Autori străini

„Dragoste la prima vedere, Kafka-style." John Banville

„Pentru mine, cel mai bun mod de viață ar fi să stau încuiat, cu lucrurile necesare scrisului și cu o lampă, în ultima încăpere a unei hrube vaste. Mâncarea ce mi s-ar aduce ar fi depusă de fiecare dată la mare distanță de odaia mea, dincolo de ușa cea mai îndepărtată a hrubei. Drumul într-acolo ar fi singura mea plimbare și l-aș parcurge în halat, trecând pe sub toate bolțile hrubei. Apoi m-aș întoarce la masa mea, aș mânca încet și cu băgare de seamă și aș reîncepe numaidecât să scriu. Ce aș scrie atunci! Din ce profunzimi aș smulge rândurile mele! Fără efort! Căci maxima concentrare nu cunoaște efortul. Numai că poate n-aș face asta mult timp, iar la primul eșec, pesemne inevitabil tocmai într-o asemenea situație, aș izbucni într-un grandios acces de demență.
Ce zici, iubito? Să nu te ții departe de locuitorul hrubei! "

„Tribulațiile relației dintre el și Felice au căpătat, în cele din urmă, forma romanului Procesul." Elias Canetti

Dacă psihoterapia ne dă șansa unei ,,existențe examinate”, atunci volumul autobiografic - Călătoria către sine - al lui Irvin D. Yalom ne oferă ceva în plus. Imaginea de cealaltă parte a oglinzii, parcursul psihoterapeutului, cu încercările, cu punctele de cotitură, iubirile și îndoielile, dar și momentele de ,,Evrika!”. Yalom se dezvăluie cititorului prin acest demers introspectiv curajos și profund umanist:psihiatrul, asemeni tuturor, traversează aceleași distanțe în drumul către sine.

În 2001, Sharon Stone a suferit un accident vascular cerebral masiv. În această carte povestește atât despre cum și-a revenit în mod miraculos cu ajutorul meditației, dar și amănunte revelatoare din viața și cariera ei.

De-a lungul acestor pagini intime, la fel de sincere ca o conversație personală, Stone vorbește despre rolurile sale esențiale, despre prieteniile care i-au schimbat viața, despre cele mai mari dezamăgiri și realizările ei cu adevărat importante. Dezvăluie cum a trecut de la o copilărie plină de traume și violență la o carieră într-o industrie care, în multe privințe, a fost ecoul acelorași agresiuni, sub paravanul banilor și al farmecului. Descrie puterea și sensul pe care le-a găsit în copiii ei, în acțiunile de ajutorare și cum a luptat pentru a-și găsi nu doar adevărul interior, ci și dragostea familiei.

Uluitorul volum de memorii al lui Paul Kalanithi reprezintă cronica emoționantă și lucidă a transformării unui student la medicină, idealist și entuziast, într-un neurochirurg de succes, cu o carieră importantă în față, apoi în pacient și în tatăl care trebuie să-și înfrunte propria moarte.

La treizeci și șase de ani, Paul Kalanithi a descoperit că suferă de cancer la plămâni. A fost începutul unei schimbări radicale: medicul care trata pacienți în fază terminală se transformă în pacientul care luptă să trăiască.

O biografie electrizantă a unuia dintre oamenii de știință extraordinari din secolul XX și a lumii pe care a creat-o.

Telefoanele inteligente din buzunarele noastre și computere asemănătoare cu creierul. Ciudățeniile teoriei jocurilor și biologie evoluționistă. Arme nucleare și nave spațiale care se autoreproduc. Toate poartă amprenta unui om remarcabil și totuși în mare măsură lipsit de recunoașterea meritelor sale: John von Neumann.

Lumea interioara a unui titan al literaturii clasice ruse ni se dezvaluie cu sinceritate si fara ocolisuri in Spovedania lui Lev Nicolaevici Tolstoi. Descoperim un om cu educatie superioara, cultivat, dar framantat de nelinisti spirituale si de o indoiala care il macina launtric, aducandu-l pe marginea prapastiei.

Tolstoi analizeaza intrebarile fundamentale ale omenirii in raport cu divinitatea, doreste sa afle care este menirea lui in aceasta lume si de ce a fost creat. Avem de-a face cu relatarea unei chinuitoare calatorii spirituale a unui om care la un moment dat a incetat sa creada in Dumnezeu si a pornit pe ceea ce el insusi considera a fi o cale gresita, un drum al orgoliului, al placerilor desarte, care nu duc nicaieri.

De fapt, autorul se afla in cautarea sensului propriei existente si al vietii in ansamblul ei, iar marturia sa poate sluji drept punct de plecare pentru o reflectie sincera si lucida asupra credintei si sistemului de valori personale.

Povestea de viață a doctorului Horst Joseph Hermann urmărește destinul unei familii, întins pe trei generații, și va impresiona pe oricine știe câte ceva despre viața din România comunistă, dar și pe iubitorii de drame și aventuri caracteristice lumii moderne.

Relatarea alertă și plină de emoție pictează un tablou viu colorat al copilăriei autorului în Sibiul postbelic, fără a ocoli urmările războiului și ale schimbării de regim asupra oamenilor simpli. Sunt poate cele mai luminoase pagini ale cărții, căci biografia tânărului energic și tenace, devenit medic stomatolog, va lua curând o turnură mult mai complicată. Emigrat în Germania, își construiește acolo o carieră respectabilă, însă dificultățile din viața socială și personală – discriminarea, căsătoria eșuată, suferința că nu-și poate vedea și proteja copilul – îl împing să cutreiere lumea în căutarea unui loc al său, unde să trăiască liniștit. Locul acela se dovedește a fi, până la urmă, tot România, unde doctorul Hermann se întoarce la scurt timp după Revoluția din 1989, încheind un cerc profund dramatic al vieții sale.

"Un tablou complet al gândirii lui Dalai Lama și al viziunii sale despre lume." – Publishers Weekly

O poveste șocantă, dar și o sursă de inspirație — prima biografie oficială a lui Dalai Lama scrisă de un cunoscut erudit tibetan.

Cartea redă odiseea uluitoare a lui Dalai Lama: pornind dintr-un sat izolat din Tibet, a ajuns în postura de lider spiritual și politic al uneia dintre cele mai profunde și complexe tradiții culturale din lume. Autorul arată că, pe lângă extraordinarele abilități politice ale lui Dalai Lama, surprinzătoare sunt și practicile sale spirituale, cu rădăcini în magie, viziune și profeție — multe dezvăluite pentru prima dată în acest volum.

„Impresionantă prin claritate, această biografie este cea mai detaliată și exactă de până acum (…) și se încheie cu o previziune pătrunzătoare a moștenirii celui de-al 14-lea Dalai Lama, precum și o evaluare lucidă a provocărilor cu care se va confrunta succesorul său." - New York Times Book Review

„Norman îi face un portret bine documentat acestui personaj respectat în întreaga lume pentru bucuria, generozitatea și compasiunea sa; (...) o privire cuprinzătoare asupra lui Dalai Lama și a lumii sale tumultuoase." – Kirkus Review

ALEXANDER NORMAN l-a cunoscut pe Dalai Lama cu 30 de ani în urmă. De atunci, a colaborat cu liderul tibetan pentru scrierea mai multor cărți, inclusiv a autobiografiei Libertate în exil, și este și autorul unei apreciate istorii a liderilor spirituali tibetani. A scris și discursuri pentru Dalai Lama și este președintele asociației de caritate Help Tibet, cu sediul la Londra.

„Gonçalo M. Tavares a dat buzna pe scena literară portugheză înarmat cu o imaginaţie cu totul originală, care a depăşit toate graniţele tradiţionale ale imaginarului. Acest lucru, combinat cu un limbaj întru totul aparte, în care se amestecă invenţia îndrăzneaţă cu o stăpânire desăvârşită a colocvialului, înseamnă că nu exagerăm când afirmăm că există un înainte şi un după Gonçalo M. Tavares.” (JOSE SARAMAGO).

„Gonçalo M. Tavares este un scriitor care nu seamănă cu niciunul pe care l-aţi citit până acum. Are un dar – la fel Flann O’Brien, Kafka sau Beckett – de a dezvălui căile prin care logica poate sluji la fel de loial atât nebunia, cât şi raţiunea. Poate cărţile lui par sumbre şi supărătoare, dar, tocmai din acest motiv, sunt captivante aşa cum numai opera unui artist cu forţa originalităţii poate fi.” (MARK 0′ CONELL, The NewYorker)

„Aceste texte au apărut după ce am scotocit direct în memorie în căutarea unei mici experiențe reprezentative; am dat, fără să mă gândesc, peste convingeri formate despre cărți citite cu mulți ani în urmă, cu care am pierdut și apoi am reluat legătura grație altor lecturi, am urmărit intuiții neașteptate, produse de aceeași nevoie de a scrie, am ajuns la concluzii abrupte din cauza spațiului de acum epuizat. În fine, a fost un exercițiu nou: de fiecare dată coboram în grabă găleata în interiorul unui abis întunecos al minții mele, trăgeam în sus o frază și așteptam cu neliniște să urmeze altele." Elena Ferrante

„Rebelă arată că dinamica onoare-ruşine şi sistemul care le acordă bărbaţilor dreptul de supraveghere marchează în continuare viaţa de zi cu zi a femeilor saudite şi universul lor moral printr-un amestec complex de elemente psihologice, culturale şi religioase. Sauditele merită să aibă opţiuni mai bune şi mai sigure pentru viitorul lor.” (Ayaan Hirsi Ali)

Dacă ai râs vreodată la poveștile vesel-mizantrope ale lui David Sedaris, ai fi tentat să crezi că știi ce te așteaptă în Calypso. Greșit.

Când își cumpără o casă pe plajă, într-o zonă de coastă din Carolina, Sedaris are în minte concedii lungi și relaxante, petrecute jucând jocuri de societate și bronzându-se în compania celor pe care îi îndrăgește mai mult. Iar viața în Sea Section, cum și-a botezat el casa de vacanță, se dovedește a fi exact atât de idilică pe cât și-a imaginat-o, cu excepția unei mici revelații: e imposibil să pleci în vreun concediu departe de tine însuți.

În această carte, Sedaris își concentrează formidabila putere de observație asupra vârstei mijlocii și a mortalității. Nu te lăsa păcălit: aceste povestiri sunt foarte, foarte amuzante, Calypso fiind o carte care te poate face să râzi cu sughițuri. Puterea de observație a lui Sedaris nu a fost nicicând mai ascuțită, iar capacitatea lui de a-i face pe cititori să râdă de șoc rămâne fără egal. Dar o bună parte a comediei întâlnite aici izvorăște din acel moment tumultuos în care corpul te trădează, iar tu îți dai seama că povestea vieții tale descrie mai mult trecut decât viitor.

Aceasta este o lectură de plajă pentru oamenii care detestă plajele și o lectură obligatorie pentru cei care urăsc flecăreala, dar care gustă o glumă bună despre tumori. Calypso este cea mai sumbră și, în același timp, cea mai afectuoasă carte a lui Sedaris de până acum – și se prea poate să fie și cea mai bună.

Sincer, contemplativ și chiar tandru. Sedaris te face să râzi chiar în timp ce te întoarce ușor către întunecimea pe care trebuie să o înfruntăm cu toții. — Caroline Leavitt, San Francisco Chronicle

Observațiile lui Sedaris sunt mai dure și, deseori, mai sumbre decât în textele lui anterioare. Ironia și incisivitatea care îl fac să fie adorabil rămân la fel. — Lauren Hubbard, Harper's Bazaar

Neobișnuit de incisivă. Avem aici senzația palpabilă a unui bărbat care devine conștient de propria mortalitate, în felul său ciudat, dar care-și prețuiește norocul și pe cei dragi. — Moira Macdonald, Seattle Times

Cea mai deschisă și mai personală carte a lui Sedaris de până acum. Și totuși găsește loc berechet pentru râs. — Seija Rankin, Entertainment Weekly

Sedaris demonstrează încă o dată ce îl face să fie cel mai bun umorist american al prezentului: capacitatea remarcabilă de a combina personalul cu politicul, lumescul cu profanul, mizeria cu sublimul și veselia cu afecțiunea. — Heller McAlpin, NPR

În acest volum de memorii liric, dar lipsit de sentimentalisme, fiul unui tată african de culoare și al unei mame americane albe se află în căutarea înțelesului final al vieții sale de afro-american. Povestea începe în New York, unde Barack Obama află că tatăl lui – o figură pe care o cunoaște mai mult ca pe un mit, decât ca pe un tată – a murit într-un accident de mașină. Această moarte neașteptată inspiră o adevărată odisee a emoțiilor – mai întâi într-un orășel din Kansas, de unde a pornit familia mamei sale pentru a se stabili mai apoi în Hawaii, și după aceea în Kenya, unde se întâlnește cu ramura africană a familiei sale, se confruntă cu adevărul amar al vieții tatălui său și se împacă, în cele din urmă, cu moștenirea sa divizată.

De la autoarea bestsellerului Acolo unde femeile sunt regi

Mărturia emoționantă a unei scriitoare îndrăgite care, în perioada pandemiei, alege să lucreze ca asistentă medicală.

Christie Watson a lucrat ca asistentă medicală de pediatrie timp de mulți ani. Apoi a descoperit pasiunea scrisului și a încercat să îmbine cele două profesii. Dar COVID-19 ne-a răsturnat lumea cu susul în jos. Iar Christie Watson n-a ezitat să se întoarcă în spital, la vechea sa meserie, și să se alăture celor care au luptat în linia întâi. Curajul să-ți pese este mărturia acestei profesiuni de credință.
Niciodată asistentele medicale n-au fost mai importante.
Beneficiem de competența lor în spitale și în multe alte medii: în școli, pe stradă, în închisori, aziluri și centre de îngrijire. Când ne simțim din cale-afară de singuri, asistentele sunt lângă noi ca să ne aducă aminte că lucrurile nu stau deloc așa.
În Curajul să-ți pese, Christie Watson face cunoscută amploarea muncii asistentelor, dând exemple dintre cele mai elocvente: o asistentă comunitară pentru sănătate mintală își oferă sprijinul total unui bărbat care suferă de depresie severă. Un adolescent care a fost înjunghiat este îngrijit la terapie intensivă pediatrică; când asistenta medicală de la școala lui îl vizitează, toată furia și teribilismul lui dispar. O femeie însărcinată pierde cantități înfricoșătoare de sânge în urma unui accident de mașină; cea care coordonează departamentul de primiri urgențe cu extraordinară eficiență și stăpânire de sine este o asistentă medicală cu experiență în armată.

Versiune definitivă editată de Mirjam Pressler și autorizată de ANNE FRANK FONDS  •  Ediție aniversară, 75 de ani

Traducere și note de Gheorghe Nicolaescu

Anne Frank este un nume familiar chiar și pentru cei care nu au citit Jurnalul. Îl poartă străzi, școli de pe toate meridianele. Îl poartă mult vizitatul muzeu din Amsterdam și fundația care l-a organizat în imobilul unde se afla Anexa secretă. Anne Frank și jurnalul ei figurează pe mai toate listele de excelență ale veacului XX privitoare la personalități și la cărți – Cei mai importanți oameni ai secolului, Cele mai bune cărți publicate în secolul XX, Operele literare definitorii pentru același secol, ca să numim doar câteva din multele topuri stabilite de specialiști, de ziariști ori chiar de marele public. Din 1947, când s-a publicat pentru prima oară în Țările de Jos, Jurnalul Annei Frank a fost tradus în peste 70 de limbi. S-a vândut în întreaga lume în peste 30 de milioane de exemplare. La celebritatea Jurnalului au contribuit neîndoielnic adaptările sale teatrale și cinematografice, faptul că a devenit materie de studiu în multe școli din lume, că a fost obiectul unor analize subtile, dar și ținta unor vehemente atacuri. Anne Frank a lăsat cea mai frapantă mărturie umană din timpul celui de-al Doilea Război Mondial. Mai mult, a dat un chip, o voce, un nume milioanelor de victime inocente – fără chip, fără voce, fără nume – ale barbariei naziste. Anne Frank nu e o simplă autoare; împreună cu cartea ei, a devenit un simbol.

Pe copertă: ultima fotografie a Annei Frank, mai 1942, fotograf necunoscut

În acest excepțional reportaj literar, Kapka Kassabova se întoarce în Bulgaria, de unde a emigrat cu 25 de ani în urmă, pentru a explora zona de frontieră pe care fosta ei țară o împarte cu Turcia și Grecia. În copilăria autoarei, despre acea zonă de granița se spunea că ar fi mai ușor de trecut decât Zidul Berlinului, așa că locul mișuna de soldați și spioni. Kassabova descoperă un teritoriu modelat de diferite forțe ale istoriei: imperialismul sovietic, Imperiul Otoman și, mai înainte, miturile și legendele imemoriale. Frontiera redă călătoria autoarei în regiune, în timpul căreia aceasta intervievează diverse personaje pitorești, de la contrabandiști, vânători de comori și grăniceri la țărani ce venerează puterea focului. Atât istorie, cât și literatură, cartea ei aduce la lumină un teritoriu misterios și forfotind de forțe obscure, unde modernitatea pare a se fi sfiit să pătrundă.

Călătoria mea neortodoxă către Berlin

Continuarea bestsellerului Neortodox

„O poveste convingătoare despre descoperirea de sine." – Kirkus Reviews

Forma finală a continuării la Neortodox (cartea aflată la baza seriei Netflix cu același nume), Exodul, revăzut spune povestea anilor de după plecarea lui Deborah Feldman din secta Satmar.
În 2009, la 23 de ani, și-a luat băiețelul și a fugit de rădăcinile ei hasidice, căutând o viață mai bună, departe de oprimarea și izolarea din copilărie. Noul periplu este începutul unei noi vieți, ca mamă singură, refugiată religioasă și femeie independentă aflată în căutarea unui loc care să-i dea sentimentul apartenenței.
Exodul a fost publicat în 2014, însă Exodul, revăzut conține adăugiri semnificative, care descriu traseul parcurs pentru a se redescoperi și a găsi un cămin adevărat. Inițial, Deborah Feldman a plecat din New York ca să exploreze America, dar a ajuns în cele din urmă în Europa, unde a refăcut pașii bunicii ei în timpul Holocaustului.

Exodul, revăzut este o analiză profund mișcătoare a naturii memoriei și a traumei generațiilor, dar și a reconcilierii cu sine și cu lumea.

„Exodul, revăzut te intrigă și îți oferă satisfacție intelectuală (…) Cartea ridică întrebări grele, care sunt importante pentru multă lume." – The Washington Post

„Unele dintre cele mai impresionante scene sunt cele în care Feldman reface pașii străbunelor ei în Ungaria și se confruntă cu antisemitismul Europei contemporane." – New York Times Book Review

„Periplul lui Feldman este categoric și explicit evreiesc, dar nevoia dureroasă de a găsi o comunitate primitoare și un sentiment al individualității este ceva cu care pot să se identifice cititori din toate categoriile." – Booklist

„O carte de memorii captivantă, care-și va găsi un public larg." – Library Rears

Frank McCourt își continuă memoriile scriind cu același melanj de nostalgie, umor negru și autoironie plină de compasiune cu care ne-a cucerit în multipremiatul volum autobiografic Cenușa Angelei. După o „copilărie irlandeză catolică nefericită”, Francis se întoarce la New York la vârsta de nouăsprezece ani în compania unui preot pe care-l întâlnește pe vapor și care-i va pipera în mod neașteptat primele zile americane.

Prefață și cronologie de Marius Ghica

„Mărturisesc că mi-am făcut un idol din spiritul meu, dar altul nu am găsit.“ — PAUL VALÉRY 

„Efortul de a se defini pe sine, de a medita asupra propriilor operații mentale a fost considerat de Valéry drept cunoaștere autentică. Dar a se cunoaște nu înseamnă a cunoaște; sau, mai curând, nu este decât o varietate de cunoaștere. Întotdeauna Valéry a confundat cunoașterea cu clarviziunea. Mai mult, voința de a fi clarvăzător, de a fi inuman de lucid, se însoțește la el cu un orgoliu abia ascuns: se cunoaște și se admiră pentru faptul că se cunoaște. Să fim însă drepți: el nu-și admiră spiritul, ci se admiră pe sine ca Spirit.“ — CIORAN

„Caietele lui Paul Valéry reprezintă un impresionant monument de gândire vie, un jurnal de reflecții în care autorul își nota cu religiozitate, aproape zilnic, între orele patru și opt dimineața, meditațiile sale asupra problemei care l-a preocupat până la sfârșitul vieții: aceea de a afla care este substratul gândirii umane, care sunt mecanismele funcționării mentale, posibilitățile și limitele intelectului. „Ce poate omul?“ – se întreabă statornic domnul Teste.“ — MARIUS GHICA

În 1937, scriitorul britanic Sacheverell Sitwell a fost invitat de familia de vechi boieri Callimachi să ne viziteze ţara. Rod al unui aranjament privat, călătoria unui cetăţean britanic atât de cultivat şi de pătrunzător s-a dovedit mai fructuoasă decât orice acţiune de propagandă culturală pusă la cale de vreun minister de resort. Peste nici un an, Sitwell a publicat la Londra volumul Roumanian Journey, splendid tipărit şi legat, îmbogăţit cu fotografii în alb-negru de o frumuseţe extraordinară, pe care ediţia de faţă le recuperează în bună parte. Cartea lui Sacheverell Sitwell este un document complex şi emoţionant despre România interbelică, aşa cum apare ea unui călător străin, şi nu cum suntem prea adesea tentaţi să o supraidealizăm dintr-o perspectivă prea românocentristă. Este o Românie aflată, la acea vreme, la cea mai mare întindere teritorială şi, în consecinţă, la cea mai diversă înfăţişare culturală şi etnografică, un regat prosper şi tolerant, deopotrivă modern şi tradiţional, în care toţi locuitorii săi trăiesc în linişte şi pace. Şi totuşi interesul documentar al acestei cărţi aproape că este pus în umbră de emoţia sfâşietoare de a descoperi, prin ochii unui călător străin, un paradis pierdut pentru totdeauna.

Stephen Hawking nu este un om de știință obișnuit. El a reușit, poate mai mult decât oricine altcineva, să ne ajute să descifrăm enigmele universului. Cercetările sale cu privire la găurile negre și nașterea universului au fost cu adevărat revoluționare, iar boala care l-a țintuit într-un scaun cu rotile nu i-a limitat în nici un fel strălucirea intelectuală și cariera științifică. Mai mult, Hawking a contribuit din plin la popularizarea științei, iar cărțile sale s-au vândut în milioane de exemplare în toată lumea.

Stephen Hawking: O viață dedicată științei are darul de a prezenta pe larg atât ideile științifice care l-au făcut un veritabil star la nivel internațional, cât și viața sa personală, cel puțin la fel de pasionantă din multe puncte de vedere.

Fluviul Amur e cvasinecunoscut. Cu toate acestea, e al zecelea fluviu ca lungime din lume, izvorând din munții Mongoliei, străbătând Siberia și vărsându-se în Pacific. Pe o lungime de aproape 1.800 de kilometri, reprezintă granița marcată de tensiuni dintre Rusia și China, fiind cea mai fortificată frontieră de pe glob. La 80 de ani, Colin Thubron – celebru pentru Redescoperind Drumul Mătăsii – călătorește de-a lungul fluviului Amur, de la izvorul său ascuns până la uriașa gură de vărsare, pe o distanță de aproape 5.000 de kilometri. Chinuit de răni și arestat de poliția locală, Thubron își croiește drum pe ambele maluri, pornind pe un cal mongol, apoi făcând autostopul și călătorind pe vasele braconierilor și în cele din urmă cu expresul transsiberian. Vorbitor de rusă și mandarină, discută cu toți oamenii pe care îi întâlnește, de la comercianți chinezi la pescari ruși, de la călugări la localnici, și ne zugrăvește un tablou uluitor, împletind magistral observația cu lirismul. 

O carte despre adevărurile fundamentale pe baza cărora a fost construită societatea americană și despre îndelungata strădanie de a discerne care sunt aceste adevăruri și cum este cel mai bine să se acționeze pe baza lor.

Fiică de imigranți, Kamala Harris a crescut într-o comunitate din Oakland, California, cu preocupări pentru dreptatea socială. Pasiunea sa pentru justiție a fost evidentă încă din copilărie, iar când a devenit procuror districtual adjunct imediat după absolvirea Dreptului, s-a impus rapid ca unul dintre cei mai inovatori agenți ai schimbării în domeniul aplicării legii din SUA. A fost aleasă în scurt timp procuror districtual în San Francisco, apoi a devenit șefa organelor de aplicare a legii din statul California. Cunoscută ca o susținătoare a clasei de mijloc a înfruntat marile bănci în timpul crizei executărilor silite, obținând un acord istoric pentru familiile salariate din California.

A fi inteligent înseamnă a identifica adevărurile care ne pot face să devenim o comunitate mai bună, precum și a susține aceste adevăruri cu toată forța. Acesta a fost crezul care a călăuzit-o pe Kamala Harris spre o carieră de succes ca procuror general al Californiei, ca senator al Statelor Unite și acum ca vicepreședinte al țării, confruntându-se în fiecare rol cu probleme complexe, de la asistența medicală și noua economie la imigrație, securitate națională, criza opioidelor și inegalitatea socială.

Viața lui Édith Piaf a devenit legendă, la fel ca muzica sa. De la așa-zisa ei naștere pe străzile Parisului, până la moartea petrecută la Grasse, însă resemnificată de soțul care o aduce înapoi în orașul iubit, ca publicul să nu creadă că Piaf a abandonat Parisul, întreaga viață a artistei pare o poveste palpitantă și plină de neprevăzut. Roata norocului, cartea sa de memorii, scrisă în colaborare cu Louis-René Dauven, reprezintă un periplu fascinant prin cele mai grele și mai strălucitoare momente ale vieții lui Piaf.

Édith Piaf și-a început cariera cântând pe stradă, dar și-a continuat-o la cabaret, apoi în cercurile marilor artiști și intelectuali ai vremii (Charlie Chaplin, Jean Cocteau sau Marlene Dietrich), pe care i-a inspirat și încântat. Cartea de față ne poartă prin istoria muzicii ei, dar și a marilor iubiri și prietenii care i-au marcat viața, având mereu ca fundal farmecul inconfundabil al Parisului și vocea pătrunzătoare care încă se aude cântând La vie en rose.

La moartea ei, în 1963, 40 000 de oameni au condus-o către Cimitirul Père Lachaise, iar milioane de fani îi ascultă și astăzi muzica.

„Édith Piaf are această frumusețe a umbrei care se exprimă în lumină. De fiecare dată când cântă, ai zice că-și smulge sufletul pentru ultima oară.“
Jean Cocteau 

Dalí are conştiinţa propriului geniu. Până la vertij. Pare să fie un sentiment intim foarte reconfortant. Părinţii l-au numit Salvador tocmai pentru ca era menit să salveze pictura ameninţată cu moartea de către arta abstractă, de suprarealismul academic, de dadaism şi, în genere, de toate „ismele“ anarhice. Jurnalul este deci monumentul pe care Dalí îl înalţă gloriei personale. Lipseşte din paginile lui orice urmă de modestie...

Stephen King, unul dintre cei mai îndrăgiți autori contemporani, își dezvăluie, în această carte, toate secretele „meseriei de scriitor“. Parțial memoir, parțial eseu, acest volum cuprinde sfaturi practice despre scris și „trusa cu unelte“ indispensabile oricui vrea să se dedice acestui meșteșug.

Sfaturile lui King se bazează pe amintirile și experiențele sale, din copilărie și până la consacrarea ca autor de bestselleruri, de la tulburătoarele începuturi și până la accidentul aproape fatal pe care l-a suferit în 1999 și care i-a confirmat legătura inextricabilă dintre scris și vindecare.

Prietenos și onest, volumul de față se adresează nu doar fanilor lui Stephen King, ci tuturor scriitorilor și cititorilor care iubesc poveștile bine scrise.

Volum câștigător al National Book Award for Nonfiction

„Cartea lui Joan Didion vorbește despre detașare si eliberare; de asemenea, este un omagiu adus unui mariaj extraordinar." The New Yorker

Viața așa cum o știai se poate sfârși într-o clipă. Un infarct și întreaga structură a unei vieți în doi se năruie. Dar nu numai viața în doi. Moartea cuiva apropiat schimbă foarte mult lucrurile si pentru cei care îi supraviețuiesc.
Joan Didion descrie cu precizie chirurgicală anul de după moartea soțului ei, în care învață cum să trăiască din nou de una singură, într-un emoționant exercițiu de echilibristică printre amintiri si ceea ce trezesc ele. Si îi este cu atât mai greu cu cât, imediat după acest eveniment nefericit, trebuie să-și vegheze fiica grav bolnavă, aflată la rândul ei la limita dintre viață și moarte.
Un act terapeutic, făcut parcă să exorcizeze singurătatea și suferința, demonii cei mai cumpliți de după pierderea persoanei iubite.

„Anul gândirii magice este o operă de o surprinzătoare claritate și onestitate." The Washington Post Book World

„În același timp personală și universală, cartea lui Joan Didion oferă cititorului un punct de pornire relevant de la care să înceapă călătoria prin ținutul sălbatic al durerii." Chicago Sun Times

„Frustă și tulburătoare." San Francisco Chronicle

„O autoexaminare precisă și totodată o sfâșietoare scrisoare de dragoste, tulburătoare prin candoarea sa. Didion pune în lumină legătură profundă dintre soț și soție." Boston Globe

Publicată inițial în Franța, în 2013, Mama râde este ultima carte a legendarei artiste și regizoare belgiene Chantal Akerman. Un volum de memorii emoționant și imposibil de uitat, care sondează adânc într-una dintre temele centrale ale filmelor, adesea autobiografice, ale lui Akerman: viața mamei ei. Akerman se concentrează pe dificultățile cu care se confruntă în legătură cu apropiatul sfârșit al vieții mamei sale. Cartea combină o scriitură directă și foarte personală cu fotografii de familie și cadre din propriile filme, pentru a recompune cât mai complet experiența ei.

În Imagini. Viața mea în film, Ingmar Bergman ne invită în culisele artei sale, într-un mod direct și autentic. Martori ai procesului său de creație, revedem secvențe, personaje, construcții emoționale sau regizorale ale celor mai importante filme ale sale: Persona, A șaptea pecete, Fragii sălbatici. Suntem chiar în intimitatea de creator a lui Bergman, părtași la ideile și visele din care s-au născut cele mai cunoscute opere ale sale, dar și la eșecurile care l-au împins să-și transforme angoasa în artă.

Cariera sa cuprinde peste 40 de ani de muncă și peste 60 de filme, dintre care multe au devenit clasice. În această carte, Bergman face apel la memorie, la caietele de regie și la scenarii ca să comenteze într-un mod fascinant propriile reușite și rateuri, temele care l-au urmărit, relația dintre artă și viață.

Un memoir irezistibil de amuzant, plin de observații pertinente despre viața literară din New York de la sfârșitul anilor 1990, o lume de dinainte de era digitală, surprinsă la apusul ei. După ce se lasă de școală pentru a-și împlini visul de a deveni poetă, Joanna Rakoff se angajează ca asistentă la legendara agenție literară care îl reprezintă pe J.D. Salinger. Aflată într-un echilibru precar între sărăcie și extravaganță, Joanna își petrece zilele într-un birou somptuos, cu pereții acoperiți cu lambriuri,– în care dictafoanele și mașinile de scris încă domnesc, iar agenții moțăie după un prânz copios –, apoi se duce acasă, în apartamentul ei sărăcăcios din Brooklyn și la iubitul ei socialist.
Joanna e însărcinată să se ocupe de corespondența voluminoasă primită de la admiratorii lui Salinger, fiindcă faimosul autor refuză categoric să aibă de-a face cu aceștia. Pe măsură ce citește scrisorile emoționante sosite din toată lumea, Joanna ezită să trimită răspunsul formal din partea agenției și, dintr-un imbold, începe să le răspundă personal. Urmările sunt deopotrivă nostime și tulburătoare, fiindcă în timp ce își atribuie vocea faimosului scriitor, Joanna și-o descoperă pe a sa.