Autori străini

Unul dintre membrii fondatori ai trupelor Guns N’ Roses și Velvet Revolver, intrat în galeria Rock &Roll Hall of Fame, îşi împărtășește povestea ascensiunii sale până pe culmile succesului şi celebrităţii, lupta cu alcoolismul și dependenţa de droguri, prăbușirea şi suferinţele personale, până la renaşterea sa din cenuşă, ca o pasăre Phoenix.

În 1984, la vârsta de douăzeci de ani, Duff McKagan îşi părăseşte oraşul natal, Seattle, pentru a-şi urma chemarea muzicală, dar mai ales pentru a se distanţa de avalanşa ucigaşă a heroinei, care-i decima pe cei mai apropiaţi prieteni, de pe scena locală a curentului punk. După numai câteva săptămâni petrecute în L.A., interval în care a dormit în mașină, el răspunde unui anunţ prin care cineva - care se identifica doar prin apelativul „Slash” - căuta un basist. La scurt timp după acest episod ia fiinţă cea mai tare trupă din lume. Guns N’ Roses avea să vândă peste 100 de milioane de albume în întreaga lume.

În cartea It’s So Easy... și alte minciuni, Duff evocă traiectoria impresionantă a lui Guns, care a însemnat albume de platină, concerte cu bilete epuizate ţinute pe stadioane și recunoaștere la nivel mondial. Dar acel gen de glorie își cere tributul, aşa cum avea s-o facă în cele din urmă nu doar cu Duff, ci și cu trupa însăși. În timp ce Guns dădea să se destrame, Duff a simţit că şi zilele sale sunt numărate. Iminenţa morţii, consecinţă directă a alcoolismului, avea să se dovedească însă recuperatoare, marcând punctul de cotitură care l-a plasat pe calea eliberării de toxicomanie, punctată de opţiuni personale neaşteptate.

Cu o voce cât se poate de onestă și purtând un timbru inimitabil, Duff - unul dintre cele mai inteligente și mai articulate personaje ale lumii rock-ului - îl poartă pe cititor într-o călătorie teribilă, prin subteranele uneia dintre cele mai cunoscute trupe din istoria rock-and-roll, până la ieşirea la lumină.

Duff McKagan a cântat la chitară bas în Guns N’ Roses timp de doisprezece ani, fiind coautorul multora dintre cele mai remarcabile piese ale trupei. A fondat formaţia Velvet Revolver împreună cu fostul său coleg, Slash, şi este frontman-ul Loaded, propria sa formaţie. Duff scrie săptămânal pentru platformele seattleweekly.com și ESPN.com. Locuieşte în Seattle, Washington, împreună cu soţia sa, Susan Holmes McKagan, super-model, şi cu cele două fiice ale lor.

BRUCE DICKINSON, legendarul solist al trupei Iron Maiden, este unul dintre cei mai renumiți vocaliști și compozitori de pe scena rock-ului. Pe lângă acestea, este pilot brevetat, conduce o firmă de aviație, ține seminarii motivaționale, produce bere, scrie romane și scenarii și se numără printre cei mai buni scrimeri ai Marii Britanii.

În autobiografia LA CE-I BUN BUTONUL ĂSTA? Bruce Dickinson povestește despre copilăria sa plină de aventuri, educația în școlile timpului, ascensiunea trupei Iron Maiden, filosofia luptei, lumea avioanelor Boeing și felul în care și-a expulzat din corp un musafir nepoftit: cancerul.

Parcurgând această mărturisire inteligentă, amuzantă și sinceră, cititorii vor avea o imagine completă despre adevarată viață de rock star, care va inspira pe oricine, nu doar pe fanii Iron Maiden.

Unul dintre cei mai îndrăgiți actori de azi, Michael Caine a jucat în filme britanice clasice precum Alfie, Zulu sau Jaf în stil italian, dar și în producții hollywoodiene precum trilogia Cavalerul negru, Un american liniștit, Hannah și surorile ei. A excelat în toate rolurile pe care le-a jucat, fiind răsfățatul criticilor.

Caine știe ce sacrificii cere succesul – a ajuns la apogeul carierei, deși a pornit foarte de jos. Așa cum spune chiar el: „Lucrurile mici pot duce la lucruri mari. Și dacă le faci așa cum trebuie, astrele se vor alinia când te aștepți cel mai puțin.“

Poveștile pe care le-a trăit, descrise minunat, sunt o lecție de viață pentru oricare dintre noi.

„Domnul Caine este un povestitor șarmant. Scrisul lui are o calitate rară la memorialiști: jovialitatea.“
The New York Times

„Guraliv și captivant, Caine demonstrează o înduioșătoare modestie.“
Sunday Times

Cartea reprezinta un ghid nepretuit de indrumare prin mintea si sufletul Virginiei Woolf, pus la punct de catre sotul ei, Leonard Woolf (care semneaza si prefata), prin selectia unor fragmente semnificative din jurnalele pe care le-a tinut timp de 27 de ani. Acesta a ales insemnari despre ce facea si ce gandea scriitoarea, despre oamenii cu care se intalnea – adesea, importanti scriitori contemporani –, dar, mai ales, despre cartile ei. Aflam partea nevazuta a creatiei sale, gandurile ce ii insoteau lucrarile pe masura ce erau scrise, precum si zbaterile neincetate ale autoarei fata in fata cu critica la care erau supuse. In plus, vom citi si minunate fragmente de opinii personale legate de lecturile sale. O analiza completa a solului din care a luat nastere opera nemuritoare a acestei scriitoare, care continua sa fie atat de actuala.

„In starea de lenevie care urmeaza dupa orice articol lung – iar Defoe este al doilea pe luna aceasta – am scos jurnalul si am citit, asa cum iti citesti propriile scrieri: cu o oarecare intensitate vinovata. Marturisesc ca stilul lui bolovanos si necautat, adesea atat de negramatical si care parca tipa ca un cuvant trebuie sa  fie schimbat, m-a cam izbit. Incerc sa spun sinelui meu care va citi acestea de aici inainte ca stiu sa scriu mult mai bine si sa nu zaboveasca aici; si sa-i interzic sa lase un ochi de barbat sa-l vada. Iar acum as putea sa adaug si micul meu compliment in sensul ca are nonsalanta, dar si vigoare si uneori loveste pe neasteptate chiar la tinta.” 

 Virginia Woolf

„.. cel mai rau lucru cand scrii este ca depinzi atat de mult de laude. Sunt aproape sigura ca n-am sa primesc niciun fel de laude pentru aceasta nuvela si asta o sa ma supere nitel. Nelaudata, imi vine greu sa ma apuc de scris dimineata, dar descurajarea nu dureaza decat 30 de minute si, odata ce incep, uit de toate. Serios, ar trebui sa incercam sa ignoram toate suisurile si coborasurile. Un compliment aici, tacere dincolo. Murry si Eliot au fost comandati, eu nu. Elementul central ramane statornic, iar acesta este faptul ca imi gasesc propria placere in arta.”

Virginia Woolf

Lumea interioara a unui titan al literaturii clasice ruse ni se dezvaluie cu sinceritate si fara ocolisuri in Spovedania lui Lev Nicolaevici Tolstoi. Descoperim un om cu educatie superioara, cultivat, dar framantat de nelinisti spirituale si de o indoiala care il macina launtric, aducandu-l pe marginea prapastiei.

Tolstoi analizeaza intrebarile fundamentale ale omenirii in raport cu divinitatea, doreste sa afle care este menirea lui in aceasta lume si de ce a fost creat. Avem de-a face cu relatarea unei chinuitoare calatorii spirituale a unui om care la un moment dat a incetat sa creada in Dumnezeu si a pornit pe ceea ce el insusi considera a fi o cale gresita, un drum al orgoliului, al placerilor desarte, care nu duc nicaieri.

De fapt, autorul se afla in cautarea sensului propriei existente si al vietii in ansamblul ei, iar marturia sa poate sluji drept punct de plecare pentru o reflectie sincera si lucida asupra credintei si sistemului de valori personale.

Dang Thuy Tram nu a fost  scriitoare, ci doctoriță. Jurnalul ei descrie imaginea unei tinere plină de viață, cultă şi sensibilă, care, însă, cu fiecare zi a devenit tot mai hotărâtă în rezistența ei conștientă la violența și barbaria războiului. Zi de zi, ea a trăit distrugerea adusă de bombardamente, a simțit lipsa de materiale de primă necesitate în munca ei și absența unei vieți personale. A scris în mod firesc despre ce se întâmpla în jurul ei, însemnând, din nefericire, realități neînchipuit de aprige și de sângeroase. Iată ce a scris Dang Thuy Tram la 20.10.1969: „Totuși, Jurnalul acesta nu este numai oglinda vieții mele personale. În paginile sale am descris toate aspectele vieții și noianul de dureri ale oamenilor oțeliți pe fâșia aceasta de pământ din sudul Vietnamului”.

Ea însăși a lăsat imaginea unui patriot adevărat, a unui luptător curajos, hotărât, fără echivocuri, fără nici cel mai nevinovat compromis, care nu acceptă să cedeze  sub niciun preț în fața acțiunilor barbare, demonstrând puterea dăruirii până la sacrificiul de sine. A lucrat în infirmerii, în multe locuri, și a fost supusă celor mai felurite traume: iubirea pierdută, compatrioți răniți, prieteni uciși sub bombardamente. Războiul este prezentat prin gândirea și simțirea unui om simplu, ale unui medic civil care se afla prins în încleștare din dorința de a alina suferințele concetățenilor săi, ale unei fete care și‑a trăit anii frumoși în mijlocul unor evenimente sângeroase.

Calitatea fotbalului jucat pe teren, consecvenţa jocului şi uimitoarele sale victorii din La Liga şi Liga Campionilor i-au consolidat Barcelonei statutul de super-putere a fotbalului mondial. Unii o consideră cea mai mare echipă a lumii iar alţii îndrăznesc chiar să o numească cea mai bună echipă de fotbal din istorie.

Pe parcursul celor 10 ani de carieră în care s-a dedicat fotbalului spaniol, Graham Hunter şi-a privit echipa de suflet – Barcelona – evoluând din ce în ce mai bine, crescând din ce în ce mai mult. Cunoştinţele sale, numeroasele poveşti din spatele scenei pe care le-a adunat direct de la sursă, întâmplările la care a asistat de-a lungul timpului sunt neegalate în lumea comentatorilor sportivi.

În Barça. Crearea celei mai mari echipe din lume, Graham Hunter ne însoţeşte într-o călătorie fără precedent pe terenul, în vestiarul şi în culisele nedezvăluite până acum ale acestei forţe a sportului şi marketingului mondial care este FC Barcelona.

“Poate ar fi trebuit să numesc această carte ‘Cea mai bună echipă a tuturor timpurilor’ dar ce rost ar fi avut? Există deja nume importante în fotbal care susţin asta. Opinia mea contează mai puţin decât a lor și în plus, sarcina mea este aceea de a prezenta maniera în care această echipă, sub conducerea unui om excepţional, Pep Guardiola, a demonstrat că este cea mai bună din lume […]” mǎrturiseşte autorul.

Nǎscut în Aberdeen şi suporter de o viaţǎ al clubului cu acelaşi nume, Graham Hunter a fǎcut primul pelerinaj în tainele fotbalului spaniol odatǎ cu World Cup 1982. Cariera lui de redactor şi comentator radio dedicat fotbalului a început în ultima parte a anilor ’80 şi s-a dezvoltat prin colaborǎri cu Sunday Times, The Daily Mail, The Sunday Herald, BBC Radio 5, Talksport şi ESPN SUA. Graham este corespondent UEFA şi a fost producǎtorul emisiunii FIFA TV la Campionatul Mondial din 2010.

Câștigător al patru medalii olimpice, Meb Keflezighi dezvăluie în această carte lecțiile pe care le-a învățat din fiecare din cele 26 de maratoane pe care le-a alergat în întreaga lui carieră.

Meb este prima persoană din istorie care a câștigat maratonul din Boston, cel din New York, dar și pe cel olimpic.

26 de maratoane pune la dispoziție tuturor celor pasionați de alergare sfaturile lui Meb despre viață, familie, identitate și credință, alături de cele despre alergare, antrenament și nutriție.

În egală măsură o lectură inspirațională și practică, 26 de maratoane oferă o privire din interior asupra vieții și carierei de succes a unuia din cei mai mari alergători contemporani.

26 de maratoane oferă o perspectivă excelentă asupra succeselor și eșecurilor unui maratonist, dar și sfaturi despre felul în care să ne raportăm la ele. După cum arată Meb, învătând să depășim aceste experiențe devenim niște oameni mai buni.
Eliud Kipchoge, deținător al recordului mondial la maraton și câștigător al medaliei de aur la Maratonul Olimpic 2016

26 de maratoane a lui Meb este precum un cufăr plin de povești inspiraționale care aduc o privire în spatele bucuriilor și obstacolelor mentale și fizice ale unui alergător de elită. Sfaturile lui despre antrenamente, despre recuperarea după accidentări și revenirea din situații dificile sunt neprețuite pentru oricine.

Shalane Flanagan, câștigătoarea Maratonului New York 2017

Cred că doar oamenii care au trecut cu adevărat prin experiența sportului sunt capabili să înțeleagă că eșecul este esențial. Povestea lui Meb este atât de frumoasă pentru că este 100% umană și ne învață nu doar cum să abordăm sportul, ci viața în sine.

Radu Restivan, fondator 321sport #RunningCulture

Zile barbare nu este doar povestea unei vieți de surfer, este o autobiografie intelectuală, o istorie socială a deceniilor 60 - 80, un road movie literar și o explorare extraordinară a unui sport atât de exact și atât de puțin înțeles.

Totul a început când Finnegan a descoperit surful, în anii copilăriei petrecuți pe plajele californiene și ulterior în spectaculosul Hawaii, în vremea în care producătorii americani descopereau „decorurile naturale” ale celebrelor insule - tatăl autorului a fost producătorul serialului TV Hawaii Five-O. Mânat de un spirit aventuros și o curiozitate ieșite din comun, tânărul avea apoi să vâneze valuri în lumea largă, ani la rând, începând cu insule din Pacificul de Sud, apoi Australia, Asia, Africa, coasta de vest a Europei și culminând cu coasta de est a SUA. Oamenii pe care îi întâlnește nu fac însă parte dintr-un decor exotic, autorul trăind alături de ei fiecare moment al zilei, îndrăgostindu-se de simplitatea vieții de pescar din insula Samoa, de valurile legendare de pe Maui, de locuitorii coastelor australiene, de tinerii revoltați din Africa de Sud.

Memoriile lui Finnegan sunt descrierea lucidă a unei pasiuni care l-a impulsionat, de-alungul anilor, să se cunoască pe sine și să devină jurnalistul, reporterul de război și scriitorul de mai târziu.

WILLIAM FINNEGAN, jurnalist la New Yorker, a devenit cunoscut pentru reportajele sale din zone de conflict din întreaga lume, în anii războaielor din Somalia, Sudan, Mexic, America Latină sau Africa de Sud.

Este autorul volumelor Cold New World, A Complicated War, Dateline Soweto și Crossing the Line și laureat a numeroase premii jurnalistice. În 2015, Finnegan a surprins pe toată lumea când a publicat autobiografia Zile barbare, dezvăluind nu numai pasiunea de-o viață pentru surf dar și un incontestabil talent literar. Volumul a intrat direct în topul New York Times iar un an mai târziu a primit Premiul Pulitzer pentru Autobiografie. În prezent, Finnegan lucrează și locuiește la New York dar mai are timp și de surf.

La Olimpiada de la Berlin, din 1936, nouă băieți, proveniți din familii de muncitori din vestul american, reușesc, la sfârșitul unei curse infernale de canotaj, să câștige medalia de aur, sub privirile furioase ale lui Hitler și ale miniștrilor săi.

Daniel James Brown spune povestea incredibilă a echipei americane de 8+1 la canotaj care, în peisajul dezolant al Marii Crize economice și în primii ani de ascensiune a nazismului în Europa, reușesc să arate lumii întregi ce înseamnă curajul, hotărârea și optimismul unei echipe în care fiecare luptă pentru cel de alături.Cartea s-a aflat, pe tot parcursul anului 2013, în topul bestseller al lui New York Times.

Daniel James Brown este originar din Regiunea Golfului San Francisco, a studiat la University of California din Berkeley și apoi la cea din Los Angeles, UCLA. A predat scriere creativă la San Jose State University din Stanford și a devenit ulterior autor de nonficțiune narativă. Locuiește împreună cu familia, în apropierea orașului Seattle. Daniel James Brown a mai scris și The Indifferent Stars Above și Under a Flaming Sky, finalistă la premiul Barnes & Noble Discover. Ambele cărți au fost finaliste ale Washington State Book Award.

„Mă regăsesc perfect în trăirile protagoniștilor acestei cărți plină de energie, optimism și inspirație.

Așa cum simte, într-un fel misterios, Joe Rantz, „barca” băieților nu este doar ambarcațiunea și echipajul. Este munca întregii echipe din spatele lor, este un vis îndeplinit prin multă ambiție și perseverență și este, mai ales, un spirit aparte: acela de a trage împreună pentru un obiectiv asumat.”

Ivan Patzaichin

„Cu vâslele tăind apa, „băieţii din barcă” se iau la trântă cu istoria, cu prejudecăţile lumii şi cu greutăţile zilei: foame, boală, deziluzie, criză, cenzură. Cu siguranţă, o formidabilă aventură pentru cititori. Băieţii din barcă nu se citeşte, se devorează. De ce? Fiindcă în Daniel James Brown par să-şi fi dat întâlnire J. R. Moehringer, Ring Lardner şi Ernest Hemingway.”

Radu Paraschivescu

Opt studenți, conduși de o echipă de antrenori cu metodă, au reușit să-l învingă pe Hitler la el acasă, la Olimpiada din 1936. O poveste superbă despre leadership, followership și fellowship.
Ascendis

„Fascinantă… plină de personaje interesante." – Sunday Business Post

„Prin stilul direct și plin de compasiune, Tubridy este cel mai bun ghid în peisajul complex al neurologiei." – Irish Times

Pentru Niall Tubridy, îndrăgostit de neurologie încă din studenție, înțelegerea modului în care creierul și sistemul nervos semnalează problemele medicale ale organismului constituie o formă superioară de detectivism, cu răspunsuri care pot influența în mod decisiv viețile oamenilor.
Bărbatul care a uitat cine e este povestea carierei lui Tubridy în neurologie. Un mozaic de episoade impresionante, dramatice sau amuzante, cum ar fi:
* bărbatul care pleacă dimineața să-și facă plimbarea zilnică și își pierde memoria pentru următoarele șase ore;
* pictorița care e convinsă că mâna stângă este îngerul ei păzitor;
* tânărul care simte că-i „explodează" capul de fiecare dată când are un orgasm.

Folosind un limbaj simplu, Tubridy explică boli grave, ca scleroza multiplă, boala neuronului motor și boala lui Parkinson, și ne invită în cabinetul de consultații în timp ce-i însoțește pe pacienți pe drumul lor dificil. Revelatoare, captivantă și emoționantă, cartea te va face să gândești astfel despre creierul uman și despre ce înseamnă să fii doctor.

Niall Tubridy a absolvit medicina la Royal College of Surgeons din Irlanda în 1991, după care a lucrat în spitale din Dublin, Londra, Paris și Melbourne. Din 2004, este neurolog consultant la Spitalul Universitar St Vincent’s din Dublin. De asemenea, este profesor de medicină clinică la University College din Dublin.

Traducere și Notă de Daniela Ștefănescu

Cartea autobiografică a lui Jung — una dintre cele mai tulburătoare piese memorialistice ale secolului XX — este săracă în fapte de viaţă exterioară: schiţa copilăriei într-o familie de pastori, o trecere în revistă a practicii de medic psihiatru, întâlnirea cu Freud, construirea turnului de la Bollingen, câteva călătorii în locuri exotice (Africa, India).Dar pe fundalul acestor sumare evenimente exterioare se desenează conturul viguros al unei alte vieţi, de o infinită bogăţie. Treptele ei cronologice sunt intuirea, de la o vârstă incredibil de fragedă, a unei entităţi psihice autonome, formidabila coliziune cu inconştientul, târzia lui autorealizare („Viaţa mea“, spune Jung de la bun început, „este povestea unei realizări de sine a inconştientului“).Această „a doua“ viaţă, cea lăuntrică, s-a exprimat în vise, viziuni, călătorii în spaţii extramundane, experienţa nemijlocită a lui Dumnezeu — toate mărturisite public de Jung, alături de premoniţiile sale asupra viitorului umanităţii şi de gândurile sale cele mai intime despre religie, numai în Amintiri. Şi din aceleaşi experienţe lăuntrice s-a născut originala operă jungiană.Considerându-le incompatibile cu contribuţia sa ştiinţifică, Jung nu şi-a inclus Amintirile în corpusul Operelor complete. Şi totuşi, această carte autobiografică rămâne cea mai bună introducere în psihologia analitică jungiană: aici pot fi găsite originea şi semnificaţia conceptelor ei fundamentale — de la „inconştient colectiv“ şi „arhetipuri“ până la „individuaţie“.

Unul din primele volume despre lupta împotriva epidemiei coronavirusului, care își propune să ofere cititorilor din ţară şi din străinătate o imagine cât se poate de realistă a eforturilor chinezilor de a învinge acest flagel.

Declaraţii, articole, fotografii, relatări personale sunt mărturii de netăgăduit ale curajului şi determinării locuitorilor din Wuhan care au rămas aici după închiderea lui. Este povestea emoţionantă a celor care şi-au continuat munca pentru a menţine funcţionarea normală a oraşului: cadre medicale care au sfidat ameninţarea virusului pentru a salva vieţi, arhitecți şi constructori care au contribuit la ridicarea spitalului Huoshenshan în doar zece zile şi mulţi alţi oameni obişnuiţi din întreaga ţară care şi-au oferit sprijinul.

Cartea dezvăluie, totodată, mesajele de încurajare şi ajutoarele umanitare venite din toate colţurile lumii, fiind astfel un tribut adus tuturor celor care s-au alăturat luptei. 

Spre deosebire de majoritatea cărtilor semnate de fotbaliști, care pun în centru propria poveste, Cum să devii fotbalist acoperă mai degrabă aspecte din spatele terenului de fotbal, cum ar fi vestiarele, mașinile, casele, vestimentația, tatuajele, superstițiile, muzica, hotelurile sau autocarul echipei.

Cu inteligența și umorul bine-cunoscut ale lui Peter Crouch, cartea promite o lectură autentică și captivantă de la prima până la ultima pagină.

Devii fotbalist pentru că iubești fotbalul. Și, odată ajuns fotbalist, te trezești brusc în cea mai ciudată, amuzantă și amețitoare lume posibilă. O lume în care un coleg vine la antrenament în costum roșu-aprins, cu pălărie și baston asortate și ochelari fără lentile, iar altul își petrece seara întins pe capota unui Ferrari închiriat, pe care îl parchează fix la intrarea unui club de noapte.

Vă invit în culisele acestui univers, prin vestiare, în autocarul echipei, în casele luxoase ale fotbaliștilor, la club, pe terenurile de antrenament sau în lumea transferurilor. Vom analiza interviuri luate la cald, ne vom face de râs pe rețelele de socializare și vom încerca să nu ne mai lăsăm vreodată păcăliți la frizer, unde în loc de 10 lire mi s-au cerut 250. Ne vom lăsa antrenați și lingușiți de Harry Redknapp, o să-l tachinăm pe Rafa Benitez în legătură cu o geacă de piele prost aleasă și ne vom lăsa alinați de acordeonul lui Tord Grip. O să vedeți ce înseamnă muzică proastă și decizii neinspirate.

Peter Crouch

Cu un umor englezesc de foarte bună calitate și cu o atenție deosebită la detalii, Peter Crouch, un fotbalist atipic din toate punctele de vedere, ne introduce in lumea fotbalului de elită pe ușa principală, reușind să fascineze si uneori chiar să șocheze atât prin abordarea aleasă, cât și prin transparența povestirilor. Recomand această carte tuturor iubitorilor de fotbal, dar în mod special tinerilor sportivi care visează să ajungă la un înalt nivel profesionist, unde toate aceste povestiri vor deveni realitatea de care, fie se vor lovi, ori se vor putea bucura din plin!

George Ogăraru, antrenor, fost fotbalist

Cum să devii fotbalist, cu adevărat, în ochii publicului? Așa ar trebui să sune titlul nerostit complet al cărții lui Peter Crouch. Dacă suntem onești, cred că toți avem în minte un tipar sau o prejudecată despre ce înseamnă viața unui fotbalist. De la glorie, antrenamente, bani și până la mașini, tunsoare și haine, toate pot fi trecute în această formulă. Iar Peter Crouch răspunde cu transparență și sinceritate acestei imagini pe care o vede publicul. Și are câte un capitol savuros pentru fiecare din aceste părți din viața unui fotbalist. Dar o să descoperi repede că dincolo de imagine se ascunde de fapt muncă, muncă, muncă, durere și foarte mult caracter. Și că nimic din ce invidiem nu vine gratis. Cartea lui Peter Crouch este o incursiune foarte rară și sinceră în intimitatea vestiarelor din fotbalul englez. O incursiune cu mult umor, cu multe întâmplări pe care colegii nu și le-ar fi dorit publice, cu lucruri spuse drept în față și la bine și la rău. Și, da, îți arată cum să devii un fotbalist care reușește să rămână în memorie nu numai pentru un dans, Robotul, pe care l-a făcut celebru, ci pentru seriozitatea cu care a construit o carieră.

Cătălin Striblea, jurnalist

PETER CROUCH a evoluat de-a lungul carierei, în calitate de atacant, pentru Tottenham, Queens Park Rangers, Portsmouth, Aston Villa, Norwich City, Southampton, Liverpool şi Stoke City. Cu Liverpool a câştigat Cupa Angliei în 2006, Supercupa Angliei în 2006 şi a ajuns în finala Ligii Campionilor în 2007. De asemenea, a avut 42 de selecții în naţionala Angliei, pentru care a înscris 22 de goluri. Crouch deține recordul pentru cele mai multe goluri înscrise cu capul în Premier League. Peter Crouch este realizatorul podcastului BBC That Peter Crouch Podcast.

TOM FORDYCE este jurnalist sportiv al BBC Sport Interactive și corealizator al podcastului lui Peter Crouch. Pasionat de sport și triatlonist amator, Fordyce este și autorul cărților We could be heroes și My greatest football team ever.

„O lectură cuceritoare, care este, de asemenea, și cea mai pro­fundă carte pe care am citit-o despre Rusia. Pe urmele Iul Putin reprezintă o lucrare esențială pentru oricine își dorește să în­țeleagă mai bine Rusia și ar trebui să II fie recomandată oricui îndrăznește să comenteze astăzi la adresa acestei țări.”

JACK F. MATLOCK JR.,

ambasador SUA în URSS (1987-1991), autor al cărții

Reagan and Gorbachev: How the Cold War Ended

„O analiză deosebit de captivantă și originală a Rusiei din tim­purile modeme – o societate mult mai complexă decât este percepută de majoritatea. Trecând cu elocvență de la povești cu un amplu conținut istoric la anecdotele pline de culoare din timpul călătoriilor lor, Hrușciova și Tayler se folosesc de «prisma geografiei» acestei țări pentru a explora și a explica Rusia contemporană sub toate aspectele ei. Dacă vreți să înțelegeți «adevărata Rusie», citiți această carte.”

MICHAEL McFAUL,

autor al cărții From Cold War to Hot Peace,

bestseller New York Times

„Cea mai mare contribuție pe care o aduce această carte - pe lângă faptul că ne salvează de o călătorie lungă și dificilă – este că ne reamintește că, de fapt, nu îl cunoaștem pe ruși, nu pentru că ar fi atât de misterioși sau ostili, ci pentru că ei înșiși nu știu dne sunt cu adevărat sau încotro se îndreaptă – peste 140 de milioane de suflete plutind în derivă de-a lungul istoriei.”

RICHARD LOURIE,

autor al bestsellerurilor The Autobiography

of Joseph Stalin și Sakharov: A Biography

Publicată în 1977, la un an după moartea autoarei, O autobiografie te ține cu sufletul la gură asemenea romanelor ei. Scrise cu verva, umorul și nonșalanța bine-cunoscute, frânturile de amintiri pe care Agatha Christie alege să le dezvăluie cititorului – sugerând chiar din titlu că aceasta este o narațiune foarte personală, nu Autobiografia cu majusculă – sunt deopotrivă semnificative pentru memoria afectivă a scriitoarei, cât și pentru epoca pe care a trăit-o, o perioadă framân - tată din istoria lumii, de la sfârșitul epocii victoriene, când lumea părea să aibă răbdare, la cele două războaie mondiale și apoi la deplina maturitate și împlinire ca scriitoare din anii postbelici. Copilăria și adolescența, apoi prima căsătorie și nașterea fiicei sale Rosalind, moartea primului soț (al cărui nume îl poartă) și a doua căsătorie, cu arheologul Sir Max Mallowan, pe care l-a însoțit în expedițiile de săpături în Irak, stau mărturie pentru o viață pe care Agatha Christie a stiut să o trăiască din plin, cu toate suișurile și coborâșurile ei.

„Așa că am de gând să mă desfăt cu amintirile mele – pe îndelete, fără nici o grabă –, așternându-le din când în când pe hârtie. E o muncă ce-mi va lua mulți ani, probabil. Dar de ce o numesc muncă? De fapt, e un privilegiu. Cândva am văzut un pergament chinezesc foarte vechi de care m-am îndrăgostit pe loc. Înfățișa un bătrân care ședea sub un copac și juca moara. Desenul se intitula Bătrân savurând bucuria tihnei. Mi-a rămas întipărit în minte pe vecie.“ Agatha Christie

Bine ați venit în lumea mămicii noastre...

Lui tati îi plac gadgeturile, băiețelului Peter și fetiței Jane le place să dea foc la diverse lucruri, să încerce să se omoare unul pe celălalt și, astfel, să o facă pe mami să bea, în timp ce mami are pur și simplu nevoie de-o pauză...

Mami împlinește 39 de ani și simte la tâmplă țeava unui viitor plin de oameni care o vor întreba dacă vrea să meargă la cursuri de yoga pentru avansați și la cluburi de lectură respectabile, unde toată lumea pretinde că s-a amețit după un pahar de Pinot Grigio și unde spune chestii de genul „Vaaaai, dragă, mai bei unul?”.

Însă mami nu vrea să alunece încet în somnul ușor al femeilor cu coafuri cuminți, care „trăiesc pentru copiii lor”, care încearcă la locul de joacă să se eclipseze una pe alta cu „realizările” și cu activitățile extrașcolare ale progeniturilor și care se laudă cu ultimele vacanțe. Nu, mami strânge în mână un pahar mare de vin și îngână iar și iar „SBP” – asta până își amintește de bijuteria de idee care i-a venit.

„Azi ne întoarcem la școală. Anul ăsta o să fiu mie-n sută întruchiparea mămicii perfecte din curtea școlii. Sunt complet capabilă s-o fac. Da, anul ăsta cu siguranță o să-mi iasă mult mai bine. Nu o să țip la copii sub nicio formă și n-o să-i las să se îndoape cu chipsuri și să stea numai cu ochii în iPad-uri. Și sub nicio formă n-o să mă mai prăbușesc pe canapea la sfârșitul zilei, dând pe gât vin și măscărind în gând. Din păcate, încă nu am reușit să cumpăr cutii etanșe pentru prânzul copiilor sau să îi înscriu la cursuri de jiu-jitsu, va trebui să mă conving în continuare că îmi place ceaiul verde, pentru că mi se pare scârbos, și mai am de învățat cum să împletesc codițe în spic, dar sunt convinsă în sinea mea că astea sunt niște biete detalii, în angrenajul planului meu măreț.”

De ce bea mami este bestseller Sunday Times și a fost nominalizată pentru Cartea de debut a anului la British Book Awards (Nibbies), ediția 2018.

În perioada în care Victoria Sweet a lucrat ca medic, „serviciile de asistență medicală” au înlocuit medicina, „furnizorii” au început să se uite în laptop mai mult decât la pacienții lor și costurile au continuat să crească, într-o cursă feroce pentru obținerea eficienței. Și totuși, acea soluție pe care o tot ratează economiștii și arhitecții politicilor este uimitor de simplă.

Medicina de bună calitate are nevoie de mai mult decât o tehnologie miraculoasă; are nevoie de timp – timp să răspundă corpului așa cum răspunde și informațiilor, timp să găsească diagnosticul corect și tratamentul potrivit. Sweet știe acest lucru pentru că l-a învățat și l-a trăit de-a lungul unei cariere remarcabile. În această carte, relatează întâmplări memorabile despre profesori, medici, asistente și pacienți, dar și despre momentele în care a descoperit practicarea Medicinei lente, pentru care a fost deopotrivă pionier și model inspirațional. Ne ajută să înțelegem că medicina este un meșteșug și o artă, dar și o știință. Ea funcționează la nivel relațional, personal și chiar spiritual.

Ca s-o practici, ai nevoie de o înțelepciune câștigată cu greu, pe care n-o poate înlocui niciun algoritm – acest lucru aduce laolaltă conceptele de „rapid” și „lent”, integrate într-o manieră de vindecare cu adevărat eficientă, eficace, sustenabilă și umană.

Minunată, pe alocuri lirică, subtilă și plină de sensuri... Medicii ar face bine să învețe din cartea Victoriei Sweet cea mai importantă lecție despre îngrijirea pacienților lor: „Stabilirea diagnosticului corect și apoi eliminarea tuturor medicamentelor inutile, cu efectele lor secundare și reacțiile lor adverse, consumă foarte mult timp, dar, pe termen lung, economisesc de departe mult mai mulți bani decât costă”.

The New York Times Book Review

Toți cei care se gândesc să urmeze Medicina sau deja trudesc pentru asta ar trebui să citească această carte. Memoriile lui Sweet despre urmarea acestei vocații încetul cu încetul reprezintă nu doar o lecție despre cum să salvezi vieți, ci și despre cum să trăiești o viață... Odiseea ei personală este mai emoționantă decât ar putea fi vreodată orice polemică-manifest.

The Atlantic

O pledoarie pasionantă pentru un sistem de sănătate mai uman – și o lectură excepțională pentru orice persoană implicată în sistemul medical, ca pacient sau practician.

San Francisco Chronicle

Victoria Sweet oferă o alternativă pentru tirania eficienței, cultivată cu prețul vindecării noastre.

Good Times

Traducere din engleză şi note de Raluca Miheşan şi Adina Cobuz

San Francisco Chronicle Best Book of the Year 2018

Anne Gisleson și-a pierdut surorile gemene, și-a văzut casa distrusă de uragan și a fost martoră la sfârșitul tatălui ei, răpus de cancer. Alături de Brad, soțul ei, descoperă că și prietenii lor trec prin aceleași crize și încearcă să facă față acelorași traume: moartea celor dragi, căsnicii cu probleme, conflicte cu copiii, cariere nesigure.

Împreună alcătuiesc un „club de lectură dedicat crizelor existențiale“: prietenii citesc, iar în ultima joi din fiecare lună se întâlnesc la un pahar de vin și stau de vorbă despre cărțile vindecătoare. Vocile se întrepătrund, de la Ecleziast, Iov sau Iona până la Epicur, de la Shakespeare, Tolstoi sau Kafka până la Joyce, Cheever și poezia postmodernă. Lecturile și conversațiile cu prietenii pe marginea lor o ajută pe Anne să împărtășească, în anul de după moartea tatălui, povestea nespusă a familiei sale. Totul într-un New Orleans devastat de uragan, halucinant și fermecător, care-și caută și el forța de a merge mai departe. Sunt pagini impregnate de suferință, dar și de înțelepciune și, pe alocuri, autoironie, cu deplină sinceritate. Iar această călătorie interioară devine un amestec rar și paradoxal de delicatețe și brutalitate existențială, în care poți răzbate datorită cărților și prieteniei.

„Cel mai fascinant și influent lider musulman contemporan, Fethullah Gülen, a stârnit multe controverse. Jon Pahl cunoaște foarte bine acuzațiile care i-au fost aduse lui Gülen și le analizează amănunțit și convingător în această remarcabilă biografie, din poziția unui admirator autoproclamat al acestuia și al mișcării sale. Mai mult decât atât, Pahl prezintă o perspectivă inedită asupra rolului pe care religia îl joacă în îndemnul de a ne ajuta reciproc, în loc de a ne îndepărta unii de alții. Mai presus de toate, ne spune povestea emoționantă a unui sfânt modern”.

Prof. dr. Michael Zuckerman Profesor de istorie, Universitatea din Pennsylvania

„Jon Pahl a oferit lumii vorbitoare de limba engleză cel mai mare cadou. Fethullah Gülen este adesea descris în Statele Unite ca fiind «clericul exilat», iar viața și învățăturile sale religioase nu sunt cunoscute în întregime. Pahl pune la dispoziția noastră o biografie a acestuia și a mișcării sale pentru «serviciu»„.

Prof. dr. David D. Grafton Profesor de studii islamice și relații creștino-musulmane, Seminarul Hartford

Scene din inimă este despre viața Malenei Ernman împreună cu soțul ei, Svante Thunberg și cele două fiice ale lor, Greta și Beata. Este despre primii ani ai familiei atunci când au călătorit împreună prin Europa, despre bucuria de a fi părinți și despre criza ce a apărut în momentul în care Greta, în clasa a cincea, a încetat să mai mănânce. Malena Ernman descrie scenele și fricile pe care majoritatea părinților le trăiesc în inimile lor. Îi oferă cititorului o privire în culisele unei familii aruncate în neliniște.

În 1921, Françoise Frenkel, o evreică din Polonia, își împlinește un vis: deschide La Maison du Livre, prima librărie franceză din Berlin, care atrage artiști și diplomați, celebrități și poeți. Magazinul se transformă într-un refugiu pentru intelectuali, pe măsură ce ideologia nazistă începe să se extindă. În 1935, situația devine din ce în ce mai dificilă, cu vizite frecvente ale poliției și confiscări de carte. Visul lui Françoise este spulberat de Kristallnacht, Noaptea de Cristal, din noiembrie 1938, când sute de magazine și afaceri evreiești sunt distruse. Deși La Maison du Livre este cruțată în mod miraculos, teama de persecuție o forțează pe Françoise să fugă, disperată și singură, spre Paris. Când orașul este bombardat, ea caută refugiu în sudul Franței, ascunzându-se și supraviețuind prin mila unor străini care își riscă viața pentru a o proteja.

Publicată în 1945, uitată și redescoperită, aproape șaizeci de ani mai târziu, O librărie în Berlin este o poveste despre supraviețuire și rezistență, despre cruzime și umanitate, povestea unei femei neînfricate a cărei poftă de viață și de literatură refuză să o părăsească, chiar și în cele mai întunecate vremuri.

„Detaliată, emoționantă, minuțios elaborată… O relatare plină de autenticitate a opresiunii zdrobitoare, a încercărilor de a fugi din calea ei și a acțiunilor riscante ale celor care au oferit ajutor.“ Kirkus Reviews

„Hipnotică… Françoise Frenkel scrie că «este datoria supraviețuitorilor să depună mărturie pentru ca morții să nu fie uitați». Exact asta reușește să facă remarcabila ei poveste despre rezistență și supraviețuire… Va reverbera cu adevărat în conștiința cititorilor.“ Publishers Weekly

„Remarcabilă… Echivalentul francez al celebrei O femeie din Berlin și un contrapunct pentru Suita franceză a lui Némirovsky… O carte pe care fiecare ar trebui să o citească.“ Daily Telegraph

Amiralul William H. McRaven a intrat în istoria militară americană după ce a luat parte la unele dintre cele mai cunoscute misiuni, printre care capturarea lui Saddam Hussein, salvarea căpitanului Richard Phillips și raidul pentru uciderea lui Osama bin Laden.

Cartea începe în 1960, la Clubul Ofițerilor Americani din Franța, unde ofițerii din Forțele Aliate și soțiile lor se întâlneau și povesteau aventuri din cel de-Al Doilea Război Mondial. A fost locul în care micul Bill McRaven a învățat care este valoarea unei povești reușite.

Povești de pe mare este o memorabilă retrospectivă a vieții extraordinare a unui om, din copilărie, când se furișa în unități militare de maximă securitate, până la maturitate, când o zi obișnuită de lucru consta în vânarea teroriștilor și salvarea ostaticilor.

Antrenantă și plină de povești palpitante din lumea operațiunilor speciale, Povești de pe mare relatează episoade remarcabile din biografia unuia dintre marii liderii ai armatei americane.

„Cititorii interesați de modul în care operează forțele speciale militare se vor simți inspirați de aventurile lui McRaven.” – Kirkus

„Povești de pe mare este mai mult decât o autobiografie, mai mult decât o narare a istoriei militare recente și mai mult decât suma experiențelor unui om remarcabil. Cu un stil narativ captivant, McRaven le dă cititorilor ocazia să experimenteze aventuri temerare la cârma unor soldați de elită, dar nu ratează prilejul de a împărtăși sfaturi practice și înțelepte pentru viața de zi cu zi.” — Booklist

„Povești de pe mare, o carte bine scrisă, care se citește ca un thriller, descrie unele dintre cele mai importante acțiuni istorice întreprinse de trupele SEAL și de alte forțe speciale.” – The Washington Post

William H. McRaven (amiral în rezervă al Forțelor Navale ale SUA) este autorul cărții Fă-ți patul. În cei 37 de ani de carieră în cadrul trupelor SEAL, a deținut funcții de comandă la toate nivelurile. În calitate de amiral, ultima lui însărcinare a fost aceea de comandant al tuturor forțelor pentru operațiuni speciale ale SUA. După retragerea din Forțele Navale, a fost rectorul Universității Texas System între anii 2015 – 2018. În prezent, locuiește în Austin (Texas) împreună cu soția sa, Georgeann.

Orașe de marmură, răpiri de mirese, statui de aur care se întorc după soare și uluitoare demonstrații de forță ale despoților naționaliști corupți

După căderea imperiului sovietic, „Stanurile” – cele cinci republici din Asia Centrală care au făcut parte din URSS – și-au declarat independența. Regiunea are un relief variabil, de la deșert la munți înalți, și fabuloase rezerve de petrol și gaze naturale. Și totuși, ce se întâmplă de fapt acolo? Acum aveți ocazia să citiți o poveste inedită și fascinantă a acestor țări și a locuitorilor ei, de la oamenii simpli la lideri care schimbă numele zilelor și lunilor din calendar. O poveste a discrepanțelor uriașe dintre deceniile de dominație sovietică și cele de autoguvernare, modernitate și tradiție, bogăție și sărăcie.

Jurnalista norvegiană Erika Fatland este specialistă în antropologie socială. Cărțile ei sunt traduse în peste 10 limbi. Ultima carte a autoarei este Granița – povestea fascinantei călătorii prin țările care se învecinează cu Rusia, de-a lungul celei mai întinse granițe din lume: peste 20.000 de kilometri.

Australian Open 2017 – Roger Federer ridică mâinile în aer victorios, după ce a transformat uluitor cea de-a doua minge de meci împotriva lui Rafael Nadal, adăugându-și astfel în palmares al 18-lea titlu de Mare Șlem. Poate părea un triumf între multe altele, dar pentru geniul tenisului reprezintă apogeul unei reveniri legendare.

La 35 de ani, recordmenul de la Wimbledon se întoarce spectaculos după o pauză de șase luni și îi contrazice ferm pe experții care deja îi anunțau  retragerea. Este unul dintre acele momente speciale marca Federer cu care sportivul continuă să-și uimească plăcut fanii. Pentru a înțelege fenomenul Federer trebuie să privim în spatele acestor momente, la povestea de succes a unui tânăr elvețian care se transformă dintr-un talent extraordinar, dar cu toane, într-unul din cei mai de succes tenismeni ai tuturor timpurilor și într-un model de stil recunoscut la nivel mondial.

René Stauffer l-a însoțit îndeaproape pe Federer încă de la vârsta de 15 ani și conturează cu multă sensibilitate cele mai importante momente din cariera sportivului. De la modelele care i-au marcat adolescența la ascensiunea razantă în topurile tenisului mondial și până la implicarea socială a familistului Federer – o carte unică, pe măsura unei biografii unice.

Cartea de față este cea de-a doua biografie pe care o scriu despre Federer. În căutarea perfecțiunii a fost publicată inițial în 2006, după care i-au fost aduse multiple adăugiri, a fost tradusă și redactată în multe limbi. Aceasta se sfârșește după cel de-al 17-lea titlu de Mare Șlem (Wimbledon, 2012) – cu cât trecea timpul, cu atât era mai clar că următorul capitol important urma să fie retragerea.

Dar probabil că și zeii tenisului au fost impresionați de tenacitatea lui Federer. Așa că, la vârsta la care alții se retrăseseră de mult, i-au dăruit o revenire cum nici el nu și-ar fi imaginat-o. I-au permis să se bucure încă o dată de succese de basm și să rescrie, din nou, istoria tenisului. Astfel mi-au dat și mie pretextul și motivația de a rescrie de la zero biografia lui Federer. Mi-a fost clar că nu îmi vor ajunge unul sau două capitole suplimentare dacă vreau să-i surprind cariera, viața și importanța în tenis așa cum merită. Mult prea multe se întâmplaseră în mai bine de zece ani. Le vedeam mult mai clar acum. Mult prea frumoasă și magică fusese povestea revenirii sale. — RENÉ STAUFFER

Roger Federer, „gentlemanul din tenis” (NZZ) nu este doar unul dintre cei mai de succes tenismeni ai tuturor timpurilor, ci și o persoană implicată social și un om extrem de atent cu viața privată. René Stauffer este unul dintre puținii jurnaliști care a avut acces direct la „planeta Federer”. I-a fost alături și în 2016, când sportivul și-a întrerupt abrupt sezonul, dar și când a depășit criza și a câștigat Australian Open, o jumătate de an mai târziu. Stauffer descrie cu precizie ce oameni, antrenori și mentori au fost esențiali pentru această carieră de excepție și cum va dăinui influența lui Federer pe teren, dar și în afara acestuia, după ce sportivul își va încheia cariera.

Roger Federer este cel mai bun jucător pe care l-am cunoscut în peste 40 de ani de tenis. — JOHN McENROE

Gigant al logicii secolului XX, gînditor remarcabil, Kurt Gödel a fost declarat în 1999 de revista Time matematicianul secolului. Numele său este legat pentru totdeauna de descoperirea celebrei teoreme de incompletitudine, dar cercetările sale se întind de la logică pînă la cosmologie, filosofie și chiar teologie. Nu întîmplător, la Princeton, Einstein prețuia compania lui Gödel, cu care discuta despre știință, politică și filosofie în plimbările lor zilnice.

În Dumnezeul logicii, Piergiorgio Odifreddi oferă o prezentare documentată și riguroasă a vieții și operei lui Gödel, presărată însă cu anecdote savuroase și digresiuni care întregesc imaginea acestuia. Aventura intelectuală a fostului membru al Cercului de la Viena, geniu al logicii matematice cu o carieră academică strălucită, apare astfel dublată de o viață personală plină de ciudățenii, marcată pînă la finalul ei de temeri și obsesii paranoide.

La începutul secolului al XVII-lea, un veteran al războiului Spaniei împotriva Imperiului Otoman a publicat o carte. Acea carte, Don Quijote de la Mancha, avea să se vândă în mai multe exemplare decât oricare alta, cu excepția Bibliei, transformându-l pe autor, Miguel de Cervantes, în cel mai citit scriitor din istoria literaturii. Cartea lui William Egginton este despre cum a ajuns Cervantes să creeze ceea ce acum numim ficțiune și despre cum aceasta a schimbat lumea, ajungând să influențeze arta, politica și știința, lumea modernă fiind, practic, de negândit fără ea.

„Celebrarea unui roman îndrăgit și a autorului lui genial... Egginton oferă o istorie bine documentată a vieții, politicii și culturii spaniole din secolul al XVI-lea, care este în același timp o lectură palpitantă.“ Kirkus Reviews