Autori străini

ZE’EV ROSENKRANZ s-a născut în 1961 la Melbourne (Australia). A urmat cursurile Universității Ebraice din Ierusalim, unde, ulterior, a îndeplinit funcția de custode al Arhivelor „Albert Einstein”. În prezent, este editor coordonator și director adjunct al Proiectului „Documentele Einstein” din cadrul Institutului de Tehnologie California. Este autorul lucrărilor Albert through the Looking-Glass: The Personal Papers of Albert Einstein (1998), The Einstein Scrapbook (2002), Albert Einstein: privat und ganz persönlich (2004), Einstein Before Israel: Zionist Icon or Iconoclast? (2011), precum și editor al volumului intitulat The Berlin Years: Correspondence, May–December 1920, and Supplementary Correspondence, 1909–1920, apărut în 2005, în seria „The Collected Papers of Albert Einstein”.

Ennio Morricone

S-a născut la Roma în 1928. Este absolvent al conservatorului din orașul natal și diplomat în trompetă și compoziție. A excelat în toate formele de expresie muzicală, de la aranjamente în sectorul discografic, la compoziții pentru teatru, radio, televiziune și film. A compus mai mult de patru sute cincizeci de coloane sonore și mai mult de o sută de lucrări de musica assoluta. În anul 2007 i s-a decernat premiul Oscar pentru întreaga carieră, iar în 2016, premiul Oscar pentru cea mai bună coloană sonoră originală, la filmul The Hateful Eight, al lui Quentin Tarantino. S-a despărțit de noi la 6 iulie 2020.

* * *

Giuseppe Tornatore

S-a născut la Bagheria (Palermo) în 1956. Debutul în cinema are loc în anul 1986, cu filmul Il Camorrista (Mafiotul). Cunoaște consacrarea in­ternațională cu filmul Nuovo Cinema Paradiso, la care, pe lângă regie, sem­nează și scenariul. Filmului i s-a decernat premiul Oscar (1990), la sec­țiunea Cel mai bun film străin. Alte filme de succes au urmat: Una pura formalità (1994), La leggenda del pianista sull’oceano (1998), Malèna (2000), La sconosciuta (2006), Baarìa (2009), La migliore offerta (2013) și La corrispondenza (2016).

Charles Chaplin s-a nascut la Londra, pe 16 aprilie 1889. Amandoi actori de cabaret, parintii lui s-au despartit cand el avea trei ani. Tatal lui era alcoolic si avea sa moara la varsta de 37 de ani, iar mama avea sa sufere toata viata de o afectiune nervoasa severa. Charles si Sydney, fratele lui mai mare, au avut o copilarie grea, petrecand perioade intregi in aziluri pentru saraci. La zece ani, Charles s-a alaturat unei trupe de foarte tineri dansatori, iar ceva mai tarziu, a ajuns sa joace in spectacole de teatru, plecand in turnee si devenind repede vedeta a trupei de musical conduse de Fred Karno. In 1913, in timpul unui turneu in SUA, a fost recrutat de casa de productie Keystone si deja a doua comedie a sa, in care aparea Vagabondul, i-a adus consacrarea. A inceput sa joace in filme regizate de el insusi. Din 1916, s-a ocupat cu productia filmelor, pentru care a compus adesea si muzica. In 1919, impreuna cu Mary Pickford, Douglas Fairbanks si D.W. Griffith, a infiintat United Artists, prin care a distribuit cateva dintre capodoperele sale: Parizianca, Goana dupa aur, Luminile orasului, Vremuri moderne, Dictatorul, Luminile rampei. La sfarsitul anilor ’40 a fost una dintre tintele vanatoarei de vrajitoare practicate de regimul McCarthy in SUA, iar in 1952, cand a plecat la Londra pentru premiera filmului Luminile rampei, i s-a interzis intoarcerea in SUA din cauza asa-ziselor convingeri comuniste. S-a stabilit la Corsier-sur-Vevey, in Elvetia, si a renuntat la cetatenia americana, devenind cetatean elvetian. S-a intors pentru scurt timp in SUA, in aprilie 1972, impreuna cu sotia sa Oona, pentru a primi un premiu Oscar si pentru a discuta despre cum vor fi redistribuite filmele sale, iar la acel moment a fost primit cu caldura. A fost una dintre personalitatile cele mai creative si mai influente din epoca filmului mut. Cariera sa a durat peste 75 de ani, din etapa victoriana si musical, ca interpret-copil, pana aproape de moarte, care a survenit la 88 de ani, pe 25 decembrue 1977. In 1999, American Film Institute l-a clasat intre cele mai mari 10 legende ale marelui ecran din toate timpurile.

Joseph Robinette Biden Jr. s-a născut în Scranton, Pennsylvania, la 20 noiembrie 1942, fiind primul dintre cei patru copii ai cuplului Catherine Eugenia Finnegan Biden și Joseph Robinette Biden Sr.

Absolvent al University of Delaware și al Syracuse Law School, s-a înscris în Partidul Democrat și, la numai 29 de ani, a devenit cel mai tânăr politician ales în Senatul Statelor Unite. Între 1973 și 2009 a reprezentat statul Delaware în Senat și a fost cel de-al 47-lea vicepreședinte al țării sale din 2009 până în 2017, în timpul mandatelor președintelui Barack Obama.

Deși a avut o viață marcată de tragedii personale, pierzându-și, pe rând, soția, fiica și fiul, și-a îndeplinit cu tărie de caracter și cu devotament misiunea de senator al statului Delaware timp de 36 de ani, făcând față celor mai mari provocări din istoria americană. Printre politicile pe care le-a susținut și le-a impus se numără unele de o importanță majoră pentru cetățeni, precum reglementările împotriva violenței domestice, a terorismului și a armelor de distrugere în masă sau implementarea planului de redresare economică după criza din 2008, când era vicepreședinte.

În noiembrie 2020, Joe Biden a fost ales cel de-al 46-lea președinte al Statelor Unite, asumându-și ca misiune consolidarea valorilor americane, cele care fac din SUA un lider global, și restaurarea ideii de comunitate printre cetățenii americani.

Când se pronunță numele Cartier, gândurile zboară, firește, la bijuterii, ceasuri și alte obiecte de lux. Dar puțini sunt cei care vorbesc despre oamenii din spatele acestor creații, despre viața lor, greutățile prin care au trecut, despre iubirile și prieteniile lor. Și nici despre imaginația sau eforturile lor. Familia Cartier deschide această fereastră spre o lume magică și umană, în același timp, iar povestea este spusă chiar de un membru al familiei - Francesca Cartier Brickell. Autoarea pictează cu dragoste și grijă un portret al fiecăruia dintre cei care au avut un rol imens în fondarea, dezvoltarea și evoluția unei Case, unde toți – angajați și patroni – se simțeau ca într-o mare familie. Practic, această carte este o nouă bijuterie Cartier!

Benvenuto Cellini, renumit sculptor și orfevrar al Renașterii, a început să-și scrie povestea vieții în 1558, când avea 58 de ani, aceasta încheindu-se brusc înainte de ultima sa călătorie la Pisa, în jurul anului 1563, când Cellini avea aproximativ 63 de ani. Meșter pasionat, deopotrivă admirat și disprețuit de către cele mai puternice personalități politice și artistice din Florența, Roma și Parisul secolului al XVI-lea, Cellini a fost, de asemenea, un criminal și un fanfaron, un aventurier nerușinat care, în diferite momente ale vieții, a cunoscut atât persecuția papală și închisoarea, cât și adulația curții regale. Memoriile sale, scrise într-un stil energic, direct și rafinat, oferă o descriere detaliată a carierei singulare, precum și a iubirilor, urilor, pasiunilor și desfătărilor unui artist extraordinar, îndrăzneț și plin de viață. Cartea lui Benvenuto Cellini, considerată a fi cea mai importantă autobiografie din Renaștere, este unul dintre cele mai încântătoare și mai pline de culoare volume de memorii scrise vreodată.

Autobiografia lui Benvenuto Cellini ne dezvăluie omul în ansamblu – în parte în pofida intenției sale – cu o veridicitate și o intensitate cuceritoare. Într-adevăr merită toată atenția faptul că – în timp ce operele majore ale lui Benvenuto-artistul au rămas doar în stadiu de proiect sau au dispărut – Benvenuto-omul va suscita interesul semenilor săi din toate vremurile. Jacob Burckhardt

David s-a născut în Zimbabwe, a făcut studii la Universitatea Rhodes din Africa de Sud şi a trăit la Londra timp de zece ani. Este căsătorit şi stabilit în Perth, Australia.

Este faimos pentru seria Pisica lui Dalai Lama (Pisica lui Dalai Lama, Arta de a toarce, Puterea lui miau și mai noua Cele patru lăbuțe ale succesului spiritual), Magicianul din Lhasa, cât și pentru cărțile Budism pentru oameni ocupați, De ce mindfulness este mai bun decât ciocolata, Puterea transformatoare a compasiunii și altele. Toate au fost traduse în mai multe limbi.

Traducere de Cristian Ghenea

"Am citit tocmai acum scrisorile lui Mozart, care ar trebui să existe în fiecare bibliotecă; căci nu sunt interesante numai pentru artist, ci au un efect binefăcător asupra tuturor oamenilor. Dacă citiți aceste scrisori, Mozart va rămâne prietenul vostru pe viață și figura sa dragă se va ridica în fața voastră în toate ceasurile de cumpănă grea. Veți asculta râsul său bun, copilăros, eroic, și oricât de trist ai fi, roșești dacă te gândești la mizeria aceasta suportată cu atâta voioșie. Vrem să insuflăm din nou viață acestei apariții frumoase, stinse!" — ROMAIN ROLLAND

Vanessa SPRINGORA (n. 1972) este editoare, regizoare şi scriitoare franceză. În 2003 a început să colaboreze cu Institut national de l’audiovisuel ca scenaristă şi regizoare. În 2006 a început să lucreze la editura Julliard, pe un post de asistent editorial. A scris numeroase scenarii şi a semnat regia pentru mai multe filme, printre care Dérive (2006) şi serialul Quotidien (2016). În 2019 a devenit director editorial al editurii Julliard. Din 2010 coordonează colecţia Nouvelles mythologies pentru editura Robert Laffont. În 2020 a publicat Consimţămîntul, carte distinsă în acelaşi an cu Premiul Jean-Jacques Rousseau pentru autobiografie şi Grand Prix des Lectrices de ELLE la categoria Document.

MICHELLE ROBINSON OBAMA a fost prima-doamnă a Statelor Unite ale Americii din 2009 până în 2017. Absolventă a Universităţii Princeton şi a Facultăţii de Drept de la Harvard, doamna Obama şi-a început cariera ca avocat la Sidley&Austin, în Chicago, unde l-a întâlnit pe viitorul ei soţ, Barack Obama. Mai târziu, a lucrat la primărie, la Universitatea din Chicago şi la Centrul Medical al Universităţii din Chicago. Doamna Obama a înfiinţat filiala din Chicago a organizaţiei Public Allies, care e specializată în instruirea tinerilor dornici să urmeze o carieră în serviciul public. În prezent, soţii Obama trăiesc în Washington DC şi au două fiice, Malia şi Sasha.

Temple Grandin este una dintre cele mai faimoase persoane cu autism din lume. Este profesoară de etologie la Universitatea din Colorado și autoarea unor cărți de succes care s-au vândut în mai mult de un milion de exemplare în întreaga lume. HBO a ecranizat un film după viața ei, producție care a obținut șapte premii Emmy.

De aceeași autoare, la editura AHA BOOKS, a mai apărut cartea Creierul autist. Să ajutăm mințile diverse să se bucure de succes (2020)

Naoki Higashida este născut în Kimitsu, Japonia, în anul 1992. A fost diagnosticat cu autism sever la vârsta de 5 ani, ulterior a învățat să comunice folosind un alfabet confecționat de mână și a început să scrie poeme și proză scurtă. La vârsta de 13 ani a scris Motivul pentru care sar, carte tradusă în limba engleză în anul 2013 și apoi în alte 30 de limbi de circulație internațională. În 2014, un documentar după viața sa a primit un premiu de televiziune, iar în prezent Naoki susține conferințe în întreaga lume despre experiența sa cu autismul.

LAURA TIMS a crescut în Freeport, Maine. A primit o bursă literară la Goucher College în Maryland, unde a studiat scrierea creativă. Acesta este al doilea ei roman, după Please Don’t Tell.

Născut în India, Saroo Brierley locuiește în Hobart, Tasmania, unde conduce împreună cu tatăl său o afacere de familie, Brierley Marine. Povestea autobiografică a lui Saroo a generat o atenție semnificativă a presei internaționale, fiind publicată în mai multe limbi și adaptată în filmul nominalizat la Oscar și British Academy Film Awards, Lion.

Jurnalista norvegiană Erika Fatland este specialistă în antropologie socială. Cărțile ei sunt traduse în peste zece limbi. De aceeași autoare, vă recomandăm și Sovietstan. O călătorie prin Turkmenistan, Kazahstan, Tadjikistan, Kîrgîzstan și Uzbekistan, o incursiune captivantă într-o lume a contrastelor, cu o cultură veche și bogată, marcată profund de deceniile de dominație sovietică.

Renia este o tânără care visează să devină poetă. Dar e 1939, iar Renia este evreică și trăiește în Polonia. Când Rusia și Germania îi invadează țara, lumea Reniei se năruie. Separată de mama sa, se adăpostește la bunici, de unde fuge apoi pentru a scăpa de raidurile aeriene nocturne, observă dispariția altor familii de evrei și, în final, este martoră la crearea ghetoului. Însă alături de teroarea războiului, există și frumusețe. Renia își găsește vocea de scriitoare și se îndrăgostește. Ea și Zygmunt se sărută pentru prima dată cu câteva ore înainte ca naziștii să ajungă în orașul ei natal. Și tot Zygmunt va scrie ultima însemnare în jurnalul Reniei.

Redescoperit recent, după șaptezeci de ani, Jurnalul Reniei este deja considerat o lucrare clasică a literaturii Holocaustului.

Scris cu o claritate și o măiestrie care amintesc de Anne Frank, Jurnalul Reniei este o mărturie extraordinară atât pentru ororile războiului, cât și pentru viața care poate exista chiar și în cele mai întunecate vremuri.

Renia Spiegel, o tânără cu atâta poftă de viață și cu un deosebit talent de a descrie în proză și în versuri frumusețea lumii din jur, a fost lipsită printr‑un glonț de ceea ce‑și dorea cel mai mult: un viitor... Cei care au păstrat jurnalul și cei care l‑au tipărit au „salvat‑o“. Nu au putut s‑o smulgă din mâinile destinului ei crud. Și nici nu au putut să‑i dea viitorul pe care și‑l dorea atât de mult. Dar au salvat‑o de durerea suplimentară de a fi uitată. Deborah E. Lipstadt

WOODY ALLEN este scriitor, actor și unul dintre cei mai cunoscuți și importanți regizori de film și comedianți. Locuiește în Upper East Side, Manhattan, împreună cu soția sa Soon-Yi și cu cele două fiice ale lor, Manzie și Bechet. Este pasionat de jazz și iubitor de sport. După spusele sale, regretă că nu a reușit să facă niciodată un film mare, deși declară că încă mai încearcă.

Cunoscut autor și criminalist, CHRISTOPHER BERRY-DEE este considerat cel mai bine vândut scriitor de „true-crime“ din Marea Britanie. Printre cărțile sale se numără Talking with Psychopaths and Savages (cel mai bine vândut titlu al genului în Marea Britanie în 2017) și Talking with Female Serial Killers.

ESTHER (ETTY) HILLESUM s-a născut în 15 ianuarie 1914 într-o familie de evrei din Middelburg (Țările de Jos). Din 1924 familia se mută la Deventer, unde tatăl, profesor de limbi clasice, devine director al liceului local. După încheierea studiilor liceale, Etty se mută la Amsterdam pentru a urma dreptul, apoi slavistica. La începutul anului 1941 îl cunoaște pe Julius Spier, fost discipol al lui Jung, psiholog, psihoterapeut și chirolog; la început este pacienta lui (cel mai probabil ideea ținerii unui jurnal a venit dinspre acesta, ca parte din terapie), apoi secretară, prietenă și iubită. Însemnările foarte intime din jurnal surprind, în paralel cu explorările spirituale ale tinerei de 27 de ani, viața de zi cu zi din Amsterdamul ocupației naziste, persecuțiile la care au fost supuși evreii și tăvălugul de neoprit al istoriei, căruia îi vor cădea victime într-un final și autoarea și întreaga ei familie. Caietele lui Etty, cu scrisul lor mărunt și greu de descifrat, au avut un destin complicat vreme de aproape patru decenii, până în anul 1981, când a apărut, în îngrijirea lui Jan G. Gaarlandt, prima selecție în neerlandeză a jurnalului, alături de o serie de scrisori trimise de ea, majoritatea din lagărul de tranzit Westerbork. Prima ediție integrală a fost publicată în 1986. Ulterior, jurnalul și scrisorile au fost traduse în engleză și în alte 24 de limbi. Pe lângă importanța istorică, scrierile lui Etty înfățișează o tânără de o inteligență și o sensibilitate aparte, nonconformistă, de o intensă compasiune și cu abordări feministe sofisticate. Vocea sa vine ca o completare „de maturitate“ a jurnalului Annei Frank. Etty Hillesum a murit pe 30 noiembrie 1943 la Auschwitz.

Născut în 1883 la Praga, într-o comunitate evreiască germanofonă, Franz Kafka este cel mai mare dintre cei șase copii ai familiei unui mic negustor.
În copilărie n-au lipsit conflictele cu autoritatea paternă, îmblânzite adesea de apropierea mamei, o femeie educată. Elev și apoi student strălucit, Kafka urmează, împins de voința tatălui, studii de drept, definitivându-le cu o diplomă de doctorat. În timpul studiilor își face prieteni printre artiști, scriitori și studenți la filosofie. Tot acum îl cunoaște pe Max Brod, care avea să-i fie alături pe tot parcursul vieții. Din 1906 lucrează pentru o firmă de asigurări. În această perioadă scrie primele povestiri, pe care avea să le publice în volum, sub titlul Contemplație, în 1913. Metamorfoza apare în 1915, urmată de Verdictul, în 1916, de Colonia penitenciară și de un volum de povestiri dedicat tatălui său, Un medic de țară, în 1919. Împins de sănătatea precară, Kafka renunță la slujbă și părăsește Praga, unde revine cu trei luni înaintea morții (iunie 1924). America, Procesul și Castelul, romane rămase neterminate, nu ar fi fost cunoscute publicului fără ajutorul prietenului Max Brod. Acesta le publică postum, împotriva dorinței autorului lor, care le voia arse.

Andrea Petkovic (n. 1987 în Tuzla/Bosnia) a devenit în 2011 prima jucătoare germană intrată în Top 10 WTA, de la Steffi Graf încoace, în 1999. În următorii trei ani, din cauza mai multor accidentări, Petkovic a coborât mult în clasament, dar a reușit performanța de a își recupera locul în 2014, care s-a dovedit și cel mai bun an al carierei sale.
De-a lungul carierei, Petkovic a câștigat șase campionate WTA, nouă titluri ITF și trei titluri ITF la dublu. A fost campioană națională a Germaniei de două ori, în 2007 și 2009.
Andrea Petkovic s-a remarcat ca o talentată comentatoare sportivă și autoare de texte eseistice pentru Süddeutsche Zeitung, Spiegel și cunoscuta revistă americană Raquette Magazine. Din decembrie 2019, pe lângă prezența în circuitul feminin, este și moderatoare TV la emisiunea de sport a ZDF.

Această biografie premiată explorează experiențele de război ale luiJ.R.R. Tolkien și impactul acestora asupra vieții sale și a scrierii romanelor Hobbitul și Stăpânul inelelor. „Să fii prins în plină tinerețe de anul 1914 nu a fost o experiență mai puțin traumatizantă decât cea din 1939... până în 1918, mai toți prietenii mei apropiați erau morți." Cartea dezvăluie groaza și momentele de eroism trăite de Tolkien ca ofițer în bătălia de pe Somme și introduce întrucâtva cercul de prieteni apropiați care i-au stimulat imaginația și au încurajat predilecția sa pentru elementele mitologice străvechi.

Andrew Morton (n. 1953) este ziarist și scriitor englez, bine-cunoscut biograf, autor al câtorva cărți de succes, dedicate unor celebrități precum Monica Lewinsky, Madonna, David și Victoria Beckham, Tom Cruise, Angelina Jolie, ducele și ducesa de Cambridge.

A studiat istoria la Sussex University. După absolvire, până în 1987, a lucrat la ziarele londoneze Daily Star, News of the World și Daily Mail. Dintre lucrările sale recente amintim: 17 Carnations: The Windsors, the Nazis and the Cover-Up (2015), Wallis in Love: The Untold Life of the Duchess of Windsor, the Woman Who Changed the Monarchy (2018), Elizabeth & Margaret: The Intimate World of the Windsor Sisters (2021).

Hans Rosling a fost medic, specialist în domeniul sănătății globale și un celebru formator public. A fost consilier al Organizației Mondiale a Sănătății și al UNICEF și cofondator al organizației umanitare Medici Fără Frontiere din Suedia și al Fundației Gapminder. Discursurile sale TED au fost urmărite de peste 35 de milioane de ori și a fost inclus de Time pe lista celor mai influenți 100 de oameni din lume. A decedat în 2017, dedicându-și ultimii ani din viață scrierii acestui volum de memorii și cărții Factfulness, care s-a aflat pe lista de lecturi a președintelui Obama și a lui Bill Gates.

Fanny Härgestam este jurnalistă și scriitoare și locuiește în Stockholm și Paris.

VICTORIA EUGENIA HENAO avea doar 13 ani când l-a întâlnit prima dată pe Pablo Escobar în orașul său natal, Envigado, din Columbia. Măritată la 15 ani, s-a trezit în curând prinsă într-o lume plină de violență și teroare, Pablo Escobar devenind cel mai de temut baron al drogurilor din lume. După moartea lui, Victoria s-a refugiat în Argentina, unde locuiește și în prezent.

Oscar Fingal O'Flahertie Wills Wilde (16 octombrie 1854–30 noiembrie 1900) a fost un prozator, poet si dramaturg de origine irlandeza.

Primele sale versuri au aparut in volumul Poems (1881), fiind urmate de povestirile cu semnificatii moralizatoare si critice din volumele Crima lordului Artur Savile (1891) si Printul fericit (1888), precum si de eseurile din Intentii (1891).

Romanul Portretul lui Dorian Gray (1891), cea mai importanta opera a sa, este ilustrarea principiilor sale ideologice si estetice, care deriva din doctrina "artei pentru arta" a lui Walter Pater. Lucrarea a fost publicata integral, in premiera, in numarul din iulie 1890 al revistei Lippincott's Monthly. Totusi, anumite pasaje, considerate de redactia publicatiei ca fiind indecente, au fost cenzurate. O versiune imbunatatita a textului, fara alte imixtiuni externe si sub forma de carte a aparut un an mai tarziu. Aceasta versiune a fost deschisa de un aforism, in care Oscar Wilde pleda pentru libertatea de exprimare si contra falsei pudori.

In creatia sa dramatica, reprezentata prin piesele Salomeea (1893), Evantaiul doamnei Windermere (1893), O femeie fara importanta (1894), Sotul ideal (1895) si altele, Wilde satirizeaza snobismul, frivolitatea si fatarnicia „inaltei societati" a timpului, lasand sa se intrevada, in subtext, preocuparile proprii pentru problemele spirituale majore ale omului.

Printre ultimele sale lucrari se numara poemul Balada inchisorii din Reading (1898) si eseul De profundis (1905).

Oscar Wilde s-a casatorit, in 1884, cu Constance Lloyd, alaturi de care a avut doi fii. In jurul aceluiasi an, a tinut o lunga serie de prelegeri de estetica in Statele Unite si Canada, Paris, Marea Britanie si Irlanda. In 1891, cand deja se bucura de un real succes in calitate de conferentiar, de poet si de scriitor, a cedat atractiilor unui tanar lord, pe nume Alfred Douglas. Condamnat, la varsta de 40 de ani, la munca fortata pentru „conduita indecenta si sodomie", nu si-a mai revenit niciodata. Dupa ispasirea pedepsei, s-a retras in Franta si, dupa doi ani petrecuti aici, la 30 noiembrie 1900, a murit, in singuratate si mizerie, la varsta de 46 de ani.