Autori străini

Klopp este antrenorul care transforma jucatori in castigatori, care scoate acel ceva in plus de la majoritatea fotbalistilor si care transforma in doar doua sezoane o echipa de mijlocul clasamentului, precum Borussia Dortmund, intr-o campioana si una dintre cele mai aclamate echipe din Europa. Este autentic, abordabil si amuzant, fermecand deopotriva ziaristii si fanii. Poate fi si nemilos, si extrem de hotarat, temperamentul sau efervescent iesind mai mereu la suprafata. Asteptarile au fost mari si, chiar si cand rezultatele nu au fost favorabile, stilul spectaculos de fotbal al lui Liverpool si pasiunea lui Klopp de pe margine au vrajit, culminand cu o revenire triumfatoare in Liga Campionilor.

Cartea pe care o aveți în față este...

- Cea mai intimă poveste din câte s-au scris despre viaţa lui Freddie Mercury 
- Adevărul din spatele zvonurilor scandaloase 

De la nume celebre ca Elton John, Kenny Everett, Elizabeth Taylor şi Rod Stewart, la armata nevăzută de iubiţi, oameni de casă şi pierde-vară, Peter Freestone i-a văzut şi i-a cunoscut pe toţi cei care au jucat un rol în tragicomedia care a fost viaţa scandaloasă a lui Freddie Mercury. 

Cei doi s-au împrietenit pe loc, Peter devenind repede asistentul personal al superstarului, fiind alături de el până la moartea acestuia, în 1991. 

Acum ne spune toată povestea... 

Am fost pentru Freddie bucătar-șef, spălător de sticle, chelner, valet, secretar, om de serviciu... și mătuşa înţelegătoare din momentele sale de agonie”, scrie Peter Freestone. „Am călătorit cu el în toată lumea, am fost alături de el pe culmi, dar şi în cele mai negre momente... I-am fost bodyguard și, la finalul vieţii, am fost una din infirmierele lui. 

Peter Freestone a fost asistentul personal al lui Freddie Mercury în ultimii 12 ani ai vieții artistului. 
A locuit cu el la Londra, München şi New York, fiindu-i alături în ceasul morţii.

 Christopher Hilton pune cap la cap si aduce la zi patru dintre titlurile sale anterioare dedicate legendarului pilot.

„Omul în căutarea sensului vieții” este cronica experiențelor îngrozitoare trăite de psihiatrul Viktor Frankl în timpul detenției sale la Auschwitz și în alte lagăre concentraționiste. Cartea devenită bestseller internațional cu peste 10 milioane de copii vândute, deschide cea mai intimă perspectivă asupra înțelegerii omului în situații de nesupraviețuit, cum acceptă trauma și în final, găsește sens în ceea ce trăiește. Volumul, o reeditare împrospătată de un cuvânt înainte scris de Harold S. Kushner și de o postfață de William J. Winsdale, a apărut în VERSANT.

,,Omul în căutarea sensului vieții de Viktor Frankl este una dintre marile cărţi ale epocii noastre. În mod normal, dacă într‑o carte există un singur pasaj, o singură idee suficient de puternică încât să schimbe viaţa cuiva, atunci cartea aceea merită citită, recitită şi‑şi merită pe deplin locul într‑o bibliotecă.” Harold S. Kushner

,,Cartea de faţă a ajuns să numere aproape o sută de ediţii în limba engleză – pe lângă traducerile în alte douăzeci şi unu de limbi. Numai ediţiile în engleză au depăşit trei milioane de copii vândute.

Acestea sunt faptele şi probabil tot acesta este motivul pentru care reporterii presei scrise americane, dar mai cu seamă reporterii posturilor de televiziune îşi încep cel mai adesea interviurile, după expunerea acestor cifre, cu următoarea exclamaţie: „Dr. Frankl, cartea dumneavoastră a ajuns un adevărat bestseller – cum vă simţiţi după un asemenea succes?“. În primul rând, le explic că eu în faptul că volumul meu a ajuns bestseller nu văd o realizare sau o reuşită personală, ci mai degrabă expresia stării de nefericire la care a ajuns lumea contemporană: dacă sute de mii de oameni cumpără o carte care încă din titlu promite să se ocupe de problema sensului vieţii, atunci probabil că această chestiune îi macină profund pe oamenii aceştia.” Viktor Frankl

Cine trebuie să citească această carte?

Oricine se întreabă care este sensul vieții

Oricine studiază și / sau practică logoterapia și psihoterapia

Oricine dorește să afle cum oameni obișnuiți fac față situațiilor extraordinare

In memoriile ei, o opera de o reflexivitate profunda, scrisa intr-un stil fermecator, Michelle Obama ii invita pe cititori in lumea sa, facand o cronica a experientelor ce au format-o, pormind de la copilaria petrecuta in partea de sud a orasului Chicago, trecand prin anii in care a fost director executiv si a trebuit sa imbine responsabilitatile de mama cu cele profesionale, si ajungand la anii petrcuti la cea mai vestita adresa din lume. Descrie cu sinceritate desavarsita si cu o inteligenta vie reusitele si dezamagirile, atat din plan public, cat si din cel personal, relatandu-si povestea asa cum a trait-o, folosindu-se de propriile ei cuvinte si asa cum doreste ea. Plina de caldura, de intelepciune si de revelatii, Povestea mea este o insumare neobisnuit de intima ce vine din partea unei femei inimoase si plina de caracter, care a sfidat necontenit asteptarile, si a carei poveste ne inspira.

Citand propria declaratie a lui Michele Obama: ”Procesul de scriere al acestei carti a fost pentru mine unul revelator si plin de insemnatate. In rastimpul pana la publicarea cartii Becoming in toamna aceasta, sper ca si voi va veti gandi la propriile povesti, si am incredere ca asta va va ajuta sa deveniti orice doriti. Povestile voastre sunt cele pe care le aveti acum si pe care le veti avea mereu si sunt povestile pe care trebuie sa vi le asumati.”

Cum am impuscat un elefant reuneste o suma de eseuri literare ce ofera cititorilor o perspectiva cuprinzatoare asupra vietii si operei lui George Orwell. Unele incercari, precum „O executie prin spinzurare” sau „Cum am impuscat un elefant”, descriu intimplari din perioada petrecuta de scriitor in colonii, ca angajat al Politiei Imperiale Indiene; altele, precum „Azilul de noapte” sau „La zdup”, reiau experiente din anii de saracie pe care Orwell si i-a impus dupa intoarcerea din Birmania. Dar cele mai multe au drept subiect detalii ale vietii londonezilor in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial – de la bombardamente sau rationalizarea alimentelor la bucataria englezeasca sau arta de a pregati un ceai bun – si politica interna si externa dezastruoasa a diferitelor guverne care s-au succedat in aceasta perioada. Nu sunt ocolite nici viata cazona si experientele prin care a trecut Orwell ca voluntar in Razboiul Civil din Spania sau vocatia de scriitor si motivele care l-au determinat sa urmeze cariera literara. Diverse prin substanta, avind in fundal un puternic filon autobiografic, ironice si cuceritoare, eseurile lui George Orwell se imbina ca piesele unui puzzle ce intregeste imaginea oferita de romanele sale. 

Anglia nu este insula batuta in pietre scumpe din fragmentul shakespearian, nici infernul infatisat de Dr. Goebbels. Mai degraba seamana cu o familie, o familie victoriana cam inchistata, fara prea multe oi negre, dar cu dulapurile dind pe dinafara de schelete. Are limbajul ei secret si amintirile ei comune, iar cind se apropie un dusman, stringe rindurile. O familie la cirma careia se afla membrii nepotriviti – asta este, poate, cea mai apropiata descriere pe care i-o poti face Angliei intr-o fraza. - George Orwell

Orwell a reusit sa ajunga la un echilibru perfect intre claritatea prozei si originalitatea perspectivei, efect pe care l-a obtinut fara sa sacrifice vreo farima din inteligenta lui taioasa si glaciala. - Sunday Herald

O cariera ca a lui Orwell ar fi greu de urmat astazi. Totusi, pentru orice tinar scriitor dispus sa faca o incercare, aceste eseuri nu se pastreaza doar ca artefacte istorice si capodopere literare. Datorita deschiderii lui Orwell fata de lume si staruintei de a ramine fidel propriului crez, eseurile lui arata cititorilor si scriitorilor din orice epoca ce inseamna sa traiesti prin vocatie. - George Packer

Traduceri din limba engleza si note de Mihaela Ghita si Ciprian Siulea

Introducere de Michael Foot
Traducere și note de Anca Bărbulescu

„Una dintre autobiografiile cu adevărat mari ale limbii engleze.“ – Michael Foot

„Mi-au stăpânit viaţa trei pasiuni, simple, dar de o intensitate copleşitoare: dorinţa de iubire, căutarea cunoaşterii şi mila greu de îndurat faţă de suferinţa omenirii.“
Cuvintele cu care Bertrand Russell îşi începe Autobiografia dau tonul acestei cărţi excepţionale în multe privinţe. Cititorul va descoperi un personaj original, cu o viaţă bogată în evenimente de toate tipurile, printre care se numără cele două războaie mondiale care au îndoliat Europa secolului XX; o viaţă bogată, de asemenea, în cuceriri amoroase, reuşite intelectuale şi lupte politice. De-a lungul existenţei sale, Russell a ştiut să combine ca nimeni altul reflecţiile logicianului ‒ prieten cu Wittgenstein, Whitehead sau G.E. Moore ‒ cu gesturi publice care l-au făcut, de pildă, să fie condamnat la şase luni de închisoare. Unul dintre capitolele cele mai interesante ale cărţii e dedicat voiajului din 1920 în Rusia bolşevică, aflat cu siguranţă la originea anticomunismului său.

Publicată iniţial în trei volume succesive la sfârşitul anilor 1960, Autobiografia lui Bertrand Russell e scrisă cu o totală sinceritate şi simplitate, cu umorul şi prospeţimea vie atât de caracteristice autorului.

Traducere de Eugen Popa

„Lumea era doar cât valea noastră. Oamenii urcau până la păşunile alpine, să aducă fân. Mai departe de atât nu mergeau.“
Reinhold Messner a mers de la bun început mai departe decât ceilalţi. La 20 de ani se număra printre cei mai buni alpiniști din Europa. E considerat astãzi ultimul mare explorator al timpurilor noastre.
Ce anume îi dă aripi acestui om care învinge în tot ce-și propune să facă? De unde găsește mereu puterea de a se redescoperi? În această carte, Reinhold Messner vorbeşte despre ținuturile natale din Tirolul de Sud, despre familia sa, despre prietenie şi egoism, despre eşec şi despre instinctul lui de a face întotdeauna ce e corect.

Reinhold Messner este primul alpinist care a urcat pe toți cei 14 optmiari, cu echipament minimal și fără mască de oxigen. 
A traversat pe jos Antarctica și Groenlanda, Tibetul și deșerturile Gobi și Taklamakan. 
A atins primul vârf montan la vârsta de 5 ani. 
Primul alpinist care a urcat singur pe Everest. 
În prima lui expediție pe un optmiar, Nanga Parbat, și-a pierdut fratele. I-au fost amputate 6 degete de la picioare ca urmare a degerăturilor. 
Este primul alpinist care a urcat cei mai înalți munți de pe toate cele 7 continente. 
Apare de 9 ori în Cartea Recordurilor.

Traducere de Cristina Cioabă și Liliana Donose Samuelsson

„Gândurile nu sunt periculoase pentru simplul motiv că gândirea însăşi este o întreprindere periculoasă… Cred că a nu gândi este şi mai periculos.“ – Hannah Arendt

Convorbirile reunite în acest volum se întind de-a lungul unui deceniu, între 1964 şi 1973, când Hannah Arendt a acordat ultimul său interviu. Gânditoarea americană de origine germană abordează în ele o mare varietate de teme: de la situaţia politică în urma celui de-al Doilea Război Mondial la statutul refugiatului în lumea contemporană; de la ecourile reportajului privitor la procesul lui Adolf Eichmann la mişcările studenţeşti din anul 1968 în SUA şi Europa; de la afacerea Watergate şi Războiul de Yom Kippur la situaţia statului Israel şi identitatea evreiască în zilele noastre. În ciuda acestei diversităţi, răspunsurile sale se remarcă întotdeauna prin coborârea la esenţe, în căutarea trăsăturilor definitorii ale fenomenelor lumii contemporane. Cititorul va recunoaşte astfel pretutindeni adânca înţelegere, curajul intelectual şi intransigenţa gândirii celei care a pus în lumină pentru prima dată înrudirea fundamentală a celor două sisteme totalitare ale secolului XX: nazismul şi comunismul.

„Trăim încă în lumea Hannei Arendt… Greu de găsit între gânditorii secolului XX unul care să ne fie mai necesar pentru a ne călăuzi printre dilemele secolului XXI.“ – Adam Kirsch, The New Yorker

Ediţie îngrijită şi traducere de Sorina Bălănescu

„Am de gînd să-mi sigilez toate scrisorile și să le las prin testament, cu clauza să fie desigilate peste 50 de ani...”, glumea Cehov, după ce citise un articol inflamat al lui A.I. Goncearov despre dreptul scriitorilor de a dispune interzicerea publicării postume a unor texte de interes privat. Era sau nu era Cehov conștient de valoarea propriilor scrisori în postumitate? Este o întrebare la care răspunsul întîrzie. Cert este că, în numai 29 de ani (scriitorul se sfîrșea la 2 iulie 1904), a expediat aproape 4.400 de scrisori. Din lunga serie, acest prim volum selectează o parte restrînsă, care are în vedere mai degrabă momente din viața literară a autorului, decît detaliile mărunte ale vieții de zi cu zi.

„Corespondenţa este, pentru el, o necesitate vitală. Cehov scrie scrisori aşa cum respiră. Pentru istorici şi sociologi, scrisorile îşi păstrează pînă astăzi interesul prin valoarea lor de informaţie autentică, de trăire nemijlocită a realităţilor culturale, sociale şi (mai puţin) politice ale Rusiei de la sfîrşitul secolului XIX. Pentru istoricii literari, scrisorile sunt un bun nepreţuit, o cardiogramă precisă care surprinde palpitul vieţii şi al creaţiei autorului de geniu, depăşind valoarea strict biografică.” (Sorina Bălănescu)

„Intelectualul lui Cehov e un om în care se amestecă cea mai profundă bună-cuviinţă de care e în stare fiinţa umană cu o aproape fatală incapacitate de a-şi realiza idealurile şi de a-şi pune principiile în aplicare; un om devotat frumuseţii morale, bunăstării poporului său, bunăstării universului său, dar care nu poate să facă nimic folositor pentru el; risipindu-şi puţin cîte puţin existenţa provincială într-un abur de visuri utopice, ştiind exact ce e bine, ştiind care sunt lucrurile pentru care merită să exişti… Într-o epocă în care toţi trăiesc sub semnul lui Goliat, e foarte folositor să citeşti despre delicatul David.” (Vladimir Nabokov)

„Femei in stiinta surprinde bucuria din spatele atator descoperiri fundamentale, sarbatorind in acelasi timp vietile extraordinare ale femeilor care le-au facut.“
Rachel Swaby, autoarea cartii Headstrong: 52 Women Who Changed Science—and the World

„Mi-as dori sa am o fetita ca sa ii dau cartea asta. Rachel Ignotofsky le ofera tinerelor femei curajul si increderea sa urmeze caile palpitante deschise de aceste deschizatoare de drumuri.“
Eileen Pollack, autoarea cartii The Only Woman in the Room: Why Science Is Still a Boys’ Club

Este dovedit stiintific: femeile sunt tari!

Carte educativa, minunat ilustrata, Femei in stiinta aduce in prim-plan contributiile a 50 de femei notabile in domeniul stiintei, tehnologiei, ingineriei si matematicii (STEM), din Antichitate si pana azi. Aceasta colectie plina de ilustratii unice si fascinante contine si infografice pe teme importante precum echipamentul de laborator, procentul femeilor care lucreaza in domeniile STEM si un glosar stiintific ilustrat. Portretele acestor deschizatoare de drumuri cuprind figuri binecunoscute, precum primatologa Jane Goodall sau pioniere mai putin cunoscute, precum Katherine Johnson, fiziciana si matematiciana de culoare care a calculat traiectoria misiunii Apollo 11 pe Luna.

Femei in stiinta prezinta realizarile femeilor cutezatoare care au deschis calea pentru generatiile urmatoare de specialiste in inginerie, biologie, matematica, medicina, astronautica, fizica si altele!

Traducere revizuită şi note de Irina Horea

Puțini scriitori se bucură de o asemenea apreciere critică internațională și de atât de mulți admiratori în lumea literară ca J.M. Coetzee. Și totuși laureatul Premiului Nobel pentru literatură a vorbit rar despre sine înainte de publicarea volumului Copilărie, în 1997, o poveste strălucit scrisă, evocând rădăcinile și începuturile unui tânăr autor. Au urmat apoi Tinerețe, intens, cu multe aspecte sensibile, și Miezul verii, inovator și surprinzător de amuzant. Trei volume de memorii ficționalizate, acum revizuite de J.M. Coetzee și reunite sub un singur titlu, Scene de viață provincială, se constituie într-un portret sfâșietor, deși adesea comic, al artistului care se luptă să-și găsească propriul drum, dezamăgit de relațiile amoroase, lumea universitară și climatul politic încins din Cape Town în epoca apartheidului, un portret realizat de unul dintre cei mai mari scriitori ai lumii.

Nici o tragedie nu marchează primii ani ai micului John, nici o traumă nu îi umbrește copilăria. Totuși, băiatul se simte — și apoi, din orgoliu, alege să fie — singur și la școală, și în familie. Dar lipsa de comunicare și comuniune are un pandant: privirea lucidă asupra realității. Drumul spre adevărata înțelegere și dreapta judecată nu este însă ușor, mai cu seamă în regimul de apartheid al Africii de Sud. Împins de dorința de a deveni poet, tânărul absolvent al facultății de matematică fuge la Londra. Aici trăiește acut sentimentul imposturii și se adâncește într-o depresie care îi seacă energiile. Într-un univers fără perspective, dominat de aceleași automatisme care îi definesc lui însuși existența cotidiană, rareori întrerupte de experiențe erotice sordide, eșecul pare să-i guverneze orice încercare de a comunica. Ca și aparenta incapacitate de a-și înțelege semenii, așa cum reiese din mărturisirile câtorva persoane care i-au fost aproape în varii momente ale vieții — patru femei și un bărbat —, intervievate de un jurnalist acreditat să-i închege biografia regretatului scriitor John Coetzee. Apare astfel portretul unei sensibilități exacerbate, lipsite de alinare atât în mediul edenic al fermei bunicilor, cât și alături de femeile în prezența cărora a îndrăznit să-și abandoneze masca taciturnului. Cinci interviuri câtuși de puțin măgu¬litoare, chiar șocante, ce iluminează noi fațete ale personajului Coetzee, dar enigma persistă, căci ele nu-i întregesc niciodată portretul.

Ediție îngrijită, traducere din franceză, studiu introductiv și note de Florin Țurcanu

„Volumul de față reunește o corespondență inedită al cărei destinatar, Arsène Henry – ministrul Franței la București între anii 1897 şi 1904, a numărat printre prietenii săi români membri ai mai multor familii de vază din prima jumătate a secolului trecut. Relațiile lor s-au prelungit mulți ani după încheierea misiunii diplomatului francez în capitala României și, așa cum o atestă corespondența publicată aici, personalitățile feminine ale vremii – Sabina Cantacuzino, Maria Pillat sau Anna Kretzulescu-Lahovary – au fost cele care au perpetuat și nuanțat o prietenie înfiripată odată cu secolul XX și încheiată în 1931, la moartea lui Arsène Henry. Scrisorile primite de fostul ministru de la corespondentele sale dezvăluie o subtilă înlănțuire de gânduri și sentimente conturate pe fundalul marilor evenimente și transformări prin care au trecut România și Europa după Primul Război Mondial. Importante momente și personalități politice, figuri intelectuale și artistice, amintiri, dar și speranțele născute odată cu formarea României Mari se estompează treptat, în pas cu trecerea timpului. Numele Clarei Haskil, a cărei prezență artistică o caută spre sfârșitul vieții bătrânul diplomat pasionat de muzică, se alătură în această corespondență prietenelor fidele din elita românească.“ – Florin ŢURCANU

„Amintirile pe care le evocaţi au trezit în mine imaginile unei vieți iremediabil trecute. Nu doar din cauza celor dispăruţi, pe care îi iubeam, și a tinereții noastre, care înfrumuseța orice lucru, ci și din cauza îmbătătoarei atmosfere care precedă toate catastrofele. Întorcându-ne cu gândul atunci, nu vi se pare, oare, că era cu adevărat o altă lume, iar noi eram alții? Căci o lume s-a sfârșit, fără îndoială, și o alta a început: toate împărțirile convenționale făcute de oameni – secolele, anii – nu înseamnă nimic și degeaba schimbăm data la 1 ianuarie, căci nimic nu justifică importanța plină de prejudecăți care se dă acestei schimbări, în timp ce, în Europa cel puțin, o eră istorică e definitiv încheiată și o nouă eră se deschide.“ – Sabina CANTACUZINO, scrisoare din 2 iunie 1922

Pe copertă: colaj de ilustraţii din revista Wiener Chic (cca 1900)

Traducere de Emanoil Marcu și Vlad Russo

În ultima parte a Jurnalului unei epoci, Denis de Rougemont este un adevărat „spectator angajat“ al conflagraţiei mondiale. Mobilizat mai întâi în armata elveţiană în timpul aşa-numitului „război ciudat“, conspirând împotriva guvernului din ţara cantoanelor, el este invitat să ţină conferinţe în Statele Unite ale Americii, unde rămâne în exil până la încheierea războiului. Exilul îi prilejuieşte autorului cunoaşterea culturii americane şi a Americii profunde, un periplu argentinian plin de farmec exotic, precum şi întâlniri semnificative cu emigraţia franceză, din rândul căreia se detaşează André Breton, Marcel Duchamp sau Antoine de Saint-Exupéry. Observaţiile sale, mereu pătrunzătoare, dezvăluie aceeaşi conştiinţă vie, aceeaşi verticalitate dovedită cu nenumărate prilejuri şi aceeaşi dragoste neclintită pentru Europa, pentru proiectul de unificare a ei, căruia i se va dedica în anii postbelici.

„Gândirea lui Denis de Rougemont este globală, se regăseşte la toate nivelurile, este totală fără a fi totalitară; nu e dogmatică, însă oferă cheile, metodele indispensabile pentru indispensabila gândire personală, fiind capabilă să răspundă problemelor de azi. Filozofia lui Denis de Rougemont ar fi, cu siguranţă, în măsură să le dea occidentalilor forţa intelectuală prin care să reziste la şantajul dogmelor totalitare. Dacă tinerii noştri gânditori, aflaţi într-un impas cogitativ, au nevoie de o direcţie şi de un model de gândire teoretică şi practică, le pot găsi, spre marele lor folos, la acest autor.“ (Eugène IONESCO)

În călătoria sa de un an prin lume (India, Birmania, Japonia, China, America), Aldous Huxley îşi notează impresiile puternice lăsate de locurile pe care le vizitează şi de oamenii pe care îi cunoaşte. India şi Birmania sînt pentru el prilej de a vorbi despre istoria culturală a Caşmirului, despre arhitectura mongolă şi despre istoria artei indiene. Preumblîndu-se cu o ambarcaţiune dinspre tropice spre ecuator, găseşte o veche autobiografie a lui Henry Ford, care-i aminteşte de „valorile şi avantajele” capitalismului. Rezultatul tuturor acestor însemnări este un jurnal încîntător şi plin de viaţă, care dezvăluie un Huxley rafinat, plin de umor şi de profunzime: „Am pornit în călătorie ştiind, sau crezînd că ştiu, cum ar trebui să trăiască oamenii, cum ar trebui să fie guvernaţi, educaţi, ce ar trebui să creadă. Ştiam care e cea mai bună formă de organizare socială şi scopul pentru care au fost create societăţile. Aveam părerile mele asupra oricărei activităţi a vieţii umane. Acum, la întoarcere, mă trezesc lipsit de toate aceste certitudini plăcute”.

„Cartea lui Huxley este înzestrată cu o rară înţelepciune şi naturaleţe a scriiturii.” The New York Times

„Huxley a găsit în jurnalul său adevărata cale de a dialoga cu lumea.” The Spectator

„În Călătoria unui sceptic în jurul lumii, Aldous Huxley îşi arată calităţile: inteligenţă, curiozitate şi o mizantropie plină de pasiune.” The Nation

„O carte de călătorie cum nu s-a mai scris.” The Saturday Review of Literature

Bryan Cranston si-a inceput cariera de actor la varsta de 7 ani, cand tatal sau, un actor fara succes si, uneori, regizor, l-a distribuit intr-o reclama pentru United Way. In clasa a V-a juca intr-o piesa de teatru la scoala si petrecea ore in sir la cinematograful local, apoi se intorcea acasa si reproducea scenele favorite impreuna cu fratele lui, in sufragerie. Parea sortit sa devina actor, insa tatal sau a plecat si familia i s-a destramat. Tulburat de greselile tatalui sau, Cranston a renuntat la aspiratiile la o cariera de actor si s-a hotarat sa urmeze o cariera statornica, cea de politist. Apoi, in timpul unei calatorii cu motocicleta, care a durat doi ani si in cursul careia a traversat toata tara, Cranston si-a redescoperit talentul dramatic, misiunea si vocatia. 

In aceasta autobiografie, Cranston descrie numeroasele roluri pe care le-a jucat in remarcabila sa viata, atat pe ecran, cat si in lumea reala. Pentru prima data spune povestea primilor sai ani ca actor in serialul Loving, a rolului sau recurent in Seinfeld, a timpului petrecut ca Hal, tatal stupid din Malcolm in the Middle, a rolului cu care a castigat Premiul Tony, turul de forta ca Lyndon Baines Johnson in piesa All the Way de pe Broadway, si pana la cel mai emblematic rol dintre toate: Walter White din Breaking Bad. 

In aceasta carte, „o calatorie edificatoare in psihicul unui actor” (People), Cranston are multe de spus despre creativitate, devotament si maiestrie, precum si despre talentul innascut, provocarile si beneficiile acestuia si despre modul corect de a nu-l irosi. 

O calatorie edificatoare in psihicul unui actor... Cranston povesteste despre perioada din viata sa in care a jucat rolul lui Walter White si despre sfoara subtire pe care a trebuit sa mearga pentru a da viata acestui personaj, coborand in acelasi timp in adancurile fiintei proprii. - People

O autobiografie importanta a uneia dintre cele mai introspective vedete de la Hollywood… Orice persoana interesata de actorie va devora sfaturile intelepte ale lui Cranston despre perfectionarea meseriei si structurarea unei cariere. - Booklist

Cranston isi imbina viata personala si cea profesionala intr-un mod fara indoiala captivant... 
O relatare personala fascinanta a unuia dintre cei mai mari actori. - The Huffington Post

Profund personala... Proza simpla a lui Cranston invita cititorii sa empatizeze cu fiecare „personaj” pe care l-a jucat si transforma aceasta autobiografie in mai mult decat o simpla perspectiva asupra lucrurilor din spatele scenelor: este o perspectiva asupra lucrurilor din spatele unei vieti. - Publishers Weekly 

Uneori indrazneata, cateodata amuzanta, alteori trista, aceasta carte extraordinar de inteligenta, scrisa de starul din BREAKING BAD, sfideaza cliseele intalnite de obicei in memoriile celebritatilor. - Entertainment Weekly

Bill Bryson are un adevărat talent de a fi depăşit de situaţie oriunde se duce – chiar şi (sau mai ales) în locul unde s-a născut. Revenind în SUA după două decenii petrecute în Marea Britanie, redescoperă cu bucurie comori de mult uitate ale copilăriei: glorioasa toamnă din New England, ţinuta caraghioasă a oamenilor în pantaloni scurţi şi camerele de motel în care poţi conta pe faptul că vei fi trezit în toiul nopţii de un ţipăt pătrunzător, urmat de o voce de femeie care imploră: „Lasă pistolul, Vinnie! Fac orice vrei”. Fie că discută despre inestimabila utilitate a tocătorului de resturi menajere, despre exotismul faptului că alimentele îţi sînt puse în pungă la supermarket sau despre emisiunile TV deplorabile, Bill Bryson face uz de umorul său inegalabil pentru a descrie unul dintre cele mai stranii fenomene: modul de viaţă american.

„Povestiri încîntătoare, pline de afecţiune şi în acelaşi timp expunînd remarcabil de succint ridicolul... Aceasta nu e o carte pe care s-o citeşti dintr-o răsuflare. E o carte pe care să o savurezi.” (The Times)

Leila s-a născut într-o familie de imigranți marocani din Franța și a fost crescută în tradiția musulmană. Cu o mamă supusă față de soț și zece frați, este condamnată încă din copilărie la rolul de slujnică în casă. Ajunsă la vîrsta adolescenței, se revoltă, dar, sătul de tentativele ei de emancipare, tatăl său decide să o mărite. Leila nu-l cunoaște pe cel ales de părinți să-i fie soț, care este cu 15 ani mai în vârstă decât ea și vrea să o ia de nevastă mai ales pentru a dobândi cetățenia franceză. Va fi măritată forțat cu un bărbat pe care nu l-a văzut niciodată și care va încerca la rîndul lui să o transforme într-o slujnică. Împotrivindu-se tradiției care îi cere să se supună, Leila se va lupta să-și păstreze libertatea și demnitatea.

A citi această biografie magnifică a lui Leonardo da Vinci înseamnă a face o călătorie prin viața și opera uneia dintre cele mai extraordinare ființe umane din toate timpurile, în compania celui mai șarmant, informat și intuitiv ghid imaginabil. Walter Isaacson este deopotrivă un adevărat savant și un scriitor fascinant. Și ce bogăție de învățăminte în aceste pagini. — David McCullough 

EL A FOST CEL MAI CREATIV GENIU DIN ISTORIE. CE SECRETE NE POATE ÎNVĂȚA? 

În această nouă biografie captivantă, autorul lucrărilor de succes despre Steve Jobs, Albert Einstein și Benjamin Franklin, îl aduce la viață pe Leonardo da Vinci. 

Pe baza a mii de pagini din uluitoarele carnete ale lui Leonardo și a noilor descoperiri despre viața și opera sa, Walter Isaacson țese o narațiune care unește arta și știința lui. El ne arată cum geniul lui Leonardo s-a bazat pe deprinderi pe care le putem îmbunătăți în noi înșine, precum curiozitatea pătimașă, observația atentă și o imaginație atât de jucăușă încât cocheta cu fantezia. 

Creativitatea sa, asemănătoare cu cea a altor mari inovatori, provenea din poziționarea la intersecția științelor umaniste cu tehnologia. Leonardo a jupuit carnea de pe fețele cadavrelor, a desenat mușchii care mișcă buzele și apoi a pictat cel mai memorabil zâmbet din istorie în Mona Lisa. A explorat matematica opticii, a demonstrat felul în care razele de lumină lovesc corneea și a creat iluzii prin schimbarea perspectivelor în Cina cea de Taină. Isaacson descrie, de asemenea, dragostea de o viață a lui Leonardo pentru punerea în scenă a unor producții teatrale, susținute de picturile și invențiile sale. 

Abilitatea lui de a combina arta și știința, simbolizată de desenul care s-ar putea să-l reprezinte pe el însuși într-un cerc și un pătrat, rămâne rețeta trainică a inovației. Viața sa ar trebui să ne reamintească cât de important este să imprimăm, atât în mintea noastră, cât și în cea a copiilor noștri, nu doar cunoașterea primită, ci și dorința de a o pune în discuție – de a fi imaginativi și, asemenea neadaptaților și rebelilor talentați din toate epocile, de a gândi diferit.

„Dată fiind fascinația mea pentru Leonardo, am citit multe cărți despre el de-a lungul timpului, dar nu am găsit niciuna care să acopere satisfăcător diversele fațete ale vieții și operei sale. Walter, un jurnalist și autor talentat, a făcut o treabă extraordinară. [...] E ironic că un om care a trăit acum 500 de ani ne amintește de minunile vieții moderne.” — Bill Gates

Cartea este o relatare a efectelor traiului sub supraveghere, experienta care incepe sa devina familiara tuturor, chiar daca in alte forme. Acum suntem cu totii supravegheati, dar cei mai multi dintre noi nici nu au idee ce inseamna asta cu adevarat. Cum te simti sa fii spionat, sub banuiala ca esti tu insuti un fel de spion sau tradator? Cum e sa fii inconjurat de secrete despre care afli cu mult dupa ce faptele s-au produs ‒ secrete care includ numele prietenilor care au raportat despre tine la Securitate si actiunile pe care le-a intreprins aceasta politie pentru a interveni in viata ta? Care este efectul acestei experiente asupra identitatii tale si a relatiilor de incredere pe care credeai ca le-ai construit, in momentul in care amploarea ei devine cunoscuta? Speranta mea este ca aceasta carte va face vizibile un anumit set de practici de supraveghere si efectele lor, intr-o lume in care noi forme de supraveghere prolifereaza in fiecare zi. - Katherine Verdery

„Eu și copiii mei. Întâmplări fericite și momente delicate, bucurii, revolte, întrebări sfredelitoare și curiozități un pic prea mature, uneori și puțină minciună – cât să coloreze monotonia –, mânuțe murdare, guturaiuri, urlete și vânătăi, scutece, jucării, certuri, tandrețe și multă dragoste: Adam, 3 ani, Liran, 6 ani și Alioșa, 11 ani. Fără sfaturi utile, pentru că educarea unui copil a fost, este și va fi o treabă foarte personală. Am învățat, am luat notițe, am desenat și am pregătit pentru voi doar 22 de episoade pe tema marii neputințe a oamenilor mari în fața copiilor. Dedic această carte părinților – părinților mei și, în general, tuturor oamenilor din lume care au pășit pe drumul acesta plin de erori, de întâmplări neprevăzute și de smerenie. În speranța că ei vor râde și că vor înțelege că fac totul așa cum se cuvine. Indiferent de ceea ce au făcut.“ – SVETLANA DOROSHEVA, autoarea bijuteriei grafice Cartea din nufăr

Actiunea acestui roman se petrece in contextul istoric al trecerii violente de la luminoasa epoca interbelica la "epoca de aur", asa cum a fost aceasta trecere resimtita de familiile aristocrate ale Romaniei. Decaderea financiara si sociala nu a atras si decaderea morala a romanilor de familie buna.

Pe unii greutatile i-au doborat prin depresie, pe altii i-au facut mai puternici, niste supravietuitori. In ciuda suferintelor pe care personajele trebuie sa le experimenteze in aceasta carte, exista un final fericit ce restabileste dreptatea - caderea comunismului si recuperarea averii abuziv rapite de stat.

"Olga sau intoarcerea la Tibanesti" este o carte de fictiune, inspirata partial din amintirile Olgai Racovita, amintiri povestite scriitorului francez Henri de Grandmaison. Cartea a aparut cu ani in urma in Franta, iar acum este tradusa in limba romana si publicata la Editura Vremea.

Prima carte a Papei Francisc în care îşi prezintă viziunea despre politică şi societate. Vreme de un an, Papa Francisc a avut douăsprezece întrevederi cu intelectualul francez Dominique Wolton. Rezultat al acelor întâlniri pline de omenie şi căldură, acest dialog excepţional şi inedit abordează în deplină libertate marile teme ale epocii noastre, dar şi ale existenţei umane: pacea şi războiul, politica şi religiile, mondializarea şi diversitatea culturală, fundamentalismele şi laicitatea, Europa şi migranţii, ecologia, inegalităţile pe plan mondial, ecumenismul şi dialogul interreligios, individul, familia, alteritatea, timpul, încrederea şi bucuria. 

Scrisă fără urmă de conformism și evitând limba de lemn, această carte ilustrează viziunea Papei despre Biserică şi despre societate: dărâmarea zidurilor şi construirea de punţi între oameni, naţiuni şi credinţe religioase. 

Este prima dată când o serie de convorbiri cu cel care domneşte asupra Curiei şi politicii Vaticanului nu sunt adunate într-o culegere servilă de afirmaţii, ci se constituie într-un adevărat dialog – este adevărat, plin de capcane şi contradicţii. În unele zile, Dominique Wolton se vădeşte mai vorbăreţ decât papa; în altele, decide să asculte tăcerile gazdei sale; iar alteori, cei doi interlocutori permit umorului să izbucnească. Julie Clarini, Le Monde 

Niciodată un suveran pontif nu s-a destăinuit atât de radical în faţa unui intelectual francez! Vreme de un an, sociologul Dominique Wolton a primit confesiunile Papei Francisc. Douăsprezece întâlniri în doi, de câte două ore fiecare, desfăşurate la Vatican. Aceste confesiuni inedite despre război, mondializare, migranţi, ecologie, inegalităţi, dar şi pe teme foarte personale – de pildă, surprinzătoarea psihanaliză a înaltului prelat argentinian consumată la vârsta de 42 de ani – dau substanţa acestei cărţi de convorbiri. Vincent Mongaillard, Le Parisien

După douăzeci de ani de la apariția celebrului său volum de memorii intitulat Pierderea virginității, celebrul antreprenor Richard Branson se întoarce cu restul poveștii. 

Pierderea virginității împărtășea povestea modului în care Richard Branson a construit imperiul Virgin, pornind de la o revistă pentru liceeni și ajungând la una dintre cele mai mari și mai faimoase mărci din istorie. Nicio provocare n-a fost prea intimidantă și nicio ocazie, prea bizară ca să nu fie exploatată. Și fiecare nouă aventură a început cu cinci cuvinte simple: „Screw It, Let's Do It!” 

Acum, după 50 de ani de la înființarea primei firme, Branson ne împărtășește cu franchețe detaliile unei vieți de triumfuri și eșecuri și părerea personală despre viața și cariera lui atât de singulare. Regăsirea virginității aruncă o privire scrutătoare și profundă asupra demersului neîncetat de a împinge limitele mai departe, de a încălca regulile și de a găsi frontiere noi chiar și după lansarea a peste o duzină de afaceri, care valorează miliarde de dolari, și a sute de alte companii. 

Conducând imperiul Virgin în noul mileniu, Branson a extins fără frică marca în noi categorii, cum ar fi telefonia mobilă, mass-media, cluburi de fitness și servicii bancare, în toate colțurile lumii. În tot acest timp și-a păstrat spiritul iconoclast și rebel. A reușit chiar să ducă Virgin și în spațiul cosmic, cu Virgin Galactic, prima linie de transport spațial comercial din lume. Regăsirea virginității ne duce în culisele acelor incredibile eforturi intelectuale și emoționale și ale sacrificiilor care au făcut din zborul spațial privat o realitate iminentă – chiar și după cea mai teribilă criză cu care Branson s-a confruntat vreodată. 

Această carte este mult mai mult decât o serie de aventuri ale unui om de afaceri. Este și povestea evoluției lui Branson de la nivelul de antreprenor vedetă la cel de filantrop pasionat și devotat binelui public, prin intermediul inițiativelor de protecție a mediului și a sănătății sub marca Virgin Unite și prin Sfatul Bătrânilor, un consiliu alcătuit din lideri globali influenți. Și este povestea strădaniei sale personale de a deveni un fiu mai bun, un soț mai bun, un tată mai bun și un bunic mai bun pentru cei patru nepoți ai săi. 

Această carte, cu personaje secundare cum ar fi Bill Gates, Kate Moss, Nelson Mandela şi Barack Obama, spune povestea fascinantă a unui om care nu se va opri niciodată din aspirația lui de a ajunge la stele, în toate sensurile posibile. Haideți să aflați cum a făcut Branson acest lucru prima dată, după care a luat-o de la început, iar şi iar.

„E nevoie de o doză de magie pentru a face știința atât de amuzantă, captivantă și simplă cum a făcut-o Feynman. Indiferent dacă citiți prima sau a cincea oară Vă țineți de glume, domnule Feynman!, sper să vă placă la fel de mult ca mie." (Bill Gates)

Cu excepția lui Einstein, în jurul nici unui om de știință nu s-a creat o legendă comparabilă cu cea a lui Richard Feynman. Vă țineți de glume, domnule Feynman! istorisește aventuri savuroase – de la spargerea seifurilor cu documentele secrete ale proiectului bombei atomice și de la farsele jucate colegilor până la stratagemele de cucerire a femeilor în baruri – în care întâlnim neastâmpărul, spiritul ludic și plăcerea de a găsi soluții neconvenționale care l-au făcut pe Feynman să schimbe fața fizicii secolului XX. Rebel, profund original și independent atât în plan intelectual, cât și în plan social, plin de umor, de fantezie și de viață, preocupat până la obsesie să lămurească toate misterele care-i ieșeau în cale, absolut onest, mânat de o curiozitate fără limite, gata să se lanseze în orice aventură – așa ni se înfățișează Feynman în amintirile sale.

RICHARD PHILLIPS FEYNMAN s-a născut la New York în 1918. Din copilărie, înzestrările sale excepţionale s-au manifestat în pasiunea pentru experimente şi în capacitatea de a descoperi pe cont propriu matematica. A studiat la Institutul Tehnologic din Massachusetts şi la Princeton.

Undeva, departe strânge amintirile lui Andrew Solomon despre țări care trec prin schimbări seismice de ordin politic, cultural și spiritual. De la baricadele Moscovei din august 1991 și ruinele afgane din 2002 până la atitudinea românească față de depresie și discriminare din 2014 și înflorirea rasismului în Europa și America ultimilor ani, Andrew Solomon ne oferă o perspectivă unică asupra unor transformări cruciale ale ultimului sfert de veac. Poveștile sale emoționante ne exprimă în cei mai clari termeni umanitatea.

„Undeva, departe este o carte frumoasă, inspirată de dorul de ducă și de incertitudinea propriului cămin, o celebrare a libertății care ne avertizează că libertatea trebuie uneori să fie învățată. Este mai mult decât un simplu jurnal de călătorie, este un portret al lumii noastre alcătuit de un om care a bătut-o în lung și-n lat.“ (SALMAN RUSHDIE)

„Undeva, departe este mai mare decât suma părților sale. Este presărată cu informații despre țările și despre oamenii pe care Andrew Solomon a avut privilegiul să-i cunoască în ultimul sfert de secol. Deși pătrunderea sa este adâncă, ceea ce autorul ne comunică cel mai bine și cu cea mai încântătoare claritate sunt adevărurile, temerile, regretele și speranțele oamenilor.“ (Booklist)

„Călătoria este un exercițiu prin care, pe de o parte, îți lărgești orizonturile, iar, pe de altă parte îți definești propriile limite. Călătoria te distilează până la o esență ruptă de context. Nu te vezi niciodată mai clar decât atunci când ești în mijlocul unui loc complet străin. În parte, pentru că oamenii presupun lucruri diferite despre tine: adesea, așteptările lor au legătură mai degrabă cu naționalitatea ta decât cu nuanțele felului tău de a vorbi, croiala hainelor tale sau înclinațiile tale politice. În egală măsură, călătoria te deghizează; în mod straniu, te poți simți camuflat și anonim când ești învelit în prejudecățile superficiale ale altora. Îmi place să mă simt singur atunci când mă însingurez în mod voit; pot să mă bucur de un loc îndepărtat și dificil atât timp cât cuiva îi e dor de mine acasă. Nu-mi plac constrânge¬rile sociale, iar călătoria m-a ajutat să mă eliberez de ele.“ (ANDREW SOLOMON)

ANDREW SOLOMON s-a născut în 1963. Şi-a făcut studiile la Yale şi Cambridge. Trăieşte la New York şi Londra. Este doctor în psihologie şi scrie literatură de factură politică, culturală, psihologică şi de ficţiune. Apare în mod regulat – cu o largă şi diversificată sferă de subiecte despre depresie, artiştii sovietici, renaşterea culturală afgană, politica libiană şi altele – în New Yorker, New York Times Magazine, Artforum, Travel and Leisure şi în alte publicaţii. Cartea sa The Noonday Demon: An Anatomy of Depression a câştigat în 2001 Premiul Naţional al Cărţii, în 2002 a figurat printre finalistele pentru Premiul Pulitzer, fiind inclusă în lista publicaţiei The Times a celor mai bune o sută de cărţi ale deceniului.

Opera: The Irony Tower: Soviet Artists in a Time of Glasnost, Alfred A. Knopf, New York, 1991; A Stone Boat, Faber & Faber, New York, 1994; The Noonday Demon: An Anatomy of Depression, Scribner, New York, 2001; Far from the Tree: Parents, Children, and the Search for Identity, Scribner, New York, 2012.