Autori străini

Minunata lucrare „Autobiografia unui yoghin” este o relatare frumos scrisă a unei vieți excepționale și o introducere profundă în Yoga și tradiția ei ancestrală de meditație. Profund inspiratoare, dar și plină de umor și blândețe, această lucrare este una dintre cele mai influente 100 de cărți spirituale ale secolului XX, fiind tradusă în peste 30 de limbi și citită de milioane de oameni.

Cu candoare, elocvență și inteligență, Paramhansa Yogananda ne prezintă cronica inspirată a vieții sale: experiențele unei copilării remarcabile, întâlniri cu sfinți și înțelepți în timpul căutărilor și pregătirii sale. Vei afla din carte detalii despre întâlnirile lui cu Mahatma Gandhi, Rabindranath Tagore, Luther Burbank, Therese Neumann și alte personalități spirituale din Orient și Occident.

Paramhansa Yogananda explică în „Autobiografia unui yoghin” și legile subtile, dar precise, din spatele evenimentelor obișnuite, dar și al acelora extraordinare, pe care le socotim miracole. Povestea sa de viață captivantă devine fundalul unei priviri pătrunzătoare și de neuitat asupra misterelor supreme ale existenței umane.

Guerlain, Hermès, Caron, Roger & Gallet, Chanel, Dior, Madame Carven, Jean Paul Gaultier, Jeanne Lanvin, Nina Ricci, Marcel Rochas, Yves Saint Laurent, Hubert de Givenchy, Elsa Schiaparelli

De la Miss Dior și Chanel Nᵒ 5 la Opium, de la Arpège la Joy, Calèche și L’Interdit, de la L’Air du Temps, Aqua Allegoria și Ma Griffe la Shalimar și Shocking, fiecare parfum celebru cu istoria lui secretă și pasionantă.

„Cu pachetul ăsta de vanilie eu n-aș fi fost capabil să creez decât o Crème Anglaise, pe când Jacques Guerlain a creat Shalimar!“ Ernest Beaux, creatorul eternului No 5 al casei Chanel

„Parfumul râde de timpul care trece.“ Guerlain, despre Shalimar

Numéro 19, un parfum verde și îndrăzneț, pe care Chanel îl poartă cu aceeași mândrie cu care poartă Numéro 5. Noua creație e, de altfel, prezentată în aceeași sticlă pătrată.

Cifra 19 corespunde zilei de naștere a lui Coco: 19 august. Se povestește că, într-o zi, câțiva americani au oprit-o pe stradă și au întrebat-o ce parfum poartă. Chanel le-a făcut semn s-o urmeze și i-a dus pe Rue Cambon, la numărul 31. Abia intrați în boutique, americanii au recunoscut-o.

Mixtură de paradoxuri, Chanel, creatoarea care a sfidat toate regulile, cea despre care Paul Morand spunea că era „îngerul exterminator al stilului de secol XIX“, cea care purta cu atâta mândrie propriul Numéro 5, a folosit drept simbol camelia, o floare fără parfum!

Jurnalist reputat al revistei „Elle”, Bertrand Meyer-Stabley, autorul volumelor 12 creatoare care au schimbat istoria și 12 creatori care au schimbat istori,a e pasionat de celebrități și de modul lor de a se integra, memorabil și distinct, în cotidian. A lucrat pentru prințesa Margaret a Marii Britanii, a scris despre Elton John, Coco Chanel, Rudolf Nureyev, Gala Dalí, James Dean și mulți alții. Dincolo de pasiunea documentării minuțioase a parcursului bibliografic al unor personaje care amprentează puternic istoria socială, Bertrand Meyer-Stabley a editat cu succes unele dintre cele mai provocatoare texte ale lui Jean Cocteau. În prezent locuiește la Nisa și colaborează cu nu­meroase publicații franceze și străine.

Editor, apoi jurnalistă la revista „Elle”, Anne Davis lucrează în domeniul modei, al frumuseții și al sănătății de douăzeci și cinci de ani. A publicat multe volume cu subiecte din sfera sănătății.

În această ediţie revizuită şi actualizată, Metallica - Povestea din spatele cântecelor trece în revistă istoria remarcabilă a celei mai mari trupe metal, concentrându-se pe măiestria, emoţiile şi inspiraţia din spatele celor mai mari piese ale lor, cu relatări de primă
mână din partea trupei despre cum au apărut aceste melodii.

Cu capitole despre fiecare album de studio, de la Kill ‘Em All la 72 Seasons, şi fotografii uimitoare care acoperă întreaga carieră a trupei, cartea însoţeşte organic muzica, excelenţa şi haosul care e Metallica.

Aceasta carte aduce in prim-plan o poveste de iubire neobisnuita, desfasurata pe fundalul tumultuos al inceputului de secol XX. Regina Maria a Romaniei, una dintre cele mai carismatice si influente figuri regale, si Joe Boyle, aventurierul canadian devenit erou al Romaniei, traiesc o relatie marcata de admiratie, devotament si un dor neimplinit.

„Mama vine acasă cu revista Melody Maker. E numărul din ianuarie și pe copertă e David, care arată superb -  cu tunsoarea mea! Aproape că nu-mi vine să cred. E prima mea întâlnire cu faima, prima dată când cunosc pe cineva care nu doar că e în revistă, ci chiar pe copertă. Vreau să deschid revista și să citesc articolul, dar mai întâi trebuie să o înfrunt pe mama.
 ....
 Mă uit la copertă și iată, chiar acolo, pe prima pagină a revistei Melody Maker, lângă o altă fotografie cu descrierea „Oh You Pretty Things”, e declarația lui David: „Sunt gay și întotdeauna am fost, chiar și în vremea când eram David Jones”. Eu sar în sus și mă proptesc pe ambele picioare.
 ...
 Sunt disperată. Mama are multă putere asupra mea – locu­iesc cu ea și îmi poate face viața mizerabilă. 
— E căsătorit, au un fiu. Declarația e doar pentru atenție, pentru ziare. 
Nu‑i spusesem despre sărutul dintre Freddie și David pe care îl văzusem la Haddon Hall, nici despre oamenii diverși de acolo. Nu‑i spun prea multe, iar asta pare să o supere mai mult decât orice. Știu că e curioasă, dar mai știu și că nu va înțelege. Nu văd niciun rost în a‑i spune adevărul. Păstrez tăcerea. 
Ea îmi întoarce spatele și începe să curețe cartofii pentru cină. Scandalul o să continue, deocamdată își reîncarcă baterii­le. Frate‑miu Mick se îndreaptă spre ușă, dând ochii peste cap. Iese din bucătărie râzând. 
— Ei bine, măcar știm că n‑o să se dea la tine, Suzi, spune mama, cu mâinile ocupate în chiuvetă. 
Eu nu zic nimic – e mai bine să nu știe că David se dă la toată lumea!”
 Suzi Ronson
 
 „Un memoir scris de stilista care a creat look-ul iconic Ziggy Stardust al lui David Bowie. Un portret glam-rock de o forță impresionantă.” Kirkus Reviews
 
„Suzi Ronson a fost acolo când Bowie a făcut tranziția de la un folkist de suburbie la superstarul internațional atins de geniu. Puțini oameni din lume pot oferi aemenea insight-uri depre viața lui Bowie, dar și mai puțini ni le pot istorisi într-o manieră atât de fascinantă.” Hanif Kureishi
  
„Pornesc televizorul, la un volum scăzut. Starman e la știri, CNN vorbește doar despre asta. David Bowie a murit de cancer la New York, la vârsta de șaizeci și nouă de ani. Murise cu o oră în urmă, la doar un kilometru distanță de locul în care mă aflam. Oare doar două zile trecuseră de când Tony Visconti ne rugase pe toți să‑i cântăm „La mulți ani“ lui David prin tele­fon, la un concert Holy Holy?
 
Viața mea îmi trece prin fața ochilor: ziua în care am cunoscut-o pe mama lui, ziua în care am cunoscut-o pe Angie; ziua în care l-am cunoscut pe el; ziua în care i-am făcut tunsoarea iconică pentru Ziggy; prima oară când i-am văzut live. Viața mea a fost alb-negru până când l-am întâlnit pe David, după care a devenit un technicolor glorios, la fel de strălucitor ca părul din capul lui.
 ....
Mereu am sperat să îl mai văd măcar o dată.”
Suzi Ronson

• Autor distins cu Premiul Nobel pentru literatura in 2007. Inca din copilaria pe care si-a petrecut-o mai intai in Persia, apoi la o ferma din Africa, Doris Lessing a fost intotdeauna inconjurata de pisici. Rememorandu-si viata alaturi de aceste feline cu personalitati diferite, cu firea lor complexa, cuceritoare si capricioasa, aduna amintiri din cele mai diverse si le reda hartiei fara nicio cosmetizare si cu onestitate dezarmanta. Doar a invatat de mic copil ca natura are orinduirea ei, iar viata oricarei fapturi care ia contact cu omul isi altereaza cursul firesc. Dar ce desfatare este o pisica, remarca Doris Lessing, nazuind vesnic la un limbaj comun cu felinele care i-au succedat in casa.

O incursiune fără precedent în viața personală și creativă a vizionarului David Lynch, dezvăluită atât prin cuvintele sale, cât și prin perspectivele celor mai apropiați colaboratori, prieteni și membri ai familiei.

În acest hibrid captivant de biografie și memorii, David Lynch își dezvăluie pentru prima dată viața trăită sub semnul urmăririi viziunii sale unice, împărtășind durerile și luptele prin care a trecut pentru a da viață proiectelor sale neconvenționale. Reflecțiile sale personale, lirice și nefiltrate sunt îmbogățite de secțiunile biografice scrise de
Kristine McKenna, colaboratoarea sa apropiată, care se bazează pe peste o sută de interviuri noi cu persoane din viața lui Lynch — de la foste soții surprinzător de
sincere, până la membri ai familiei, actori, agenți, muzicieni și colegi de breaslă — fiecare oferind o perspectivă distinctă asupra evenimentelor.

„Spațiul viselor” este o lucrare de referință, oferind un acces rar și profund în viața și mintea unuia dintre cei mai enigmatici și originali artiști contemporani. Caligrafia titlului „Spațiul viselor” îi aparține chiar lui David Lynch, autorul a scris de mână traducerea în limba română a titlului.

David Lynch este cel care a adus pentru prima dată pe ecrane, în 1984, romanul „Dune” al unuia dintre cei mai cunoscuți și mai apreciați scriitori din lume, Frank Herbert.

Cei mai mulți dintre noi am fi de acord că numele lui Albert Einstein este sinonim cu „geniul“ și că figura sa este folosită adesea ca simbol pentru toți oamenii de știință, apărând peste tot, de la desene animate până la manuale. A devenit mai mult mit decât om. În aceste condiții, care ar fi cea mai bună metodă de a-i surprinde esența?

În Einstein în timp și spațiu, talentatul jurnalist științific Samuel Graydon răspunde la această întrebare printr-un mozaic iluminator – 99 de particule intrigant de diferite care, puse cap la cap, dezvăluie natura contradictorie și complexă a lui Einstein. Printre aceste fragmente îl descoperim pe un elev leneș care a eșuat la toate materiile în afară de matematică, un căutător de locuri de muncă care nu reușea să fie angajat, un seducător care a curtat multe femei și un fermecător care era sufletul petrecerilor. La fel de strălucit pe cât era de inconsecvent, Einstein a fost simultan un susținător înflăcărat al Asociației Naționale pentru Progresul Persoanelor de Culoare și al luptei pentru drepturile civile, dar și o persoană cu mari prejudecăți. A fost iubit de mulți, cunoscut de puțini și o sursă de inspirație pentru generații întregi de tineri fizicieni. Graydon explorează fiecare colț al lumii lui Einstein: raportările false care i-au adus faima aproape peste noapte, impactul pe care l-a avut asupra oamenilor pe care i-a întâlnit întâmplător și chiar remarcabila călătorie postumă a creierului faimosului fizician.

Amuzantă, reconfortantă, motivantă și șocantă, Einstein în timp și spațiu este povestea unică a unui om care a redefinit modul în care percepem universul și locul nostru în el.

„Abordarea lui Graydon oferă o perspectivă proaspătă asupra unor episoade care nu sunt menționate în alte biografii. El a țesut din aceste fire separate o narațiune captivantă și superb scrisă.“ Wall Street Journal

Spovedanie este o „fenomenologie a spiritului”. Ea relatează succesivele căderi ale autorului și tentativele sale de renaștere. Ea urma să introducă disocierea sistematică a adevărului de dogmatica bisericească. Tolstoi își dezvăluie cu sinceritate criza și căutările de până către sfârșitul anilor șaptezeci. Prin violenta sa confruntare de sine, el marchează cezura dintre tot ce întreprinsese până atunci, părelnic și fals, potrivit părerii sale – și presupus mântuitorul liman la care ajungea acum, pentru tot restul vieții. E povestea pierdutei și recâștigatei sale credințe. (…) De dragul adevărului s-a angajat în căutarea lui Dumnezeu. A alternat stări de încredere şi disperare. A scăpat însă de tentația sinuciderii. S-a întors, în chip conștient, la spontana sa încredere în viață, din copilărie. Căci a priceput echivalența lui Dumnezeu cu viața.

Dar i-a apărut o problemă nouă: cum să împace dragostea pentru poporul muncitor, simplu, cu ritualurile bisericești pe care poporul le îndeplinea firesc? A citit lucrări teologale ruse. Ele se bazau pe dogma infailibilității Bisericii. Nu putea s-o accepte. Nu putea să recunoască multe alte prescripții, taine, simboluri. S-a tot străduit să se umilească. La prima împărtășanie, după mulți ani, abia a reușit să înghită „sângele” și „trupul” fără sentimentul profanării.  Ion Ianoși

O celebrare oficială a mandatului pe care Jürgen Klopp l-a deținut în calitate de manager al clubului de fotbal Liverpool, cartea de față conține interviuri în exclusivitate cu jucători, manageri și adversari, și o prefață semnată de însuși Klopp.

Pe 9 octombrie 2015, grupuri de suporteri de la Liverpool s-au adunat în fața Shankly Gates ca să asiste la prima conferință de presă a lui Jürgen Klopp, la care a prezis, plin de încredere, o schimbare în rezultate echipei, după ani de performanță sub așteptări. În următorii nouă ani, Klopp avea să revoluționeze clubul, creând o echipă de „monștri ai mentalității” care și-au respectat în mod constant promisiunile.

În această carte revelatoare, Liverpool Football Club (LFC) readuce în amintirea jucătorilor, eroilor clubului și concurenților care au lucrat îndeaproape cu Klopp unele dintre cele mai importante și memorabile momente ale mandatului său:

• Mike Gordon explică ce l-a făcut pe Klopp să fie perfect pentru Liverpool;
• James Milner descrie felul în care Klopp a început să transforme clubul;
• Mo Salah și Virgil van Dijk descriu cum i-a convins Klopp să semneze pentru club;
• Jordan Henderson dezvăluie ce le-a spus Klopp jucătorilor săi, ca să provoace legendara lor revenire din Liga Campionilor împotriva Barcelonei, în 2019;
• Sir Kenny Dalglish își amintește de extraordinarul sezon 2019-2020 din Premiere League.

Fiecare poveste își plasează cititorii în centrul incredibilei călătorii a lui Klopp în anii petrecuți la Liverpool și subliniază calitățile care i-au permis să devină unul dintre cei mai venerați și de succes manageri ai clubului.

Însoțită de peste 200 de fotografii uimitoare din arhiva LFC, această carte aniversară descrie amprenta de neșters pe care Klopp a lăsat-o asupra clubului și relatează nenumărate amintiri pe care fanii lui Liverpool le vor prețui în anii care vin.

Furie. Iertare. Rușine. Mândrie. Iubire. În căutarea lui Novak examinează latura psihologică și cea emoțională a omului care a rescris istoria tenisului.

Niciun jucător, bărbat sau femeie, nu a câștigat mai multe titluri individuale de Grand Slam decât Novak Djokovic, care a obținut al 24-lea titlu major la US Open, în 2023. Pornind de la interviuri noi cu persoane apropiate lui – inclusiv cu prietenii și cu mentorii lui, precum și cu foștii antrenori sau rivali –, cartea este o explorare detaliată a psihicului unuia dintre cele mai fascinante și mai controversate personaje sportive din toate timpurile. De la un adăpost antiaerian din Belgrad la un centru de detenție pentru imigranți din Melbourne și o mulțime de alte locuri, descoperim modul său neobosit de a căuta perfecțiunea și ideile neconvenționale care l-au dus pe culmile succesului.

E o carte extraordinară. Mark Hodgkinson a vorbit cu cei care îl cunosc cu adevărat și îl înțeleg pe Novak, surprinzând complexitățile profunde din mintea și din viața lui, precum și maniera în care le-a gestionat, într-un mod atent și introspectiv. — Chris Evert

L-am cunoscut și l-am intervievat pe Djokovic, am petrecut ore întregi ascultându-l în conferințe de presă și urmărindu-l pe teren, așa că prezentarea lui făcută de Hodgkinson mi se pare corectă. E un tip plăcut și politicos, care face tot ce poate ca să trateze oamenii egal și să-i asculte. Pentru orice persoană care are îndoieli în această privință, În căutarea lui Novak îi poate oferi ocazia să-i mai dea o șansă celui mai bun jucător din toate timpurile înainte ca el să-și ia rămas-bun. — Steve Tignor, jurnalist senior la Tennis.com

Biografia foarte bine realizată a unuia dintre cei mai buni tenismeni, În căutarea lui Novak, aprofundează toate aspectele carierei lui Djokovic și ce l-a făcut să ajungă pe culmile tenisului. — Nick Lester, comentator de tenis

„Sunt ființe care nu se sting niciodată”, spunea Grace, prințesă de Monaco și regină hollywoodiană. Grația, frumusețea și diplomația lui Grace Kelly au făcut ca de Gaulle să o numească Afrodita americană, iar pe King Crosby să o ceară de soție după ce a auzit-o cântând.

Publicat în iunie 1991 în Franța, la aproape un după ce autorul părăsise Albania, volumul Povara crucii este un rechizitoriu al celui mai dur comunism european, cel albanez. Ismail Kadare face o cronică amară a anilor 1960–1990, cei mai fertili din cariera sa, dar și perioada în care dominaţia statului dictatorial s-a impus total în literatură şi artă. Foarte puţini au fost scriitorii care au reuşit să răzbată prin ochiurile înguste ale plasei ideologice, iar Kadare a fost unul dintre ei. În ciuda constrângerilor, fricilor, mărturisite sau nu, a  concesiilor.

Povara crucii este un inventar al mişcărilor tactice neaşteptate, al zigzagului continuu şi derutant din războiul, rareori făţiş, dintre scriitor şi stat, în care fiecare rând scris trebuia plătit cu o umilinţă, cu o retragere, cu un compromis, dar totuşi în absenţa „marelui compromis“ la care au ajuns atât de mulți scriitori, fără o predare necondiţionată, fără o pactizare cu regimul. În ultimă instanţă, Povara crucii este un drum al calvarului cristic, parcurs de un scriitor celebru braţ la braţ cu opera sa, sub biciul nemilos al dictaturii.

„Uneori mi se părea că, aşa cum spadasinul îşi împinge adversarul pe terenul care‑i este favorabil, tot astfel şi eu atrăsesem tiranul pe terenul literaturii, acolo unde mă simţeam în largul meu, iar el, indiferent de simţul artistic rafinat pe care‑l avea, nu putea fi decât un amator. Acolo, în câmp deschis, departe de gărzi, de curteni, de doctrină şi de dictatură, aveam impresia că‑l pot învinge. Aşa încât să‑i pun masca. Apoi chiar ea avea să‑l ţină prizonier. Acolo deci, pe câmpul binecuvântat, la picioarele templului, absolut singur, acolo aş fi putut să‑l pun la pământ. Cuvântul «singur» îmi părea atunci prezent peste tot. Nu era doar titlul romanului, îl aveam în mine, era pe buzele prietenilor şi duşmanilor mei (Cum de ai pus această «singurătate» chiar în titlu? Asta a fost chiar prima observaţie. După care au tăcut toţi. Cum se părea, tiranul însuşi îşi acceptase singurătatea.) Chiar şi eu, deşi aveam prieteni mulţi şi devotaţi, tot singur aş fi fost acolo, în câmp deschis. Şi, indiferent câtă încredere aveam în arta mea, inima îmi spunea uneori că nu era exclusă posibilitatea ca monstrul să mă atace într‑o clipă.“ — ISMAIL KADARE

Cuvânt înainte de Radu Naum

Postfață de Adrian Rădulescu

Carte laureată cu premiul Buck Dawson Author Award din partea International Swimming Hall of Fame

Dragonul de apă redă parcursul dramatic, surprinzător și uneori provocator al lui Anthony Ervin, care – la vârsta de nouăsprezece ani – câștigă medalia de aur în cursa de 50 de metri liber la JO de la Sydney din 2000, apoi se retrage din sport, își licitează medalia în scopuri caritabile și pornește într-o căutare spirituală și auto-distructivă care implică temple Zen, motociclete rapide, saloane de tatuaje și formații rock’n’roll.

În 2012 revine în echipa olimpică a SUA, pentru a-și continua cariera, înotând mai repede ca niciodată. La JO de la Rio din 2016, Ervin a „scris” cea mai potrivită „postfață” la povestea sa uimitoare, devenind cel mai vârstnic înotător din lume care a câștigat o medalie de aur într-o cursă individuală și una în ștafeta de 4×100 de metri liber.

„M-a șocat un pic cât de bine descrie Anthony Ervin momentele de singurătate pe care le simți atunci când sari în apă într-o finală olimpică. Citind despre experiențele plăcute, dar și deloc plăcute, ale lui Anthony, simt că am ce învăța și mă pot inspira de acolo. E o carte despre demonii pe care îi avem, cu toții, și despre cum să încercăm să ne luptăm cu ei.” David Popovici

„Anthony Ervin trebuia, tehnic, să fie mort. Dar, pentru că a fost lăsat să trăiască, a parcurs drumul înapoi către sine după ce a răscolit toate cotloanele existenței pentru a fi sigur că nu e în nici unul dintre ele. Anthony Ervin e omul cu cea mai nebună călătorie din istoria înotului mondial. Când am terminat cartea am fost invidios pe tine, cel care o ții acum în mână. Aș fi vrut să o mai pot citi pentru prima oară.” Radu Naum

„Călătoria lui Anthony prin lumea apelor învolburate ne amintește că marii campioni ai sportului nu stăpânesc doar luciul perceptibil pentru noi toți, ci subjugă adâncurile sinelui. Sinceritatea ne copleșește și ne oferă oportunitatea să-l urmăm în siaj. Stăpâniți cârmele, furtuna emoțiilor este asupra noastră.” Adrian Rădulescu, antrenor lot olimpic

„Pentru Anthony Ervin, intervalul dintre cele mai mari realizări sportive ale sale - două medalii olimpice de aur - a inclus o tentativă de sinucidere, o perioadă în care a rămas fără adăpost și un stagiu într-o trupă rock. Locuri de muncă dintre cele mai diverse. Prea multă băutură, prea multe droguri. Depresie. Confuzie. Și apoi, un fel de renaștere.” USA Today

Volumul lui Bruce Lincoln conectează câteva teme de mare interes pentru publicul românesc, având în centru personalitatea lui Mircea Eliade și relația sa îndelungată și complexă cu Ioan Petru Culianu. Perspectiva autorului, fost doctorand al lui Mircea Eliade la University of Chicago și, ulterior, profesor la Catedra de istorie a religiilor din aceeași universitate, îi permite să realizeze corelații surprinzătoare între extrema dreaptă din România interbelică, controversele izbucnite în anii 1980 în mediile academice occidentale pe tema afinităților legionare ale lui Eliade și, în fine, enigma asasinării lui Culianu la 21 mai 1991, propunând inclusiv o nouă ipoteză despre autorii ei. Este totodată un volum despre relația dintre un mare savant și tânărul cercetător chemat să-i continue munca, iar dezechilibrul intrinsec din această relație, sugerează autorul, poate deveni dramatic atunci când discipolul alege să apere, cu energie și bună-credință, ceva ce magistrul nu i-a dezvăluit niciodată pe deplin.

„O biografie a lui Dostoievski minunat scrisă.“ Tom Holland

Condamnat la moarte în ipostaza de tânăr revoluționar, Dostoievski a supraviețuit unui simulacru de execuție și exilului siberian, trăind apoi o perioadă de agitație politică în Rusia și fiind în cele din urmă primit în cercul intim al țarului. A avut trei mari aventuri amoroase, fiecare umbrită de amenințarea epilepsiei și de dependența de jocurile de noroc. Printre toate acestea, a găsit timp să scrie: povestiri, articole, celebrele romane. În Dostoievski îndrăgostit, Alex Christofi împletește fragmente alese din opera scriitorului cu contextul istoric, în încercarea de a alcătui un întreg atrăgător și accesibil. Rezultatul este o biografie romanțată care cufundă cititorul în panorama grandioasă a Rusiei lui Dostoievski: de la lagărul de prizonieri din Siberia la sălile de jocuri de noroc din Europa, de la celulele mucede ale închisorii la saloanele rafinate din Sankt-Petersburg. Pe parcurs, Christofi relatează poveștile celor trei femei a căror viață s-a întrepătruns atât de adânc cu cea a lui Dostoievski; rezultă portretul unui iubit timid, dar devotat, al unui prieten al celor umiliți și obidiți capabil de o mare empatie, al unui frate și camarad credincios și al unui scriitor care a reușit să pătrundă profunzimile sufletului uman. 

„Alex Christofi ne cufundă în câmpul de forțe al gândirii lui Dostoievski.“ The Guardian

„Tapiseria fermecător urzită de Alex Christofi ne reamintește de calitățile nebunești, tumultuoase ale stilului dostoievskian.“ The Financial Times

„Unii cititori se tem adesea să abordeze romanele lui Dostoievski. Minunata carte a lui Alex Christofi le va risipi anxietatea.“ Wall Street Journal

„Dacă ai parcurs fie și frânturi din opera lui Dostoievski, cartea lui Alex Christofi te va face să citești mai mult.“ New York Journal of Books

„Christofi reușește să dezvăluie personalitatea lui Dostoievski așa cum niciun alt volum biografic n-a reușit.“ Publisher’s Weekly

Scriitorul britanic Alex Christofi și-a început cariera ca agent literar, iar în prezent este director editorial la Transworld Publishers. Scrie articole, eseuri și proză scurtă pentru The Guardian, The Brixton Review of Books, The London Magazine sau New Humanist. A publicat două romane: Glass (2015; recompensat cu Betty Trask Prize și finalist la Desmond Elliott Prize) și Let Us Be True (2017). Dostoievski îndrăgostit (Dostoevsky in Love, 2021) a fost aleasă cartea de nonficțiune a anului de The Times și The Sunday Times și s-a numărat printre finalistele la Slightly Foxed Best First Biography Prize. În primăvara anului 2024, Alex Christofi a publicat Cypria. A Journey to the Heart of the Mediterranean. Cărțile lui sunt traduse în douăsprezece limbi.

O fată atrăgătoare, inteligentă și ambițioasă, cu un debut în viață deloc ieșit din comun, întâlnește un prinț bogat, viitor rege, pe când amândoi erau studenți. Acum, cu o monarhie în tranziție, Kate este prințesă de Wales și pe cale să devină regină.

De la căsătoria din 29 aprilie 2011, Catherine a reușit să-i cucerească pe englezi, pe locuitorii din Commonwealth, dar și pe oamenii din lumea largă. Alături de soțul ei, William, formează un cuplu dinamic, care a atins o cotă de popularitate fără precedent în rândul familiei regale. Aceasta a adus cu sine însă și numeroase scandaluri. Recent, dezvăluirile despre relația „celor patru fabuloși” (așa cum au fost supranumiți, împreună cu prințul Harry și Meghan Markle), precum și formidabilul zbucium stârnit la nivel internațional în urma ultimelor informații privind starea de sănătate a lui Catherine au ținut o planetă întreagă cu sufletul la gură.

Bazându-se pe discuții cu surse apropiate, atât oficiale, cât și neoficiale, din interiorul Palatului, Robert Jobson reușește să dezvăluie incredibila ascensiune a lui Catherine și cum anume a ajuns aceasta să fie personajul emblematic de astăzi.

Colette s-a ridicat intotdeauna la inaltimea asteptarilor, iar multumirilesi felicitarile pentru munca ei au venit sub forma privirilor complice ale marilor maestri precum Lagerfeld, Saint Laurent ori Givenchy. - Ines de la Fressange

v

Piersicul înflorit scînteia în soare cu miile lui de picături de ploaie. Un curcubeu se desena la orizont, cuprinzînd în arcul său satul Bruegel, unde, la hanul «Pămîntul Făgăduinței», venea pe lume Pieter. Imaginea satului se reflecta în ochii lui și el îi simțea frumusețea de la vârsta cea mai fragedă.

Creatorii din Țările de Jos s-au regăsit întotdeauna în Breugel. Artist al tăcerii și al avântului impetuos, ai bucuriilor robuste și al unei poezii delicate, Bruegel, care reflectă îndrăznelile și certidunile lor, simbolizează geniul flamand.

Felix Timmermans (1886-1947) a fost unul dintre cei mai populari scriitori belgieni, puternic înrâurit de folclorul flamand. Cartea de fașă s-a impus ca cea mai valoroasă lucrare literar-artistică dedicată lui Pieter Breugel cel Bătrân, fiind tradusă în zeci de limbi.

„Pieter lucrează cu limba puțin scoasă printre buze. Mari picături de sudoare îi cad pe barbă, iar artistul nu simte căldura. Trăiește cu personajul pe care-l pictează.

Aproape că nu mai desena acum și toată pasiunea lui se îndrepta spre pictură. Era fericit să vadă cum se nasc culorile pe pânză, lucru asemănător cu deschiderea florilor, sau să urmărească cu penelul legăturile strânse care existau între omuleții săi caraghioși și case, peisaj și atmosferă. Fiecare personaj, fiecare detaliu aveau o importanță capitală în povestirile sale în culori pe care le trata acum cu mai multă îndrăzneală.” (Marea călătorie)

„Pieter își mai privi o dată atelierul. Văzu din nou lupta dintre Grași și Slabi, un proiect pentru «Drumul Calvarului», o schiță pentru «Uciderea Pruncilor» și într-un ungher un portret în peniță al lui Jan Nagel. Îl luă de pe perete, îl puse în buzunar și ieși pe neașteptate.

Odată urcat în diligența care avea să-l lase la Bruxelles, desfăcu portretul lui Jan Nagel. Se însera și Pieter nu mai putea distinge trăsăturile desenului, dar știa ce vie era figura marelui său prieten.

Era o seară dulce de vară. Smocuri de fân, strânse căpițe, parfumau câmpia adormită.” (Marieke)

Marile spirite sunt asemeni piscurilor înalte. Vântul le bate, norii le învăluie, dar acolo se respiră mai adânc și mai cu putere. Aerul lor are o puritate care spală inimile de orice prihănire; iar când norii se împrăștie, ele domină neamul omenesc.

Așa a fost acest munte uriaș care s-a înălțat deasupra Italiei Renașterii și căruia îi zărim în depărtare profilul zbuciumat pierzând-se a cer.

Nu susțin că toți oamenii pot trăi pe aceste culmi. O zi pe an însă ei să urce în pelerinaj până la ele. Acolo își vor înnoi aerul din plămâni și sângele din vine. Acolo sus se vor simți mai aproape de Dumnezeu. După aceea vor coborî din nou spre câmpia vieții, cu inima oțelită în vederea luptei de zi cu zi. (Romain Rolland)

Există la Muzeul Național din Florența o statuie de marmură pe care Michelangelo o numea Învingătorul. E un tânăr gol, cu trup frumos (...). Înalt și drept, el ține genunchiul pe spatele încovoiat al unui prizonier bărbos care întinde capul ca o vită. Dar învingătorul nu se uită la el. În clipa în care trebuie să-l lovească se oprește, își întoarce în altă parte gura tristă și privirea nehotărâtă. Brațul i se îndoaie spre umăr, în timp ce trupul îi zvâcnește înapoi. Nu mai dorește victoria. Îl dezgustă. A învins. Și este învins.

Această imagine a îndoielii eroice, această Victorie cu aripile frânte, singura dintre operele lui Michelangelo care a rămas până la moartea sa în atelierul din Florența și pe care Danielo da Volterra, confidentul gândurilor sale, a vrut s-o folosească drept podoabă la catafalcul artistului, această imagine este Michelangelo însuși și simbolul întregii lui vieți.

Pe nici un alt creator nu l-a așezat posteritatea atât de sus ca pe Michelangelo. Nici unul nu se potrivește mai bine ca el imaginii pe care ne-o facem despre geniu. Dar cine ar putea spune că a pătruns înțelesul adânc al operelor lui cele mai celebre? În această lucrare, atât eseu, cât și biografie, Romain Rolland a făcut o asemenea încercare, potrivit firii sale de artist.

Legenda vie in Las Vegas si printre pariorii sportivi din intreaga lume, cu o serie de castiguri de neegalat de treizeci si sase de ani consecutivi, Billy Walters a devenit extrem de bogat plasand sute de milioane de dolari pe an in pariuri brute, inclusiv un pariu Super Bowl de numai 3,5 milioane de dolari.

Într-o dimineață de octombrie a anului 2013, Ayan Juma, de 19 ani, și sora ei, Leila, de 16, au părăsit casa părintească din Oslo, după care le-a transmis părinților prin e-mail următorul e-mail următorul mesaj: „Pace, milă de la Dumnezeu și binecuvântare vouă, mamă și tată… Vă rugăm să nu fiți supărați pe noi.”

Cele două surori luaseră hotărârea de a pleca în Siria și de a-i ajuta pe islamiști. Plănuiseră asta de luni bune. Sadiq, tatăl lor, pornește repede pe urma fiicelor în Turcia. Când ajunge acolo, acestea abia trecuseră granița. Sadiq este însă hotărât să le găsească.

Urmează povestea fascinantă, sfâșietoare a unei familii dezbinate. În vreme ce Sadiq își riscă viața încercând să-și aducă fetele acasă, soția lui, Sara, aflată în Norvegia, începe a se îndoi de viața pe care o duce în acea țară. Cum i s-au putut radicaliza copiii fără ca ea să știe? Ce ar pu­tea să facă pentru ca fiii ei mai mici să nu împărtășească aceeași soartă?

Beneficiind de sprijinul familiei Juma, autoarea urmărește de la început firul întortocheat și dramatic al acțiunii. Cititorul călătorește, împreună cu Sadiq și Sara, de la casa acestora din Somalia la aparta­mentul din Oslo, apoi în Turcia și Siria, unde două surori adolescente sunt puse în fața urmărilor șocante ale faptei lor.

Librarii și bibliotecarii îi ajută pe oameni în fiecare zi.
Iată poveștile lor adevărate, uimitoare și inspiraționale.

Ca să fii librar sau bibliotecar…
Trebuie să te joci de-a detectivul.
Să fii vânător de comori. Pețitor. Avocat. Vizionar.
Pășiți într-o lume în care puteți să vă hrăniți curiozitatea, să descoperiți voci noi, să găsiți orice vă doriți sau aveți nevoie. Acest loc are magia inorogilor și curcubeielor, dar este totodată o afacere.
Faceți cunoștință cu oamenii inteligenți și talentați care trăiesc printre rafturi și care abia așteaptă să vă ajute să vă găsiți următoarea carte.

„Librarii și bibliotecarii zilelor noastre se pricep extraordinar de bine să fie înțelegători și să ofere încurajări. Înarmați cu empatie, inteligență, umor și profesionalism, îi primesc la ei pe cei rătăciți, speriați și frustrați și îi ajută să devină mai perspicace, mai vigilenți și mai receptivi la tot ce ține de dreptatea socială. Ceea ce fac ei joacă un rol crucial pentru această țară, mai ales în vremurile noastre. Ei înțeleg din toată inima și din tot sufletul lor că la început a fost cuvântul.
Zi de zi, ei găsesc cartea potrivită pentru fiecare și, în felul acesta, salvează vieți, viața noastră colectivă. Și poate și sănătatea noastră mintală.
După părerea mea, nu există profesii mai nobile decât acelea de librar și de bibliotecar.
Și, după cum urmează să citiți, nu există nici profesioniști mai surprinzători și mai incitanți decât aceștia.” James Patterson

Carte recompensată cu premiile Nouveau Cercle de l'Union Interalliée (2023) și Céleste Albaret (2024)

Prințesa Bibescu a fost un personaj flamboaiant, imaginea însăși a universului Belle Époque – și mult mai mult de atât. A traversat secolul XX marcându-i profund pe toți cei cu care s-a intersectat, seducându-i sau exasperându-i cu stilul ei original. A fost acuzată de colaborare cu inamicul și, în alte împrejurări, s-a bucurat de gratitudinea contemporanilor. Scriitoare de succes, rivalizând în epocă cu Anna de Noailles și Colette, s-a bucurat de admirația lui Proust, Rilke sau Paul Claudel. Se considera cetățean al lumii, călătoare, exploratoare. Seducătoare fără pereche, și-a căutat iubirea cu pasiune, fiind mereu dezamăgită. Spirit diplomatic, a acționat din umbră și i-a sprijinit pe cei care au scris istoria, uneltind cu grație și asumându-și riscuri pentru a apăra interesele țării sale și pacea în Europa.  Martha Bibescu a trăit totul: tragediile veacului său, dramele și trădările, faima, luxul exorbitant și exilul în sărăcie după 1945. Timp de unsprezece ani, a fost despărțită de singura ei fiică, prizonieră în România comunistă. Nu s-a dat bătută niciodată.

Cercetătoarea Aude Terray, doctor în istorie, i-a călcat pe urme în România, la Londra și la Paris, reușind un portret intim al unei femei incandescente.

„Prinţesă, sunteţi o scriitoare desăvârșită, şi asta nu-i puţin lucru…“ — MARCEL PROUST

„Martha Bibescu promitea să fie o mare frumusețe și visa la măreție. Crescută printre bărbați celebri, îi plăceau puterea, personalitățile, artiștii talentați, politicienii de succes, regii și prinții… Această tânără cu ochi imenși, verzi și păr roșcat magnific avea o vitalitate și o sete de cunoaștere fantastice…“ — MARIA, REGINA ROMÂNIEI

„Martha Bibescu este cea mai admirabilă inteligență feminină pe care o cunosc.“ — FRANÇOIS MAURIAC, laureat al Premiului Nobel pentru literatură

Eșuat în Pakistan. Viața mea în cea mai periculoasă țară din lume de Hasnain Kazim este o lucrare captivantă care explorează Pakistanul contemporan, îmbinând istoria țării cu experiențele personale ale autorului, un jurnalist cunoscut pentru reportajele sale din zone de conflict. Kazim oferă o privire detaliată asupra diversității culturale și provocărilor sociale, incluzând teme precum extremismul și instabilitatea politică. Stilul său narativ și reflexiile personale fac lectura accesibilă și emoționantă. Experiențele sale personale în Pakistan aduc o perspectivă unică asupra vieții din această țară. Autorul îmbină faptele istorice cu anecdote și relatări personale, oferind o imagine vie a societății pakistaneze.

Cartea nu doar că dezvăluie realitățile Pakistanului, ci și demontează stereotipurile negative, oferind o înțelegere profundă a unei țări complexe și fascinante.

***

Dintr-odată bărbatul a scos un pistol și a tras înspre fată. A tras de trei ori. Un glonț i-a trecut Malalei prin ochi și s-a înfipt în umărul stâng. Celelalte gloanțe le-au lovit pe cele două fete, care stăteau lângă Malala în autobuz. Toate cele trei fete au supraviețuit… Malala a răspuns că i-a iertat pe atacatori și talibani. A și pledat chiar pentru discuții de pace cu extremiștii. „Doar așa poate exista o conviețuire pașnică.” Nu a primit Premiul Nobel pentru Pace în 2013, dar acesta i-a fost dat un an mai târziu, ei și unui activist indian pentru drepturile copiilor.

***

S-au întâmplat multe în Pakistan de la prima publicare a acestei cărți. Această țară, care are în prezent o populație estimată la peste 240 de milioane de locuitori, o populație incredibil de tânără și o bogăție de resurse naturale, nu a reușit să își valorifice oportunitățile. Majoritatea oamenilor sunt săraci ca și până acum și lipsiți de perspective. Și cât de bine ar putea să le meargă! Dar accesul la educație este încă o chestiune de bani, guvernul încă investește mult prea puțin în educație, școli și universități. Armata este în continuare cea mai puternică instituție și hotărăște soarta țării – nimic nu se poate fără voința generalilor. Și până în ziua de azi cele două dinastii puternice stau la masa puterii.