Autori străini

„Gerhard Velburg, soldat de ocazie, pleacă din garnizoanele din Germania, ajunge, pentru scurtă vreme, alături de alți intelectuali de formație, în capitala surprinzător de ofertantă a unei țări balcanice, ca să-și descopere umanitatea ultimă într-un sat uitat de pe malul brațului Borcea, în câmpia altfel fără sfârșit și fără relief a Bărăganului.
Velburg își petrece la Fetești cea mai mare parte a șederii lui în România. Izolat de freamătul istoriei, soldatul nu are decât două îndeletniciri: se ocupă cu paza bacului și e membru al unui birou de evidență a populației. În mod cu totul excepțional e convocat la deszăpezirea căii ferate spre București, merge în două rânduri în capitală, unde face cu oroare cunoștință cu centrul de tranzit al armatei de ocupație instalat la Malmaison, și se lasă vizitat de istoria mare, în persoana Kaiserului însuși, aflat în trecere prin Fetești la 14 octombrie 1917. La plecarea definitivă din România, ajunge să-și declare iubirea pentru români, dincolo de ideologii și de strategii geopolitice.
Meritul esenţial al volumului lui Gerhard Velburg este, spre deosebire de un simplu jurnal de război, felurimea vocilor care-l întrupează. Avem de-a face cu vocea unui războinic, a unui intelectual și a unui om pur și simplu. Vocile sunt cu atât mai autentice cu cât sunt mai dilematice. Însă fals Velburg nu cântă niciodată.“ (ȘTEFAN COLCERIU)

Fotografia de pe copertă: Ofițeri și soldați germani la Râmnicu Sărat, în vara anului 1917

GERHARD VELBURG (pseudonimul lui Bogislav Tilka, 1887–?), jurist de formație, a fost mobilizat ca rezervist încă de pe la începutul conflagrației mondiale, fiind încadrat în administrația de război atât în Germania, cât și pe întreaga perioadă petrecută în România, din decembrie 1916 până în iunie 1918. Despre autor știm doar că după război a trăit la Jena și la Leipzig, fiind consilier guvernamental și apoi repetitor legal. Pe lângă jurnalul apărut în 1930 și semnat cu pseudonim, a mai publicat, sub numele real, câteva lucrări de specialitate în domeniul juridic (printre care Wie studiere ich Rechtswissenschaft?, 1920; Das Recht der Ordnung der nationalen Arbeit, 1934; Prüfung und Ausbildung der Juristen im Reich, 1935; Die Besetzung Rumäniens im Weltkriege: Eine staats-, verwaltungs- u. völkerrechtliche Studie, 1939; Die Rechtswahrerprüfung, 1939). Nu cunoaștem data exactă a morții autorului.

Din 20 aprilie până în 22 iunie 1945, o tânără germană consemnează în grabă, cu riscul de a fi prinsă și pedepsită, pe caiete școlare și pe bucățele de hârtie teribila experiență a ultimelor săptămâni de război, când Armata Roșie a ocupat Berlinul. Apoi transcrie întreaga poveste, transformând-o într-o teribilã confesiune despre supraviețuire, compromis și curaj.
Astãzi, jurnalul ei este considerat una dintre cele mai importante mărturii despre efectele devastatoare pe care cel de-al Doilea Război Mondial le-a avut asupra vieților oamenilor obișnuiți. Talentul narativ al autoarei, stilul său onest și demnitatea cu care spune nu doar povestea ei, ci şi a sute de alte femei, fără ură și autocompătimire, fac din această carte un document istoric autentic și totodată o copleșitoare și necesară lecție despre condiţia umană.

„Să citești O femeie din Berlin într-o după-amiază este o experiență senzorială marcantă: simți cum pereții parcă se apropie unul de altul, aerul devine mai dens, țipetele copiilor care se joacă afară capătă un aer lugubru. Această carte te captivează întru totul, este un jurnal cu un lirism aparte, care îți lasă cicatrici adânci.“ (The Observer)

„O femeie din Berlin este o mărturie de neuitat, care te atrage în vâltoarea temerilor și amenințărilor ce dominau lumea în care a fost scrisă... Abia acum pare că a sosit timpul ca vocea acestei femei să se facă auzită.“ (The Guardian)

„O lectură esențială. Autoarea anonimă este un observator rafinat, ce dă dovadă de un talent scriitoricesc ieșit din comun și care nu îți deplânge nici o clipă soarta nedreaptă. Este o carte pe care o veți ține minte mult timp după ce veți fi citit ultima pagină, un dar de o valoare istorică incontestabilă.“ (Daily Telegraph)

Autoarea acestui jurnal este o femeie germană care avea puțin peste 30 de ani în 1945, când decide să consemneze experiența celor opt săptămâni petrecute în Berlinul ocupat de Armata Roșie, la sfârșitul celui de-al Doilea Război Mondial. Deși manuscrisul a fost publicat în 1954 în Statele Unite – tradus în engleză –, autoarea a refuzat să-și divulge identitatea, numele ei rămânând un mister până în anul 2003. Prima ediție în limba germană apare în 1959. Cartea a fost tradusă în numeroase limbi și ecranizată în 2008.
Kurt Wilhelm Marek (1915–1972), cunoscut sub pseudonimul C.W. Ceram, a fost un jurnalist și scriitor berlinez renumit pentru lucrările sale despre istoria arheologiei, dintre care cea mai celebră, Götter, Gräber und Gelehrte (1949), a fost tradusă în peste 28 de limbi. Se numără printre primii cititori ai manuscrisului Femeii din Berlin, fiind și cel care ajutat-o pe autoare să-l publice.

Traducere de mariana Piroteală

„Ce ciudată a fost soarta acestei fetiţe care a trăit cele mai negre vremuri şi nu şi-a dat seama cu adevărat de asta decât atunci când s-a exilat în Statele Unite ale Americii. O viaţă tristă, melancolică, magistral povestită.“ (FRANÇOIS D’ORCIVAL, Revue des Deux Mondes)

„Beata de Robien spune povestea unui destin de excepţie. Această remarcabilă biografie se citeşte ca un roman rusesc.“ (CLAIRE JULLIARD, Le Nouvel Observateur)

„Viaţa e neîndurătoare, iar eu am fost luată pe sus ca o crenguţă într-un şuvoi învolburat“, spunea în 1967, la sosirea în Statele Unite ale Americii, Svetlana Allilueva. În Blestemul Svetlanei, Beata de Robien reconstituie destinul tragic al unicei fiice a lui Iosif Vissarionovici Stalin, o femeie pentru care viaţa a însemnat în primul rând perpetua căutare de sine şi fuga de umbra tatălui. Cartea are la bază o mare varietate de surse: documente recent declasificate ale serviciilor secrete americane, fotografii şi documente de arhivă păstrate în Polonia şi în Rusia, mărturii şi scrieri ale Svetlanei, ale rudelor, cunoscuţilor şi prietenilor săi, corespondenţă inedită, bogata istoriografie despre perioada comunistă. Autoarea le valorifică într-o naraţiune ce depăşeşte graniţele biografiei, făcând din protagonista ei eroina unui roman complex – saga de familie, roman istoric, psihologic, poliţist, de dragoste. Personalitate plină de contraste, de lumini şi umbre, fiica lui Stalin este, pe rând, fetiţa care-şi admiră tatăl, ferită de lumea reală între zidurile Kremlinului, tânăra răzvrătită, trăind iubiri complicate şi încercând să scape de stigmatul familiei sale, femeia matură care-şi asumă schimbarea numelui, fuga din URSS şi abandonarea propriilor copii, denunţarea ororilor comunismului şi supravieţuirea în lumea liberă. Iar povestea ei este în sine o lecţie tulburătoare.

„Oriunde voi merge, voi fi întotdeauna prizoniera politică a tatălui meu.“ (SVETLANA ALLILUEVA)

Fotografia de pe copertă: Svetlana alături de tatăl său, în 1934

Traducere de Emanoil Marcu și Vlad Russo

În 1935-1936, Denis de Rougemont acceptă un post de lector de literatură franceză la Frankfurt, nu în ultimul rând din dorința de a fi martor al istoriei, în deplină cunoștință de cauză. Jurnalul său înregistrează pas cu pas semnele unei istorii care a luat-o razna, de la micile și marile lașități cotidiene până la spectacolul înfricoșător al mulțimilor halucinate care urlă pe stadioane numele lui Hitler.

„Iată însă că se ridică un vuiet ca de maree, de-afară se aud trompete. Reflectoarele se sting în sală, în timp ce pe tavan se aprind săgeți luminoase îndreptate către o ușă aflată la nivelul primei galerii. O lumină de reflector dezvăluie în prag un bărbat scund, îmbrăcat în brun, cu capul gol, cu un zâmbet extatic. Patruzeci de mii de oameni, patruzeci de mii de brațe s-au ridicat ca unul singur. Bărbatul înaintează foarte încet, salutând cu un gest molcom, episcopal, în asurzitoare urlete ritmate: heil! (În scurtă vreme nu mai aud decât urletele răgușite ale vecinilor mei pe un fond de furtună și de răpăieli înăbușite.) Înaintează pas cu pas, primește omagiul, de-a lungul pasarelei ce duce la tribună. Timp de șase minute, foarte mult. Nimeni nu-și poate da seama că țin mâinile în buzunar: stau toți drepți, nemișcați, și urlă în același ritm, cu ochii țintă pe acel punct luminos, acel chip cu zâmbetul extatic, iar lacrimile curg pe fețe, în întuneric.“ (DENIS DE ROUGEMONT)

Fotografia de pe coperta 1: Denis de Rougemont, 1946
Pe coperta 4: Deschiderea primei părți a autostrăzii Frankfurt/Main–Darmstadt de către Hitler, 1935

Avem în aceste prime jurnale „non-intime“, cum le numeşte Denis de Rougemont, un autor care se caută pe sine confruntându-se cu lumea de la sfârşitul deceniului trei al secolului trecut. O lume tihnită încă, lipsită de convulsii şi de derapaje, care nu face parcă decât să-l trimită înapoi, spre explorarea propriei interiorităţi, pentru a afla acel glas unic ce-i aparţine numai lui. Jurnalul de faţă este de aceea un discurs de o autenticitate rar întâlnită, care respinge deopotrivă atitudinea căldicică şi excesul în expresie, discurs echilibrat ce-l va caracteriza întotdeauna pe întemeietorul filozofiei personaliste.

„Nu mă interesează nici arta de a spune în sine, care este o zicere despre nimic şi căreia mai multe şcoli de retorică îi înnoiesc prin secole exigenţa austeră sau barocă; nici acel mod de a spune fără artă de care oricine s-a crezut capabil, dintotdeauna, pe motiv că a trăit. Dacă ar trebui cu orice preţ să aleg, probabil aş opta – împins de o nevoie inconştientă de a supracompensa – pentru povestire. Pentru Istorie, aşadar.“ (Denis de ROUGEMONT)

„Gândirea lui Denis de Rougemont este globală, se regăseşte la toate nivelurile, este totală fără a fi totalitară; nu e dogmatică, însă oferă cheile, metodele indispensabile pentru indispensabila gândire personală, fiind capabilă să răspundă problemelor de azi. Filozofia lui Denis de Rougemont ar fi, cu siguranţă, în măsură să le dea occidentalilor forţa intelectuală prin care să reziste la şantajul dogmelor totalitare. Dacă tinerii noştri gânditori, aflaţi într-un impas cogitativ, au nevoie de o direcţie şi de un model de gândire teoretică şi practică, le pot găsi, spre marele lor folos, la acest autor.“ (Eugène IONESCO)

Mary Blume s-a născut la New York, dar trăiește în Paris. Ani de-a rândul a scris pentru International Herald Tribune. 
Este autoarea volumului Côte d’Azur: Inventing the French Riviera și a unei colecții de interviuri reunite sub titlul A French Affair.

„BALENCIAGA, MAESTRUL NOSTRU, AL TUTUROR.“ - CHRISTIAN DIOR

Discreţie calculată, amestec abil de istorie, reportaj şi culise rafinate: cea mai inteligentă, entuziastă şi vibrantă biografie din fashion a celui mai enigmatic designer. Atât de enigmatic, încât jurnaliştii francezi se întrebau dacă există cu adevărat.

Discret și revelatoriu, acesta este portretul, până azi necunoscut, al designerului a cărui viziune a transformat industria fashion.

„Prima biografie intimă, entuziastă și ardentă a enigmaticului designer… Blume, fost jurnalist cultural la International Herald Tribune, scrie cu inte­ligență și aplomb; a fost ea însăși client Balenciaga, o realitate care, în mod evident, i-a modelat perspectiva laudativă și revelatoare pe care le-o propune cititorilor.” - Publishers Weekly

A existat o singură femeie care l-a cunoscut, și încă foarte bine: prima persoană pe care Balenciaga a angajat-o când și-a deschis Casa de Couture din Paris (Casă care, la momentul acela, era mobilată doar cu o masă și cu un singur taburet), adică Florette Chelot. Florette a devenit vendeuza de top a Casei, dar și consilier în materie de vânzări. Ea a fost femeia din spatele misteriosului Balenciaga.

„Dacă o femeie venea îmbrăcată într-o rochie Balenciaga, nicio altă femeie din jurul ei nu mai exista.“ - DIANA VREELAND

Cîştigător al National Geographic Traveller Reader Award pentru cea mai bună carte de călătorie a anului 2016

După succesul Însemnărilor de pe o insulă mică, Bill Bryson porneşte într-o nouă călătorie de explorare a Marii Britanii, de data aceasta de-a lungul „Liniei Bryson”, un traseu imaginar stabilit chiar de el între punctele cele mai îndepărtate ale insulei. Cu mult umor, cu ironie tonică şi adesea cu melancolia pe care numai un îndrăgostit de Marea Britanie o poate resimţi, autorul ne conduce prin fermecătoare peisaje rurale, zone urbane prospere sau sordide şi locuri ale memoriei colective adesea căzute în uitare. În ciuda neajunsurilor şi a ciudăţeniilor ei, Bryson preferă să locuiască pe ploioasa insulă. Şi nu doar pentru ceaiul cu lapte şi o zi liberă în plus de Crăciun.

„Au fost momente în care am izbucnit în rîs în public citind cartea... Ca întotdeauna, Bryson e nemaipomenit de hazliu.” (The London Times)

„După cum sugerează titlul Drumul către Little Dribbling, Bryson rămîne devotat toponimelor excentrice ale Marii Britanii, precum şi la fel de excentricelor sale distracţii.” (The New York Times Book Review)

„Farmecul şi spiritul lui Bryson continuă să emane din paginile sale.” (Daily Mail)

Un fenomen cultural american
Bestseller New York Times
Bestseller al Asociației Librarilor Americani
Traduceri în 30 de limbi
10 milioane de exemplare publicate în lume
Film cu Julia Roberts și Javier Bardem

La 30 de ani, Elizabeth Gilbert are tot ce-și poate dori o femeie ambițioasă. Și totuși e asaltată de îndoieli, suferă de panică și insatisfacții. Urmează divorțul, prăbușirea în depresie, o relație catastrofală... Așa că Liz abandonează totul și pleacă în lume de una singură. În Italia, gustă la dolce vita și deliciile ei culinare, punând pe ea „cele mai fericite 12 kilograme din toată viața“. În India, află într-un ashram, prin asceză (trezire la 4 dimineața, meditație și frecat de podele), ce este căutarea spirituală. În Indonezia, încearcă să-și reconcilieze trupul cu sufletul, să descopere echilibrul care se cheamă fericire – și își găsește marea dragoste. Uneori, fericirea se află la capătul lumii. Călătorești ca să ajungi la tine însăți. Ca să te descoperi.

Devenită rapid besteseller New York Times și besteseller al Asociației Librarilor Americani, această carte apărută în 2006 este perfect rezumată de însuși subtitlul sau: One Woman's Search for Everything through Italy, India and Indonezia (O femeie caută lucrurile cu adevărat importante în Italia, India și Indonezia). Mănâncă, roagă-te, iubește stă la baza unui film având-o ca protagonistă pe Julia Roberts (producător Brad Pitt, regizor Ryan Murphy).

Nici o altă figură din istoria ştiinţei nu a avut un asemenea impact cultural ca Darwin.

În această biografie, Paul Johnson ne arată cine a fost Charles Darwin, cum a trăit şi a gândit el şi cum au schimbat ideile lui, care au reverberat în atâtea domenii, faţa lumii moderne. Unul dintre lucrurile care uimesc la istoricul englez este capacitatea sa de a condensa în puţine cuvinte o extraordinară bogăţie de fapte şi idei: atmosfera lumii victoriene şi povestea familiei lui Darwin, marea sa călătorie în jurul lumii şi îndelunga elaborare a teoriei despre evoluţia speciilor sunt prezentate la fel de viu şi de fluent ca şi relaţia cu soţia sa, Emma, spinoasa temă a religiei sau deraierile darwinismului social. După cum scria The Washington Post, Johnson îşi face protagoniştii „destul de umani şi de failibili încât să-i putem recunoaşte imediat, evidenţiind totodată ce i-a transformat în eroi“.

Ilustrația de pe copertă: Charles Darwin, caricatură de Harry Furniss

Salut, sunt Alfie. Bine aţi poposit între paginile cărţii Însemnări din viaţa mea!

Veţi citi o mulţime de lucruri despre mine, despre ziua când m-am născut şi despre copilăria mea în mijlocul familiei, în Brighton. Veţi afla amănunte de când eram mic sau de când eram adolescent şi până azi şi, bineînţeles, vă voi spune cum a început povestea mea nebunească pe YouTube şi ce cred eu că ne rezervă viitorul. În tot acest timp, am avut parte de aventuri incredibile, am cunoscut oameni formidabili şi, ca de fiecare dată, am vrut să împărtăşesc totul cu voi.

A, să nu uit! Şi voi puteţi să vă notaţi propriile gânduri lângă ale mele. Umpleţi paginile albe cu amintiri sau cu lucrurile pe care n-aţi vrea să le uitaţi! Ba chiar puteţi să lipiţi fotografii sau ce mai credeţi voi, astfel încât, peste ani, să vă întoarceţi la aceste însemnări şi să vă răsfoiţi viaţa.

Ghid full-color cu sute de ilustratii care arata tehnicile de supravietuire ale lui BEAR GRYLLS.

Bestseller internaţional, nominalizat la Premiul Pulitzer, cartea a fost ecranizată în 1991, cu Sally Field şi Alfred Molina în rolurile principale.

În avionul care o duce la Teheran – împreună cu soţul ei de origine iraniană, Moody, şi cu fiica sa de patru ani, Mahtob – pentru o vacanţă de două săptămîni, Betty are sentimentul că a făcut o greşeală ireparabilă. Cîteva zile mai tîrziu, viaţa ei devine un coşmar: Moody se transformă într-un temnicer, ţinîndu-le prizoniere într-o ţară unde femeile sînt aproape sclave, iar americanii sînt dispreţuiţi. Betty nu-şi mai doreşte decît să se întoarcă amîndouă acasă, în Statele Unite, să părăsească această ţară sfîşiată de război şi tradiţii arhaice, o lume haotică, în care femeile trebuie să îndure fel de fel de umilinţe. O poveste adevărată şi fascinantă despre dragoste maternă, disperare şi curaj pe fundalul unei situaţii politice de criză.

„O dramă emoţionantă, fascinantă, tulburătoare.” (The New York Times Book Review)

In 2011, Ross Ulbricht, un programator de 26 de ani, a inaugurat piata libera absoluta Silk Road, un site clandestin din Dark Web, unde oricine putea sa tranzactioneze orice - droguri, programe de hacking, otravuri, pasapoarte si bani falsi, - la adapost de ochiul ager al autoritatilor. In cei doi ani in care guvernul american l-a vanat pe proprietarul sau misterios, Silk Road a crescut rapid, transformandu-se intr-o afacere de 1,2 miliarde de dolari. Ross si-a asumat noul rol de lord al drogurilor si a recurs la masuri de protectie drastice - inclusiv la comandarea asasinarii a unui fost angajat. in vreme ce Ross planuia sa dispara pentru totdeauna, agentii federali actionau contratimp ca sa prinda un individ despre care nici macar nu erau siguri ca exista, cautand acul in carul cu fan al intregului internet. Bazandu-se pe accesul exclusiv la actorii principali si la doua miliarde de cuvinte si de imagini digitale lasate in urma Ross, Nick Bilton a creat o poveste plina de intorsaturi de situatie, de descoperiri norocoase si de eludari de pericole pe muchie de cutit.

Este o poveste despre ambitia pustiului din vecini, care a patruns in sfera infractionala, secondata de conflictul dintre noua lume a sustinatorilor lumii online libertariene, anonime, descentralizate si vechea lume a controlului exercitat de autoritati, ordine si respectarea legilor. Plina de personaje memorabile si cu un punct culminant uluitor, aceasta carte poate sa para prea de tot ca sa nu fie fictiune. Dar totul este real. Incredibil de captivanta. Casey Neistat Impresionanta. New York Times Uluitor de bine documentata... rafinata si stralucita... Relatarea absoluta a saga Silk Road. The Globe and Mail Extraordinara. HuffPost Chipul din spatele Dark Web. WIRED

"ADAM KAY a fost medic junior din 2004 pana in 2010, cand o experienta dramatica traita in sala de nasteri l-a facut sa-si reconsidere viitorul. in anii de pregatire medicala a tinut un jurnal, iar O sa va cam usture impleteste povesti din linia intai a sistemului de sanatate cu reflectii asupra crizei actuale. Rezultatul este o relatare la prima mana a vietii de medic junior, cu toate bucuriile, suferintele, sacrificiile si birocratia innebunitoare, dar si o scrisoare de dragoste si de pretuire adresata celor care, la un moment dat, s-ar putea sa va tina viata in maini. 

Nu sunt Doctor (in ciuda a ceea ce spun uneori), dar pur si simplu as prescrie cartea asta oricui. E haioasa de razi cu lacrimi, trista de-ti rupe inima in doua si iti da niste informatii de culise despre cum e sa-ti pastrezi mintile in timp ce-ti faci datoria in transeele sistemului nostru public de sanatate, atat de apreciat, dar aflat acum sub asediu. E minunata! Jonathan Ross 

in sfarsit, o imagine reala a vietii chinuite, ilare si, pana la urma, haotice a medicilor juniori, in toata gloria ei plina de stropi de sange, comedie neagra si inevitabila tristete. O radiografie de un umor caustic, facuta in detaliu, care dezvaluie multe adevaruri pertinente si umanitatea pe care toti speram ca doctorii o ascund sub mastile lor impasibile. Jo Brand 

De nelasat din mana. Trebuie sa cititi aceasta carte daca va place sa cititi, daca va place sa radeti sau daca iubiti sistemul public de sanatate. E un apel imperios, dar care te face in acelasi timp sa razi de-ti iese ceaiul pe nas, sa sustinem cauza medicilor nostri juniori din toate puterile. Shappi Khorsandi 

ADAM KAY este comedian si scenarist de film si televiziune, castigator al numeroase premii. in trecut a lucrat multi ani ca medic junior. Prima lui carte, O sa va cam usture, a fost descrisa drept „dureros de amuzanta” (Stephen Fry), „comica si emotionanta” (Charlie Brooker), „minunata” (Jonathan Ross), „incantator de amuzanta” (Jo Brand), „de nelasat din mana” (Shappi Khorsandi), „ingrozitor de ilara” (Danny Wallace), „fascinant de terifianta” (Milton Jones), „de un comic feroce” (Mark Watson), „foarte amuzanta, cu un mesaj ca un dus rece” (Chris Addison), „superba” (Pam Ayres), „spirituala, inspaimantatoare, alarmanta si miscatoare” (Jonathan Dimbleby), „ilara, socanta, emotionanta, te reduce la tacere” (John Niven), „haioasa, patrunzatoare, deprimanta si socanta” (Bridget Christie), „uluitoare” (Cathy Rentzenbrink) si „amuzanta, ti se strange stomacul citind-o si te pune pe ganduri” (JillMansell). 

“In antrenamentele mele, de-a lungul anilor, am alergat nenumarati kilometri. Dar ideea de a alerga 246 km - adica sase maratonuri consecutive in mai putin de 36 de ore - e de neconceput pentru mine.

Dar este exact ceea ce a facut Dean Karnazes la Spartatlon, pe taramul legendar al inaintasilor sai.

In aceasta carte remarcabila, Dean face cronica incercarii sale de a pasi pe urmele marelui erou grec Fidipide, pe parcursul careia descopera ceva mult mai profund despre puterea alergarii: faptul ca drumul ne conduce nu doar spre linia de sosire, ci si spre noi insine si adevarata noastra natura” - Meb Keflezighi, atlet olimpic si autor al cartii Meb for Mortals.

In „Drumul catre Sparta”, Dean Karnazes isi poarta cititorii intr-o calatorie personala, fizica, emotionala si spirituala, in timp ce alearga pe meleagurile de bastina ale stramosilor sai. Karnazes ne dezvaluie pasiunile sale definitorii, in special pasiunea arzatoare pentru atletismul de anduranta.

Povestea sa se impleteste minunat cu istoria alergarii in Grecia antica si plaseaza epica alergare a lui Fidipide de la campul de batalie din Maraton la Atena intr-un context mai larg, insufland viata personajelor istorice.

Drumul catre Sparta este o cronica plina de afectiune, provocatoare si stimulanta, a cuiva care isi iubeste cu adevarat sportul.  - Frank Shorter, campion olimpic la maraton si autor al cartii My Marathon

„Idealistă, extremistă și anarhistă, Evghenia Iaroslavskaia-Markon a avut, se pare, un destin la înălțimea tragică a epocii sale. Acuzată de «propaganda antisovietică», a fost închisă și executată în 1931 în lagărul de muncă din insulele Solovețki, o parte a vastului «Arhipelag Gulag» (cum l-a denumit Soljenițîn) care se va întinde încet, încet de la un capăt la altul al Uniunii Sovietice. Confesiunea, scrisă chiar înainte ca autoarea să fie executată la vârsta de 29 de ani, a fost descoperită în arhivele FSB în anul 1996.” Le Devoir

„Nu e nici scenariu de film, nici ficțiune literară, e o poveste adevărată, reconstituită cu minuție în arhivele rusești. Cartea de față prezintă documentul autobiografic redactat de protagonistă, dimpreună cu o întreagă documentație de arhiva care i s-a alăturat spre completare. O veți citi însă ca pe un roman, iar la sfârșitul lecturii nu veți reuși să o uitați prea curând.” Alina Pavelescu

„Călătoria e ca o partidă de vânătoare fascinantă, porneşti fără să poţi ghici ce pasăre o să-ţi iasă în bătaia puştii. Călătoria e ca vinul, bei şi nu ştii ce viziuni o să-ţi bântuie prin cap. Desigur, călătorind găseşti mereu ceea ce porţi în tine. Cei ce suferă şi iubesc dialoghează într-o comuniune tainică cu peisajul pe care-l văd, cu oamenii pe care-i întâlnesc, cu întâmplările pe care le aleg. De aceea orice călător adevărat creează, întotdeauna, ţara pe care o vizitează.
Patru ţări imense stau astăzi faţă-n faţă: China, Rusia Sovietică, America şi Japonia. Aici, în Pacific, se va juca marele joc, viitorul război. Vai şi-amar de cei învinşi, poate şi de învingători! Marea ispravă pe care trebuie s-o împlinească nu doar Japonia, ci întreaga omenire, dacă vrea să se salveze, este aceasta: să dea noului ei trup, devenit uriaş în urma cuceririlor materiale, un suflet la fel de uriaş.“ (Nikos Kazantzakis)

„«Orice călător adevărat creează, întotdeauna, ţara pe care o vizitează», spunea Nikos Kazantzakis. El însuşi un neobosit călător, marele scriitor grec a îmbogăţit literatura ţării sale şi a lumii cu câteva jurnale de călătorie, adevărate capodopere ale genului. Rod a două voiaje în Orientul Îndepărtat (primul în 1935, în calitate de corespondent de presă, al doilea în 1957, însoţit de tovarăşa sa de viaţă, Eleni), jurnalul de faţă oferă, pe lângă informaţii pe care nici cel mai performant ghid turistic de astăzi nu le cuprinde, o incursiune în istoria unora dintre cele mai vechi civilizaţii ale lumii, aflate în momente de răscruce, înainte şi după al Doilea Război Mondial. Gama sentimentelor prin care-l poartă pe autor peregrinările sale asiatice – de la bucurie nestăvilită, entuziasm şi admiraţie până la tristeţe îngrijorată, uimire inefabilă ori extaz – capătă în pagina scrisă o vibraţie impresionantă. Observaţia pătrunzătoare, lucidă alternează cu efuziunea lirică, plină de emoţie. Este, poate, cartea cea mai poetică a lui Kazantzakis, unde regăsim, în efigia creaţiei literare, chipul etern a două ţări şi două universuri – Japonia, o «Afrodită orientală», şi China, «ţestoasa naţiunilor».“ (Elena Lazăr)

„După romanele Zorba Grecul, Hristos răstignit din nou, Ultima ispită a lui Hristos şi Fratricizii, memorialistica reprezintă partea cea mai valoroasă a operei lui Kazantzakis şi se bucură de aceeaşi celebritate. Kazantzakis nu e un călător de rând. El este călătorul filozof căruia locurile văzute, oamenii, creaţiile lor, istoria lor, credinţele şi obiceiurile lor îi trezesc reflecţii adânci asupra existenţei şi destinului omenesc, reflecţii care prin frumuseţea exprimării aprind sufletul cititorului, iar prin îndrăzneala lor îi stârnesc mintea către meditaţii rodnice – spirituale, morale şi estetice.“ (Ion Diaconescu)

Nimeni până acum n-a povestit viaţa lui Fidel Castro văzută din interior. Însărcinat cu protecţia lui líder máximotimp de aproape două decenii, Juan Reinaldo Sánchez a cunoscut toate detaliile vieţii sale secrete. De fapt, tot ce era legat de el era secret, de la satul-fantomă unde se antrenau luptători de gherilă de pe mai multe continente până la averea formidabilă, trecând prin relaţiile cu familia, cu amantele lui şi cei nouă copii rezultaţi din mai multe legături.
Excepţionala mărturie a lui Sánchez dezvăluie nu doar numeroase secrete de stat, ci şi multiplele personaje întruchipate de Castro: genial comandant de război în Nicaragua şi Angola, autocrat paranoic la el în ţară, mare expert în spionaj, diplomat machiavelic, maniac al înregistrărilor sau complice al traficanţilor de droguri. Iar înapoia acestor personaje se profilează omul Fidel Castro – ipocrit, viclean, crud, imoral, megaloman –, unul dintre cei mai ticăloși lideri comunişti ai acestei lumi.

În poveştile sale captivante desprinse din experienţa de psihoterapeut, Irvin D. Yalom se dovedeşte încă o dată un explorator neobosit al minţii umane, parcurgând, împreună cu pacienţii, calea spre transformare. Terapia devine efort de vindecare în dublu sens. Desfăşurarea de personaje e impresionantă şi stă mărturie pentru privirea pasionată de detaliu şi de profunzime a autorului.
Patru femei se desprind din mulţimea celor care se caută pe sine şi capătă contur în însăşi biografia psihoterapeutului, fiecare cu o nouă lecţie de viaţă: Paula, „curtezana morţii", bolnavă de cancer, dar niciodată învinsă de boală; Myrna şi noile semnificaţii ale încrederii dintre medic şi pacient; Magnolia, cu iscusinţa ei de a-i alina durerea psihoterapeutului; şi mama, cea capricioasă, dominatoare, excesiv de iubitoare şi totodată critică faţă de fiul ei.
E o explorare îndelung stăruitoare în mintea şi inima unui medic care învaţă că fiecare om înseamnă o nouă călătorie. Uneori, chiar mai multe.

O relatare infricosatoare a anilor petrecuti de autor in temnita, care ar trebui sa devina o nota de subsol in cartile de istorie despre luptatorii juhadisti din Orientul Mijlociu. The Independent

O dare de seama captivanta si senzationala a perioadei petrecute de Fahmy in puscarie si a luptei lui pentru libertate. The Hill Times

Povestea... este rascolitoare pe alocuri. Scriitura este magnifica. Diplomat & International Canada

Lucrarea, bazată pe o documentare excepţională, relatează extraordinara odisee a uneia dintre cele mai importante Loji masonice italiene şi internaţionale «P2» şi a conducătorului ei, Maestrul Venerabil contele Licio Gelli.

Britanicul Sean Smith  este cunoscut drept biograful celebritatilor. Robbie Williams, Kate Middleton, Kylie Minogue, Justin Timberlake, Britney Spears, Victoria Beckham, Jennifer Aniston si Kim Kardashian sunt doar cateva dintre vedetele carora le-a dedicat biografii meticulos documentate si foarte bine primite de public. Cinci dintre cartile sale au fost bestselleruri Sunday Times. Filmul Magic Beyond Words: The J. K. Rowling Story are la baza volumul pe care l-a consacrat autoarei fenomenului Harry Potter. Publicatia britanica The Independent l-a numit "cronicarul neinfricat".


Adele ajunge la inimile a milioane de oameni care-i iubesc muzica si care impartasesc emotia sincera si autentica pe care o daruieste prin cantecele sale. Intr-o epoca plina de cinism, Adele este un fenomen.
Realizand o munca sustinuta de investigare si o serie de interviuri cu persoane care o cunosc indeaproape pe tanara artista, renumitul biograf si autor de bestselleruri Sean Smith dezvaluie faptul ca Adele nu este doar superstarul pe care credem ca il cunoastem atat de bine.
Smith prezinta cititorilor povestea relatiilor complexe din familia lui Adele: esecul relatiei sentimentale dintre parintii sai, tristetea sfasietoare care a coplesit-o la moartea bunicului si viitorul incert intr-o suburbie ravasita de comportamentul dur al gastilor din sudul Londrei.

O lectura captivata de la prima pana la ultima pagina, care surprinde cu maiestrie multiplele fatete ale personalitatii artistei si, de aceea, ar trebui sa fie pe placul oricui este interesat cat de putin de fenomenul Adele sau de industria muzicala.
THE NEWS ON SUNDAY

Calda, sincera, amuzanta, exact ca Adele. Astfel poate fi caracterizata biografia pe care Sean Smith a dedicat o celei mai stralucitoare voci feminine a momentului. Pornind de la amintiri ale parintilor, profesorilor si colegilor de scoala, dar si de la declaratii pertinente ale celor care fac legea in industria muzicala internationala, Sean Smith reuseste sa realizeze un portret complex, plin de farmec si culoare al interpretei, compozitoarei, textierei, fiicei, nepoatei, mamei si iubitei care este Adele.
Fara a cadea in capcana unui suvoi de elogii exagerate, biograful evoca momente importante din viata personala si cariera artistei, prezentandu-i cu minutiozitate si sinceritate reusitele, dar si esecurile. Cine sunt cei care au sprijinit-o neconditionat, dar si cei care i-au pus bete in roate? Cine sunt cei care au dezamagit-o si i-au frant inima? Cine sunt artistii care i-au marcat destinul? Cat de aproape a fost de a avea soarta nefericita a lui Amy Winehouse? Ce o inspira sa compuna? Iata doar cateva dintre intrebarile la care biograful Sean Smith ofera raspunsuri surprinzatoare.

Unul dintre cei mai apreciati biografi ai momentului, Sean Smith izbuteste sa nu se lase strivit de personalitatea coplesitoare a subiectului sau, caruia ii creioneaza un portret plin de duiosie, adesea amuzant, dar intotdeauna cuceritor. Surprinzator pentru unii dintre cititori, Smith nu ezita sa faca frecvent comparatii intre Adele, Amy Winehoue, Katie Melua si… Kim Kardashian.

Michael Jackson – ultimul şi cel mai mare megastar al secolului XX. Jacko – cameleonul, miracolul mişcării, artistul extrem de înzestrat, scriitor de cântece, capabil să îşi vândă foarte bine imaginea. Copilul minune, copilul star, geniul trist. Regele Pop – după Elvis Presley şi John Lennon ultimul titan al culturii populare, iubit şi admirat peste tot în lume. Prin moartea sa lumea a devenit mai săracă, iar muzica pop şi-a pierdut unul dintre cei mai mari entertaineri. Această carte prezintă viața lui Jacko în mai mult de 160 de imagini – bucăţi de puzzle ale unui fenomen fascinant.

Scopul acestei cărţi este acela de a demonstra cum astăzi primatul lui Petru ar trebui să-şi asume forme noi pentru a accelera, transcendând reforma instituţiilor ecleziastice de care este legat, apropierile dintre Biserica Catolică şi alte biserici şi comunităţi creştine, şi de a adânci dialogul cu religiile noncreştine. Ioan Paul al II-lea a scos Biserica Catolică dintre zidurile Vaticanului, realizând ceea ce a iniţiat Ioan al XXIII-lea şi Paul al VI-lea şi devenind un punct de referinţă chiar şi pentru necredincioşi.

Această carte spune pentru întâia oară povestea completă a formaţiei, urmărind rădăcinile grupului până la circuitul pub-urilor australiene, unde formaţiile în care cântau pe atunci Bon Scott şi Angus şi Malcom Young concertau în cele mai rele guri de iad pe care le avea ţara de oferit. Povestea continuă cu momentul în care Scott şi fraţii Young îşi unesc forţele, şi se formează cu adevărat trupa AC/DC. Circumstanţele stranii care înconjoară moartea lui Bon Scott în anul 1980 sunt investigate în mod amănunţit. Mai mult, sunt prezentate informaţii care nu au mai fost publicate niciodată până acum.

Legiunea Străină – misterioasă, idealistă, implacabilă – este o organizație plină de personaje dubioase, un loc cu totul nepotrivit pentru un englez pe cinste, în vârstă de numai nouăsprezece ani. Cu toate acestea, în 1960, Simon Murray a călătorit singur la Paris, Marsilia și, în cele din urmă, în Algeria pentru a duce la îndeplinire cel mai dur contract din viața sa: cinci ani de serviciu în slujba Legiunii. În tot acest timp, el a ținut un jurnal.

Jurnalul unui soldat în Legiunea Străină (1960–1965) este povestea captivantă și personală a celor trăite de tânărul Murray în această legendară unitate a armatei franceze. Cronica de față reprezintă dovada incontestabilă a faptului că Legiunea își merită pe deplin reputația dobândită de-a lungul timpului, de supremă piatră de încercare din punct de vedere fizic și psihic a celor ce se încumetă să intre în rândurile ei. În deșertul ars de soare din nordul Africii, bărbați puternici cedează din cauza comportamentului brutal al unor ofițeri, a antrenamentelor necruțătoare și a pedepselor barbare. Totuși Murray supraviețuiește, ba chiar iese întărit din toată această experiență. Căci el împărtășește cu cei care-i sunt camarazi, bărbați căliți din toate națiile și din toate păturile sociale, o trăsătură izbăvitoare: hotărârea de a nu renunța niciodată.

„[Cartea lui Simon Murray] descrie o experiență la care mulți visează, dar pe care puțini o trăiesc cu adevărat.” The Washington Post

„Dramatismul, emoția și culoarea unui thriller reușit despre curaj și izbândă.” Dr. Henry Kissinger

„O plăcere s-o citești și aproape cu neputință s-o lași din mână.” Army Times

Ediţie îngrijită, traducere, note şi studiu introductiv de Leonte Ivanov

„Ceea ce conferă valoare segmentului epistolar al creaţiei dostoievskiene este, în primul rînd, deosebita sinceritate a autorului, dorinţa de a-şi deschide şi despovăra sufletul de multitudinea de griji, de întrebări şi contradicţii… Prin scrisori, ni se dezvăluie o perspectivă largă asupra Rusiei unei întregi jumătăţi de veac (anii 1830-1880), cu istoria, cu oamenii, cu zbuciumul ei, dar şi o perspectivă asupra Apusului Europei, unde se resimţeau atît roadele civilizaţiei, cît şi neajunsurile ei.” (Leonte Ivanov)

„Cel mai important lucru… este că anumite opere de artă merită efortul suplimentar de a trece peste toate impedimentele pentru a le aprecia; iar cărţile lui Dostoievski merită cu siguranţă acest efort. Şi asta nu doar pentru felul în care domină canonul occidental, ci tocmai în ciuda acestui lucru. Pentru că unul dintre aspectele pe care canonizarea şi cursurile academice îl ignoră este că Dostoievski nu e doar valoros, ci are şi umor. Romanele lui au aproape mereu intrigi excelente, cumplite şi complicate şi profund dramatice. Au crime şi tentative de crime şi poliţie şi dispute în familii disfuncţionale şi spioni, tipi duri şi femei frumoase decăzute şi escroci alunecoşi şi boli debilitante şi moşteniri neaşteptate şi ticăloşi mieroşi şi trădători şi tîrfe…” (David Foster Wallace)