, la cel mai important circuit de ciclism din lume, Turul Franței 2021, pe care la câștigat spre admirația tuturor într-un „tur de forță” care a făcut istorie.

Filozofii Élisabeth de Fontenay și Alain Finkielkraut reașază la loc de cinste tradiţia schimbului epistolar. În pofida prieteniei de peste patruzeci de ani, subiectele care-i despart sunt numeroase și ţin mai ales de adeziunile ideologice ale fiecăruia. În această dispută captivantă, interlocutorii apelează la Foucault, Levinas, Adorno sau Kundera, abordând teme precum identitatea, feminismul, teoria de gen, conservatorismul, papa Francisc, drepturile omului sau iudaitatea. Sunt teme actuale, teme pentru care se poartă războaiele culturale ale epocii noastre.

„Memoriile lui Ştefan Zeletin sunt un rechizitoriu dur la adresa pregătirii precare a armatei în toamna anului 1916, odată cu intrarea României în război. Prea puține au fost vocile care să treacă peste tendința eroizantă și să aibă curajul, la fel ca Zeletin, de a descrie incompetența autorităților civile și militare, debandada în care s-a făcut retragerea trupelor, după entuziasmul intrării în Transilvania. Cu atât mai sfâșietoare sunt paginile în care autorul descrie prăbușirea moralului soldaților, disperarea lor care-i împingea să se predea inamicului, precum și tragedia populației pornite în refugiu înspre Moldova. Cartea aceasta rămâne una dintre cele mai zguduitoare și autentice mărturii – povestea unui filozof-ofițer captiv într-un dezastru de altfel previzibil.“ — SORIN CRISTESCU

„O indignare sfântă respiră din fiece cuvânt al amintirilor de război pe care le-a consemnat în dureroasa scriere Retragerea… În scrisul său, autorul nu cunoaşte cruţare, convenţie, perifrază… Mai puţin ca oriunde şi mai puţin ca orice, veţi găsi în preocuparea lui Zeletin minciuna şi farsa; cu deosebire lipseşte convenţionala minciună a puţin închegatei noastre societăţi. Zeletin are în schimb – şi o are fără s-o caute – o naturală cutezanţă, izvorâtă din autoritatea ce-i însoţeşte pretutindeni cuvântul lui scris.“ — CEZAR PAPACOSTEA (1935)

Ediție îngrijită și prefațată de Marius Vasileanu

„Care este, așadar, testamentul, moștenirea lui Alexandru Mironescu, lăsată prin acest Jurnal?

Este bucuria pură, bucuria celui dedicat cunoașterii sub toate formele: umană, divină și mai ales a propriei sale ființe.

Este o anume atitudine de viață, provenită din bogata sa experiență, a unei puternice personalități, care se regăsește cu prisosință în Jurnal. Cercetătorul chimist, validat prin viața sa științifică, care se apropie treptat de filozofia științei și de filozofia religiei, ulterior de mistica creștin-ortodoxă în forma sa cea mai vie, prin practica isihastă, la Rugul Aprins, pledează în acest Jurnal în favoarea științei, dar totodată pentru non-idolatrizarea științei.

Este o formă de generozitate deschisă spre toate orizonturile căutării spirituale. Este o deschidere realistă către realitatea prezentă și viitoare, mai ales cea politică – comunismul va cădea, intuia Mironescu, tocmai în 1968 când nimeni nu credea aceasta, ba chiar o seamă de intelectuali români aderau la Partidul Comunist.

Este o formă superioară de luciditate (trezvie) care nu se lasă amăgită de cântecele de sirenă, din ce în ce mai abil deghizate, ale acestei lumi. Iar Al. Mironescu întreprinde în Jurnal ample incursiuni pe mările și oceanele cunoașterii umane pentru devoalarea cântecelor de sirenă: fie acestea geopolitice, fie culturale, fie spirituale.

Este o specie de creștinism ortodox în care primează căutarea Dumnezeului celui Viu. De aceea, creștinismul mărturisit de Jurnalul lui Al. Mironescu nu este nicicând încruntat, este optimist și încrezător în generozitatea Duhului.“ — MARIUS VASILEANU

„A fost unul din cei mai curați oameni din câți am cunoscut. și un creștin cum rar întâlnim: nebigot, nehabotnic, nefățarnic; drept și îngăduitor.“ — N. STEINHARDT