Autori străini

Cine deschide Cartea pasilor are parte de o experienta initiatica. Doi poeti in care arde flacara duhului, Liliana Ursu, in rolul mentorului, si Laurentiu-Ciprian Tudor, ca discipol, stau impreuna la sfat de taina, punandu-si la cale si primenindu-si sufletele. (...) Pornind de la viziunea varstelor percepute ca niste harti ascunse (opt la numar), cu o cuprindere crescatoare din ce in ce mai ampla, Liliana Ursu il invita pe cititor sa calatoreasca impreuna cu ea in timp si spatiu, din copilarie in adolescenta, din tinerete si maturitate pana in trecutul apropiat. Succesiunea intrebarilor puse de Laurentiu-Ciprian Tudor nu urmeaza strict o ordine cronologica, fiind dictata, adesea, de imboldul afectiv, de spontaneitatea afinitatilor elective sau de o logica a intuitiei poetice. Ceea ce cucereste pe parcursul lecturii acestei carti atipice, in cel mai bun sens al cuvantului, este natura palimpsestica a expunerii. In destainuiri, Liliana Ursu include poeme, proze scurte, pagini de jurnal, dialoguri si solilocvii, scrisul ei deschizandu-se intr-un evantai de splendori artistice care ne taie respiratia. - Monica Pillat

Ediție îngrijită de Mihai-Răzvan Ungureanu

Golda Meir, prima femeie prim-ministru în Israel, a fost adulată și contestată deopotrivă. Autobiografia ei intitulată Viața mea a devenit imediat după publicare, în 1975, un bestseller. Și așa rămâne până astăzi, figurând în toate clasamentele comerciale, indiferent de epocă sau de referințe culturale. Însă nu este cartea doveditoare a unui succes, ci mărturia unei continue lupte.

„La un moment dat, mi-a spus: «Ați vrea să facem o fotografie, domnule senator?» Am răspuns onorat, «Da, doamnă», ușile s-au deschis, am ieșit din birou, iar fotografii, care așteptau, și-au pus aparatele în mișcare. Presupun că arătam îngrijorat pentru că, fără să-și ia ochii de la fotografi, mi s-a adresat: «Domnule senator, păreți atât de îngrijorat». I-am răspuns «Doamnă prim-ministru, mi-ați descris o imagine… Dumnezeule!», și ea mi-a zis: «Oh, nu vă faceți griji. Avem o armă secretă în conflictul nostru cu arabii…». M-am întors către ea, crezând că îmi va face o destăinuire, și am întrebat-o: «Care este aceasta, doamnă prim-ministru?». Mi-a spus: «Vedeți, noi nu avem unde să plecăm de aici».”

Joe Biden, Președintele SUA, după întâlnirea cu Golda Meir din 1973

Ediţie îngrijită, cronologie şi note de Marina Vazaca

Carnetele lui Albert Camus, cu notaţii şi însemnări aparent dezordonate, dar făcute cu consecvenţă începând de la 22 de ani şi până aproape de sfârşitul vieţii, oferă o imagine cât se poate de vie, în niciun fel trucată, a evoluţiei sale sufleteşti şi intelectuale, a demersului său creator şi, în acelaşi timp, o cheie a secretului tăriei sale de caracter, în ciuda fragilităţii fizice. Din perspectiva timpului, aceste notaţii se dovedesc a fi tot atâtea jaloane aşternute pe drumul pe care s-a înscris Albert Camus atunci când, „exilat din frumuseţea firească” de o istorie vrăjmaşă, a înţeles că poetul trebuie să devină în primul rând poet în acţiune. Şi, judecând după ceea ce consideră el demn de reţinut în scris, se pare că misiunea i-a devenit mai lesne de îndeplinit, pentru că lui nimic din ceea ce este omenesc nu-i era străin. (Marina Vazaca)

„Să sporeşti fericirea unei vieţi de om înseamnă să extinzi tragicul mărturiei lui. Opera de artă (dacă este o mărturie) cu‑adevărat tragică trebuie să fie cea a unui om fericit. Pentru că acea operă de artă va fi în întregime izvorâtă din moarte.” (Albert Camus)

„Problema este să dobândeşti măiestria de a trăi (de a fi trăit, mai degrabă) care să depăşească măiestria de a scrie. Iar la sfârşit, marele artist este mai înainte de orice un mare trăitor (înţelegându‑se că a trăi, aici, înseamnă şi a gândi despre viaţă – înseamnă chiar acest raport subtil dintre experienţă şi conştientizarea ei).” (Albert Camus)

„Cel care nu dorește nimic, nu speră nimic și nu se teme de nimic nu poate fi artist.” (A.P. Cehov)

„Burghezia ține mult la așa‑numitele tipuri «pozitive» și la romanele cu finaluri fericite, întrucât ele îi alimentează ideea că poți să acumulezi capital și să‑ți păstrezi neprihănirea, poți să fii o fiară sălbatică și totodată fericit.” (A.P. Cehov)

„Dacă ne-am săturat de propriul nostru materialism, trebuie spus că până și cel mai neînsemnat scriitor rus are un respect înnăscut față de spiritul uman. […] Profunzimea prozei rusești, dar și sentimentul de disperare vin din faptul că nu există un răspuns definitiv, că viața, dacă este examinată cu onestitate, înseamnă întrebare după întrebare și că aceste interogații deznădăjduite trebuie lăsate să răsune iar și iar după ce povestirea sau romanul s-a încheiat. Poate că scriitorii ruși au dreptate; fără îndoială, ei văd mai departe decât noi. Dar poate că și noi vedem ceva ce lor le scapă: vocea protestatară din literatura noastră e vocea unei vechi civilizații, care a sădit în noi instinctul de a ne bucura și de a lupta mai degrabă decât de a suferi și de a înțelege.” (Virginia Woolf)

„Ca artist, Cehov nici măcar nu poate fi comparat cu scriitorii ruși de dinaintea lui – cu Turgheniev, cu Dostoievski sau cu mine. Cehov are propriul lui stil unic, ca al pictorilor impresioniști. Te uiți cum, parcă la întâmplare, pictează cu culorile care-i sunt la îndemână, iar acestea par să nu aibă nici o legătură între ele. Dar, dacă te îndepărtezi puțin și privești, impresia e completă: ai în față o imagine strălucitoare și irezistibilă a naturii. Și încă un semn evident că Cehov e un adevărat artist: îl poți reciti de mai multe ori.” (Lev Tolstoi)

Muzica are atâtea calități spirituale, încât nu ar trebui să ne surprindă faptul că numeroși compozitori au avut o credință puternică. Și totuși acesta este un subiect rareori adus în discuție în biografiile marilor muzicieni și compozitori. Oamenii ascultă muzică, citesc despre muzicieni și pot studia literatura muzicală ani de zile, fără a cunoaște ceva despre credința creștină a marilor muzicieni.

O ediție complet revizuită și mult îmbogățită a volumului Dostoievski văzut de contemporanii săi, care s-a bucurat de o foarte bună primire la apariția sa, în 2014. Cele 47 de mărturii grupate în 11 secțiuni și o anexă descriu etapele evoluției unei personalități depășind cu mult limitele unui „simplu” literat, pentru a alcătui portretul unui eroic căutător al adevărului și al lui Dumnezeu, nemuritor nu doar prin dramatismul personajelor pe care le-a creat, ci și prin puterea unică de transfigurare a ideii de suferință și de sacrificiu.

„Leonard Mlodinow a înfăptuit imposibilul. A alcătuit cu măiestrie un portret pătrunzător, intim și emoționant al lui Stephen Hawking, una dintre cele mai mari minți ale timpului nostru, tratând totodată perfect riguros aspectele ținând de fizică. Hawking ar fi fost mândru de această carte.“ — MICHIO KAKU

Puțini oameni de știință sunt atât de cunoscuți marelui public ca Stephen Hawking. La făurirea imaginii sale, devenită arhetipală la fel ca a lui Einstein, au contribuit, pe lângă cercetările revoluționare din cosmologie, cărțile de popularizare vândute în zeci de milioane de exemplare, dar și curajul și tenacitatea cu care Hawking și-a înfruntat boala – imobilizat în scaunul cu rotile, incapabil să vorbească, păstrând legătura cu cei din jur doar prin mișcarea ochilor, mimică și vocea unui computer.

Prieten cu Hawking vreme de cincisprezece ani, coautor împreună cu el la două cărți, fizicianul american Leonard Mlodinow povestește amintirile colaborării lor dezvăluind firea intimă a unui personaj fragil și în același timp robust, stoic, dar și plin de vitalitate, uneori sarcastic, dar în fond tandru, profitând de izolarea adusă de boală, dar căutând mereu relațiile umane. În paralel, Mlodinow reconstituie în termeni simpli și intuitivi evoluția spectaculoasă, timp de cinci decenii, a ideilor cosmologice ale lui Hawking concentrate asupra întrebărilor fundamentale: Cum a început universul? De ce există un univers? De ce legile naturii sunt așa cum sunt?

Un suspect neobisnuit. Uluitoarea poveste adevarata a unui Robin Hood al zilelor noastre Stephen Jackley era un tanar student britanic, cand a inceput criza financiara globala in 2007. Coplesit de indiferenta crescanda fata de egalitatea economica, el a devenit obsedat de ideea de a-si asuma rolul lui Robin Hood.

In Pasi prin lume, Reeve isi rememoreaza copilaria intr-o familie cu venituri medii din vestul Londrei, precum si anii turbulenti ai adolescentei, care s-au incheiat din fericire cu angajarea sa ca ucenic in redactia saptamanalului The Sunday Times. Acesta a fost momentul in care a devenit pasionat de jurnalismul de investigatie, pasiune care avea sa-l poarte ulterior prin cele mai ascunse si periculoase colturi de lume.

În Europa anilor ’30, moravurile, eliberate de orice constrângere, încurajează aventurile amoroase. Libertatea relaţiilor este obiectul unui adevărat cult, iar artiștii și intelectualii se numără printre cei mai înfocaţi adoratori ai ei. Trecând de la scriitori la pictori, de la filosofi la regizori și vedete de cinema, Florian Illies zugrăvește o istorie alternativă a epocii interbelice, cea a iubirilor și a legăturilor pasionale din lumea culturală, surprinse în desfășurarea lor tumultuoasă: Brecht și numeroasele femei din viaţa sa, Picasso și iubitele lui, Sartre și Simone de Beauvoir, F. Scott Fitzgerald și Zelda, Henry Miller și Anaïs Nin, Dalí și Gala, Marlene Dietrich și Josef von Sternberg… La Berlin sau la Paris, în Ticino sau pe Riviera, protagoniștii acestei istorii agitate își trăiesc poveștile de dragoste cu frenezie, uneori cu disperare, în timp ce norii războiului se adună tot mai ameninţător la orizont după Marea Criză Economică și venirea la putere a naziștilor în Germania.

Ediție îngrijită, prefață și note de Clyde S. Kilby

„Lewis avea credința că zilele și talentul cuiva nu-i sunt date pentru cheltuiala proprie, ci trebuie folosite, cu toată smerenia, potrivit voinței lui Dumnezeu. Și-a mortificat carnea, deși detesta ce făcea. Se pare că nici nu-i dădea prin minte că aceste scrisori ar putea fi publicate, ocupându-și astfel locul alături de celelalte scrieri creștine ale sale… Nu sunt niște scrisori «literare». Există foarte puține descrieri ori amintiri, rafinament, spirit sau sentiment,ba chiar și foarte puține reflecții. Regăsim doar o mică parte din interesul de-o viață al lui Lewis pentru fantezie, bucurie, Sehnsucht. Interesele lui academice și cărturărești sunt menționate numai în treacăt.

Tema evidentă a acestor scrisori e reprezentată de încurajările și îndrumarea spirituală, și în asta constă în primul rând valoarea lor… Ca în toate celelalte cărți ale sale, Lewis se menține pe muchia de cuțit dintre sentimentele noastre și o practică absolută și continuă a creștinismului.“ — CLYDE S. KILBY

Craig Brown, autorul premiat al cărții „Ma’am Darling: 99 Glimpses of Princess Margaret”, revine cu o biografie fascinantă, amuzantă și bine documentată despre The Beatles, trupa care a marcat din punct de vedere muzical, și nu numai, frumoșii ani 1960.

„The Beatles. O istorie” urmărește fuziunea, aparent întâmplătoare, a celor patru elemente-cheie care au alcătuit trupa The Beatles: foc (John Lennon), apă (Paul McCartney), aer (George Harrison) și pământ (Ringo Starr). De asemenea, spune poveștile bizare și adesea nefericite ale oamenilor care au intrat pe orbita membrilor formației, cum ar fi Fred Lennon, Yoko Ono, Maharishi Mahesh, mătușa Mimi, Helen Shapiro, escrocul Magic Alex, John Riley, ciudatul lor dentist, și polițistul Norman Pilcher, dușmanul lor ratat.

John Updike i-a comparat cu „soarele care răsare în dimineața de Paște“. Bob Dylan le-a făcut cunoștință cu drogurile. Ducesa de Windsor i-a adorat. Noël Coward i-a disprețuit. J.R.R. Tolkien i-a respins. The Rolling Stones i-a copiat. Leonard Bernstein i-a admirat. Nimeni nu a rămas neatins de muzica The Beatles. Însăși Regina Elisabeta a II-a a spus la aniversarea nunții sale de aur: „Gândiți-vă ce am fi ratat, dacă nu i-am fi ascultat niciodată pe The Beatles.“

Această biografie reprezintă un amestec caleidoscopic de istorie, etimologie, pagini de jurnal, autobiografie, scrisori ale fanilor, eseuri, vieți paralele, liste de petreceri, diagrame, interviuri, anunțuri și povești. Fiecare pagină amintește de efervescența anilor 1960, o epocă senzațională și inconfundabilă.

La publicarea din Franța, în 2008, Anii a fost primită cu surprindere. Deși Annie Ernaux era deja de decenii o scriitoare iubită și premiată, Anii a reprezentat, în mult feluri, un nou început: atât un volum de memorii al unei întregi generații, dar și povestea unor oameni ce-și relatează istoria unică. Poate de aceea naratoarea cărții evită pronumele „eu", alegând să folosească „noi". Anii este o rememorare a perioadei 1941-2006, realizată cu ajutorul senzațiilor trecute și prezente, al fotografiilor, cărților, cântecelor, radioului, televiziunii, reclamelor, știrilor, totul contrastând cu însemnările de jurnal adunate de-a lungul a șase decenii.

Shannon Lee este fiica bine-cunoscutului maestru al artelor martiale chinezesti si actor de film Bruce Lee. Folosind invataturile intelepte ale tatalui sau, autoarea analizeaza cu franchete si simplitate evenimente importante ale vietii ei, obstacole si provocari pe care le-a depasit, in care cititorul se va putea, de asemenea, recunoaste.

În cele mai întunecate zile ale istorie, Magda Hellinger a ales să lupte pentru viață. Cu orice preț.

„Nu puteam să le salvez pe toate, dar am reuşit să salvez câteva, măcar pentru încă o zi.” 

Anne Frank este un nume familiar chiar și pentru cei care nu au citit Jurnalul. Îl poartă străzi, școli de pe toate meridianele. Îl poartă mult vizitatul muzeu din Amsterdam și fundația care l-a organizat în imobilul unde se afla Anexa secretă.

Anne Frank și jurnalul ei figurează pe mai toate listele de excelență ale veacului XX privitoare la personalități și la cărți – Cei mai importanți oameni ai secolului, Cele mai bune cărți publicate în secolul XX, Operele literare definitorii pentru același secol, ca să numim doar câteva din multele topuri stabilite de specialiști, de ziariști ori chiar de marele public.

Din 1947, când s-a publicat pentru prima oară în Țările de Jos, Jurnalul Annei Frank a fost tradus în peste 70 de limbi. S-a vândut în întreaga lume în peste 30 de milioane de exemplare.

La celebritatea Jurnalului au contribuit neîndoielnic adaptările sale teatrale și cinematografice, faptul că a devenit materie de studiu în multe școli din lume, că a fost obiectul unor analize subtile, dar și ținta unor vehemente atacuri.

Anne Frank a lăsat cea mai frapantă mărturie umană din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mai mult, a dat un chip, o voce, un nume milioanelor de victime inocente – fără chip, fără voce, fără nume – ale barbariei naziste. Anne Frank nu e o simplă autoare; împreună cu cartea ei, a devenit un simbol.

Shakespeare este un nume atât de cunoscut, încât avem impresia că știm deja totul despre el. În realitate, în ciuda secolelor de legende, jumătăţi de adevăr și chiar minciuni sfruntate și în ciuda zecilor de mii de studii, despre omul din spatele capodoperelor pe care le-a scris nu se știe mare lucru. În căutarea acestuia, Bill Bryson ne poartă pe drumurile desfundate ale Angliei elisabetane, aducând la viaţă locurile și personajele care l-au inspirat pe Bard. Pe parcurs, ne prezintă nu doar aspectele anecdotice ale contextului istoric și ale textelor acestuia, ci și chestiuni controversate ca existenţa lui Anne Whateley, presupusa lui logodnică, sau teoriile conspiraţiei legate de paternitatea scrierilor sale. Cernând și discernând informaţii din surse extrem de variate, volumul repune în scenă lumea în care a creat William Shakespeare, unul dintre cei mai faimoși și totodată cei mai enigmatici oameni ce au trăit vreodată – și totul în stilul antrenant și savuros care este marca inconfundabilă a lui Bill Bryson.

În poveştile sale captivante desprinse din experienţa de psihoterapeut, Irvin D. Yalom se dovedeşte încă o dată un explorator neobosit al minţii umane, parcurgând, împreună cu pacienţii, calea spre transformare. Terapia devine efort de vindecare în dublu sens. Desfăşurarea de personaje e impresionantă şi stă mărturie pentru privirea pasionată de detaliu şi de profunzime a autorului. Patru femei se desprind din mulţimea celor care se caută pe sine şi capătă contur în însăşi biografia psihoterapeutului, fiecare cu o nouă lecţie de viaţă: Paula, „curtezana morţii", bolnavă de cancer, dar niciodată învinsă de boală; Myrna şi noile semnificaţii ale încrederii dintre medic şi pacient; Magnolia, cu iscusinţa ei de a-i alina durerea psihoterapeutului; şi mama, cea capricioasă, dominatoare, excesiv de iubitoare şi totodată critică faţă de fiul ei. E o explorare îndelung stăruitoare în mintea şi inima unui medic care învaţă că fiecare om înseamnă o nouă călătorie. Uneori, chiar mai multe.

Alpinistul nepalez Nims Purja a reusit sa escaladeze toate cele paisprezece varfuri de peste 8.000 de metri din muntii Himalaya si Karakorum in mai putin de sapte luni, recordul anterior fiind de aproape opt ani. In acest memoir palpitant, Purja dezvaluie cum experienta sa de viata din Nepal si antrenamentul ca soldat in unitatile de elita ale Armatei Britanice i-au permis sa duca la bun sfarsit o misiune pe care putini o credeau realizabila. Planificarea si perseverenta, leadershipul si cooperarea l-au ajutat sa obtina unele dintre cele mai mari performante din domeniul alpinismului, inclusiv prima ascensiune pe timp de iarna a muntelui K2 din Pakistan, pe care a finalizat-o in ianuarie 2021.

Regina Elisabeta a II-a si Marilyn Monroe: doua personalitati puternice, adulate si uneori controversate, insa aflate mereu in atentia publicului. Ideea ca drumurile lor s-ar putea intersecta ar fi parut oricui iluzorie, insa Marilyn si-a dorit-o cu ardoare si, atunci cand Marilyn isi dorea ceva, Marilyn obtinea. Prilejul i s-a ivit in vara anului 1956, cand actrita si sotul ei, dramaturgul Arthur Miller, au petrecut patru luni in Londra pentru turnarea peliculei Printul si dansatoarea, alaturi de o alta mare vedeta a filmului si teatrului, Laurence Olivier. Intre solicitarile platoului de filmare, curiozitatea uneori agresiva a presei si disputele acide cu Laurence Olivier, care initial s-a opus oricarei intalniri intre actrita si suverana, Marilyn a stiut sa-si urmareasca visul cu staruinta. "Regina are o inima calda", a declarat ea dupa cele cateva minute in care a vorbit cu Elisabeta a II-a. Ce si-au spus?

De la cele mai dificile escalade din Alpi până la ascensiunile în premieră pe Annapurna, Makalu sau pe piscurile amețitoare ale Anzilor, aventurile legendarului alpinist Lionel Terray seduc cititorul prin măiestria stilului și prin întâmplările insolite sau dramatice ale protagoniștilor. Și totuși, această carte, faimoasă prin unicitatea ei, nu este (doar) despre munți. Este în primul rând o carte despre viață. Pentru autorul ei, alpinismul nu este un hobby, nici o simplă pasiune: este o revoltă, o artă, e libertatea însăși, evadarea dintr-o viață ternă în care fiecare se prostituează – așa cum remarcă el undeva – pentru a-și câștiga mijloacele de trai.

Richard Feynman a fost figura cea mai pregnantă a fizicii din a doua jumătate a secolului XX; a devenit un simbol al ştiinţei, aşa cum fusese Einstein la începutul secolului. Celebritatea lui Feynman se explică prin contribuţiile sale fundamentale la dezvoltarea fizicii teoretice, prin capacitatea de a sesiza esenţialul în probleme ţinând de un spectru formidabil de larg – informatică, inginerie, biologie –, prin talentul de a explica simplu şi neconvenţional lucruri care pentru alţii rămân de nepătruns şi, nu în ultimul rând, prin forţa magnetică a personalităţii sale.Urmărind biografia ştiinţifică a lui Feynman, Omul cuantic spune povestea fizicii din a doua jumătate a secolului XX, de la crearea electrodinamicii cuantice până la intrarea în scenă a cuarcilor. În cartea lui Lawrence Krauss, aventurile cercetărilor lui Feynman se împletesc cu aventurile vieţii sale nonconformiste, dominată de refuzul tranşant de a urma cărările bătătorite.

Prin Povestea vietii mele, magistralul Benjamin Franklin ne introduce in lumea Americii coloniale de secol XVIII. Sinceritatea cu care omul de stiinta dezvaluie detaliile vietii sale este cuceritoare si memorabila, iar lectiile de viata pe care ni le impartaseste sunt la fel de pretioase si acum. De origini umile (fiu al unui lumanarar), Franklin a reusit sa se distinga inca din adolescenta prin sarguinta, cumpatarea si firea sa intreprinzatoare.

In vremea sa, Franklin era extrem de cunoscut si de influent in Europa. A organizat prima biblioteca publica din America si a contribuit la infiintarea Universitatii din Pennsylvania. Din 1785 pana in 1788, a indeplinit functia de guvernator al statului Pennsylvania. Spre sfarsitul vietii, si-a eliberat propriii sclavi si a devenit un abolitionist convins.

Cuvânt înainte de Andrzej Szpilman / Epilog de Wolf Biermann

Premiul pentru cea mai bună carte a anului 2000 acordat de revista Lire • Jewish Quarterly-Wingate Literary Prize în 2000 • Marele premiu al cititoarelor revistei Elle în 2002 • Inclusă pe listele celor mai bune cărți ale anului 1999 din publicațiile Los Angeles Times, Boston Globe, The Sunday Times, The Guardian, The Economist, Library Journal • Cartea care a stat la baza filmului omonim regizat de Roman Polański, distins cu Palme d’Or și cu premiul BAFTA pentru cel mai bun film în 2002 și cu trei premii Oscar în 2003 (cel mai bun scenariu adaptat, cel mai bun actor – Adrien Brody, cel mai bun regizor) • Traduceri în 38 de limbi

Publicată în Polonia în 1946 și apoi interzisă de autoritățile comuniste, povestea pianistului și compozitorului evreu Władysław Szpilman despre lupta pentru supraviețuire în ghetou și, mai apoi, într-o Varșovie distrusă, stă, prin valoarea sa documentară și umană, alături de cele mai cunoscute evocări ale Holocaustului. În septembrie 1939, al Doilea Război Mondial începea cu invadarea Poloniei. Tânărul pianist susținea pe 23 septembrie, la radio, un recital cu lucrări de Chopin, în zgomotul bombelor germane. Încă nu știa că aceea era ultima transmisiune în direct înainte de distrugerea stației de emisie de la Radio Polonia. Avea să se întoarcă în studio în ianuarie 1945, imediat după eliberarea Varșoviei, și să reia recitalul Chopin din 1939. În acest răstimp, Władysław Szpilman pierdea tot ce poate pierde un om în vremuri de ură, frică și război.

Cartea aceasta nu este o poveste banala despre parfumul Miss Dior. Nu este nici macar o relatare despre cum a aparut Miss Dior pe piata. Ea este mai mult decat atat. Ea inseamna cunoastere, sensibilitate, pasiune. Ea prezinta viata complexa si fascinanta a Catherinei Dior, sora marelui creator de moda Christian Dior si cea care a inspirat crearea celebrului parfum si – de ce nu? – a celebrei rochii Miss Dior. 

Catherine Dior a fost una din eroinele Rezistentei Franceze din cel de-al Doilea Razboi Mondial. A iubit Franta, a fost o sustinatoare a lui de Gaulle si a stiut ca, pentru libertatea lui, un om trebuie sa lupte. Iar ea a luptat. Cu armele ei. Si pentru asta a suportat consecintele torturilor in celulele Gestapo-ului, a fost deportata in mai multe lagare de concentrare din Germania, a purtat cu ea, de-a lungul vietii, dureri teribile la solduri, spate si picioare (pricinuite de lunile de munca fortata si de marsul mortii), a suferit de artrita cronica si reumatism. Iar meritele ei au fost recompensate cu nenumarate decoratii si medalii, primite din partea guvernelor francez, englez si polonez. 

Dupa razboi, viata ei s-a impartit intre iubire si responsabilitate. Intre iubirea pentru oameni si flori si responsabilitatea fata de mostenirea lasata de fratele ei, Christian, lumii intregi. Catherine a trait discret, demn, fara sa epateze si fara sa ceara nimic. A vrut doar sa arate lumii ca o viata demna poate fi traita in liniste, discretie si iubire.

O sa va cam usture a fost fenomenul editorial al secolului, o carte citita de multe milioane de persoane, adorata de cel putin o jumatate dintre acestea si transformata intr-un serial TV de succes. Dar a fost doar o parte din poveste. Amuzanta, teribil de emotionanta si umila, Nedoctoriciteste despre ce se intampla cu un medic dupa ce-si pune halatul in cui, dar medicina refuza sa renunte la el.

Una dintre cele mai impresionante imagini din secolul trecut înfățișează doi băieți, doi prinți care merg în urma sicriului mamei lor, în timp ce întreaga lume îi urmărește cuprinsă de tristețe – și de teamă. După ce Diana, Prințesa de Wales, a fost condusă pe ultimul drum, miliarde de oameni s-au întrebat ce era în mintea și în sufletul lor – și cum avea să fie viața lor mai departe.

Aceasta este povestea a ceea ce a urmat pentru Harry.

„Rezervă” este o carte de o onestitate necruțătoare, plină de dezvăluiri, revelații și lecții de viață cu greu învățate despre eterna putere a iubirii de a învinge suferința.

Daniel Tammet este unic printre oamenii care se confruntă cu dificultăți din spectrul autist în sensul în care este capabil să trăiască independent și să ne explice ce se întâmplă în mintea sa.

Vede numerele sub forma unor forme, culori sau texturi și poate efectua calcule matematice complexe în minte. Poate învăța o limbă străină de le zero în doar o saptămână. A fost diagnosticat cu sindromul savantului, o condiție extrem de rară care îi conferă puteri mentale extraordinare, precum cele portretizate de Dustin Hoffman în filmul Rain Man.

„Născut într-o zi albastră” este o carte fascinantă și plină de inspirație care explorează ce înseamnă să fii special și ne oferă insight-uri despre ce anume ne face pe toți umani – și anume mințile noastre.

Seria cuprinde scrisori expediate de Anais Nin, Frida Kahlo, Marcel Proust, Mae West, J.M. Coetzee, Papa Pius al II-lea, Henry Miller, Georgia O'Keeffe si multi altii. Noua compilatie a lui Shaun Usher abordeaza, din perspective diverse, de la cea stiintifica la cea care reveleaza o dimensiune a misterului, unul dintre cele mai discutate, mai arzatoare si mai controversate subiecte: sexul. De la flirturi inocente si sfaturi in dragoste pana la declaratii fara perdea si scene interzise, aceste povesti de alcov, din perioada Renasterii italiene pana in prezent, vorbesc despre importanta si firescul sexualitatii.

Testamentul intelectual si afectiv al lui Edgar Morin, sociolog, parinte al gandirii complexe ca metoda de cunoastere a socialului si unul dintre cei mai importanti intelectuali publici francezi, in varsta de 101 ani.