Autori străini

„O carte fascinanta care pleaca de la premisa ca, pentru a supravietui sub un regim opresiv in care guvernul considera ca are dreptul sa se amestece chiar si in cele mai intime aspecte ale vietii cetatenilor, esti obligat sa minti... O descriere intr-un stil minunat a vietii oamenilor din Teheran – «maestri in manipularea adevarului», spune Ramita Navai –, chiar in momentul in care tara lor pare sa se mai deschida.” (The Sunday Times)

Hercule Poirot, cu mustaţa lui distinctivă şi manierele fine, este unul dintre personajele remarcabile create de Agatha Christie şi unul dintre cei mai iubiţi detectivi din lume. Interpretând personajul principal în serialul de televiziune Poirot, David Suchet a devenit inextricabil legat de „micul belgian˝, un bărbat pe care a ajuns să-l preţuiască datorită rolului pe care îl joacă de mai bine de douăzeci de ani. În Poirot şi cu mine, actorul ne împărtăşeşte numeroase experienţe din timpul filmării serialului de televiziune şi reflecţiile lui legate de felul cum i-a influenţat viaţa micul detectiv.

„Ed ne demonstreaza ca e un adevarat supravietuitor.” (Ranulph Fiennes)

Jurnalist reputat al revistei ELLE, Bertrand Meyer-Stabley e pasionat de celebrităţi şi de modul lor de a se integra, memorabil şi distinct, în cotidian. 
A lucrat pentru Prinţesa Margaret a Marii Britanii, a scris despre Elton John, Coco Chanel, Rudolf Nureyev, Gala Dalí, James Dean şi mulţi alţii. Dincolo de pasiunea documentării minuţioase a parcursului bibliografic al unor personaje care amprentează puternic istoria socială, Bertrand Meyer-Stabley a editat cu succes unele din cele mai provocatoare texte ale lui Jean Cocteau. În prezent, autorul locuieşte la Nisa şi colaborează cu numeroase publicaţii franceze şi străine.

La începutul anului 2015, aflând că mai are puţin de trăit, Oliver Sacks a trimis cotidianului New York Times o declaraţie în care spunea: „Îmi revine acum să aleg în ce fel voi trăi lunile care-mi rămân de trăit. Ar trebui să fie în cel mai plin, mai profund şi mai productiv mod cu putinţă.“
Două luni mai târziu îi apărea ceea ce avea să fie ultima sa carte, un volum de memorii în care autorul Omului care îşi confunda soţia cu o pălărie priveşte în urmă cu seninătate şi nostalgie, cu un umor menit să spulbere orice urmă de autocomplezenţă, dar şi cu încredinţarea că viaţa nu i-a fost zadarnică. De la patima pentru motociclete şi haltere din tinereţe până la cea pentru înot şi scufundări nutrită până în ultimii ani, de la pasiunea pentru chimie şi medicină la frământările privind calea de urmat în practica medicală şi neastâmpărul cercetătorului dedicat fără rest neurologiei şi fiziologiei, întreaga viaţă a autorului pare să fi stat sub semnul unei mişcări necontenite şi al unei energii fără margini. Mai presus de toate însă, prin evocarea numeroasei sale familii şi a numeroşilor săi prieteni (printre care Thom Gunn, A.R. Luria, W.H. Auden, Francis Crick sau Robert De Niro şi Robin Williams), prin evocarea atâtor pacienţi cărora le-a purtat un interes şi o compasiune nesmintite, memoriile lui Oliver Sacks vorbesc despre marea lui dorinţă de a înţelege, despre căldura umană care i-a animat întreaga viaţă şi activitate şi, nu în ultimul rând, despre marea bucurie a scrisului.

„Sunt un povestitor, într-un fel sau altul. Presupun că o înclinaţie spre poveşti, spre naraţiune, ţine de firea universală a oamenilor, împreună cu capacităţile noastre lingvistice, cu conştiinţa de sine şi cu memoria autobiografică.
Scrisul, atunci când merge bine, îmi oferă o plăcere, o bucurie, mai presus de oricare alta. Mă transportă într-un alt loc — indiferent de subiect —, unde sunt complet absorbit şi uit de gândurile care m-ar putea distrage, de griji, de preocupări şi chiar de trecerea timpului. În aceste stări sufleteşti deosebite, divine, pot să scriu fără oprire până când nu mai văd hârtia. Abia atunci îmi dau seama că s-a făcut seară şi că mi-am petrecut toată ziua scriind.
Într-o viaţă de om, am scris milioane de cuvinte, însă scrisul mi se pare în continuare la fel de proaspăt şi la fel de plăcut ca atunci când l-am încercat pentru prima oară, acum aproape şaptezeci de ani.“ (Oliver SACKS)

Carte inclusă pe lista celor mai bune apariții ale anului 2004 de publicațiile: The New York Times, The Washington Post, The Economist, Newsday, People, Rolling Stone, Entertainment Weekly, The Village Voice, The Onion, The Austin Chronicle, The Kansas City Star, The Guardian, The Daily Telegraph, Publishers Weekly. Finalistă, în același an, la National Book Critics Circle Award.

Nu trebuie să fii fan Bob Dylan și nici măcar pasionat de folk, blues sau rock ca să ai ce afla din această Cronică… Este de ajuns să te intereseze lucruri precum muzica și poezia, condiția de creator și de star sau transformarea Americii și a lumii în a doua jumătate a secolului XX. Cronica vieții mele vorbește, pertinent și pilduitor, despre artă, despre succes și despre istorie, despre obstinație în urmărirea unei vocații, despre căutare și despre supraviețuire. Fără să urmeze strict, după tipicul autobiografic, succesiunea cronologică a faptelor relatate, cartea marelui muzician-poet este și un exemplu de proză memorabilă. Personajele și întâmplările sale, de zi cu zi sau insolite, ți se întipăresc în minte la fel de durabil ca vocea autorului și acordurile lui de chitară din cântece precum „Blowin’ in the Wind“, „Like a Rolling Stone“ sau „Ballad of a Thin Man“.

„Știam cu toții că Dylan este priceput la cuvinte. Dar putem spune, fără teama de a greși, că nimeni nu se aștepta ca autobiografia sa să fie într-atât de intensă. Colindă de la o secvență a vieții lui la alta și fiecare capitol cuprinde personaje ieșite din comun și scene nebunești… O realizare remarcabilă – asemenea celor mai bune scrieri extrase din experiența personală ale lui Henry Miller, este o poveste care pune în lumină timpurile pe care le descrie și dezvăluie posibilitățile spiritului omenesc.“ (Rolling Stone)

Scriitoarea a avut o fiica, pe nume Paula, care a murit in 1992 de porfirie, dupa un an petrecut in coma pe patul de spital. Veghindu-si fiica, Allende a pus pe hartie tot ceea ce ar fi vrut sa-i spuna Paulei cand aceasta nu o mai putea asculta. Aceasta este povestea romanului cutremurator scris de Allende-mama la capataiul fiicei sale. Cartea devine astfel portretul emotionant al unei femei sensibile si puternice, care isi sublimeaza suferinta si iubirea prin forta magica a fictiunii.

„Cea mai emotionanta, cea mai personala si mai intima dintre cartile pe care le-a publicat Allende pana in prezent." (La Tarde)

"Numai o scriitoare cu talentul lui Isabel Allende putea sa transforme aceasta tragedie intr-o explorare a tuturor trairilor omenesti.“ (Publishers Weekly)

„Hadfield a facut mai mult decat oricare alt astronaut dupa Misiunea Appolo pentru a schimba imaginea explorarii spatiului. Rar se intampla ca spatiul sa ne apara asa de aproape, iar lumea, atat de uimitoare.“ (The Telegraph)

Camera de povestit tine in egala masura de suspans si de memorialistica, de jurnalele de calatorie si de scrierea istorica. Este o opera uimitoare de non-fictiune literara, scrisa de unul din cei mai talentati povestitori americani.

Pe teren, Monica era un munte de tenacitate si tarie. Aceste insusiri, dar mai ales dramele sale interioare sunt cele care insuflețesc povestea ei, transpusa in carte. Oricine are de invațat din determinarea cu care si-a cautat echilibrul in incercarea de a gasi o viața plina de sens si dincolo de tenis. (Serena Williams)

Iata o sportiva cu un profund simț al realitații, constienta, pana la cele mai mici detalii, de necesitatea unei vieți dincolo de liniile de tusa.  (Sports Illustrated)

Aceasta poveste motivaționala nu este doar a uneia dintre cele mai mari jucatoare de tenis din istorie, ci si a celui mai generos suflet pe care l-am intalnit vreodata. (Billy Jean, emblema a tenisului si activista social)

Abia iesita de pe bancile liceului, Asma Abdelkarim paraseste Tunisia, unde a crescut, pentru a se intoarce in Liban, tara stramosilor ei. Este captivata de Beirut, o mica lume fascinanta si agitata, in care imigrantii sirieni se intersecteaza cu refugiatii palestinieni. Studenta, se indragosteste de un tinar francez, alaturi de care ia parte la manifestatiile din zilele zbuciumate ale Revolutiei Cedrilor. Seducatoare prin pasiune si lipsa de prejudecati, cartea ei dezvaluie realitatea complexa a Libanului, tara cu aparente libertine si mentalitati traditionaliste. Povestire, eseu si poveste de dragoste, marturia ei are si o dimensiune initiatica: in Beirut, Asma descopera cu adevarat iubirea, legindu-se de Liban si de Maxime „asa cum se leaga vita salbatica si iedera, cu toate fibrele trupului si sufletului”. Intilnirea dintre cei doi condenseaza intilnirea dintre Orient si Occident intr-un Liban care, desi sfisiat de conflicte, renaste mereu din propria cenusa.

„Cea mai palpitanta si mai terifianta carte despre alpinism pe care am citit-o vreodata.” (Joe Simpson)

18 aprilie 1918
Viceconsulul britanic din Teodosia (un negustor grec), informat ca Boyle era cu prizonierii, l-a ajutat sa puna la cale evadarea. Intr-o dupa-amiaza a trimis un mesager sa-l cheme pe acesta la biroul lui; colonelul, care pana atunci nu-si parasise grupul nici macar pentru un ceas, intelegand gravitatea mesajului, a pornit pe data spre oras. Sfatuindu-i pe prizonieri sa se pregateasca pentru o plecare rapida si care sa nu starneasca suspiciunile paznicilor, i-a lasat pe toti intr-o stare de mare agitatie. Au trecut cateva ore, s-a lasat seara si el inca nu se intorsese. Deodata s-a auzit un zgomot de pasi. Un detasament de 20 de barbati bine inarmati a intrat in curte, luandu-i pe chinezi pe nepregatite si capturandu-i rapid. Colonelul Boyle era unul dintre nou-sositi; imediat le-a comandat prizonierilor sa se alinieze in grupuri de cate patru si sa ajunga in pas alergator in port, unde un vas era pregatit sa-i duca pe mare. Nu trebuia pierdut nici un moment, caci marinarii bolsevici hotarasera sa-i lichideze in acea noapte.

“In 1964, ca parte dintr-un proiect de istorie orala despre viata si cariera lui John F. Kennedy, mama mea a intrat intr-un dialog cu Arthur M. Schlesinger Jr. pentru a-si impartasi amintirile si perceptia asupra lucrurilor. Inregistrate la mai putin de patru luni dupa moartea sotului ei, aceste conversatii reprezinta un dar facut istoriei... Sper ca tinerele generatii care incep sa afle mai multe despre anii 1960 vor considera aceste rememorari o introducere utila in modul in care se face istoria si vor gasi in ele inspiratia de a oferi ceva acestei tari care ne-a oferit tuturor atât de multe.“ (Caroline Kennedy)

„Alec Le Sueur spune atat de multe despre o tara indepartata pe care o cunoastem atat de putin…“ (The Guardian)

In anii ’70, Bill Bryson a facut o calatorie prin Europa impreuna cu prietenul sau Stephen Katz. Douazeci de ani mai tirziu, hotarit sa repete experienta, isi ia rucsacul si porneste din cel mai nordic oras al continentului, Hammerfest, ajungind pina la Istanbul. De la oameni si moravurile locale la muzee, catedrale si hoteluri sau restaurante, nimic nu scapa ochiului critic al lui Bryson. El isi pastreaza mereu umorul caustic, indiferent daca descrie celebra catedrala din Köln sau povesteste despre jaful caruia ii cade victima la Florenta, despre traficul din Paris, despre canalele Amsterdamului sau despre cearta privind nota de plata la un hotel din Copenhaga.

Umbre in vie este o poveste de neuitat, care ne poarta intr-o lume fermecatoare, plina de personaje fascinante, cu o cultura locala patrunsa de o istorie incalcita, bantuita de excese, dar și de bucuria de a trai, precum și de o atentie reverentioasa fata de pamanturile care ii dau viata. 

„O descriere splendida si captivanta a aventurii lor terifiante, care te tine cu sufletul la gura... O carte scrisa superb.” (Sunday Express)

In septembrie 1973, Paul Theroux parasea gara londoneza Victoria pentru a porni intr-o calatorie cu trenul de-a lungul Europei si Asiei, pina in Japonia si inapoi. Dupa 33 de ani Theroux repeta aceasta aventura, observind cum s-au schimbat intre timp atit zonele pe care le strabate din nou cu trenul, cit si el insusi. Trenul-fantoma catre Rasarit descrie noua calatorie, printr-o Europa de Est inca buimacita de comunism, prin tensionata, dar infloritoarea Turcie, prin Caucaz, unde Georgia pare sa mearga inapoi spre feudalism, in timp ce Azerbaidjanul se desfata in capitalismul alimentat de petrol. In timpul voiajului, Paul Theroux are ocazia sa discute cu incisivul laureat al Premiului Nobel Orhan Pamuk si sa se plimbe prin Tokyo cu Haruki Murakami, dar si sa strabata singur strazile oraselor vizitate sau sa bea cot la cot cu oameni obisnuiti in expresul transsiberian.

Clasic al literaturii moderne de limbă germană, Gregor von Rezzori a fost distins cu numeroase premii literare, printre care Theodor-Fontane-Preis, Premio Scanno, Premio Boccaccio, Premio Lorenzo il Magnifico.

Dacă volumul Zăpezile de altădată cuprinde cinci portrete de familie, Memoriile unui antisemit adună, sub un titlu autoironic, cinci episoade-cheie din viața autorului. Mergând din copilărie până la bătrânețe, aceste episoade se petrec în Bucovina românească, de după 1918, la București, în anii ’30, la Viena, în perioada premergătoare și în timpul Anschlussului, și la Roma, la sfârșitul anilor ’70. Fiecare dintre ele are în centru câte un om profund semnificativ pentru memorialist, toți fiind evrei; sau, mai exact, evreice, pentru că e vorba mai ales de femei ‒ prietene sau iubite ale autorului.

Minunat scris, „îmbinând ironia amară cu nostalgia dulce a rememorării“ (New York Times), volumul de față i-a adus lui Gregor von Rezzori notorietatea internațională. Cititorii români vor avea surpriza să descopere veritabile secvențe cinematografice cu Bucureștiul interbelic, unele pline de pitoresc și senzualitate, altele melancolice și misterioase.

Cartea lui Shelden urmareste biografia lui Winston Churchill incepand din 1901, anul debutului sau ca parlamentar, si pana in 1915, cand, dupa dezastrul militar de la Gallipoli, este nevoit sa demisioneze din functia de Prim Lord al Amiralitatii. Este rastimpul in care se formeaza uriasa sa personalitate politica, este vremea ascensiunii sale fulminante ca om politic: primul discurs in Camera Comunelor, in calitate de conservator, trecerea in tabara liberalilor, aparitia in Cabinetul britanic, mai intai ca subsecretar de stat la Ministerul Coloniilor, mai apoi ca presedinte al Consiliului Comertului si ministru de interne, pana la prima pozitie in Amiralitate. Este povestea unui Winston Churchill animat de un avant romantic surprinzator, daca ne raportam la imaginea, mult mai prezenta in constiinta noastra, a personajului politic decisiv din anii celui de al Doilea Razboi Mondial. In paralel cu viata politica, Shelden prezinta si evolutia vietii sale private, cu iubirile sale neimpartasite, casatoria cu Clementine Hozier, nasterea copiilor.

Volumul al treilea, dintr-o serie de sapte, cuprinde activitatea lui Rudolf Steiner, intre 1900 si inceputul Primului Razboi Mondial. Foarte interesanta este prezentarea activitatii de coordonare a constructiei Goetheanumului.

Cartea care ne-a așezat pe harta destinațiilor turistice. 80 de ani de la apariție

Cum putem spera sa fim fericiti? Trebuie sa profitam de viata si de fiecare clipa, alergand dupa placeri? Trebuie sa urmarim cu orice pret reusita, sa ne imbatam cu cele mai nebunesti pasiuni?