Autori străini

“Tenul său măsliniu era acum palid, cearcăne grele îi întunecau ochii. Cei trei ani de domnie tumultuoasă la Real Madrid luaseră sfârșit. Era 2013 și pentru al treilea an consecutiv, Specialul își privea echipa ieșind șchiopătând de pe teren în semifinalele Ligii Campionilor. Mourinho părea să-și fi pierdut strălucirea, acel praf de stele magic care-l făcuse odată de neatins. Și totuși... îi mai rămânea un refugiu. De neimaginat cu câțiva ani în urmă, acest refugiu se numea Chelsea Football Club.”

José Mourinho. Evoluția unui translator este povestea unei vieți surprinzătoare, o carte inspirațională nu doar pentru pasionații de fotbal, ci pentru fiecare dintre noi în parte. De la copilăria într-o Portugalie măcinată de dictatură până la lupta sa continuă de a se ridica la înălțimea numelui tatălui său, portar de talie internațională, această carte prezintă povestea extraordinară a lui José Mourinho: trofeele, succesele, victoriile și bineînțeles, dramele și eșecurile.

"Gândiți-vă la ea ca la un ultra decatlon: o cursă în care participanții trebuie să parcurgă 42 km de alergare pe teren accidentat, 80 km pe mountain bike, alți 160 km pe mountain bike și la final alți 160 km de alergare. Mai adăugați 10 km de alergare imediat după cursa de 160 km de bicicletă (Dumnezeu știe de ce!), plasați toată acțiunea sus în Munții Stâncoși și veți obține Leadman, un eveniment de șase săptămâni, un iad al anduranței pe care eu, din motive care îmi scapă, voiam să-l câștig în 2013 mai mult decât orice pe lume.

Leadville îmi intrase în cap încă de când eram mic și îl urmărisem pe tata, insuficient antrenat, halucinând și clătinându-se până la linia de sosire de la Leadville din 1988. Ani mai târziu, când am auzit de această versiune de șase săptămâni a ultramaratonului Leadville, mi-am dat seama că era exact ceea ce voiam să fac. Voiam să devin nu doar un Leadville (atlet care terminase Leadville 100), ci un Leadman.", declară eroul unei cărți mai mult decât interesante.

 TRAVIS MACY, protagonistul acestei cărți motivaționale, este un sportiv de anduranță care a finalizat peste 100 de competiții ultra în 16 țări. Mare parte din aceste realizări se datorează mentalității sale excepționale. Rezultatele sale au fost apreciate de New York Times, Runner’s World, Adventure Sports, Competitor, UltraRunning, Trail Runner și Breathe. Macy este speaker motivațional, antrenează sportivi de anduranță, scrie cărți și articole despre competițiile și călătoriile sale, oferă consiliere pentru admiterea la facultate și este profesor de liceu. Locuiește în Evergreen, Colorado, împreună cu soția și cei doi copii ai săi.

Amintirile lui Charles Darwin, scrise pentru „copiii şi nepoţii mei“, deschid o perspectivă revelatoare asupra vieţii şi gândirii unui savant care a revoluţionat nu doar studiul naturii, ci şi felul în care ne vedem pe noi înşine. Această versiune completă a Autobiografiei restituie pasajele – considerate prea radicale – cenzurate de familie la momentul primei publicări. Darwin îşi zugrăveşte devenirea pe fundalul unui tablou mai amplu al vieţii intelectuale victoriene, alternând expuneri esenţiale, precum aceea despre credinţa religioasă, cu relatări anecdotice.

Autobiografia este întregită în acest volum cu o selecţie reprezentativă din jurnalul ţinut de Darwin în timpul călătoriei sale în jurul lumii la bordul vasului Beagle (1831–1836). Dacă înaintea acestei expediţii tânărul absolvent al Universităţii Cambridge cocheta cu ideea de a deveni preot de ţară, periplul de cinci ani prin nenumărate ţinuturi l-a făcut să pună la îndoială multe dintre credinţele acceptate despre om şi Pământ şi l-a condus în cele din urmă la elaborarea celebrei sale teorii a evoluţiei prin selecţie naturală. Relatările lui Darwin despre băştinaşii din Ţara de Foc, despre marele cutremur produs pe teritoriul chilian în 1835 sau despre speciile observate în arhipelagul Galápagos constituie nu doar un document unic în istoria ştiinţei, ci şi un fascinant jurnal de călătorie.

Sentimentul dominant ce răzbate atât din Autobiografie, cât şi din Călătorie este cel al uimirii în faţa lumii naturale şi al entuziasmului nemărginit pentru descoperirea ştiinţifică. De peste un secol şi jumătate, figura lui Darwin este caricaturizată în necunoştinţă de cauză, iar ideile sale sunt supuse unor nesfârşite răstălmăciri. Mărturiile fundamentale reunite în acest volum, însoţite de numeroase ilustraţii, îi prilejuiesc cititorului un contact direct şi nemistificat cu savantul, gânditorul şi omul Charles Darwin.

Pe copertă: Gravură colorată după un desen de John James Audubon, 1838
Pe forzaț: Harta lumii cu itinerarul vasului Beagle, din Ch. Darwin, Journal of researches, J. Murray, London, 1890

Fiind unul dintre cele mai influente personaje din istoria fotbalului, fără stilul de joc şi fără filosofia lui Johan Cruyff n-ar fi existat niciun Guardiola, Wenger, Messi sau Cantona. Recentele succese ale fotbalului spaniol, atât la nivelul echipelor de club, cât şi al naţionalei, au fost puse de mulţi pe seama impactului lui Cruyff asupra fotbalului contemporan. A murit în martie 2016, după o luptă scurtă împotriva cancerului de plămâni.

În Driblingul meu, Cruyff îşi povesteşte viaţa, de la fotbalul jucat pe străzile Amsterdamului, până la primul contract cu Ajax, semnat la zece ani. Cu „lăncierii” a câştigat trei Cupe ale Campionilor Europeni, înaintea transferului la Barcelona din 1973, pentru o sumă record mondial. A câştigat La Liga în primul său sezon şi a fost numit Fotbalistul Anului. În total, a câştigat Balonul de Aur de trei ori şi a condus naţionala Olandei până în finala Cupei Mondiale din 1974.

După retragerea de pe teren din 1984, a devenit unul dintre cei mai de succes manageri ai lui Ajax, apoi ai Barcelonei, şi le-a adus giganţilor din Catalonia prima Cupă a Campionilor. În 1999, Cruyff a fost ales Fotbalistul European al Secolului şi a fost al doilea, în urma lui Pelé, în „cursa” pentru Fotbalistul Mondial al Secolului. După ce s-a retras, a înfiinţat Fundaţia „Cruyff” şi şi-a dedicat viaţa copiilor, cărora le-a oferit şansa de a se bucura de sport. Dacă pe teren şi pe banca de rezerve Cruyff a avut un control absolut asupra situaţiei, în afara fotbalului viaţa sa a fost mult mai turbulentă, incluzând o tentativă de răpire şi falimentul personal, despre care vorbeşte în această carte cu şarmul şi onestitatea care l-au caracterizat întotdeauna.

Autobiografia lui Rod Laver spune povestea înălțătoare a felului în care un băiat de la țară, din Rockhampton, Australia, scund, stângaci și cu părul roșu, a devenit unul dintre cei mai mari campioni ai tenisului. Rod a dominat tenisul mondial timp de aproape două decenii, jucând împotriva unora dintre cei mai buni jucători din secolul XX și învingându-i.

În 1962, Rod Laver a devenit al doilea jucător care a cucerit un Mare Șlem Complet, câștigând Wimbledonul și titlurile Australiei, Franței și Statelor Unite în același an calendaristic. În 1969, a reușit din nou această performanță, devenind singurul jucător din istoria tenisului care a câștigat de două ori Marele Șlem Complet.

Cartea lui Laver este o călătorie minunată și plină de nostalgie, care descrie drumul său către celebritate, de la copilăria petrecută într-un orășel din Queensland, în anii 1950, la reușitele din circuitul de amatori și culminând cu înălțimile amețitoare ale victoriilor din turneele de Mare Șlem. Pe lângă victoriile de pe teren, Rod scrie și despre accidentul vascular cerebral suferit în 1998 și felul în care i s-a schimbat viața după acest eveniment, dar și despre Mary, cea care i-a fost soție mai bine de 40 de ani.

„Lotusul se naşte în noroi, dar floarea sa rămâne întotdeauna albă şi curată. Asta e cea mai mare provocare pentru noi: să trăim în inima unei probleme, dar să nu fim subminaţi de ea. Fericirea e pretutindeni, accesibilă pentru toţi cei care vor s-o vadă. Secretul fericirii este să preţuieşti. Să ştii cum să fii mulţumit cu ceea ce ai. Budiştilor nu le este deloc frică de moarte: e în mod sigur singura certitudine din viaţă. Are, pe deasupra, o putere fără egal de a-i face pe oameni să privească atent în inima lor şi să decidă ce este esenţial şi ce este superfluu. Think big, start small. Ador această propoziţie. Mi-o repet mie insămi foarte des. De fiecare dată când mă lansez într-un nou proiect. Nu m-am gândit niciodată că mi-ar fi imposibil să fac ceva. Nu e aroganţă, ci pur şi simplu încredere în viaţă. În forţa ei.

Putem schimba cursul întâmplărilor. Fiecare, la nivelul său, poate face lumea mai bună. Lumea are nevoie de sfinţi. Dar are nevoie şi de oameni obişnuiţi, simple fiinţe umane care pot să înţeleagă durerea celorlalţi. Practica budistă ne învaţă să ne privim duşmanul ca pe un învăţător, să profităm de cel care ne provoacă pentru a ne combate propria negativitate. Ca un magnet atras în direcţii opuse, m-am construit în jurul iubirii şi urii, violenţei şi dragostei necondiţionate, limitării şi infinitului. Am fost atrasă întâi într-o parte, apoi în cealaltă, până când receptorii mei interni au încetat să intre în panică şi să-mi trimită mesaje contradictorii, până când mi-am găsit stabilitatea.“ (ANI CHÖYING DROLMA)

Coach-ul este un proiect al editurii Publica, susținut de Erste Asset Management.

Patrick Mouratoglou, coach-ul Serenei Williams, comentator la Eurosport şi la numeroase alte televiziuni internaţionale, conduce în Franța, de peste două decenii, o academie de tenis recunoscută pe plan mondial. În această carte extrem de personală, Patrick Mouratoglou vorbește despre pasiunea sa pentru tenis, dar şi despre angajamentele şi întâlnirile cu unii dintre cei mai importanţi tenismeni ai planetei. Sprijinindu-se pe experienţa personală, el explică principiile metodei pe care a omologat-o, pentru a permite fiecăruia dintre noi să-şi exploateze pe deplin potenţialul. 

Antrenorul este cel care analizează punctele forte şi slăbiciunile elevului său, iar apoi elaborează o strategie pentru dezvoltarea jocului acestuia. Strategia gata elaborată va fi pusă în practică pe teren, zi după zi. 

Coach-ul este cel care conduce echipa din jurul tenismenului. El este un generalist care nu e specialist nici în pregătirea fizică, nici în domeniul medical, dar care posedă o înţelegere suficientă a acestor domenii pentru a face apel la ştiinţa tehnicienilor ghidându-le intervenţiile în raport cu nevoile jucătorului. 
El interacționează direct cu jucătorul. Stabileşte un loc privilegiat cu elevul său, pătrunzând în lumea acestuia pentru a ajunge la chintesență. El îşi conduce elevul către o înţelegere mai bună a obiectivelor, îi dezvoltă gândirea apelând la instrumentele tehnice şi tactice. Datorită percepției sale de o mare finețe, un coach îl va ajuta pe tenismen să-și folosească resursele de care are nevoie pentru îndeplinirea obiectivului. Îl învaţă să-şi stăpânească emoţiile, acţionează acele resorturi interioare pentru a-l determina să ia deciziile care-l vor ghida spre victorie. PATRICK MOURATOGLOU 

Patrick nu este doar un coach mare, ci unul fenomenal. Indiferent de jucători, cu toţii se simt îngroziţi de ideea că urmează să înfrunte un adversar antrenat de Mouratoglou. SERENA WILLIAMS 

Și eu am avut norocul să-l întâlnesc pe Patrick. Este un mare coach şi o fiinţă formidabilă. JÉRÉMY CHARDY 

Din punctul meu de vedere, Patrick Mouratoglou este „Mentalistul”. MARTINA HINGIS

Patrick m-a ajutat să redevin o mare campioană. SERENA WILLIAMS

Spania e o tara a extremelor: a oscilat mereu intre autoritatea statului si cea a bisericii, intre ritualurile crestine si cele pagine, intre respectul fata de traditiile stravechi si dorinta de modernizare. E bogata in carbune, dar nu are petrol. E o tara agricola, insa intinderi imense de pamint ramin necultivate. Desi pare sa-si fi pierdut definitiv gloria, la fiecare pas un castel-fortareata, o biserica, un monument amintesc de istoria ei glorioasa in cursul careia a ajuns sa stapineasca o jumatate de mapamond. Jan Morris aduce un omagiu acestui tinut al coridelor si castanietelor, cu legendele, peisajele si oamenii lui.

„Cea mai frumoasa carte despre Spania care s-a scris vreodata.” - The Independent

„Condensind o intreaga istorie, care include date despre regina Ioana cea Nebuna, ocupatia maura si detalii picante de la curte, Spania este scrisa in stiluri diferite; fiecare capitol incepe dintr-o alta parte a tarii si exploreaza subiecte dintre cele mai diverse. O lectura savuroasa pentru turistii curiosi si pentru oricine este predispus sa devina dependent de farmecul Spaniei.” - The Guardian

Această carte, asociată prea lesne cu memorialistica, este de fapt o carte de dezvoltare personală. Iar lectura sa nu are cum să nu fie provocatoare şi acaparantă. Vei simţi că te afli tot timpul alături de dr. Dyer, răsfoind albumul său de familie sau ascultând poveşti despre rudele sale, despre întâmplările din timpul şcolii, despre cum a scris volumele devenite bestselleruri. În acest timp, te vei simţi îmboldit să îţi analizezi propria viaţă şi vei afla cum toate deciziile şi acţiunile tale te-au determinat să devii ceea ce eşti astăzi.

Dr. Dyer, supranumit „părintele motivaţiei“, a descoperit că în viaţă nu există… accidente. Fiecare existenţă are un scop şi fiecare pas al acestei călătorii spre împlinirea propriei meniri ne oferă o lecţie. Depinde doar de noi dacă o învăţăm sau o ignorăm. Orice întâlnire, orice relaţie, orice provocare, orice experienţă, orice situaţie de astăzi – toate au implicaţii în viitor şi îţi vor influenţa devenirea.
„În cartea de memorii Mi-e limpede acum, dr. Dyer ne arată cum a ajuns să înţeleagă unul dintre principiile-cheie ale filozofiei sale. Potrivit lui Dyer, trecutul şi viitorul sunt, în mod esenţial, irelevante în privinţa felului în care trăim, deoarece, la urma urmelor, trecutul a fost, la un moment dat, prezent, iar viitorul va fi prezent într-o bună zi.“
The New York Times
„Au existat momente în care toţi credeau că visurile lui Wayne W. Dyer erau nebuneşti. El povesteşte cum s-a luptat să ia decizii şi care au fost temerile provocate de aceste decizii. Fiindcă am trăit şi eu astfel de momente, am empatizat cu ce a trăit el; mi-a confirmat ce am simţit tot timpul. Dacă te pasionează ceva care îţi trezeşte la viaţă spiritul, aceea este chemarea ta. Dacă o ignori, vei fi profund nefericit.“ Linda Higgins | www.tenthingsilove.com

„Cartea conţine reflecţiile unui guru al dezvoltării personale despre drumul lui spre sine însuşi. Puterea interioară este cheia succesului în viaţă şi acest fapt reiese cu claritate din poveştile revelatoare ale vieţii lui Wayne W. Dyer. De la primele amintiri din copilărie, din anii 1940, până la publicarea cărţii, autorul îşi poartă cititorii prin evenimentele din viaţa sa, care l-au inspirat să scrie peste 40 de cărţi şi să se implice în proiecte legate de dezvoltarea personală. Fiecare acţiune, scrie el, adesea ghidată de o forţă divină, l-a ajutat să devină omul care simţea că era menit să fie.“ Kirkus Reviews

Dr. WAYNE W. DYER a fost unul dintre cei mai renumiţi autori şi conferenţiari în domeniul dezvoltării personale. Titlul de doctor în consiliere educaţională l-a obţinut la Wayne State University şi, un timp, a fost profesor asociat la St. John’s University din New York. Renunţând la cariera academică, Wayne Dyer a publicat 40 de cărţi, a înregistrat numeroase programe pe suport audio şi video şi a apărut în mii de emisiuni de radio şi televiziune. Cărţile Manifest Your Destiny, Wisdom of Ages, There’s a Spiritual Solution to Every Problem şi bestsellerurile 10 Secrets for Success and Inner Peace, The Power of Intention şi Inspiration, toate validate ca atare de topurile ziarului The New York Times, au schimbat cu desăvârşire percepţia publicului asupra spiritualităţii aplicate în viaţa de zi cu zi. Tocmai de aceea, Wayne Dyer este supranumit în SUA „părintele motivaţiei“.

O EVOCATOARE CARTE DE MEMORII. O FRUMOASA CALATORIE DE O JUMATATE DE SECOL SI LA O JUMATATE DE LUME DISTANTA. O POVESTE DE DRAGOSTE FARA VARSTA. 

Fusesem indragostit de tine si nu-mi trecuse. Nu-mi mai scriai, dar mi-ai ramas in minte, la inceput o prezenta, dupa aceea un miros pe care-l simteam in intuneric si, mai apoi, o voce slaba, adusa de vanturile care strabateau marea. 

Corespondent de razboi si castigator al Premiului Pulitzer, Paul Brinkley-Rogers a trait o viata aventuroasa prin toata lumea. Exista insa o poveste pe care nu o poate uita: cea a relatiei obsedante cu o misterioasa japoneza mai in varsta decat el, din anul 1959. In vara aceea de demult, cand a intalnit-o pe Kaji Yukiko in portul Yokosuka, Brinkley-Rogers era marinar pe vasul american Shangri-La. O intelectuala pasionata, Yukiko i-a impartasit lui Paul uluitoarele sale cunostinte de literatura, film si poezie si l-a incurajat, ba chiar i-a cerut sa-si foloseasca talentul pentru a deveni scriitorul care este astazi. 

Insa relatia lor nu a fost chiar o poveste de dragoste. Cand un membru al yakuza, ferocele sindicat al crimei organizate din Japonia, a incercat sa o rapeasca pe Yukiko, Paul si-a dat seama ca lucrurile erau mult mai complicate in privinta ei – dar si a Japoniei devastate in urma celui de-al Doilea Razboi Mondial – decat pareau la prima vedere. Prin scrisorile mistuitoare pe care i le-a scris Yukiko si prin stilul plin de viata in care autorul relateaza o poveste pe care greutatea timpului a facut-o mai puternica si mai emotionanta, Bucurati-va de fericirea voastra strabate deceniile si continentele, invitandu-ne pe toti sa retraim acele iubiri din viata noastra care nu mor niciodata. 

Paul Brinkley-Rogers a gasit o cale de a scrie despre dragostea pura. - Sue Halpern

Continuarea bestsellerului "In pielea unei jihadiste"

Din momentul in care, sub o identitate de imprumut, il cunoaste pe internet pe teroristul Abu Bilel pentru a face o ancheta despre filierele de recrutare ale Statului Islamic, viata Annei Erelle ia o intorsatura dramatica. "In pielea unei jihadiste", cartea pe care o publica la capatul acestei aventuri, devine un bestseller international. Faima sa e in continua crestere: apare – fara sa i se vada chipul – in emisiuni de televiziune, i se iau interviuri si e consultata ca specialista in legatura cu atentatele singeroase care zguduie Franta in ianuarie 2015. Insa, trebuie sa-si schimbe in repetate rinduri locuinta pentru a-si proteja viata, este izolata de o buna parte dintre colegii de la ziar, parasita de iubitul ei si ocolita de prietenii preocupati de propria siguranta. Nascuta din toate aceste experiente, Losing My Religion este o marturie tulburatoare despre pretul cerut de lupta impotriva terorismului islamist, dar si despre cel pe care trebuie sa-l plateasca cei ce sfideaza limitele.

Laureatul Premiului Nobel pentru Literatură în 1980 se destăinuie în acest volum care dezvăluie complexitatea unui scriitor uriaș al secolului XX.

Toate aceste convorbiri şi interviuri se constituie în ansamblul lor într-o convingătoare radiografie culturală a vieţii intelectuale poloneze de-a lungul a peste o jumătate de veac, aducînd în prim-plan informaţii şi aprecieri care vizează un spaţiu mai puţin cunsocut la noi, şi anume spaţiul răsăritean, pe care Miłosz îl priveşte atît din interior, cît şi de la distanţă, din perspectivă americană. Alături de Secolul meu al lui Aleskander Wat, Autoportretul unui îndărătnic al lui Czesław Miłosz contribuie în mare măsură la reconfigurarea spirituală a imaginii despre Europa Centrală şi de Est, cu frecvente trimiteri la cultura occidentală. Autoportretul dezvăluie totodată trăsături inedite ale unei remarcabile personalităţi literare şi culturale din secolului XX, martor de seamă şi observator atent al evoluţiei dramatice a acestui secol. (Constantin Geambașu)

.. fiica unei mame alcoolice, a fost cea mai mica dintre cei patru copii, avand frati mult mai mari. „Casa noastra era ca o zona de razboi — mama nu avea abilitatile sau capacitatea de a-mi fi cu adevarat mama,”

A inceput sa bea la 11 ani si i se permitea sa bea vin la cina, in fiecare seara. Parintii ei mancau sus, iar Karin se furisa la subsol, unde manca in fata televizorului, singura. „De multe ori, primeam si al doilea pahar cu vin si mi se permitea atata timp cat stateam cuminte.”

Isi aminteste ca s-a imbatat prima data atunci cand fratele bunicului, pe care il iubea mult, a murit curatand zapada cu lopata. Avea 13 ani. „Am mers direct in subsol si am dat pe gat aproape toata sticla cu vin”, spune Karin. „Nu-i un lucru normal pentru cei de 13 ani.” O „betie” in facultate, lucra din greu in timpul saptamanii, apoi, in weekend, facea „lucruri prostesti, nechibzuite”.

Casatorita, avand doi copii, Karin a suferit depresii postna-tale severe, plus episoade serioase de depresie in primele decade, insa, de-a lungul intregii sale cariere, viata profesionala i-a fost excelenta.

De fiecare data cand s-a intors din concediul de maternitate, a revenit la un job mai bun, cu o pozitie mai buna. Pe masura ce urca pe scara profesionala, a inceput sa bea seara de seara, iesind cel putin o noapte pe saptamana, pentru a bea cu colegii de birou. „Ajungeam acasa la doua dimineata si plecam la serviciu inca pilita — nu eram singura.

Odata, am fost prinsa vomand intr-un ghiveci de plante^ dimineata. Am spus: «Scuze, sunt insarcinata.« Bautura m-a ajutat sa trec peste toate limitele morale. Era un fel de societate fara legi: aveam un puternic sentiment ca puteam face orice ne doream.”

Karin si sotul ei au baut intotdeauna mult impreuna, „Deschideam o sticla de sampanie, in drum spre casa de la tara, in noptile de vineri, ajungand destul de chercheliti.''

Incetul cu incetul, ura fata de sine a inceput sa creasca. „Obisnuiam sa cred ca sunt rezistenta, dar rezistenta mea venea dupa o sticla de votca”, spune Karin. „In cele din urma, beam doua pahare mari inainte de cina, o sticla de vin la cina si mai multa votca dupa aceea.”

Ultimii ani ai vieții îl găsesc pe Tolstoi la moșia de la Iasnaia Poliana, trăind ca un mujic. Lăsase în urmă societatea mondenă petersburgheză, onorurile, ba chiar și propriul destin literar. Devine un fel de patriarh nonconformist, în răspăr cu autoritățile laice și cu cele ecleziastice. Ajunsese la o credință în care puțini îl puteau urma. Găsise un fel de-a se exprima mai simplu. Aici, la Iasnaia Poliana, în singurătate, stă de vorbă cu sine despre Dumnezeu și oameni, iar jurnalul, care l-a însoțit permanent, e spațiul unde pune întrebări infinite, unde caută să înțeleagă și să se exprime altfel decât o făcuse în romane.
Aceste meditații au fost cenzurate în edițiile anterioare ale jurnalului – puterea sovietică putea accepta „stilul“ lui de mujic, dar nu și spiritul care se împotrivea oricărei revoluții.

Sora Emmanuel Maillard s-a nascut in Franta in 1947.  A obtinut diploma in Istoria Artei la Sorbona in 1971 si din 1976 este membra a comunitatii Beatitudinilor. Traieste la Medjugorje si de acolo calatoreste in lumea intreaga pentru a evangheliza.

Marturii si fioretti prezentate prin parabole savuroase si ilustrate cu imagini care ne permit sa-l surprindem pe Dumnezeu in flagrant delict de Indurare. Prin fragmentele sale tulburatoare, Sora Emmanuel ne ofera o calatorie atat prin inchisorile din New York, cat si prin confesionalele sfintilor! Cititorul se cufunda in profunzimea inimii umane si este prins in situatii trecute sau prezente, pe cat de captivante, pe atat de variate. Folosind un stil plin de viata si incisiv, cartea ne ajuta sa vedem aceasta pace atat de dorita, cea care vine de Sus si care obtine victorie dupa victorie. Asadar, aceasta este infrangerea vidului, a descurajarii si a fricii.

Cuvinte pe care multi nu mai indraznesc sa le spuna, dar care au, totusi, puterea de a reconstrui o societate denaturata. O injectie de speranta care grabeste acel timp in care, in inima tuturor, Pacea va avea ultimul cuvant!

Fiecare dintre noi are propriul sau Inger pazitor si daca legam o prietenie cu el, daca ii vorbim in fiecare zi ca unui prieten foarte intim si foarte scump, nu vom regreta niciodata! Teologia ne invata: unul singur dintre Ingerii nostri pazitori este mai puternic decat toti demonii din iad. El il are pe Dumnezeu cu el ! Asadar, in fiecare zi, in rugaciune, sa ne incredintam nevoile ingerilor nostri, implorandu-i sa actioneze cu forta si sa ne ajute sa revenim intotdeauna la vointa lui Dumnezeu. Ce poate fi mai trist decat un Inger pazitor in somaj?

„O odisee intelectuala, un jurnal de calatorie si un roman comic, toate integrate intr-o singura lucrare. Geografia geniului este o carte inteligenta, originala si absolut incantatoare!” - Daniel Gilbert, profesor la Universitatea Harvard

     Fragment din volum:

Epoca de aur a tenisului s-a incheiat subit la US Openul din 1981, cand stoicul suedez Björn Borg a pierdut in fata rivalului sau, tanarul si indraznetul John McEnroe, in finala jucata pe Flushing Meadows.

     Fragment din volum:

Aceasta este cartea mea. Si, pentru ca am scris-o, a trebuit sa scornesc cateva randuri pentru coperta 4, in care sa explic despre ce este vorba. Am incercat sa inventez o poveste lunga, la persoana a III-a, in care sa spun ce minunata este cartea mea si in care sa am un ton usor superior, ca si cand ar fi fost scrisa de altcineva: 

„Pentru mine, scrisul nu e un medicament, ci o victorie împotriva răului. M-am străduit să înlocuiesc prin cuvinte ceea ce e de nenumit. Am tăria să privesc în urmă.
Azi, când sunt mai în vârstă decât tatăl meu la acea vreme, îl privesc aşa cum îşi priveşte o soră fratele mai mic, sau cum îşi priveşte o mamă fiul. Amestec generaţiile, răstorn cronologia. Din nevoia mea de revelaţii, mi se pare că fila timpului e îngustă şi c-o pot străbate fără şovăire.“ (Mireille ABRAMOVICI)

Mireille Abramovici porneşte pe urmele tatălui său, arestat la Nisa cu zece zile înainte de naşterea ei şi deportat în mai 1944, alături de alte sute de evrei. În speranţa de a-i salva, simbolic, viaţa, totul, chiar şi cel mai vag indiciu, îi este de folos. Scrisori, fotografii şi acte din arhiva mamei, drumuri în România, Franţa şi Germania, vizite la rude şi la cunoscuţi de-ai părinţilor ei, obiecte rămase amintire din povestea lor de dragoste, vise şi intuiţii umplu încetul cu încetul spaţiile albe din portretul tatălui şi întregesc o poveste copleşitoare.

O carte tandră, plină de umor, dar şi de nostalgie, cu amintirile cele mai intime şi o viziune plină de dragoste pentru Chile, ţara natală a faimoasei prozatoare. Datorită harului literar al lui Allende, amintirile din copilărie ale unei scriitoare de la celălalt capăt al lumii devin parcă ale noastre, şi redescoperim odată cu ea casa părintească, figura emblematică a bunicului, ceremonialul meselor, complicatele legături de rudenie şi ritualuri ale vieţii cotidiene, dar şi zbuciumata şi tragica istorie a ţării, exilul familiei şi neîncetata căutare a fericirii pe meleaguri străine, departe de spaţiul idealizat al unei patrii demne şi ospitaliere.

„O carte minunată. Allende îşi iubeşte atât de mult ţara, încât cititorii vor dori să-şi facă bagajele şi să ia avionul până la Santiago de Chile!“ (BookPage)

Anatoli Dobrinin a sosit la Washington in 1962 – in varsta de 43 de ani, a fost cel mai tanar ambasador sovietic in SUA din toate timpurile – si a ramas in functie pe durata mandatelor presedintilor KENNEDY, JOHNSON, NIXON, FORD, CARTER, REAGAN.
Dobrinin a devenit principala cale prin care Casa Alba si Kremlinul au schimbat idei, au negociat in secret si au aranjat intalniri la nivelul cel mai inalt. Desi prezinta aspecte inedite din interiorul Biroului Politic de la Moscova, Confidentele unui ambasador sovietic la Washington se refera in principal la nivelurile de la varf din Washington.
 
„Adevarata istorie a Razboiului Rece este o drama umana. Dobrinin a fost martor ocular la mare parte din ea – a participat la toate summiturile sovieto-americane dintre anii 1955 si 1990 – si a privit spectacolul cu un ochi detasat, uneori nedumerit… Cu certitudine cel mai important diplomat al epocii Razboiului Rece… Dobrinin este un fin analist si un povestitor minunat.”– Washington Post
„Niciun alt ambasador din epoca moderna n-a jucat un asemenea rol indelungat si crucial in afacerile internationale sau n-a fost pregatit sa scrie atat de neinhibat despre ele.”– New York Times Book Review
„Dobrinin certifica in aceste pagini ca este unul dintre cei mai mari diplomati ai istoriei moderne, care face cinste tarii sale si unei traditii ce se intinde pe multe secole.”– Washington Monthly
„O lectura fascinanta… o sursa esentiala pentru istoricii care incearca sa inteleaga perioada finala a Uniunii Sovietice.”– Foreign Affairs

Fragment din carte:

"II. Criza cubaneza

Hrusciov ii ofera Cubei rachete nucleare; Castro accepta 

Criza rachetelor cubaneze a fost episodul cel mai dramatic din sfertul de secol pe care l-am petrecut la Washington, dar, mai important, a fost evenimentul cel mai dramatic din intregul Razboi Rece. Intrucat a adus ambele superputeri atat de aproape de razboiul nuclear cat le-a permis propria cutezanta, a devenit un moment de cumpana in ceea ce priveste intelegerea limitelor si ne-a invatat o lectie majora despre ce anume trebuia intreprins pentru a preveni razboiul nuclear. In urmatorii 30 de ani, acestea au devenit regulile si limitele jocului nuclear si ale relatiei importante, schimbatoare si periculoase dintre Moscova si Washington. 
Mi se pare util sa trec in revista cum am ajuns in pragul razboiului din cauza acestei mici insule aflate la 145 de kilometri de continentul american. Presiunea americana asupra Cubei crescuse permanent dupa esecul invaziei incercate in aprilie 1961 de exilati sustinuti de CIA. In ianuarie 1962, Statele Unite au aranjat excluderea Cubei din Organizatia Statelor Americane si au inceput blocada comerciala a acesteia. In vara si in toamna anului 1962, situatia din Caraibe s-a agravat. Numeroase nave de razboi americane au pornit spre coastele Cubei, iar spatiul aerian al insulei a fost patrulat non-stop de avioane militare trimise de SUA. Asa cum s-a aflat ulterior, CIA si Pentagonul pregatisera, iar presedintele Kennedy aprobase, planul secret „Mangusta", care avea ca scop subminarea si rasturnarea regimului lui Fidel Castro. Intensa presiune psihologica exercitata asupra Cubei a mers mana in ma cu o campanie americana de propaganda care sa avertizeze Uniunea Sovietica in legatura cu riscurile presupuse de ajutorul militar economic acordat Cubei. Pe 11 septembrie, URSS a replicat printr-o declaratie dura difuzata prin intermediul agentiei de stiri TASS, denuntand campania americana si avertizand ca „de data aceasta nimeni nu va putea sa atace Cuba si sa se bazeze pe faptul ca va scapa nepedepsit". 
La momentul acela, nu se stia ca, in urma cu cinci luni, in mai 1962, conducerea sovietica ajunsese, pastrand o discretie absoluta, la un acord secret cu Fidel Castro. Pe neasteptate, consilierul Aleksandr Alexeev din cadrul ambasadei sovietice din Cuba si agent KGB fusese chemat de la Havana la Moscova ca sa-i dea raportul lui Hrusciov. Alexeev vorbea spaniola si stabilise relatii prietenesti si confidentiale cu Castro, care prefera sa lucreze cu el si nu cu ambasadorul nostru, Serghei Kudriavtev. Ambasadorul nu izbutise aa stabileasca o relatie apropiata cu liderul cubanez, lucru care nu trecuse neobservat la Moscova. "

Cu maiestrie si sensibilitate, biografia scrisa de Barbara Leaming exploreaza lumea aparent magica a tineretii lui Jackie, casatoria ca de poveste cu un senator si candidat la presedintie bogat si atragator, si transformarea ei uimitoare intr-o sotie abila de politician si o Prima Doamna unica. Felul cum tanara femeie a respins hotarat ideea unei „casatorii sigure”, ca sotie a vreunui barbat remarcabil din punct de vedere social dar absolut predictibil, a condus-o catre JFK si, in timp, catre faima internationala. Insa trauma asasinarii sotului avea sa-i dauneze mai mult decat s-a stiut. Pana acum.

„Jacqueline a fost metafora vizuala a administratiei Kennedy si efigia modei anilor 1960. Alaturi de accesoriile celebritatii feminine, personalitatea sa intregeste portretul Primei Doamne ca etalon international, cel putin pentru secolul XX, si cu siguranta continua sa reprezinte un clasic al feminitatii din preajma puterii supreme, fiind denumita de presa internationala Regina Americii sau Prima Doamna a Modei.” - Diana Mandache

„Leaming ii contureaza lui Jackie Kennedy un portret tulburator si sensibil, descrie lupta curajoasa a acesteia pentru a-si salva casnicia si a-si crea propria identitate.” - USA Today

O mare povestitoare a secolului XX, nominalizata de doua ori la Premiul Nobel pentru literatura, Karen Blixen (pseudonim literar Isak Dinesen) este cunoscuta in lume mai ales ca autoarea volumului autobiografic Din inima Africii, inclus de Modern Library in „Cele mai bune 100 de carti de nonfictiune din toate timpurile“. In 1985, volumul a fost transpus intr-un film multipremiat, Out of Africa, purtand semnatura regizorului Sydney Pollack, cu Meryl Streep, Robert Redford si Klaus Maria Brandauer in rolurile principale. 

  Cartea, tipărita dupa moartea scriitorului, cuprinde o serie de cronici, rezultat al calatoriei facute de Gabriel García Márquez in 1957, timp de mai multe luni, dincolo de Cortina de Fier. „Cortina de fier nu e o cortina. Si nici nu e de fier. E o bariera de lemn vopsita in rosu si alb.“

     Fragment din volum:

„Pe urmă ies la drum şi mă mut la han; vorbesc cu cei ce trec pe-acolo, îi întreb de noutăţile de la ei din sat şi aflu tot soiul de lucruri, observ diferite apucături şi tot felul de ciudăţenii omeneşti. Între timp se face ora mesei, când eu şi ai mei mâncăm bucatele pe care sărmana mea gospodărie şi minuscula-mi avere ni le îngăduie. După ce am mâncat, mă întorc la han: acolo mă văd cu hangiul şi de obicei şi cu un măcelar, un morar şi doi cărămidari. Cu ăştia stau şi mă tâmpesc jucând toată ziua şeptic şi table, unde se iscă nenumărate gâlcevi şi, la supărare, nesfârşite înjurături; şi de cele mai multe ori bătălia se dă pe o para, dar asta nu înseamnă că răcnetele nu ni se aud până la San Casciano. Astfel, înconjurat cum stau de păduchii ăştia, mă căznesc să nu-mi mucegăiască creierul, şi-mi vărs focul pe ticăloasa asta de soartă, şi sunt mulţumit că mă calcă astfel în picioare ca să văd până unde merge cu neruşinarea.
Însă când se lasă seara, mă întorc acasă şi intru în odaia mea de lucru; iar când ajung la uşă mă lepăd de hainele obişnuite de peste zi, pline de noroi şi de tină, şi-mi pun veşminte regeşti şi de curte; şi îmbrăcat astfel cum se cuvine, îmi fac intrarea sub bolţile antice în alaiul marilor oameni din vechime, unde, primit fiind de ei cu iubire, mă hrănesc cu acele bucate, singurele cu adevărat ale mele şi pentru care, doar, am fost născut; acolo nu mă sfiesc să vorbesc cu ei şi să-i iscodesc cu privire la raţiunea faptelor lor; iar ei, omenoşi cum sunt, îmi răspund; şi timp de patru ceasuri nu ştiu ce-i aceea plictiseala, uit de orice supărare, nu mă sperie sărăcia, nu mă înspăimântă moartea: mă mut cu totul în lumea lor.“ (Niccolò MACHIAVELLI)

Ilustrația copertei: Santi di Tito, Portretul lui Niccolò Machiavelli (detaliu)