Autori români

Grilă Listă
Setați descendent

Articolele 871-900 din 1366

  • Elizabeth Taylor. Vis de glorie. Primii zece ani la Hollywood
    47.57 LEI

    A fost numita vreme de decenii cea mai frumoasa femeie din lume. Dar nu frumusetea i-a adus celebritatea universala, ci uriasa ei personalitate. Presa de pe toate meridianele a relatat in mod constant, zi de zi, an dupa an, decada dupa decada, fiecare aspect al vietii lui Elizabeth Taylor, o viata plina de drama, de triumfuri si de tragedii ca intr-o piesa de William Shakespeare.


    Tot acest ocean de stiri si de titluri de ziare i-a intensificat statura de legenda a Hollywoodului, dar cel mai adesea a pus in umbra faptul ca Elizabeth Taylor a fost una dintre cele mai mari si premiate actrite din istoria filmului. Una peste alta, ceea ce ramane in final - si nu inceteaza sa ne uimeasca - este Elizabeth Taylor insasi, femeia generoasa, curajoasa si plina de temperament care continua sa fie un reper fix al culturii pop universale.


    Privind in urma, ramai uimit de viata ei tumultoasa, de munca ei fabuloasa ca actrita de film, de teatru, de radio si televiziune, de mogul al industriei de parfum si de eficienta si daruirea cu care s-a implicat in lupta contra SIDA!


    Bazata pe zeci de carti, interviuri, reviste si ziare, filme artistice si documentare, aceasta lucrare reprezinta o viziune personala asupra vietii lui Elizabeth Taylor, un tribut adus ultimului superstar al epocii de aur a Hollywoodului.

  • Jurnalul de la Paltinis
    52.75 LEI
    Epuizat din stoc

    „...O astfel de carte istoriseşte o fabulă care, cu sau fără noi, merita să fie inventată.“ (Constantin NOICA)


    Mult iubite Domnule Noica,
    Ţin pe masa mea o poză pe care Andrei ne-a făcut-o la Păltiniş, în timp ce urcam pe poteca pietruită care duce spre cabana d-voastră. Poza este făcută din spate şi are în ea o elocvenţă a însoţirii care mă fascinează de câte ori o privesc. Poate pentru că astăzi este ajunul Crăciunului şi simt nevoia să mă deschid către obiectele iubirilor şi veneraţiilor mele, mă întorc către d-voastră, din depărtarea aceasta care apropie în chipul cel mai adânc, şi vă mulţumesc pentru drumul pe care, cu spatele întors către lume, m-aţi lăsat să îl facem împreună. De „despărţit“ poate fi vorba doar în sensul că drumul ce mi se deschide în faţă trebuie de-acum să-l străbat singur, vegheat doar de privirea d-voastră, pe care îmi place să o simt în urma mea ca pe o însoţire, ce îmi măsoară din depărtare poticnirile, şovăiala şi regăsirile. Aşa mă simt în clipa aceasta, altfel, dar la fel de tare, legat de d-voastră... Gabriel.     (Gabriel Liiceanu către Constantin Noica, 24 decembrie 1982)


    „Peste 100 de ani nici eu nu voi mai fi cunoscut, nici Liiceanu. Dar raportul dintre noi va fi cunoscut. A face cultură e a sta într-un picior. În fotografie şi eu sunt într-un picior, şi el. Dar eu sunt pe piciorul drept, pe când el e pe cel stâng. Acesta e raportul.“ (Constantin NOICA, Jurnal de idei)


    „Asist cu bucurie la «despărţirea» lui Gabriel de mine. O grăbesc chiar. Voi sfârşi în singurătate, aşa cum mi-am dorit. Sau poate legat numai de departele meu...“ (Constantin NOICA, Jurnal de idei)

  • Amintirile lui George Enescu / Les Souvenirs de Georges Enesco
    52.86 LEI
    Epuizat din stoc

    Una dintre vocile inconfundabile ale criticii muzicale internaționale, Bernard Gavoty a avut privilegiul de a cunoaște această artă din interior, așa cum o atestă diploma obținută la Conservatorul din Paris și activitatea sa de organist. Iremediabil îndrăgostit de muzică și de scena muzicală, Gavoty s-a pus în slujba promovării marilor compozitori și interpreți contemporani, publicând, printre altele, nenumărate biografii. Pentru merite deosebite, a fost ales membru al Academiei Franceze de Arte Frumoase. 

    Ediția bilingvă (franceză și română) a Amintirilor lui George Enescu redă, apelând la cuvântul scris, o viață care s-a confundat, de cele mai multe ori, cu muzica ce a izvorât din ea. Cititorul român va pătrunde tainele unui geniu complex și îi va cunoaște povestea, așa cum n-a mai fost spusă. De la evocarea plină de nostalgie a locurilor copilăriei dintr-un sat moldovenesc, sursă de inspirație mai târziu, prin obstacolele inerente ale afirmării precoce, studiile marcate de luminoase figuri de maeștri, până la maturitatea artistică, această carte este una dintre acele lecturi care te marchează pentru totdeauna.

    Un geniu al muzicii universale întâlnește unul dintre cei mai remarcabili critici muzicali: din această întâlnire, care a avut loc într-un ciclu de memorabile discuții la Radiodifuziunea Franceză, s-a născut o operă biografică unică: Amintirile lui George Enescu. Unică și prin faptul că poate fi considerată o autobiografie. Însăși vocea marelui compozitor român, vorbind la persoana întâi, dezvăluie, capitol după capitol, o poveste care își încântă cititorul întocmai unei creaţii muzicale. Tumultul trăirilor personale se aranjează în teme riguroase, destinul unui geniu este înscris cu claritate în cel al artei căreia i-a fost predestinat. 

    Cu o empatie rar întâlnită în scrierile biografice, Bernard Gavoty își asumă și își joacă strălucit rolul de interpret al operei care este viața unui creator autentic. 

    „Când, în iunie trecut, i-am arătat lui George Enescu proiectul ce avea să ducă la publicarea acestui volum, a fost foarte încântat şi şi-a manifestat satisfacţia fără nicio reţinere.“ BERNARD GAVOTY

  • Scena lumii
    42.12 LEI
    Epuizat din stoc

    Scena lumii reuneşte eseuri despre evenimente artistice care au marcat îndeosebi lumea Parisului şi al căror martor atent a fost George Banu, precum şi reflecţii inspirate de aventuri personale, de întîlniri esenţiale, de spectacole radicale... Pe Scena lumii descoperim protagonişti şi figuranţi care, după cum se ştie din Antichitate, joacă roluri şi-şi revelează secretele. De la umbra lui Stalin la incertitudinile lui Obama, desconsiderat prin asemănarea cu Hamlet – o „insultă”! –, descoperim aici societatea spectacolului cu toate contrastele ei. George Banu asociază elogiul artei afirmat explicit şi denunţul teatralităţii cotidian disimulate, căci pe Scena lumii sîntem, alternativ, cînd spectatori, cînd actori. Locul nimănui nu e constant atribuit şi a-l găsi e o misiune. Acesta-i orizontul excursiei propuse de autor.
    Pornind de la aceste afinităţi elective prezente lunar, timp de cinci ani, în Dilema veche, se desenează caleidoscopic peisajul unei epoci şi identitatea unui autor animat de convingerea că azi, mai mult ca oricînd, cultura îşi are ca rost vindecarea rănilor sufletului.


    „De cîţiva ani, George Banu scrie pentru Dilema veche texte admirabile, în care povesteşte, comentează, observă faptele culturale ale lumii. O face cu sensibilitate şi cunoaştere, cu experienţă sapienţială, căci George Banu este un înţelept al teatrului (dacă tot se zice că teatrul este un fel de sectă, atunci trebuie să aibă înţelepţii lui!). Vizitează, cu pas melancolic şi măsurat, artele vremii, de la cele canonizate la cele mai excentrice, de la cele riguros şi costisitor puse la cale la cele întîmplătoare, improvizate. Priveşte spre politicieni sau spre artişti, spre scriitori sau spre spectatori – nimic nu-i e străin. George Banu ia pulsul spiritual al lumii şi dă raportul de gardă, lunar, în Dilema veche, în texte care îmbogăţesc cititorul. Strîngerea acestor texte în volum mi se pare necesară. Nu doar pentru valoarea fiecăruia dintre ele, nu doar din respect pentru public, ci şi pentru că ele împreună alcătuiesc, ca piesele unui puzzle, o imago mundi, poate, neaşteptată.” (Sever Voinescu)


    George Banu (n. 22 iunie 1943) este eseist şi profesor universitar de studii teatrale. Stabilit la Paris din 1973. Ales de trei ori preşedinte al Asociaţiei Internaţionale a Criticilor de Teatru, este în prezent preşedinte de onoare al acesteia. Este, de asemenea, preşedintele Premiului Europa pentru teatru. A primit de trei ori premiul pentru cea mai bună carte de teatru în Franţa. A fost de două ori laureat al UNITER, iar în 2007 a primit Premiul Prometheus pentru întreaga activitate. În 2014 a primit Marele Premiu al Academiei Franceze. Coordonează colecţia „Le Temps du théâtre” la Editura Actes Sud. A primit titlul de doctor honoris causa al mai multor universităţi româneşti şi europene. Responsabil (alături de Mihaela Tonitza Iordache) al reputatei antologii Arta Teatrului şi coordonator al volumelor colective Teatrul de artă, o tradiţie modernă, Repetiţiile şi teatrul reînnoit, De la vorbă la cîntec. În 2013 i-a fost consacrat volumul de studii şi eseuri Călătoriile sau orizontul teatrului. Cărţile sale au fost traduse în numeroase limbi. De acelaşi autor, la Editura Polirom au apărut: Peter Brook. Spre teatrul formelor simple (2005), Scena supravegheată. De la Shakespeare la Genet (2007), Iubire şi neiubire de teatru (2013) şi Monologurile neîmplinirii (2014).

  • Parintele Proclu asa cum l-am cunoscut
    10.49 LEI
    Epuizat din stoc

    Schimbarea naste ravna. Incerci sa zici rugaciunea [pe] care ai inceput-o, si daca vezi ca vine plictisirea, oboseala, somn si alta tulburare in timpul acela, trebuie sa ma fortez. Si daca nu pot nici prin fortare, [trebuie] a schimba. Daca eu citesc la Psaltire, vine plictisirea, vin gandurile, las si citesc o foaie, ori o jumatate de foaie din alta carte. Si daca vezi ca nici asa, iesi la aer liber, adica [in] aerul de-afara te mai descurci, e mai usor. Dar, ca sa-ti spun, e mare nenorocire cu patima asta a nesimtirii. Ar trebui sa dispara nesimtirea.

    Uite cum, in schitul acela, la schitul Sihla era un nebunel. Si nebunelul acela imi punea unele intrebari. Si cand gateam, el spunea asa: „Inca nu-i complet”. Iar imi punea alte intrebari. „Apai, nici asta nu-i completa”. Si cand ma duceam la slujba, acolo, si-l vedeam, mi-aduceam aminte ca nu-s complet.  Stii de ce zicea el asa? Ca sa ma invat smerenia. Ca sa vada, nu ma tulbur eu ca „nu-i complet”? Dar am observat, calugarul ori fratele, cand se duce in manastire, se duce ca o caramida. Caramida e cu colturi. Si stand acolo, la manastire, se tocesc colturile. Si m-a intrebat cineva: „Cand s-au tocit?” Cand te-a batjocorit si nu te-ai mai tulburat. Atunci s-au tocit colturile. Dar sa stii ca are mare insemnatate, cand a ajuns un calugar sa-i curete Duhul Sfant inima, are mare valoare. Pentru ca, pe masura ce noi nu stam de vorba cu gandurile in timp ce zicem rugaciune, atunci odihnim pe Duhul Sfant in inima noastra. - Pr. Proclu Nicau

  • Mai mult decat un vis. Din Romania comunista la Casa Alba
    55.50 LEI
    Epuizat din stoc
     Petre Marmureanu avea doar zece ani cind a inceput sa invete sa joace tenis in Romania comunista, jucand in picioarele goale pe terenurile de zgura si folosind o paleta de lemn pe post de racheta. Opt ani mai tarziu, in calitate de membru al echipei de Cupa Davis, Marmureanu calatorea alaturi de Ilie Nastase si Ion tiriac in toate capitalele lumii, jucand la turnee in Cairo, Monte Carlo, Paris, Londra, Moscova si in multe alte orase ale lumii.

        In aceasta scriere autobiografica, Marmureanu se lasa purtat de firul amintirii, relatandu-si viata, povestind cum fusese obligat sa ajunga curier pentru Securitate, calatorind cu pachete continand documente strict secrete pe care le ascundea in husa rachetei de tenis si pe care trebuia sa le „livreze” ambasadelor Romaniei. Prinzind in ultima secunda un zbor spre libertate, Marmureanu povesteste cum a reusit sa evadeze. Chiar si in America, unde Donald Rumsfeld si Presedintele Gerald Ford l-au ajutat sa obtina cetatenia americana, a trait mai multi ani sub protectia FBI-ului, temandu-se in permanenta pentru propria viata, fiindu-i cunoscut pericolul in care se aflau cei care fugeau din Romania si stiind ceea ce ii astepta pe cei care se intorceau vreodata in tara. Si totusi, de dragul familiei, Marmureanu a riscat si s-a intors - devenind martorul primelor momente ale rebeliunii, momente care au precedat prabusirea unui regim malefic.

     

        Fragment din autobiografie:

     

        „In calatoriile mele am avut ocazia de a vizita o serie de tari care pur si simplu m-au cucerit. Israel a fost un astfel de loc. Si prima mea vizita a fost de neuitat.

        Am ajuns la Tel Aviv cu patru zile inainte de inceperea turneului. Cei de la Federatia Israeliana de Tenis m-au intrebat daca as vrea sa ma antrenez cu echipa lor de Cupa Davis, care tocmai incepuse un antrenament strasnic in vederea pregatirii unui meci care urma sa aiba loc in trei saptamani. Am fost de acord imediat si in curand ma gaseam pe terenurile cu nisip alb ale clubului Maccabi Tel Aviv, principalul club de sport din centrul orasului. Fiindca jucasem mai multe turnee in Egipt, eram deja obisnuit cu stralucirea terenurilor cu nisip alb si am jucat bine. A doua zi mi-am gasit numele afisat in mod vizibil intr-o stire de pe prima pagina a ziarului Tel Aviv Observer.

        Apoi, Jerusalem Post mi-a solicitat un interviu. In timp ce discutam cu reporterul, mi-am amintit de Sonia, o prietena din copilarie care disparuse din Romania in 1946, pe cand aveam cinci ani. Inca mai aveam imaginea ei in minte — o fata linistita, politicoasa si frumusica, cu parul blondut, care locuia pe aceeasi strada cu mine in Bucuresti. Ca un copil de cinci ani nefericit in dragoste, o conduceam adesea acasa pana cand, intr-un final, intr-o dimineata de iarna, mi-am facut curaj sa o invit la o plimbare pe sania mea. Timp de doua saptamani am fost cei mai buni prieteni. Apoi, intr-o zi de la inceputul lunii februarie, n-a venit la gradinita. Au mai trecut cateva zile si tot nu aparuse. Cand am sunat la usa casei sale, am aflat ca familia plecase. La inceput nu am putut obtine o explicatie."
  • 30 de ani fara Noica - Exercitii de iubire
    27.75 LEI
    Epuizat din stoc

    30 de ani fara Noica. Exercitii de iubire - titlul si subtitlul cartii sunt elocvente in sine, traducand direct si univoc cheia in care a fost scrisa aceasta culegere de 10 eseuri despre omul pe care autorul l-a intalnit fulgurant in anii 1986-1987, o intalnire din categoria grea, a celor numite adesea “mirabile”. Nu este vorba de exercitii encomiastice, dimpotriva, si cititorul va realiza tonul pe alocuri ironic, sagalnic, chiar echidistant al textelor. Este vorba in ultima instanta de o carte in care unda subiacenta a intelegerii, a respectului neconditionat fata de statura omului si a ganditorului Noica, de iubire cum nu prea este marturisita sau asumata de lumea literara sau culturala (probabil din “lipsa de organ”, la unii, cum spunea filozoful de la Paltinis, sau din surplus de morga, la altii), asadar este vorba de o carte in care unda purtatoare a textelor este o unda de lumina calda si de implinire a unei datorii resimtite de-a lungul ultimilor 30 de ani scursi de la disparitia unuia din cei doi batrani pe care autorul i-a iubit intr-un mod indelebil intr-o viata de om; acelasi cititor, daca va avea rabdare si curiozitate, il va afla si pe al doilea batran.


    Este de subliniat ca autorul acestei carti este un outsider, un “concurent” care vine din afara domeniului numit umanist, dar care isi marturiseste o deschidere irepresibila catre o lume alta decat cea a tehnicii, careia ii apartine. Cele 10 eseuri au fost gandite ca o suita dramatica, cu un crescendo si un decrescendo (“Apropierea de Noica”, titlu care trimite la un text al lui Borges; “Despartirea de Noica?”, alt titlu, care trimite la un text al lui Alexandru Paleologu).


    Textele trec rand pe rand de la evocarea momentelor de Paltinis, la o inscenare dialectica  a disputelor pro si contra Noica, apoi la un exercitiu de decupaj din “Arhive”, in care “personajul din eter”, locotenentul de securitate M. M., transcriind o inregistrare pe banda de magnetofon a dialogului unor profesionisti ai culturii, in celebra cabana, zisa vila 23, de la Paltinis, devine aproape uman, prin comica-i incompetenta in materia in care este pus sa isi exercite “meseria”; gongul final al cartii se declanseaza de la niste note ale lui Noica in care eroinele sunt “bisericutele din Bucovina”, celebrele in toata lumea manastiri; prilej de a glosa empatic cu continutul a doua carti remarcabile ale ultimilor ani, una a lui Horia-Roman Patapievici, si cealalta a academicianului-pictor Sorin Dumitrescu.


    In sfarsit, de retinut pentru acelasi cititor prezumtiv, invocat pentru a treia oara, citatul din Alexandre Dumas-fiul care incheie cartea: „Cei pe care i-am iubit și pe care i-am pierdut nu mai sunt unde erau; dar ei sunt întotdeauna și pretutindeni acolo unde suntem noi”.

  • Amintiri şi poveşti mai deocheate
    24.42 LEI
    Epuizat din stoc
    Ca şi Amintirile din pribegie, aceste Amintiri şi poveşti mai deocheate sunt un prilej minunat de a călători în timp, căci memoria lui Neagu Djuvara, ajutată de fermecătoarea sa limbă română, e cea mai bună călăuză - şi, de astă dată, o călăuză mai pusă pe şotii şi dispusă la indiscreţii ca oricând.
  • Paul Grigoriu. Cutele si cutrele memoriei 2008-1969-2008
    37.43 LEI
    Epuizat din stoc

    Cutele si cutrele memoriei este cartea lui Paul Grigoriu de memorii radiofonice. Data fiind amprenta pe care autorul si-a lasat-o asupra radioului romanesc, dintr-un anumit punct de vedere este si cartea lui cea mai asteptata. Perioadele vietii sale profesionale sunt descrise in ordinea amintirilor, nu riguros cronologic, insa cu un fir rosu ce ne duce de la primele experiente pana la momentul retragerii. 

    Scriind despre cele traite de el, Paul Grigoriu povesteste si despre una dintre perioadele cele mai tumultuoase ale istoriei Romaniei, iar calatoria literara ne duce prin meandrele abuzurilor politrucilor comunisti, ale puternicilor de dupa 1989, uneori insistenti in a se implica in continutul editorial al emisiunilor, dar zugraveste si o galerie de portrete ale unor oameni de toate felurile, unii remarcabili, altii abjecti, cei mai multi obisnuiti, cu luminile si umbrele lor. 

    Nota personala se imbina cu privirea generala, institutia se dezvaluie prin oameni, nu lipsesc accentele polemice – insa fara implicatii revansarde –, nici amintirile impregnate de o anumita duiosie. Pentru a parafraza o mai veche carte a lui Paul Grigoriu, avem in fata o „radio-grafie" unica in peisajul presei si al memorialisticii romanesti. 

    Reactia alor mei la ceea ce eu calificam drept „victorie istorica“ nu a fost cum ma asteptam: mama – neintrebata, de altfel! – spunea ca ea nu intelege ce vrea sa zica asta sa lucrezi la Radio si sa nu te auda nimeni sufland si tu macar o vorbulita in difuzorul ala (vandusera intre timp aparatul Mende  si se abonasera la radioficarea orasului care, odata cu un difuzor oribil ca aspect, manevrat doar de o limba metalica pentru „mai tare", „mai incet, ne umplea zilele cu MUZICA POPULARA, ROMANTE, VORBEsTE MOSCOVA! ori, in cel mai bun caz, TEATRU LA MICROFON). Momentul cel mai penibil al acestei prestatii se plasa insa la orele 11 si 50 de minute ale oricarei zile cand, in limbile romana, rusa si franceza, se difuzau COTELE APELOR DUNARII. Aveam sa „prestez" si eu la aceasta „repetabila oroare", insiruind la microfon (in direct, ce-i drept) cifre de care, sunt sigur acum, nimeni nu avea nevoie... [...] 

    Cat despre tata, caruia avusesem insolenta sa-i arat foarte oficial legitimatia de „redactor" al Radioteleviziunii Romane (desi erau departe una de alta, strazile Nuferilor si Pangrati erau lipite – adevarata autostrada! – in numele ideologiei de partid), mi-a spus, fara sa catadicseasca sa articuleze limpede cuvintele, asa cum facea cand ne invata, la liceu, frantuzeste: „Baiete, ai grija! Il tii minte pe Mende?“ (Bineinteles! Cum sa-l fi uitat? Doar il jelisem cand ne parasise „contra cost"!) „Dar pe harsaitul asta il stii?" (Arata spre difuzor.) „In principiu, fac acelasi lucru: vorbesc despre lume. La unul (Mende), alegi tu ce vrei sa stii. La celalalt (harsaitul), aleg altii, numai ce vor ei. Tu din asta vrei sa fii?".

  • Adevarul, mai frumos decat legenda
    10.56 LEI

    Dupa mai bine de patru decenii petrecute pe scena teatrului si pe platourile de filmare, Ion Dichiseanu isi spune povestea vietii. Dupa copilaria petrecuta la Adjud alaturi de cei opt frati, urmeaza anii grei de razboi, cind familia ajunge intr-un lagar din Austria. La intoarcerea in tara, Ion se inscrie, la sugestia tatalui sau, la Politehnica, dar isi da repede seama ca adevarata lui vocatie este actoria si da examen la IATC. Asa incepe o cariera care ii va aduce celebritatea. Ion Dichiseanu ne delecteaza cu anecdote de pe platourile de filmare la Batalia pentru Roma, Dincolo de bariera, Toate pinzele sus!, din calatoriile sale prin lume si de la intilnirile cu vedete precum Jean-Paul Belmondo, Yves Montand, Omar Sharif sau Ursula Andress.
     
    „Beau o cafea la Time Out, intr-un fel de solitudine asumata. Time Out se afla pe Calea Mosilor, la intrarea pe Strada Olari, si are un nume promitator. Sugestia de a te plasa in afara timpului suna ca un fel de vraja, ca o magie. O promisiune mai mult de raminere decit de intoarcere in timp. Imi place numele cafenelei, dar ma si obsedeaza, pentru ca, iata, m-am hotarit sa astern pe hirtie ginduri si amintiri mai vechi sau mai noi. Ar fi pretentios sa le zic memorii. E ceva mai degraba in stil time out. Adica o pauza de reflectie in care trecutul se revarsa in prezent, iar prezentul se intoarce in trecut. Peste aceste amintiri nu va cadea niciodata cortina.” (Ion Dichiseanu)

    Fragment din carte: 

    „Filmari la Moscova 
    Ne-am intors acasa cu sufletul plin. Vara trecuse si am avut bucuria unui nou inceput de stagiune. Un rol nou. Jucam in Oedip rege, Femeia indaratnica, Vlaicu Voda, iar acum cunoscuta si apreciata regizoare Sanda Manu voia sa ma distribuie in rolul Armand din Colombe de Jean Anouilh. Cum am spus, la Paris cumparasem un volum de teatru de Anouilh, asa ca stiam textul. Asa cum stiam si Ciocarlia, Becket, Calatorul fara bagaje, Salbatica, Intalnirea de la Senlis — stiam unele piese de la institut, dar inca nu jucasem nici un personaj din opera dramaturgului francez. 
    Ce este Colombe? Este povestea unei tinere florarese care ajunge in mediul teatral parizian, devenind rafinata, dar frivola, si provocandu-i multa suferinta sotului ei, Julien, un om pur si moral. Initial, cum am spus, am fost distribuit in rolul lui Armand, fratele lui Julien, un tip dezinvolt, cu un fizic foarte agreabil, sarmant, dar fara sensibilitatea si profunzimea lui Julien. 
    Au inceput repetitiile... Ca sa fiu sincer, nu ma simteam prea bine in rol. Am incercat sa ma apropii cat mai mult de trasaturile de caracter ale personajului, desi era un contre-emploi. Insa, dincolo de facilul, de superficialitatea personajului, eu tratam rolul cu toata seriozitatea. Nu-mi era usor. 
    Dupa un numar de repetitii, la orice spectacol avea loc vizionarea cu consiliul artistic. Adica directorii teatrului, regizorii si actorii de frunte isi exprimau punctul de vedere moupra stadiului repetitiilor. Consiliul avea si putere de decizie in privinta unor modificari de distributie. In felul ocesta s-a produs si o prima schimbare in distributie: a fost invitata Rodica Tapalaga in locul Elenei Ioachim-Caragiu. In spectacol mai jucau Natasa Alexandra, Constantin Brezeanu, Marietta Rares, Aurel Rogalski, Mihai Heroveanu. 
    Imi amintesc momentul in care, nu stiu din ce motive, fratele meu Julien, interpretat de Stefan Iordache, nu a placut consiliului artistic si am fost distribuit eu in rolul respectiv, iar in locul meu, in rolul lui Armand, a intrat Cristea Avram. Am avut un sentiment de jena fata de colegul si prietenul meu, dar si o bucurie artistica pentru rolul pe care urma sa-l joc, caci mi se potrivea mai bine. Dupa multe cautari de nuante, conduse cu maiestrie de Sanda Manu, si asezari in rol la multe, foarte multe repetitii, premiera a fost un succes.”

  • Constatin Brailoiu sau despre globalizarea etnomuzicologiei
    27.75 LEI
    Epuizat din stoc

    Firul rosu care traverseaza acest volum este cel al razboiului, al ocupatiei sovietice a Romaniei cu neantizarea culturala care i-a urmat, si al exilului. In conditiile grele ale razboiului, o echipa de cercetatori condusa de A. Golopentia a reusit sa identifice comunitatile romanesti dintre Bug si Nipru, la care specialistii romani nu avusesera acces pana atunci. Constantin Brailoiu s-a inrolat in acest efort. Datorita lui razbesc pana la noi vocile romanesti ale unor oameni traind in 1942 la sute de km distanta de Romania. Aflat ca expert la Conferinta de Pace de la Paris in anul 1946 si prevazand cele ce aveau sa urmeze, Anton Golopentia a incercat sa sprijine efortul de a-si gasi un rost in strainatate al lui C. Brailoiu, Emil Cioran sau Mircea Eliade recomandandu-l pe fiecare unor prieteni din Europa si Statele Unite. In Elvetia, care era pentru C. Brailoiu o a doua patrie, si unde isi facuse o mare parte din studii, prof. Eugene Pittard, Samuel Baud-Bovy si multi altii s-au raliat cu generozitate la ideea de a infiinta o Arhiva Internationala de Muzica Populara (A.I.M.P.) a etnomuzicologului roman, incercand, fara a reusi, sa-i asigure si independenta materiala. In complicata Franta postbelica, in 1948, Brailoiu a fost angajat la C.N.R.S. El va pendula insa, pana la sfarsitul vietii intre Geneva, de care il leaga lucrul in cadrul A.I.M.P., si Paris. In 1950–1951, exilati in America, Sabin Manuila, fostul director al Institutului Central de Statistica din Bucuresti si Roman Jakobson, la randul lui exilat pe rand din Rusia si Cehoslovacia si devenit profesor la Universitatea Harvard, vor incerca, fara succes, sa implineasca dorinta lui C. Brailoiu de a studia viata muzicala a comunitatilor romanesti din America si de a extinde institutionalizarea internationala a etnomuzicologiei. E vremea exilurilor multiple – al lui Constantin Brailoiu, al lui Roman Jakobson, pentru cei care si-au parasit tara. Si e vremea arestarilor pentru cei ramasi pe loc, cum sunt, printre personajele acestui volum, Anton Golopentia (care va muri in inchisoare) sau Harry Brauner. - Sanda Golopentia

    Reunind articole scrise intre 1979 si 2006, volumul e actual nu numai prin situarea lui Constantin Brailoiu in contextul mai putin cunoscut al campaniilor monografice gustiene si al exilului romanesc sau est-european, cu ramificatiile lui in Statele Unite, ci si prin discutarea procesului de globalizare a etnomuzicologiei initiat institutional si prin cercetari de catre Constantin Brailoiu. - Sanda Golopentia

  • Dansand cu generalii
    37.00 LEI
    5

    De ce asteptasera atat de mult ca sa ma incalte? Denigram cuceririle revolutionare ale Romaniei socialiste si nu mi se intampla nimic? Eram inca bine mersi in libertate? Nu mi se inmuiasera inca madularele? De ce „organele” s-au sesizat atat de tarziu? O gasca de caftangii incompetenti, buni numai la folosit batul, dar fara inteligenta si rafinamentul de a manui situatii mai subtile.
        Ati fost buni sa-l torturati pe Kirschen si sa-l faceti sa mearga descult in cerc timp de patru zile si patru nopti intr-o celula pana cand l-ati fortat sa „marturiseasca”. I-ati schingiuit si batjocorit pe Parintele Calciu si pe fostul meu coleg de facultate Sorin Bottez. Ati facut o treaba nemaipomenita omorandu-l in bataie pe Gheorghe Ursu, un critic al regimului, lovindu-l in stomac cand se afla in custodia militiei. Ati facut o treaba fantastica brutalizand si persecutand cu miile pe oponentii statului totalitar. Acum imi venise si mie randul, dupa atata vreme. Dar eram un caz mai special si, pana sa ajunga raportul lui Alexie sus la Vlad, organele ezitau, nu stiau cum sa procedeze fara sa iasa zarva.

  • Un Camino perpetuu. Jurnal de pelerin
    22.20 LEI
    Epuizat din stoc

    Unor oameni le plac locurile comode, care le oferă siguranța zidurilor... Altora le-ar plăcea să călătorească în jurul lumii, dar nu au bani sau timp. Alții nu pleacă de acasă, în excursii, pentru că ar trebui să facă față dialogurilor, pe care le consideră stresante, nefiind pregătiți pentru sinceritate. Alții nu riscă să-și deschidă sufletul, să râdă, să plângă, să se expună... Dar dacă stăm acasă, cum aflăm cine suntem noi, la ce ne raportăm, cum devenim mai buni, cum înțelegem viața, cum învățăm, cum ne luminăm? 
    Societatea, prin politicieni și mass-media, ne lasă să credem că suntem în centrul lumii, din motive ușor de bănuit. Suntem INVĂLUIȚI de această senzație hrănitoarea orgoliului și ÎNLĂNȚUIȚI de frica pericolelor "din afara zidurilor". Nu ne dăm seama că, precum politicienii, renunțăm de bunăvoie la atributele libertății! Dar noi nu vrem putere; noi vrem să râdem și să plângem de lucrurile pe care le vedem și pe care le auzim în jurul nostru!... 

  • Povestea unui legionar
    33.30 LEI
    Epuizat din stoc

    Nu poti, avand romanul in mana, sa nu afirmi precum personajul cartii: Matusa, prea repede treci peste tot. Eu vreau detalii, vreau povestea... Istoria este o poveste, dar atunci cand traiesti in mijlocul faptelor, fiecare individ are povestea lui si sunt atatea istorii cate individualitati.
        Cartea Elenei Netcu, "Povestea unui legionar" descrie destinul legionarului Miron Adascalitei, relatat de catre fiica sa, Mina, nascuta in inchisoare in perioada activarii miscarii legionare in Romania. Din povestea matusii sale, Igor Stepaniuk este fascinat de destinul celui care a fost in realitate Corneliu Zelea Codreanu. Viziunea este una subiectiva, Mina amintindu-si perfect fraze, cuvinte, dialoguri, intamplari pe care tatal ei le-a trait din momentul cand miscarea legionara a prins viata, pana la moartea comandantului miscarii, Corneliu Zelea Codreanu. Ca erou ce a trait in mijlocul evenimentelor, Miron Adascalitei traieste drama prabusirii idealului legionar care pledase pentru ridicarea poporului prin credinta. Astfel, persoanejele devin, pe rand, tipuri umane ale caror destine au fost modelate sub influenta regimului politic.
        Dincolo de adevarul istoric, cartea vorbeste despre credinta intr-un ideal, despre lupta fiecarui individ pentru a evolua in spiritul propriului crez si despre daramarea iluziilor sub apasarea tragica a politicului. Pentru ca romanul are la baza studiul temeinic a diverse documente istorice, impresionant este spiritul dramatic al autoarei prin al carei condei prind viata figuri memorabile precum Nicolae Iorga, Armand Calinescu, A.C. Cuza, regle Carol, Iuliu Maniu si altii.." (Mihaela Cernateanu)

  • Carla's Dreams. Neoficial
    27.75 LEI
    Epuizat din stoc

    669 informații despre trupă, componența ei, simbolurile încifrate și semnificațiile ascunse ale unui proiect muzical revoluționar oferite de Andrei Pohui pe baza știrilor din presă (și nu numai!)


    S.U.M.A.R.


    (Suma Unor Materiale Apărute Recent)


     


    În loc de Prefață: Cine, ce, cum? Numele trupei –


    de unde provine, explicații, presupuneri, interpretări


    P.O.H.U.I., NGOC, Carla (C.A.R.L.A.), „Hobson’s Choice”,


    „Acele”, „…Eroina” și alte formulări care au stârnit întrebări


    De ce au fețele vopsite (a fost odată… KISS?)


    Cine este solistul trupei. Marea „deconspirare”!


    Cine este „Eroina”


    Ceilalți muzicieni din grup


    Română, rusă, engleză și „moldovenească”


    Serviciile de securitate rusești vs. Carla’s Dreams


    Zvonuri (ne)confirmate despre trupă


    „Salut, Fuego!” Interviuri cu Carla’s Dreams


    „Da, mamă!” INNA, Delia, Antonia, Loredana, Dara


    și alți artiști care au colaborat cu formația


    În loc de Epilog: Antiexemplu

  • Nuda Veritas (3 vol.)
    109.89 LEI
    Epuizat din stoc

    Scrisă în trei volume, cartea este mai degrabă un jurnal de memorii dureroase, aducând în prim-plan ororile regimului comunist în România. Autorul, Nicolae Stroescu-Șovarna, și-a petrecut cea mai frumoasă parte a tinereții în închisorile de la Pitești, Aiud, Jilava și Poarta Albă, având de înfruntat bestialitatea prigonitorilor (de la colegi de detenție deveniți turnători sau prim-brigadieri până la șefi de închisoare sau ofițeri securiști), suferințe fizice de neînchipuit pentru noi, cei de astăzi, și nedreptăți strigătoare la cer.



    Nuda Veritas a fost scrisă de Nicolae Stroescu-Șovarna în mai multe versiuni, de-a lungul anilor 1960 - 1995, ideea ei încolțind autorului în minte chiar în anii 1950, pe perioada detenției. Manuscrisele au fost însă distruse, când de Securitate, când de însuși autor la presiunea Securității, astfel că munca de rescriere a celor circa 1500 de pagini a reprezentat pentru autor un efort uriaș pe care l-a reluat și dus la capăt de mai multe ori, în amintirea victimelor închisorilor comuniste și în numele dreptății istorice. Volumele publicate la Editura Vremea sunt varianta scrisă în perioada anilor 1993-1995.



    Pentru generația de astăzi, experiențele descrise în Nuda Veritas pot părea insuportabile, de neînchipuit. Își poate azi cineva imagina că ar supraviețui dezbrăcat la piele într-o carceră de 50x50 cm, la o temperatură de -10 grade Celsius, zile și nopți la rând? Sau ce ar face oricare dintre noi dacă la capătul unei zile de muncă la Canal ar fi răsplătit cu o farfurie de varză călită cu carne de șobolan?



    Turnat la Securitate chiar de o rudă a lui Ion Mihalache, Nicolae Stroescu-Șovarna a executat ani grei de închisoare, fiind eliberat cu domiciliu obligatoriu la vârsta de 32 de ani. A fost schilodit, înfometat, amenințat cu moartea, pus la muncă grea și încarcerat în nenumărate rânduri, dar nu și-a pierdut niciodată demnitatea și nici ambiția de a supraviețui pentru a povesti posterității despre ipocrizia, ticăloșia și crimele regimului comunist din România. S-a stins din viață în 2004, răzbunând prin Nuda Veritas memoria celor care nu au supraviețuit în închisorile comuniste.

  • Imagini si cuvinte. Scrieri alese
    28.86 LEI
    Epuizat din stoc

    Volumul de față cuprinde o selecție din opera scriitorului și fotografului Dan Er. Grigorescu Negropontes, prea puțin cunoscut generațiilor actuale datorită unor cauze care țin nu de calitatea lucrărilor sale, ci de vitregia vremurilor.



    Născut în 1917 la Bârlad, ca fiu al Generalului Eremia Grigorescu, învingătorul de la Mărășești și Oituz, ale cărui cuvinte Pe aici nu se trece! au rămas celebre, și al Elenei Negropontes, descendenta unei familii bogate, Dan Er. Grigorescu Negropontes părea sortit din plecare unei vieți lipsite de griji. Din păcate, ursitoarele nu s-au pus de acord.



    Instaurarea regimului comunist și abdicarea Regelui îi fac pe mulți să plece în exil. Dan, ca descendent al Generalului Eremia Grigorescu, refuză însă să se exileze și rămâne în țară. Va asista neputincios la ororile din jur, la arestarea și condamnarea elitelor politice, militare, culturale, fiind el însuși arestat și purtat legat la ochi pe coridoarele închisorilor pentru vini imaginare. Trăiește o lungă perioadă de depresie și izolare, într-un fel de exil intern. Imposibilitatea de a-și găsi un loc de muncă, datorită „dosarului de cadre”, îl face să accepte la început slujbe grele și umilitoare. Reușește totuși ulterior, tot prin intervenția lui Mihail Sadoveanu, să obțină permisiunea de a fotografia pentru diverse publicații.

  • Calatorie cu liftul. Cronica unei emigrari
    32.19 LEI
    Epuizat din stoc

    Emigrația a devenit o dimensiune consubstanțială în destinul colectiv al românilor din ultimele decenii: peste un milion și jumătate între 1970 și 1989. Și mai mulți de atunci au „ales libertatea” și au transformat româna într-o limbă vorbită pe toate continentele.



    În ultimii ani, unii emigranți mai vechi sau mai noi și-au publicat memoriile, alții au scris cărți și articole despre viața lor înainte și după pasul decisiv. Din toate aceste mărturii lipsește însă un capitol esențial, pregătirea plecării de către familia oprită ca zălog în țară și regăsirea cu cel rămas în Occident. „Cronica unei emigrări” completează în mod fericit acest spațiu vid și pune față în față emigrantul solitar, chinuit de îndoieli și incertitudini, pe de o parte, și familia rămasă la București, pe de altă parte. Toți cei care au trecut prin aceste încercări se vor recunoaște în portretul în oglindă din scrisorile soției: scrisorile lui Andi s-au pierdut, în schimb cele ale Crisulei și ale fetei lor, Monella, s-au păstrat și sunt publicate acum.



    (…) Ceea ce impresionează cel mai mult la lectura acestor pagini este seninătatea bine temperată a Crisulei, care îi permite să reziste și să depășească „istoria”, să transforme o situație existențială limită într-un imn de dragoste și de încredere în viitor. O carte importantă și necesară, fără echivalent în publicistica românească. (MATEI CAZACU)

  • Amintiri din Cotroceni ale unui fiu de "burghezo-moșier"
    42.00 LEI
    Epuizat din stoc

    Am scris această carte din dorinţa de a oferi atât celor apropiaţi (familiei, prietenilor), cât şi acelora pe care i-ar putea interesa aceste amintiri, o mărturie despre copilăria mea şi a generaţiei mele, despre greutăţile cu care s-a confruntat familia mea, la fel ca atâtea alte familii, într-o perioadă ,,grea” (folosesc un eufemism!), atunci când, în România, se instaurase un nou sistem politic, menit să  şteargă amintirile a ceea ce ,,a fost” şi să inducă false speranţe despre ce ,,va fi”.


           Am simţit nevoia să scriu şi să public aceste rânduri, cu speranţa nemărturisită că vor exista şi alte persoane, în special cele mai tinere, interesate de acele timpuri care au marcat profund destinul unor generaţii, inclusiv acela al generaţiei din care fac parte.


    Am selectat, în acest sens, cu precădere, acele întâmplări sau fapte mai relevante pentru dificultăţile cu care m-am confruntat datorită originii mele ,,burghezo-moşiereşti” şi am încercat să reproduc cât mai exact modul în care priveam pe atunci, copil sau adolescent fiind, noile ,,rânduieli sociale” în curs de edificare în România. Titlul lucrării este, cred, semnificativ în această privinţă.

  • Cancelaria
    16.65 LEI
    Epuizat din stoc

    „Cancelaria” este cartea de debut a unei scriitoare din Constanța, Simona Silvia Bădulescu, o carte scrisă sub forma unui jurnal, a unei răbufniri față de neajunsurile unei meserii pline de responsabilitate – cea de profesor.
    Veți putea pătrunde în universul adesea interzis al cancelariei, acolo unde cei pe mâna cărora încape educația generațiilor de mâine nu mai au secrete. Intrigi între colegi, situații umilitoare la clasă, lipsuri financiare – toate acestea dezvăluie adevărata situație a învățământului românesc, dată pe față de o profesoară ce nu mai are nimic de pierdut.
    O carte ușoară, plină de experiențe cel mult bănuite, niciodată confirmate.

  • Jurnal (vol. 1): Inceputurile unui exil indelungat (1940-1954)
    42.18 LEI
    Epuizat din stoc
    „La începutul anilor 1960 un informator aflat la Londra comunica ofițerilor de securitate din ambasadă că Ion Rațiu avea un jurnal în care consemna, printre altele, detalii despre întâlnirile cu diplomații români. Securitatea și-a dorit mult să-l obțină. S-au făcut planuri pentru a subtiliza măcar o parte din arhiva lui Rațiu și jurnalul său, ordinul de la București fiind «anchetați posibilit(atea) obținerii acestor mat(eriale) și faceți propuneri». După câteva zile, rezidența DIE din Londra a revenit cu un material amplu despre biroul lui Rațiu, «în spatele căruia își ascunde adevărata lui ocupație la Londra». De-a lungul anilor au fost sustrase documente, spre disperarea lui Ion Rațiu care nu înțelegea nici cum dispăreau, nici cine era implicat. Însă jurnalul, bine ascuns, a scăpat intact.” (Stejărel Olaru)
  • Niculae Filipescu. Insemnari (1914-1916)
    31.61 LEI

    Pavaza a conservatorismului si a partidului generat de acest curent, Filipescu vedea aceasta constructie ca pe un «complex de elemente» care cuprindea pe langa o doctrina si «niste traditii si niste norme de purtare». Pentru ca aceasta doctrina sa-si manifeste eficienta trebuia ca propaganda de partid sa nu fie o agitatie fara noima, care sa fie lovita de sterilitate... De aceea, el vedea calitatea de conservator ca pe o credinta, «pe cand pentru altii era un rol de jucat». Mai mult, in numele respectului pe care il datora acestei calitati, Filipescu propovaduia in randurile membrilor Partidului Conservator demnitatea de partid, preferand sa indure «in tacere criticile», decat sa coboare lupta de idei intr-o confruntare «cu acei barfitori la cestiuni personale». Adept al ideii de moralitate in politica, dezaproba capatuiala pe seama statului, alaturandu-i-se, in acest sens, batranului sef al partidului, Lascar Catargiu, care nu pregetase in 1888, pe cand era presedinte al Adunarii Deputatilor, sa propuna o lege care limita cumulul de functii, o practica obisnuita in timpul guvernarii Bratianu.  (Doru Dumitrescu)

  • Jurnal. Pagini regăsite (9 octombrie 1959 - 3 mai 1962)
    34.89 LEI

    După câteva zile am deschis și triat hârtiile din cei doi saci recuperaţi din holul apartamentului Eliade. Nu mică mi-a fost surpriza văzând că, printre ele, se aflau și numeroase pagini din Jurnal, pe care Eliade însuși le considera pierdute. După nesfârșite, românești peripeţii, conţinutul celor doi saci a ajuns la Biblioteca Judeţeană „Alexandru și Aristia Aman” din Craiova, prin implicarea directorului Lucian Dindirică. Prima exploatare a acestui fond o reprezintă chiar publicarea volumului de faţă, care, pentru prima dată, pune la dispoziţia publicului Jurnalul lui Mircea Eliade dintre 9 octombrie 1959-3 mai 1962, în versiune originală, editat știinţific și adnotat.(Cristian Bădiliţă)

  • Viața și aventurile unui cioban român în Bulgaria în vremuri de război. 1908–1918
    30.66 LEI
    Epuizat din stoc

    „Martor al unei epoci desfigurate de ură și resentimente, un cioban pornit din Muscel ne lasă în însemnările sale – neștiute de nimeni timp de o sută de ani – o radiografie a traumelor prin care trece o lume în vremuri de război. Destinele unor generații întregi se joacă la ruleta deciziilor pe care elitele politice le iau în momentele cruciale din istoria națiunii lor. Marele Război este o astfel de răscruce. Fie că au pariat corect, fie că au greșit, oamenii politici ai vremii sunt cei la care ne gândim atunci când judecăm trecutul. Ignorăm astfel soarta celor mulți, pe umerii cărora s-a sprijinit și ridicat o țară. Aventurierul Nicolae Șucu ne împinge, astăzi, să facem un exercițiu de imaginație și să privim altfel epopeea României Mari. Nu-i puțin lucru!“


    „Memoriile lui Nicolae Șucu se citesc ca un scenariu de western. Vedem cu ochii săi Bărăganul, bălțile Ialomiței și Dunării și mai ales Dobrogea, ținuturi de frontieră, cu locuitori puțini, cutreierate de haite de lupi și păscute de turme imense, unde oamenii își păzesc avutul și viața bizuindu-se pe bâta ciobănească, pe cuțit și revolver. Fire aventuroasă, eroul nostru se lasă sedus de atracția unui trai ușor. Însă vin anii războaielor – cele balcanice, apoi conflagrația mondială. Nicolae Șucu stă sub arme mai bine de cinci ani și ia parte la marile bătălii care vor desena harta Balcanilor. E martor al schimbării frontierelor, al mișcărilor de populație și al atrocităților care brăzdează epoca și spațiul geografic. Cu toate calitățile sale – e, fără îndoială, un om care știe să se descurce –, faptul că reușește să supraviețuiască vremurilor este, până la urmă, miraculos. Citindu-i povestea vieții, ne putem da seama că miraculoasă a fost, de fapt, supraviețuirea tuturor anonimilor prinși în vâltoarea acestei istorii.“ (DANIEL CAIN)


    Coperta: Șezătoare la Dobromir (jud. Constanța), la începutul sec. XX

  • Iacarii acrobati
    37.00 LEI
    Epuizat din stoc

    Cine sunt cei care sfidează înălţimile şi uimesc la spectacolele aviatice? De câtă muncă şi dăruire e nevoie pentru uluitoarele acrobaţii care redesenează cerul? Ne-o spun chiar ei, Iacării Acrobați, membrii singurei echipe independente de acrobație aeriană din România.


    Pentru aceşti maeştri ai aerului, perfecţiunea şi precizia absolută sunt deopotrivă năzuinţe și condiţii ale supravieţuirii. La originea neobişnuitului lor curaj e o cauză uşor de bănuit: fascinaţia pentru zbor. Însoţită în permanenţă, desigur, de multă adrenalină şi de vuietul acelui pericol care pândeşte orice clipă de neatenţie.


    Povestea lor este una a iniţierii, a visurilor împlinite, dar şi una a sacrificiilor necesare atingerii idealurilor. Aripile lor: Yak-52 TW, fabricate în România. Deviza lor: Totul pentru zbor! Totul pentru acest vechi vis al umanităţii pe care, cu multă îndrăzneală, l-au transformat într-o adevărată artă.


    Povestea Iacărilor Acrobați are două dimensiuni. Una personală, aceea a traseului iniţiatic pe care membrii grupului l-au parcurs de la descoperirea aspiraţiilor legate de zbor până la împlinirea acestora. Cealaltă dimensiune constă în descrierea motoarelor şi a elicelor Yak-urilor 52 TW, avioanele de producţie românească pe care le pilotează, dar şi în descrierea măiestriei necesare zborului acrobatic în formație. În plus, fotografiile realizate la spectacolele aviatice, care întregesc povestea, demonstrează cât de spectaculoasă este arta acrobațiilor aeriene.


  • Jurnal de idei
    47.57 LEI
    Epuizat din stoc

    Text stabilit de Thomas Kleininger, Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu, Sorin Vieru. Indice de nume și de lucrări de Victor Bârsan.


    A ține un „jurnal de idei“ a fost preocuparea constantă a lui Noica începând din 1939, anul primelor notații pentru viitorul Jurnal filozofic, publicat în 1944. Știm că până în 1958 umpluse nouă caiete cu însemnări și reflecții, caiete care s-au pierdut. În anii de detenție politică (1959–1964), Noica, desigur, n-a mai făcut însemnări. După moartea lui (1987), s-au găsit, pe lângă un caiet din 1958 abia început, șase caiete și agende acoperind perioada 1965–1987. Ele au fost descifrate și publicate sub titlul Jurnal de idei în 1990. Volumul de față reia cu minime modificări acea ediție.
    Notațiile Jurnalului – acumulări de atelier în vederea unor viitoare cărți, încercări succesive de definire și nuanțare a ideilor filozofice proprii, cugetări, aforisme, comentarii de lectură, însemnări autobiografice – dau simultan o impresie de policromie și coerență. Autorul își alimentează și verifică ideile-obsesie recurgând la cele mai diverse discipline, de la matematică și logică până la științele naturii, teologie sau arte, dar în desfășurarea aceasta speculativă există o perfectă armonie internă.
    Jurnalul de idei este cea mai bună introducere în gândirea lui Noica, în sistemul său filozofic și chiar în Weltanschauung-ul și psihologia sa.

  • Noapte buna, copii!
    25.47 LEI
    Epuizat din stoc

    Noapte bună, copii! a primit Premiul Naţional de Proză al Ziarului de Iaşi, Premiul pentru Proză al Uniunii Scriitorilor din România – filiala Timişoara şi premiul „Romanul anului 2010” acordat de revista culturală Tiuk! şi a fost tradus în Italia în 2016.


    După ani de emigraţie americană, Marius vine în România într-o vizită de afaceri. Dar nu doar atît. Ca dovadă, şi-a adus cu el un Chevrolet Corvette roşu, unul din visele materializate ale adolescenţei lui. Ceea ce nu ştie încă este că în fosta lui ţară nu-l aşteaptă doar amintirile luminoase şi plăcerea de a-şi etala prosperitatea şi succesul american, ci şi umbrele trecutului. 
    Noapte bună, copii! este un periplu în timp şi spaţiu prin partea întunecată a Los Angeles-ului, prin jocurile nu întotdeauna simple şi vesele ale copilăriei din satul bănăţean al bunicilor, printr-un alt sat, din Moldova, unde se cer încheiate socoteli vechi, prin lumea literară a Iaşiului, în care încearcă să supravieţuiască unul dintre tovarăşii de demult ai lui Marius, ultimul rămas în ţară. Iar în vîrtejul de întîmplări cînd tragice, cînd comice, apar cîteodată lucruri neînţelese şi înfricoşătoare.
    La începutul acestei istorii erau patru – patru copii care visaseră să ajungă Dincolo. Ca noi toţi, o întreagă generaţie care am tînjit şi mai tînjim încă după Tărîmul Făgăduinţei.


  • Zodia Cancerului. Jurnal 2012-2015
    44.40 LEI

    „Jurnalul lui Radu Vancu este o aventură intelectuală în sine. Mi s-a întâmplat rar să citesc notații atât de dense, atât de competente în zona culturală și atât de umane în cea emoțională. El confirmă un scriitor polivalent, unul dintre cei mai moderni și mai atotcuprinzători ai generației lui. Poet, universitar, activist cultural și civic, Radu Vancu pare unul dintre acei oameni cărora nimic din ce-i uman (și post-uman) nu le e străin.“ (MIRCEA CĂRTĂRESCU)


    „Dacă înainte de acest jurnal era doar credință, acum mi s-a transformat în convingere: poezia e un gen al biograficului – iar jurnalul e un gen al liricului. Tot ce e mai intens în noi intră aici. Iar această intensitate face, exact ca-n poezie, o dublă mișcare: pe de-o parte, ne falsifică viața, pe de alta, îi aduce adevărul decisiv. Din punctul acesta de vedere, mon semblable, mon frère, jurnalul acesta e doar un lung poem. Nici mai mult, nici mai puțin de atât.“ (RADU VANCU)

  • Jurnal scotian
    31.02 LEI
    Epuizat din stoc

    Scris de un preot român din diasporă, volumul Jurnal scoţian reuneşte o parte din textele de pe blogul cu acelaşi nume pe care Ioan-Florin Florescu a început să-l ţină, cu intermitenţe, după ce s-a mutat cu familia în Scoţia, în vara anului 2011. „Este un nume oarecum înşelător, pentru că nu e vorba de un jurnal propriu-zis şi nici nu este exclusiv «scoţian». Cred că cel mai bine l-aş putea defini ca un blog scris în Scoţia cu gîndul la România.” La mii de kilometri de casă, într-o lume în care cel mai mult îi lipseşte să vorbească româneşte, acest „român de pretutindeni”, cu minunatul său dar de povestaş, ne zice din cărţi şi din viaţă.


    „Cînd or să mi se termine toate poveştile personale, cînd n-o să mai am niciun fel de «inspiraţie», probabil că o să mă aşez la masă şi o să scriu simplu, fără să adaug, să interpretez sau să comentez ceva, un roman despre viaţa fratelui Padre: de la excepţionala sa coborîre din tren la Pojorâta, la venirea în Iaşi, la cariera lui de ziarist pentru Monitorul, la cea de preot navetist, la cea de redactor la Polirom, la cea de cercetător ştiinţific al Universităţii «Cuza» din Iaşi şi pînă azi, cînd am aflat întîmplător pe net că este preot misionar în Scoţia (plus că Dumnezeu ştie ce-o să se mai întîmple pînă voi scrie eu romanul). Am o mie de poveşti cu el, pe care – cu rare excepţii, deşi în ultima vreme nu ne-am văzut decît de două ori pe an – le spun aproape zilnic apropiaţilor mei. Dincolo de frăţia noastră, l-am considerat mereu un fel de samurai al creştinismului ortodox, alternînd perioadele de luptă cu cele de zen…” (Florin Lăzărescu)


    „Circulă pe internet un schimb de scrisori între un parlamentar care reprezintă o parte a diasporei românilor şi un român plecat de acasă şi stabilit, cu toată familia, în Scoţia. La prima vedere îţi vine să spui că aşa ceva nu există, că şi scrisorile, şi autorii lor sînt rodul unei ficţiuni care, desigur, exprimă o anumită realitate, tristă, dar ficţiune. Ei bine, nu. Există şi parlamentarul, şi românul plecat de-acasă, şi scrisorile lor. (...) Românul de pretutindeni care-i răspunde senatorului Viorel Badea este preotul ortodox Ioan-Florin Florescu. Scrisoarea preotului Florescu din Scoţia este aspră cu populismul şi demagogia celor care au inventat ziua românilor de pretutindeni din raţiuni politicianiste.” (Neculai Constantin Munteanu)

  • Dumnezeu s-a nascut in exil
    36.00 LEI
    -
Pagină
Your cart View Cart