Autori străini

Dialoguri cu Paulo Coelho este singura carte în care celebrul autor brazilian se destăinuie în mod direct. El însuşi declara: „ În aceaste discuţii voi spune totul despre mine, adevărul gol-goluţ, astfel încat, timp de douzeci de ani, nimeni să nu mă mai întrebe ceva”.
În aceste interviuri realizate de jurnalistul Juan Arias, Coelho relatează evenimente pe care marele public le află pentru prima oară: faptul că părinţii l-au trimis la ospiciu în trei rânduri, de unde a evadat de fiecare dată; că a fost închis şi torturat de junta militară din Brazilia; că a fost dependent de droguri; anii în care a practicat magia neagră, până în momentul unei experienţe trans-senzoriale despre care el crede că a fost o adevărată revelaţie a existenţei şi eficacităţii Diavolului.
La capătul unui lung drum, Coelho a ajuns să-l redescopere pe Dumnezeu în urma unor întâmplări incredibile – precum aceea care l-a făcut membrul ordinului religios creştin RAM, care numără doar patru membri, vechi de mai multe secole. Autenticitatea felului de a fi al lui Paulo Coelho răzbate înainte de toate din credinţa lui în Dumnezeu dar şi din împăcarea cu sine şi cu ceilalţi, din toleranţa şi încrederea sa în oameni.

Nu cumva libertatea înseamnă, în primul rând, să fii stăpân pe timpul tău? Nu cumva fericirea înseamnă, la urma urmei, să ai parte din plin de singurătate, spaţiu şi linişte – lucruri care le lipsesc oamenilor din marile oraşe? Atât timp cât există cabane pierdute în locuri neştiute de nimeni, nu e totul pierdut.

Am înţeles la un moment dat că, de unul singur, nu voi putea schimba lumea. Aşa că nu mi-a rămas decât să mă duc undeva departe de lume, să trăiesc singur, într-o cabană. În pădurile Siberiei. Am cumpărat o izbă de lemn, pe tărâmurile nimănui, la marginea lacului Baikal. Acolo, la cinci zile de mers pe jos de prima aşezare umană, înconjurat de natura sălbatică, am încercat timp de şase luni să descopăr fericirea. Şi cred că am reuşit. Doi câini, o vatră, nişte vreascuri de foc şi o fereastră de la care puteam privi lacul – nici n-aveam nevoie de mai mult în viaţă.

Expozitia Universala de la Chicago din 1893, cunoscuta drept Orasul Alb, a reprezentat una dintre minunile lumii. In paginile acestei carti veti citi o poveste incredibila despre constructia sa si despre doi barbati – unul, arhitect, celalalt, criminal in serie – ale caror destine s-au intrepatruns. 

Arhitectul este Daniel H. Burnham, forta motrice aflata in spatele Orasului Alb, un peisaj grandios, vizionar, cu cladiri albe, amplasate intr-un paradis de canale si gradini. Criminalul este H.H. Holmes, un medic chipes, cu ochi albastri si patrunzatori. El se foloseste de atractia provocata de marea expozitie – si de propriul sarm diavolesc – pentru a atrage zeci de tinere in capcana mortii. 

Cei doi barbati diferiti, dar la fel de hotarati, laolalta cu o pleiada remarcabila de personaje secundare pline de culoare, printre care se numara Buffalo Bill, George Ferris, Thomas Edison si o parte dintre cei 27 de milioane de oameni care au avut parte de spectacolul orbitor al Orasului Alb, sunt adusi la viata in aceasta hipnotica, periculoasa poveste a legendarei expozitii care a transformat America si a pregatit-o pentru secolul XX. 

Arhitectul Daniel H. Burnham este creatorul Expozitiei Universale de la Chicago din 1893, o feerie cunoscuta in intreaga lume drept Orasul Alb, un peisaj grandios, vizionar, cu cladiri albe, amplasate intr-un paradis de canale si gradini. Criminalul H.H. Holmes este un medic care se foloseste de atractia provocata de marea expozitie pentru a atrage zeci de tinere in capcana mortii. 

In paginile acestei carti veti citi incredibila poveste a constructiei uneia dintre minunile lumii, cum a fost denumita expozitia, dar si a celor doi barbati,  ale caror destine s-au intrepatruns. 

Istoria si divertismentul se amesteca pentru a crea efectul dramatic al unui roman. O realitate cu adevarat mai stranie decat fictiunea. - The New York Times 

O carte irezistibila, care se citeste ca si cand ar fi cea mai convingatoare si captivanta fictiune. - Time Out 

Atat de plina de viata, incat te astepti sa-ti sara oricand din maini. - Yorkshire Evening Post

Cartea de fata, aparuta in mai multe limbi si in numeroase editii, mai ales in Germania, este o lucrare fundamental de referinta in bibliografia goetheeana.
Ea ii dezvaluie cititorului modalitatile complexe in care marele poet si-a cizelat nu numai opera si gandirea, ci si viata, oferind oricui un indiscutabil si prestigios model de urmat.

Wilhem Bode este, poate, cercetatorul care a staruit cel mai mult - de fapt intreaga sa viata - asupra biografiei si creatiei atat de diverse a lui Goethe.

Dupa mai multe luni de investigatii autorii au publicat aceasta carte al carui subiect este cea mai mare frauda fiscala planetara care are in centru banca BSBC din Geneva.

Operaţiunea SwissLeaks, de Gérard Davet şi Fabrice Lhomme – aproape 200 de miliarde de euro stocate pe un stick USB. Opt persoane, printre care un judecător, un spion şi un agent al Fiscului, hotărâte să spargă omertá financiară. Doi anchetatori pe urmele unei escrocherii mondiale: 106.000 de conturi ascunse la banca elveţiană HSBC; cea mai mare fraudă fiscală descoperită vreodată.

Cartea lui Hillary Rodham Clinton relateaza evenimentele carora a trebuit sa le faca fata in cei patru ani cat a fost secretar de stat al SUA si care i-au conturat o viziune proprie asupra viitorului.

„O opera subtila, minutios rafinata." —THE NE14, YORK TIMES
„O relatare limpede si adesea captivanta." —THE WASHINGTON POST
lectura bogata si convingatoare." --FOREIGN AFFAIRS
„Doamna Clinton reuseste sa prevada viitorul analizand istoria." HANDELSBLATT (GERMANIA)
„O relatare valoroasa a istoriei." --THE HOUSTON CHRONICLE
„Scriere fascinanta." — NEDERLANDS DAGBLAD (OLANDA)
„Interesanta si captivanta." — SYDNEY MORN1NG HERALD (AUSTRALIA)
„Vioaie." —ENTERTAINMENT WEEKLY
„Profunzime indiscutabila." — FINANCIAL TIMES (MAREA BRITANIE)
„O poveste uimitoare... Mai presus de toate, este evidentiata perseverenta de exceptie a doamnei Clinton." — THE GUARDIAN (MAREA BRITANIE)

Grație relațiilor pe care le-a construit în timp cu antrenorii lui Jordan, a nenumăratelor cronici în care a consemnat activitatea sportivului atât din timpul perioadei în care a activat la juniori, cât și după ce a trecut la baschetul profesionist, a sutelor de interviuri cu prietenii, coechipierii și rudele lui Michael Jordan, Roland Lazenby a reușit să scrie un adevărat studiu despre jucătorul, simbolul și omul Jordan. 

Când se gândesc la Michael Jordan, celor mai mulți pasionați ai baschetului le vin în minte trei calități incredibile care îl definesc pe sportiv și care au intrat în istoria acestui sport: săritura, aruncarea și jocul. În ciuda măreției sale, personalitatea lui Jordan are însă și o parte întunecoasă: a fost un competitor nemilos și un împătimit al jocurilor de noroc. Michael Jordan: Viața este singura biografie care reușește să prezinte într-un mod echilibrat toate fațetele personalității acestui baschetbalist. 


Revelatorie... O analiză fascinantă a omului singur și mândru din spatele simbolului strălucitor. Publishers Weekly 

Michael Jordan: Viața este asemenea unui film ce merită vizionat de mai multe ori. Lazenby pare să fi adăugat suficient de multe cadre care nu au fost tăiate la montaj încât să dea suspans poveștii binecunoscute a unui sportiv desăvârșit. Booklist 

Încă de la primele pagini, biografia scrisă de Roland Lazenby se anunță a fi cea mai bună carte scrisă vreodată despre, poate, cel mai mare jucător de baschet din istorie... Lazenby este un cercetător înnăscut, care a depus o muncă foarte serioasă de colectare a datelor și a citatelor, ajungând, în cele din urmă, să compună o adevărată enciclopedie pe subiectul Jordan. Colin Fleming, The Boston Globe

Ce poti face pentru a iesi din rutina zilnica? Cum scapi de perspectiva unei vieti plictisitoare in spatele unui birou? Cauti sponsori, impachetezi strictul necesar intr-un rucsac pe care il pui in spate si decolezi spre India. Iar cind te intorci, o iei de la capat, din nou si din nou, pina cind ajungi sa devii dependent de modul acesta de a trai. Alaturi de prieteni ori pe cont propriu, Desiree si-a dorit sa exploreze cit mai mult, sa inteleaga cultura de acolo, sa experimenteze tot ce se poate experimenta. Asa a ajuns sa isi faca un tatuaj, sa incerce bhang, sa petreaca zece zile in deplina tacere la un centru de meditatie vipassana si sa jongleze cu ricsarii si soferii de ocazie in cautare de turisti naivi. Plecata sa cunoasca misterioasa tara a contrastelor, pe cit de infricosatoare, pe atit de fermecatoare, a ajuns sa se descopere pe sine. "Spatiul dintre nori" este marturia unei calatorii fara sfirsit, un drum catre regasirea de sine si libertatea pe care o obtii doar atunci cind faci ceva cu pasiune. 

„India, cu esentele ei tari, imbatatoare sau pestilentiale, cu prospetimea si cu putreziciunea ei, cu sclipici si mizerie, cu logica ei aparte, care o contrazice mereu pe a ta, cu provocarile pe care ti le arunca la tot pasul, cu aura ei mistica si aerul de bilci, cu farmecul si cu grotescul ei, fascinanta si agasanta, numai indiferent nu te poate lasa. Ori o iubesti, ori o urasti. Desiree iubeste India si India o iubeste pe Desiree, o iubire cu nabadai din care s-au nascut 21 de povestioare savuros condimentate, numai bune sa-ti faca pofta de luat rucsacul in spate si de avintat cu el peste mari si tari si nori, in spatiul acela de la capatul pamintului, departe de casa si totusi… acasa.” (Sega, autorul volumelor Namaste) 

„Cu Desiree distantele dispar. Cu Desiree vezi miliardele de ochi ai Indiei clipind printre rinduri. Cu Desiree simti mirosurile si gusturile subcontinentului la fiecare pagina. Desiree te-a bagat in rucsacul ei si te-a dus acolo, in haosul din care s-a nascut civilizatia. Si la fiecare fila intoarsa te molipsesti incet, dar sigur de bucuria de a pleca de nebun in lume. Spatiul dintre nori este o carte-fertilizator, care hraneste nomadul din tine.” (Raluca Feher, autoarea volumelor America dezgolita de la briu in jos)

„Spatiul dintre nori" este o scriere aparte, o minunata incursiune in subcontinentul indian, o poveste savuroasa si adevarata, o experienta initiatica in care se regasesc majoritatea celor care au intrat in contact cu lumea fascinanta si plina de mistere a Indiei.” (Mihaela Gligor, director Cluj Center for Indian Studies, UBB) 

„Jurnalul scris de Desiree in India are aroma de curry, huruit de ricsa, limpezime de Himalaya, zgirie pielea ca nisipul din Goa si da peste cap planuri de viitor, ca indragostirile predestinate sa se intimple atunci cind te astepti mai putin.” (Ana Hogas, autoarea volumului "Oyibo. 2 oameni, 1 motocicleta, 14 luni in Africa")

Acum mai bine de trei decenii, în 1982, murea prinţesa Grace de Monaco într-un accident care a stârnit multe controverse şi este şi astăzi comentat. Fusese o actriţă iubită care a trăit o viaţă ca în filme, a câştigat un premiu Oscar, a jucat în trei filme regizate de Hitchcock, devenind actriţa lui preferată pentru a se căsători apoi cu un prinţ şi a-şi dedica a doua jumătate a vieţii actelor de caritate şi micului ei principat. O viaţă "de film" în care evenimentele fericite şi cele tragice au avut un impact emoţional mondial, stabilind recorduri de audienţă mediatică. Deopotrivă o viaţă care, chiar dacă în lumina reflectoarelor, a avut totuşi umbrele ei. Thilo Wydra ne propune o biografie care ne reaminteşte că, dincolo de rafinamentul vieţii princiare, Grace Kelly a fost o actriţă cu o bogată viaţă sentimentală, un om fragil, dar extrem de dedicat şi hotărât. Pentru a scrie această carte, cercetătorul german a scos la iveală documente îngropate în arhivele familiei Kelly, dar şi în cele ale palatului princiar din Monaco, a luat legătura cu protagoniştii încă în viaţă ai poveştii, a străbătut traseele filmice şi biografice, deseori întrepătrunse, ale prinţesei Gracia.

Gijs van Hensbergen este profesor de arhitectură și autorul lucrărilor "Art Deco" și "Taste of Castile". 

„Gijs van Hensbergen a reuşit să pătrundă în esența vieții lui Gaudí și să conceapă o devăvârşită biografie multistratificată.“ - ANTHONY SYMONDSON, Catholic Herald

Operele lui Gaudí, acum atât de departe de creatorul lor, ne întâmpină ca și cum s-ar fi înălțat singure spre cer, așa desăvârșite cum sunt. "Sub specie aeternitatis", pline de elitism dezinvolt și inevitabil umane. 

Fără îndoială, cel mai cunoscut arhitect al tuturor timpurilor, un Leonardo al secolului XX – sau apoteoza artistului ca inventator. Gaudí. O imaginație formidabil de fertilă, care a dinamitat canoanele timpului cu o grijă pentru detaliu foarte japoneză, cu o religiozitate profundă extrem de catolică și cu infinite jocuri de alb.

 G A U D Í - P O V E S T E A   U N U I   G E N I U   S O L I T A R : I N S P I R A T ,   I M P R E V I Z I B I L ,   G E N E R O S   Ș I   U N I C

„În societate a apărut «cererea» pentru Uniunea Sovietică. Pentru cultul lui Stalin. Jumătate din tinerii între nouăsprezece şi treizeci de ani consideră că Stalin a fost «cel mai mare om politic». Un nou cult al lui Stalin în ţara în care Stalin a distrus la fel de mulţi oameni ca Hitler?! E din nou la modă tot ce e sovietic... Învie idei demodate: despre marele imperiu, despre «mâna de fier», despre «specificul căii ruseşti»… Au readus la suprafaţă imnul sovietic, există Comsomol, doar că se cheamă «Ai noştri», există partidul puterii, copie a partidului comunist. Preşedintele are aceeaşi putere ca secretarul general. Absolută. În locul marxism-leninismului e ortodoxia… Am întâlnit pe stradă nişte băieţi în tricouri cu secera şi ciocanul şi cu portretul lui Lenin. Ştiu ei oare ce este comunismul?“ (Svetlana ALEKSIEVICI)

„Homo sovieticus există – Svetlana Aleksievici l-a întâlnit. În această lucrare polifonică, în care se amestecă voci ale străzii, conversaţii relatate şi decupaje din presă, fiecare mărturie este adevărată. Ceea ce rezultă are un farmec hipnotic… "Vremuri second-hand" este o carte densă şi puternică asemenea unui râu.“ (Le Figaro)

„În ultimii 30-40 de ani, Svetlana Aleksievici a creat portretul individului sovietic şi postsovietic. Cărţile ei nu prezintă însă o istorie a evenimentelor, ci o istorie a emoţiilor – o istorie a sufletului omenesc.“ (Sara DANIUS, secretar permanent al Academiei Suedeze)

„Vremuri second-hand" este un mausoleu literar închinat cetăţenilor unui imperiu care a dispărut în trei zile, la fel de fulgerător cum Rusia ţaristă a devenit, în 1917, Uniunea Sovietică. Dar este, mai presus de toate, un monument dedicat celor care, în cursul Istoriei, s-au simţit la un moment dat străini de vremurile pe care le trăiau. Acest exil interior nu poate fi mărturisit decât la persoana întâi, de la suflet la suflet." (Julie CLARINI, Le Monde)

„Am căutat o metodă literară care să-mi permită o aproximare cât se poate de fidelă a vieții reale. Realitatea m-a atras mereu ca un magnet, m-a torturat și m-a hipnotizat, mi-am dorit s-o fixez pe hârtie. Astfel că mi-am însușit imediat acest gen cu voci omenești și mărturii, probe și documente reale. Așa aud și văd eu lumea – ca pe un cor de voci individuale și un colaj de detalii cotidiene… În acest fel, pot fi simultan scriitor, reporter, sociolog, psiholog și preot.“ (Svetlana ALEKSIEVICI)

Una dintre cele mai importante scrieri autobiografice ale lui Franz Kafka este "Scrisoare către tata", care se adaugă "Jurnalului 1910–1923" şi volumelor de corespondenţă. Paginile adresate tatălui, Hermann Kafka, sunt scrise în 1919, după ultima încercare eşuată a lui Franz de a se căsători. „Eternul fiu“, cum l-a numit unul dintre comentatori pe Franz Kafka, se războieşte o viaţă întreagă cu tatăl său. Cu toate acestea, cititorul are senzaţia că fiul luptă fără să vrea împotriva lui însuşi, doar ca să nu-l vadă pe tată, pe tatăl mitic, pierzând.

„Literatura universală datorează tatălui unele din cele mai frumoase pagini, iar scrisoarea lui Kafka este una dintre ele. Chiar dacă, aşa cum se întâmplă adesea cu corespondenţa, ea nu conţine nici cea mai mică intenţie literară. În cazul lui Franz Kafka, literatura câştigă întotdeauna în faţa vieţii.“ (Ioana PÂRVULESCU)

„Era oare un martir sau era doar neîndemânatic? E un scriitor genial, dar n-are încredere în ce scrie. E conştient de valoarea lui, dar de o modestie nimicitoare. Femeile îl adoră, dar se înfăşoară în iubiri nefericite, în care, în loc de bucurie, nu găseşte decât umilinţe. Apreciază viaţa, se poate spune că e un hedonist şi totuşi duce o existenţă de ascet. Singuratic din fire, vrea mereu să se însoare. Face gimnastică, grădinărie, ca să-şi întreţină sănătatea, doarme iarna cu fereastra deschisă, merge mult pe jos, înoată, dar e atins de timpuriu de o boală mortală. Destin emoţionant. Personajul Kafka, poate mai mult decât opera lui, ne va chinui tot timpul şi mă întreb dacă nu cumva aici se află adevărata lui moştenire.“ (Imre KERTESZ, laureat al Premiului Nobel pentru literatură)

„Kafka ne scrutează viaţa cotidiană cu o minuţiozitate pe care această viaţă n-o suportă. Starea de luciditate extremă pe care o trezeşte în noi viziunea lui seamănă până la confuzie cu un coşmar.“ (Denis de ROUGEMONT)

Mult timp s-a crezut că scrisorile lui Himmler adresate soţiei sale, Marga, precum şi alte documente care au aparţinut Reichsfuhrerului SS, erau definitiv pierdute. Însă, după sinuciderea acestuia şi după sfârşitul celui de-al Doilea Război Mondial, scrisorile au fost găsite la Tel Aviv, în Israel. Completându-le perfect pe cele ale Margăi, păstrate în Arhivele Federale de la Koblenz, ele constituie un tablou inedit al vieţii private a uneia dintre cele mai importante figuri ale regimului nazist.

Căsătoria lui Arthur Miller cu Marylin Monroe a dovedit că, într-adevăr, contrariile se atrag – dar nu pentru multă vreme. Viața strălucitoare a perechii Zelda și Scott Fitzgerald și-a pierdut splendoarea într-un deceniu, întunecată de alcoolism, tulburare mintală, infidelitate. După mulți ani în care Lev Tolstoi și tânăra Sofia Andreevna au crezut că sunt cel mai fericit cuplu din lume, căsnicia lor s-a transformat într-un infern. Îndrăzneț, impulsiv, veșnic îndrăgostit, Ernest Hemingway a ținut să se însoare de fiecare dată cu aleasa inimii; când s-a sinucis, ajunsese la a patra nevastă. Lordul Byron – un playboy avant la lettre, seducător, destrăbălat, bănuit de incest și homosexualitate. Burlac convins, Gustave Flaubert a fost un mare senzual: frecventa cu asiduitate bordelurile, a încercat sexul cu bărbați și a avut relații amoroase cu destule femei. Scriitorii generației beat (Jack Kerouac, William Burroughs, Allen Ginsberg) propovăduiau în anii '40–'50 amorul liber, inclusiv cel homosexual. Deveniți amanți, Simone de Beauvoir și Jean-Paul Sartre au făcut un pact: cum între ei exista o iubire-esență, amorurile contingente le erau permise. Anaïs Nin: campioana experimentelor sexuale, bigamă, lesbiană, incestuoasă...
Veți mai citi despre biografiile amoroase romantice sau scandaloase, liniștite sau pasionale, fericite sau cu final tragic ale lui T.S. Eliot, Tennessee Williams, Daphne du Maurier, Charles Dickens, Oscar Wilde, Voltaire, Virginia Woolf, Agatha Christie, Gertrude Stein, D.H. Lawrence, James Joyce etc.

„Refrenul nostru constant, în timpul documentării pentru cartea de față, a fost: «Aşa ceva nu se poate inventa.» Şi nu se poate. Nici nu ai vrea. Când e vorba despre vieţile amoroase ale literaţilor, adevărul, de regulă, se dovedeşte mai straniu (şi mai scandalos) decât ficţiunea.“ (Shannon McKENNA SCHMIDT, Joni RENDON)

„Între 1925 şi 1930, Giuseppe Tomasi di Lampedusa a călătorit mult. A stat în marile capitale europene, descoperind «blânda frumuseţe» a Parisului, «bonomia» odihnitoare a Londrei mult iubite, dar şi «fascinaţia perversă» şi enigmatică a «nemiloasei» şi lividei metropole care era Berlinul. Itinerariile sale l-au purtat prin Austria, Elveţia, Tirol, ba chiar şi în Ţările Baltice.
Avea treizeci de ani. Călătorea cufundat în literatura europeană, cu o bibliotecă la purtător cuprinzând citate îndelung frecventate. Călătoria însăşi se petrecea în literatură. Le scria în Sicilia verilor săi Lucio Piccolo, poet, şi Casimiro Piccolo, pictor. Iar scrisorile sale, aflate undeva între schiţa literară şi divertismentul burlesc, au o anumită continuitate şi creionează adevărate intrigi romaneşti, avându-l în centru pe cel care semnează «Monstrul» şi al cărui autoportret spectaculos, dar niciodată complezent, se revendică de la personaje literare celebre.
Umbra experimentului narativ care este acest epistolar se proiectează asupra Ghepardului, îndemnându-ne să recitim romanul şi să reflectăm din nou asupra lui.“ (Salvatore Silvano NEGRI)

„Mai e nevoie să spun că Monstrul se simte ca peştele în apă? Nimeni nu simte ca el «Grosstadt Pathos»: seara, când întorcându-se cu trenul, pe alocuri suspendat, ca la New York, vede dedesubt kilometri de străzi pustii, scăldate-n ploaie, nesfârşitul şir de felinare şi din când în când un triaj cu păienjenişul de şine şi lumini verzi, roşii şi albe, trăieşte nostalgii «poignantes» şi extrem de plăcute, pe care nu i le-ar trezi nici o sută de apusuri böckliniene.
Iată adevăratul romantism de astăzi!
Şi salahorii cu haine de piele lucind de ploaie, şi huruitul continuu al trenurilor, şi sublima mulţime a metropolelor, unde orice chip, pentru cine vrea să-l privească, e un poem de suferinţă şi nefericire, suferinţă şi nefericire unice, amintesc de o însuşire de care istoria habar n-avea până acum. Trebuie spus că nici unul dintre oraşele pe care le cunosc nu e în chip mai evident, mai nemilos, metropolă. Odată dispărute veselia franţuzească de la Paris, bonomia de la Londra, rămân liniile dure ale construcţiei gigantice. Nimic nu e mai dur decât acest oraş, care te priveşte totuşi la tot pasul cu ochii zâmbitori ai fetelor de o nespusă prospeţime.“ (Giuseppe Tomasi di LAMPEDUSA)

în primăvara lui 1985, Mihail Gorbaciov, abia ales secretar general al Partidului Comunist al URSS, începea un proces de reformare a întregului sistem economic și politic sovietic. Ceea ce avea să devină cunoscut drept perestroika („reconstrucție“) a durat doar șase ani, până în decembrie 1991, când Gorbaciov și-a dat demisia din funcția de președinte al URSS.

Efectele politicii lui au fost incredibile, provocând nu doar dezmembrarea URSS și prăbușirea regimului comunist în toată Europa de Est, ci și căderea Cortinei de Fier și reunificarea Germaniei. Nu este de mirare că, în Rusia, Gorbaciov este considerat de majoritatea populației drept principalul vinovat de disoluția URSS-ului și de pierderea statutului de superputere. Le-a dat rușilor libertate, dar erau ei pregătiți să o primească?

Occidentul, pe de altă parte, i-a apreciat meritele indiscutabile pe plan extern – reducerea tensiunilor Războiului Rece, diminuarea arsenalului nuclear, inițierea retragerii trupelor sovietice din Afghanistan, neintervenția în afacerile interne ale țărilor din fostul bloc estic. în 1990, pentru toate aceste merite i s-a acordat Premiul Nobel pentru Pace.

La 84 de ani, Mihail Sergheevici Gorbaciov rămâne unul dintre cei mai influenți (și controversați) oameni ai secolului XX

La mijlocul anilor ’30, Paddy, un tânăr cultivat, nonconformist şi aventurier, renunţă pentru o vreme la studii şi porneşte într-o călătorie la pas prin Europa, din Olanda până la Constantinopol. Iar după patruzeci de ani Patrick (Paddy) Leigh Fermor, consacrat deja ca unul dintre cei mai mari stilişti ai literaturii secolului XX, aşterne pe hârtie această odisee de tinereţe inspirându-se din însemnările de pe drum şi lăsându-se purtat de caleidoscopul amintirilor. Între păduri şi ape este povestea călătoriei de la graniţa austriacă până la Porţile de Fier, printr-o Europă Centrală ce sfidează trecerea timpului şi semnele de rău augur ale istoriei. În inima ei, Transilvania interbelică văzută prin ochii drumeţului străin ne pare astăzi un tărâm îndepărtat, desprins din legendă şi mit. În păduri lumina şi penumbra au nuanţe nesfârşite, munţii ascund unghere pline de mister, conacele păstrează pitorescul vechii nobilimi, iar satele îşi etalează în tihnă tradiţiile. Şi, mai presus de toate, diversi¬tatea oamenilor nu împiedică ospitalitatea, prietenia şi chiar dragostea, notele dominante ale acestor pagini de neuitat.

„Patrick Leigh Fermor nu poate fi numit pur şi simplu autor de memorii de călătorie; ar însemna prea puţin. Este un artizan de esenţe divine ireductibile, şi fiecare frază a lui pare să locuiască într-o capsulă a timpului.“ (Robert KAPLAN, autorul cărţii În umbra Europei)

Văzându-mă încurcat, un vecin mi-a spus cu ce să încep: mai întâi, trebuia să beau păhărelul cu rachiu; apoi să mănânc linguriţa de dulceaţă delicioasă din petale de trandafiri care era pregătită pe o farfuriuţă de sticlă, apoi să beau o jumătate de pahar de apă; şi, în sfârşit, să sorb din degetarul cu cafea densă şi fierbinte vârât într-un suport filigranat. Ritualul trebuia încheiat golind paharul şi primind tutun, în acest caz o ţigară aromată răsucită de mână chiar pe insulă. Între timp, bătrânii stăteau în tăcere şi zâmbeau, oftând din vreme-n vreme, adresându-mi câte-un cuvânt prietenos într-o română aparent stricată; doctorul spusese că pe uscat accentul şi stilul lor stârneau amuzamentul. Între ei vorbeau în turcă, limbă pe care n-o mai auzisem niciodată…

La Editura Humanitas este în pregătire şi volumul care cuprinde cea de-a treia şi ultima parte a acestei Mari Călătorii, cum o numea autorul: Drum întrerupt: de la Porţile de Fier până la Muntele Athos.

Cel mai mare explorator al lumii contemporane (Guinness Book of Records)
 
Ranulph Fiennes a calatorit in cele mai periculoase si mai inaccesibile locuri de pe pamint. In timpul expeditiilor sale s-a aflat de multe ori la un pas de moarte, a fost nevoit sa-si amputeze partial degetele de la o mina din cauza degeraturilor si a strins milioane de lire in scopuri caritabile. Este primul om care a ajuns atit la Polul Nord, cit si la Polul Sud folosind doar mijloace de transport de suprafata, a descoperit orasul pierdut Ubar din Oman, a participat la sapte maratoane pe sapte continente in sapte zile consecutive si a urcat pe Everest. Ultima sa aventura a fost escaladarea fetei nordice a Eigerului – una dintre cele mai mari provocari pentru alpinisti. Iar aceasta este doar o parte din palmaresul sau... Nebun, rau si periculos este autobiografia pasionanta a unui aventurier autentic, care a acceptat orice provocare i-a iesit in cale.
 
„Sir Ranulph Fiennes este arhetipul aventurierului in epoca noastra deloc eroica.” (The Guardian)

„Volumul irlandezului Patrick O’Brien, publicat în anul 1854, când rusofobia occidentală ajunsese la apogeu, capătă o semnificaţie aparte pentru cititorul român. Departe de a fi o relatare de călătorie interesantă prin ineditul şi pitorescul descrierilor de peisaje, de tipuri umane sau de ciudăţenii care fac încă deliciul acestei specii literare, lucrarea lui O’Brien este o subtilă analiză a cadrului istoric şi politic intern şi internaţional în care, în vara anului 1853, armatele ţariste au ocupat cele două principate române, Moldova şi Ţara Românească.

Interesat să cunoască şi să înţeleagă mai bine această complicată ecuaţie politică, O’Brien a redactat un veritabil eseu de filozofie politică din care reiese că actorii, principiile apărate şi modurile de operare (Rusia, puterile occidentale, autocraţia, democraţia, ocupaţiile militare, provocările, loviturile de stat, propaganda etc.) par să se fi schimbat prea puţin la mai bine de un secol şi jumătate de la finalul Războiului Crimeii.“ (Constantin ARDELEANU)

Mai sus de Hârşova este orașul Cernavodă, unde se găsea, ca și mai înainte, o puternică unitate turcă. Câteva mori sunt construite pe fluviu, dar curentul nu este foarte puternic prin părţile acestea şi roţile se învârteau foarte încet. Pe mal, nişte pescari îşi reparau plasele şi bărcile lungi ca nişte canoe, iar lângă ei se jucau copiii lor, pe jumătate despuiaţi. Am zărit femei cărând poveri pe cap şi ţărani lucrând din greu pe câmp, în mormăitul vlăguit al roţilor de moară. Toate acestea contrastau în chip ciudat cu sumbrele pregătiri de război. În apropierea pescarilor, ţanţoşi și înarmaţi până-n dinţi, se plimbau neînfricaţii albanezi; în spatele zidului cu şanţuri de apărare lângă care ţăranul își lucra pământul se vedea temuta artilerie. Soarele zâmbea strălucitor deasupra tuturor – deasupra copilaşilor ce se jucau lângă părintele lor şi deasupra arnăutului a cărui meserie e lupta, deasupra liniştitei vieţi rurale şi deasupra vârfurilor ascuţite ale baionetelor din tabără.

În anul 1854, atras de mirajul Orientului, un tânăr doctor din Statele Unite pornește spre teatrele de luptă ale Războiului Crimeii, dornic să fie martorul marilor fapte ale timpului său. În călătoria de la Viena la Constantinopol face oprirea obligatorie la București, unde misteriosul Stephen Lakeman, alias Mazar pașa, îi găsește un post de chirurg în armata otomană. Patru ani mai târziu, întors acasă, va publica prima carte despre români scrisă de un american – o mărturie prețioasă a momentului istoric în care „latinii de la Dunărea de Jos“ pătrund în conștiința Occidentului.

James Oscar Noyes este un om de solidă cultură clasică și cu vaste cunoștințe istorice, prin care filtrează și experiențele directe, și amănuntele pe care le află din scrierile călătorilor care l-au precedat. Descrierea moravurilor, a tradițiilor și a priveliștilor din Valahia, descrierea marii tabere franco-britanico-otomane de la Varna, a călătoriei pe Marea Neagră spre capitala imperiului și a splendorii și sordidului Constantinopolului își pot găsi oricând locul într-o antologie a reportajului de călătorie romantic.
Prin amploarea documentării și prin diversitatea surselor, prin valoarea observațiilor directe – din mijlocul evenimentelor și al locurilor unde se scrie istoria epocii –, prin descrierea spațiului valah în contextul geografic, politic și cultural mai larg din care acesta face parte, se poate spune că volumul de față este o sinteză asupra spațiului românesc din perspectivă occidentală – și o imagine a epocii în care România începe să existe pe harta lumii.

La ora 10 eram cu toţii pregătiţi s-o luăm spre Bucureşti, capitala Valahiei, la distanţă de cinci poşte sau patruzeci de mile de Giurgevo. Hangiul, care se târguise pentru transportul nostru, ne-a condus până la un vehicul greoi şi hodorogit, la care erau înhămaţi – sau mai degrabă legaţi cu nişte frânghii lungi – zece căluţi bulgăreşti. Un căpitan francez şi unul austriac, un colonel francez care tocmai sosise de la Varna, contele, Aristias şi cu mine am luat loc în trăsura şubredă, care trebuie să fi fost importată de la Viena în urmă cu un sfert de secol. Ni s-a spus că este infinit mai bună decât mijloacele de transport valahe făcute prin partea locului, însă eu mă îndoiam că vom putea ajunge la Bucureşti într-un astfel de vehicul. Trei valahi pletoşi, de culoarea indienilor Choctaw, cu pălării pleoştite şi cu şube de oaie pe umeri, au încălecat pe trei dintre cai, au răcnit cât îi ţinea vocea, şi am pornit la drum pe străzile largi din Giurgevo.

„Ce anume ține la locul lor Soarele şi planetele?“
„Ce există dincolo de cer? Mama mi-a spus că dumneavoastră mi-aţi putea spune.“
„Aş mai vrea să vă întreb: dumneavoastră faceţi vreodată greşeli?“

Suntem adesea uimiți de inocența și de curiozitatea fără margini a copiilor, evidente în întrebările pe care le pun. Iar scrisorile copiilor sunt întotdeauna atrăgătoare, mai ales dacă se adresează unei celebrități. În Dragă profesore Einstein, editoarea Alice Calaprice a adunat peste 60 de scrisori, majoritatea inedite, scrise de copii — americani, japonezi, sud-africani etc. — marelui om de știință. Răspunsurile pe care Einstein le-a dat unora dintre aceste scrisori, aflate și ele în carte, dezvăluie fața intimă, plină de căldură umană, a marelui om de știință. Corespondența e pusă în valoare de numeroase fotografii ale lui Einstein în ipostaze relaxate și amuzante.

„Cartea de față reflectă cea mai extraordinară calitate a lui Einstein: aceea de a comunica în mod ludic și de a simplifica cele mai complexe idei despre univers, menținându-și o inocență de copil. O revelație pentru orice fan Einstein, indiferent de vârstă.“ (Michael PATERNITI, autorul cărții Driving Mr. Albert: A Trip across America with Einstein’s Brain)

Brent Schlender și Rick Tetzeli își propun să infirme mituri și stereotipuri despre Steve Jobs. Sprijinindu-se pe fapte, date și mărturii, cei doi autori pun sub semnul întrebării perspectiva convențională, unidimensională despre Jobs, anume aceea că, pe tot parcursul vieții sale, acesta a fost „jumătate geniu, jumătate ticălos”, un lider irascibil și egoist, care-și umilea fără regrete prietenii și familia deopotrivă .

După ce au stat de vorbă cu persoane-cheie din cercul de apropiați ai lui Jobs , Schlender și Tetzeli au început o poveste diferită, aceea a unui om care s-a luptat cu propriile slăbiciuni și care, cu timpul, a învățat să-și pună mai bine în valoare extraordinarele calități. Cei doi autori demonstrează că răsunătorul succes al lui Jobs la Apple s-a datorat nu numai alegerii produselor potrivite, ci și unei schimbări de compotament și atitudine. Cei doi arată cum a devenit mai răbdător, cum a învățat să aibă încredere în colaboratorii apropiați și cum a descoperit importanța creșterii graduale a companiei, în locul celei fulminante, declanșate printr-un singur produs menit să schimbe configurația pieței.

O relatare bogată, revelatoare, care va schimba felul în care îl privim pe Jobs, cartea ne arată cum unul dintre cele mai colorate și mai vii personaje ale epocii noastre a reușit să-și împletească neobosita pasiune cu un stil de managent tot mai matur, creând astfel una dintre cele mai valoroase și mai iubite companii de pe planetă.

Cartea e fantastică. Am lucrat cu Steve peste 25 de ani și simt că surprinde, la nivel profund, evoluția și complexitatea unui om cu adevărat extraordinar. Sper să fie recunoscută drept ultima istorie a lui Jobs. (Ed Catmull, președinte Disney Animation și Pixar)

Relevanța acestei cărți rezidă în părerea autorilor – convingătoare, cred eu – că  Jobs nu mai era același om în momentul în care a ajuns în vârful carierei. Tânărul impetuos și arogant care a cofondat Apple s-a dovedit foarte diferit de bărbatul matur și chibzuit care s-a întors într-o companie în criză pentru a o transforma într-un business uluitor. (Joe Nocera, The New York Times)

În anumite privințe, această biografie seamănă cu un curs universitar de „Jobsologie”, unul care dă peste cap doctrina clasică prin informațiile noi pe care le conține. Schlender și Tetzeli ne oferă o cronică bine cântărită, deliberată, a culmilor și văilor lui Jobs, pictate în cuvintele celor care l-au cunoscut cel mai bine. Este istoria unei vieți incredibile care, până acum, ne-a fost accesibilă doar prin lentila mass-media și prin ceea ce Jobs însuși a permis să se afle. Ne forțează să gândim diferit. (Mikey Campbell, Apple insider)

„O carte elocventa, dureros de sincera, ce infatiseaza dificultatile multor nord-coreeni.” (Kirkus Reviews)

Povestea lui Madeleine Albright este o poveste despre trairea plenara a "visului american": implicata târziu în politica, ea a reusit sa se impuna într-o functie care este, de obicei, perceputa ca fiind apanajul barbatilor. Madeleine Albright s-a afirmat într-o epoca framântata, fiind unul dintre factorii de decizie care au contribuit la confirmarea geopolitica a lumii în care traim astazi. În timpul mandatului sau, ea s-a confruntat cu evenimente spinoase precum: obtinerea pacii in Orientul Mijlociu, interventia armata din Kosovo si multe altele, despre care va invitam sa cititi mai multe într-o carte scrisa cu multa candoare si - lucru cu adevarat impresionant la un om politic de calibrul Doamnei Secretar de Stat - cu foarte mult umor si caldura