Autori străini

Autorul bestsellerului Strigă-mă pe numele tău

„Un portret seducător al unei lumi dispărute...  Magic.“ Michiko Kakutani, The New York Times

Fuga din Egipt este cronica spectaculoasă a unei familii evreiești, urmărită de la curajoasa ei statornicire în cosmopolita Alexandrie la exodul înfrângerii, trei generații mai târziu. Într-o proză elegantă, inteligentă, André Aciman ne deschide calea către personajele excentrice care i-au clădit viața: Vili, îngâmfatul aventurier-supererou, soldat, negustor și spion, cele două bunici, Prințesa și Sfânta, care bârfesc la piața de pește în șapte limbi străine, mătușa Flora, o nemțoaică refugiată care spune tuturor că evreii pierd totul „de cel puțin două ori în viață“. Printre aceste figuri insolite, cititorul va cunoaște un băiat care, deși tânjește să vadă lumea largă, nu vrea să lase în urmă Egiptul.

„Marea realizare a lui Aciman este că a recreat o lume acum dispărută și ne-a oferit portretul afectuos-ironic al acelora ce-au fost exilați din ea.“ The New York Times Book Review

 „Trecutul readus la viață în elegantul memoir al lui André Aciman este plin de loțiuni de castravete și muzica lui Schubert, de aroma de parmezan și clămpănitul pulurilor de la jocul de table, de toate mirosurile și sunetele pe care le-a cunoscut în Alexandria înainte s-o părăsească.“ The New Republic

„Poate că Aciman a lăsat în urmă Egiptul, dar nu l-a părăsit niciodată, și nici Egiptul pe el.“ The Washington Post

„Istoria extraordinară a unei familii excentrice, a unei societăți fascinante și a unei culturi cosmopolite complexe.“ Eva Hoffman

De la senzația indie rock Japanese Breakfast, un volum de memorii despre familie, mâncare, suferință, iubire și identitatea coreeană

În această poveste despre familie, mâncare, suferință și reziliență, Michelle Zauner se dovedește a fi mult mai mult decât o cantautoare și o chitaristă uimitoare. Cu umor și sensibilitate, povestește despre copilăria petrecută în Eugene, Oregon; despre luptele cu așteptările mari și greu de satisfăcut ale mamei; despre adolescența dureroasă; despre lunile petrecute în minusculul apartament al bunicii din Seoul, unde stătea de vorbă cu mama ei până târziu în noapte, cu farfurii doldora de mâncare alături.
Cu vârsta, odată ce s-a mutat pe Coasta de Est la facultate, și-a găsit de lucru la un restaurant și a început să cânte cu trupa ei proaspăt formată – și l-a întâlnit pe bărbatul care avea să-i devină soț –, identitatea ei coreeană a început să se piardă tot mai mult. Diagnosticul mamei, de cancer în fază terminală, a fost cel care a silit-o pe Michelle, la 25 de ani, să-și reevalueze rădăcinile și să recupereze darurile oferite de mama sa – gustul, limba și istoria.

MICHELLE ZAUNER este cântăreață și chitaristă și compune pop indie de inspirație shoegaze sub numele Japanese Breakfast. Albumele sale, printre care Psychopomp (2016) și Soft Sounds from Another Planet (2017), sunt deosebit de apreciate de critici muzicali importanți din întreaga lume. Cel mai recent album al său, Jubilee, a fost lansat în iunie 2021. În lacrimi la H Mart este cartea sa de debut.

„Pierzându-și mama și gătind ca să o readucă la viață, Zauner a devenit ea însăși.” NPR

„O lectură esențială pentru oricine a pierdut pe cineva drag, dar nu numai.” Marie Claire

„O poveste frumoasă, sinceră și rafinată despre suferință, mâncare și moștenire. Zauner scrie cu măiestrie despre mâncare, o punte între ea și mama ei, cultura și identitatea sa.” Nikesh Shukla, autorul cărții Brown Baby

„Frumos, intim, puternic, un portret de neuitat al suferinței și al legăturii dintre mamă și fiică.” — Catherine Cho, autoarea volumului Inferno

„În lacrimi la H Mart este o carte palpabilă în suferința și tandrețea ei, amintindu-ne de ceea ce avem cu toții de pierdut. ― Vulture

„Zauner împletește fără cusur povești despre mâncare și memorie, fast și suferință, într-un volum complex despre loialitate și pierdere.” — Rachel Syme

„O minune: o poveste frumoasă, nespus de înduioșătoare de maturizare, despre mame și fiice, dragoste și suferință, mâncare și identitate. M-a năucit și mi-a frânt inima deopotrivă.” — Adrienne Brodeur, autoarea volumului Wild Game: My Mother, Her Lover, and Me

După mai bine de un deceniu, când surorile Nikki, Sami și Tori Knotek aud cuvântul mamă, îl simt de parcă sufletul le-ar fi sfâșiat de gheara unui vultur, declanșând amintiri care au fost secretul lor încă din copilărie. Până acum.

Ani la rând, în spatele ușilor închise ale fermei lor din Raymond (Washington), mama lor sadică, Shelly, și-a supus fetele unor abuzuri inimaginabile, umilințe, torturi și terori psihice. Trecând împreună prin toate aceste experiențe, Nikki, Sami și Tori au dezvoltat o legătură sfidătoare care le-a ajutat să devină mult mai puțin vulnerabile decât și-a imaginat Shelly. Chiar și în timp ce alții erau atrași în pânza întunecată și perversă a mamei lor, cele trei surori au găsit puterea și curajul de a scăpa de un coșmar tot mai intens, care a culminat cu mai multe crime.

Tulburătoare și sfâșietoare, Dacă spui cuiva... este povestea unei supraviețuiri în confruntarea cu răul absolut — și a libertății și a dreptății pentru care Nikki, Sami și Tori și-au riscat viața. Surori pentru totdeauna, dar fără a mai fi vreodată victime, ele au găsit în întuneric o lumină care le-a ajutat să devină femeile rezistente care sunt astăzi — iubitoare, iubite și capabile să-și continue viața fără a se mai uita în urmă.

Cu cat mai mult va da omul dovada de inteligenta si de geniu in cucerirea stiintifica si isi va folosi ratiunea in organizarea existentei pe pamant, cu atat mai mult va avea nevoie sa-l cunoasca pe Cel care este principiul si finalitatea oricarui lucru, sa fie calauzit de Domnul si reconfortat de iubirea sa. Acest surplus de cunoastere si de iubire nu-i poate fi transmis decat prin insasi actiunea Spiritului Sfant cu darurile sale de lumina, de intelepciune si de forta.

Această carte este un miracol. Ea le face „auzite” pe Tumpie (porecla din copilărie pe care cei apropiați i-au dat-o pe tot timpul existenței ei), pe Josie, adolescenta informă pe drumurile fără ieșire, în teatrele rezervate negrilor… pe Joséphine, dansatoarea afirmată și iconoclastă de pe cele două părți ale Atlanticului… pe Joséphine Baker, icoana absolută. Toate aceste voci ale aceleiași femei freamătă vesel, se minunează de frumusețea fiecărui lucru în fiecare țară descoperită, o strâng la piept și o păstrează în suflet în toate casele prin care trec, și o dau la iveală mai târziu, prin tușe mici, în visul ei de piatră – castelul din Périgord.

Jean-Claude Bouillon-Baker

Pentru unii, infractori inraiti, pentru altii, niste eroi, Hell's Angels au ramas in istorie ca un grup de razvratiti emblematic. Scriitorul Hunter S. Thompson investigheaza in aceasta carte originile, motivatiile si etosul bandei de motociclisti.

O biografie a lui Kundera, de la o autoare care i-a fost prietenă în ultimii ani de viață, care adună laolaltă, ca într-un mozaic, fragmente din viața și opera marelui scriitor, într-o călătorie pasionantă.

După intrarea României în Primul Război Mondial de partea Antantei, Franța și-a asumat rolul de a ajuta armata română prin intermediul unei misiuni militare. Avându-l la conducere pe generalul Henri Mathias Berthelot, din rândul acesteia a făcut parte și un tânăr aviator pe nume Paul Bléry, ale cărui amintiri despre misiune sunt redate în acest volum.

Cu obiectivitatea unui străin, autorul observă și descrie oamenii și locurile din România, împărtășind impresiile pe care și le-a format, fie că a fost vorba despre aristocrați și persoane de vază, fie despre simpli țărani ori chiar despre soldați.

Cartea reprezintă o adevărată „bijuterie memorialistică”, dar și o lectură care ne introduce în atmosfera unei perioade complicate și tumultuoase pentru întreaga omenire.

Prefață de Mircea Vasilescu

O carte care i-a fascinat pe H.G. Wells, Queneau și Cioran.

„Unul dintre cele mai emoționante jurnale scrise vreodată“, s-a spus despre volumul lui Barbellion, care a fost comparat cu Joyce și Kafka. Cartea făcea furori printre intelectualii români din interbelic. O citea, de pildă, Jeni Acterian, consemnând în propriul jurnal asemănarea ei cu Barbellion. În ciuda celebrității sale, Jurnalul unui om dezamăgit a rămas mult timp netradus în românește. Excepționala versiune dată de Anca Bărbulescu unui text dificil și prefața lui Mircea Vasilescu încearcă să repare această nedreptate.

Povestea Jurnalului merită știută înainte de lectură. W.N.P. Barbellion este pseudonimul lui Bruce Frederick Cummings, un tânăr englez pasionat de științele naturale, care în 1915, respins la examenul medical pentru recrutare, află că suferă de scleroză în plăci, boală cu deznodământ fatal. Visul de a face o carieră științifică i se spulberă și tânărul se concentrează asupra jurnalului pe care-l ținea de la 13 ani: acesta devine singura lui armă împotriva destrucției fizice, martorul lucid al ultimilor săi ani. Își pregătește jurnalul pentru publicare, încheindu-l în octombrie 1917 și anunțând că a murit la sfârșitul lui decembrie 1917. The Journal of a Disappointed Man apare în martie 1919, când el este încă în viață. Barbellion are parte, așadar, de aproape doi ani de „existență postumă“ – supremă sfidare adusă morții – și de mai multe luni (moare în octombrie 1919) de glorie literară antumă.

„A fost cartea-cult a marilor tineri din generația interbelică. A fost și a tinereții noastre.și va fi a tuturor generațiilor viitoare. Căci e povestea unui tânăr de 28 de ani, poate genial, care îi dă morții cu tifla.“ —  GABRIEL LIICEANU

Vânătorul de naziști este povestea uimitoare a curajului și rezilienței unui supraviețuitor care a transformat suferința de nedescris în putere și a devenit din victimă vânător.

La doar 16 ani, Josef Lewkowicz a devenit un număr, prizonierul 85314, în lagărul de concentrare Krakow-Plaszow. Forțat permanent să muncească până la epuizare în condiții inumane și să trăiască sub amenințarea constantă a violenței extreme și a morții, Josef a fost martorul ororilor din șase dintre cele mai cunoscute lagăre de concentrare naziste, inclusiv Auschwitz, Mauthausen și Ebensee. Dar a supraviețuit. Singurul dintr-o familie extinsă de 150 de persoane.

Pentru a se asigura că astfel de crime nu se vor mai repeta niciodată, Josef s-a alăturat poliției evreiești, iar apoi a fost recrutat ca ofițer de informații pentru Armata SUA, care i-a oferit o echipă pentru a căuta naziști ascunși.

Astfel, Josef a jucat un rol crucial în identificarea și aducerea în fața justiției a celui mai crud torționar al său, Măcelarul din Plaszow, Amon Goeth. El era comandantul lagărului, iar crimele și brutalitatea sa au devenit cunoscute lumii întregi datorită filmului Lista lui Schindler.

Însă nu aceasta a fost răzbunarea lui Josef Lewkowicz. Adevărata sa răzbunare a fost însăși viața care a mers mai departe, de la o generație la alta, prin familia sa, copiii și nepoții care s-au născut şi trăiesc deplin, sfidând astfel dorința naziștilor de a-i extermina.

„Hawking Hawking: Cum să devii celebru în lumea științei este o carte extrem de bine documentată... Seife reușește să ofere o imagine clară a acelor idei dificile și oarecum ezoterice care stau la baza contribuției lui Hawking în domeniul științei, într-un mod care nu va provoca indigestie cititorului obișnuit.“ — FRANK WILCZEK, New York Times

„Cea mai bună biografie publicată până acum despre cel mai faimos om de știință din ultimele decenii… Cartea îl umanizează pe Hawking, dezvăluind totodată nucleul tragic al celebrității sale.“ — DECLAN FAHY, Science

„Seife își propune să scoată la iveală omul pierdut în interiorul mitului, așa că trebuie mai întâi să îndepăr­teze o cochilie strălucitoare... Într-un final, metamorfoza se dovedește spectaculoasă.“ — JAMES GLEICK, New York Review Of Books

„Ca să-l înțelegem pe Stephen Hawking trebuie să ne întoarcem în timp. În ultima treime a vieții sale, Hawking s-a afirmat fără doar și poate drept cel mai celebru om de știință din lume, însă contribuțiile sale științifice erau mai mult sau mai puțin irelevante pentru faima sa. Deși era o prezență constantă în media, de regulă atenția presei nu avea legătură cu activitatea sa științifică. Cercetările lui Hawking din anii săi de glorie aveau să fie în mare parte trecute cu vederea, fără să aibă un impact de durată asupra lumii fizicii. Era ca o stea colapsată: spațiul din jurul lui strălucea datorită energiei sale, dar în centru nu se afla decât o palidă imagine a ceea ce fusese cândva.“ — CHARLES SEIFE

Această carte este povestea de viață uluitoare a unui membru Hamas, Mosab Hassan Yousef, care și-a petrecut copilăria dorind să devină un luptător Hamas. A fost arestat de israelieni de mai multe ori și, îndoindu-se de religia islamică și Hamas deopotrivă, a renunțat la activismul în favoarea acestei organizații și a riscat totul pentru a da în vileag secrete bine păzite și a arăta lumii o cale spre pace.

„Perlele au întotdeauna dreptate. “ - Chanel Au sublimat femeia în maniera ei personală, au îndrăznit, au ignorat tabuurile și convențiile, au creat desăvârșirea, au inventat fashion businessul și au croit imperiul luxului. Povestea succesului lor reprezintă o palpitantă frescă de epocă, plină de geniu, pasiune și dispreț, de curaj, suferință, izbândă și trădare, într-o lume a contrastelor, unde au transformat moda în arta de a te afișa în toată splendoarea. Odată cu ele, savoir-ul a intrat în competiție cu frivolul, iar glamour-ul, cu seducția.   Jeanne Lanvin, Coco Chanel, Elsa Schiaparelli, Madame Grèss, Nina Ricci, Carven, Donatella Versace, Sonia Rykiel, Laura Ashley, Chantal Thomass, Vivienne Westwood, Diane von Fürstenberg, Stella McCartney, Helena Rubinstein, Elizabeth Arden, Estée Lauder, surorile Carita, Hélène Rochas, Annick Goutal, Gloria Vanderbilt, Lolita Lempicka, Jeanne Toussaint, Paloma Picasso, Victoire de Castellane….

Despre Oppenheimer s-a scris enorm, s-a făcut un film care a primit multe Premii Oscar, figura lui a înflăcărat imaginația publicului. și pe drept cuvânt. Fizician teoretician strălucit, cu mari contribuții în perioada imediat următoare apariției mecanicii cuantice, conducător al proiectului de construire a bombei atomice în timpul războiului, audiat apoi, la începutul anilor 1950, de o comisie guvernamentală care, din motive neîntemeiate, i-a retras accesul la documentele secrete din domeniul nuclear, umilindu-l public, și, în fine, director al Institutului pentru Studii Avansate de la Princeton, una dintre cele mai prestigioase instituții academice din lume, Robert Oppenheimer a avut un destin excepțional, deopotrivă tragic, bizar și absurd

Ce deosebește cartea lui Jeremy Bernstein de celelalte biografii dedicate lui Oppenheimer este faptul că autorul, el însuși fizician de renume, l-a cunoscut personal pe „părintele bombei atomice“ și a fost prieten apropiat cu colaboratorii săi, de la care a obținut mărturii inedite. Ferindu-se de speculații hazardate, Bernstein se bazează pe fapte cunoscute direct sau din surse sigure, citează pe larg transcrierile audierii în fața comisiei guvernamentale și alte documente relevante, oferindu-ne o imagine pregnantă a personalității lui Oppenheimer.

Ascensiunea, succesele, impasurile și dispariția ulterioară a Republicii Democrate Germane sunt povestite prin prisma experienței personale de către activistul și scriitorul Victor Grossman.

Recrut al armatei americane staționate în Europa, Victor Grossman, un înflăcărat om de stânga încă din anii petrecuți la Harvard, și-a părăsit postul într-o zi de august a anului 1952 și a traversat Dunărea din zona austriacă a SUA, spre zona controlată de sovietici. Soarta – adică sovieticii – l-a adus în Germania de Est, acolo unde a rămas, ca observator și participant la evoluția experimentului socialist numit Republica Democrată Germană. Dezertor la comuniști este povestea unui activist și scriitor care a crescut în economia de piață liberă din SUA, a petrecut 38 de ani în economia est-germană și a fost un martor al proceselor prin care a trecut Germania unificată.

Jurnalist de stânga, Grossman oferă propria interpretare asupra regimurilor politice pe care le-a cunoscut.

„Trecuseră treizeci și trei de ani și jumătate de la faimoasa condamnare la moarte proclamată de ayatollahul Ruhollah Khomeini împotriva mea și a tuturor celor implicați în publicarea Versetelor satanice și mărturisesc că pe parcursul acestor ani mi‑am imaginat uneori cum asasinul se ridică la vreun eveniment public și se repede la mine exact în acest fel. Așa că primul meu gând când am văzut această siluetă ucigașă năvălind spre mine a fost: Așadar, tu ești. Iată‑te. Se zice că ultimele cuvinte ale lui Henry James ar fi fost: «Așadar, în cele din urmă a venit distinsa chestiune». Și la mine venea moartea, dar nu mi‑a dat impresia c‑ar fi distinsă. Mi‑a dat impresia de anacronism.” (Salman Rushdie)

„N‑am văzut cuțitul sau cel puțin nu‑l țin minte. Nu știu dacă a fost unul lung sau scurt, cu lama lată, de vânătoare, sau îngustă, ca un stilet, zimțată ca la un cuțit de pâine sau curbată ca o seceră, un briceag de copil al străzii sau chiar un cuțit obișnuit de tăiat carnea, furat din bucătăria maică‑sii. Nici nu‑mi pasă. Arma aceea nevăzută a fost suficient de utilă și și‑a făcut treaba.” (Salman Rushdie)

Vitali și Evgheni Abalakov sunt astăzi două nume căzute în uitare. Și totuși, frații Abalakov au fost adevărate vedete ale alpinismului sovietic, escaladând – uneori în premieră – cele mai înalte vârfuri din URSS: Lenin, Stalin (Vârful Comunismului), Khan Tengri, Pobeda...

„Cartea aceasta seamănă cel mai mult cu o autobiografie fragmentată, incompletă și oarecum criptică. Cu toate astea, cred că cititorul va obține în cele din urmă maxima informație despre mine ca cineast, ca fabulist (ca scriitor), și despre modul în care viața mea face ca un lucru să se amestece cu celelalte.” Astfel definește acest volum Pedro Almodóvar în introducerea sa, punând, de asemenea, în perspectivă fiecare dintre cele douăsprezece povestiri care îl alcătuiesc.

Acestea acoperă diferite perioade, de la finalul anilor ’60 până în prezent, și în toate se reflectă obsesiile sale intime: obscurii ani de școală, celebrarea umorului, evoluția sa ca artist, inconvenientele celebrității sau influența ficțiunii asupra vieții. Destinat unor multiple niveluri de lectură, Ultimul vis este un catalog al stilurilor de narațiune și revelează un scriitor care, în secret, a creat o operă literară excepțională.

 

„O carte a revelațiilor. Știam deja că Almodóvar este un mare scriitor; ceea ce urma să descopăr era de când. Din copilărie până mai ieri, scrisul său ne poartă de mână printr-un hățiș surprinzător. Citind aceste povestiri, nu știi dacă ai fost invitat în mintea sau în inima lui. În orice caz, este un dar. Și o incursiune fermecătoare.” Ray Loriga

„Cu atenția umilă și ingenioasă a celui care privește pasiunile umane pentru a le conjuga în insondabila logică a vieții, Almodóvar parcurge tot spectrul de culori al sufletului nostru: durerea, tristețea, grija, nostalgia, euforia, dezamăgirea, impulsul incontrolabil de a comunica, frustrația tăcerii.” Antonio Tabucchi

„Proza lui Almodóvar este la fel de abilă și ingenioasă ca filmele lui... Cu alte cuvinte, este un fel de Warhol sclipitor și, fără discuție, cu mai multă vigoare.” The Times

„Un maestru povestitor de istorii desfrânate și îndrăznețe.” Le Quotidien du Cinéma

„Un avertisment pentru fanii regizorilor de film care scriu. Acesta nu este Woody Allen și cu atât mai puțin Werner Herzog, ci mai degrabă un William Burroughs cu mult umor: acesta este Pedro Almodóvar.” Buchkritik – Deutschlandfunk Kultur

„Un exercițiu remarcabil de stil narativ; o carte imprevizibilă, cu multiple niveluri de lectură, care îi va captiva atât pe fanii cineastului, cât și pe iubitorii literaturii de calitate.” Rosa Martí, El Confidencial

„O biografie sentimentală și intimă a lui Almodóvar... Un colaj fascinant în care viața se întrepătrunde cu arta.” Paloma Leyra, Elle

„Toată creația sa cinematografică se află în aceste povestiri.” Miguel Lorenci, El Correo

„Un eveniment editorial de prim ordin.” Rafael Ibáñez González, Todo Literatura

„Din 1925 până în 1930 am mers de trei ori în Rusia Sovietică şi am stat acolo în total doi ani, umblând de la Minsk până la Vladivostok şi de la Murmansk până la Buhara şi Ecimiadzin. M-am străduit ca, în cărţi şi într-o serie de articole în reviste şi ziare, să însemnez etapele acestei întregi călătorii laborioase. Adunând în cartea aceasta toate cele câte am văzut şi toate cele câte am gândit şi simţit în imensa ţară, n-am vrut să le schimb. O nouă regizare, ulterioară, le-ar fi dat, desigur, o legătură mult mai logică şi mai uşoară decât o previziune adeverită de fapte, dar le-ar fi răpit, cred, un oarecare farmec sufletesc, spontan, pe care-l au şi tot puful primei atingeri feciorelnice – virtuţi pe care le consider, în opere de acest fel, mai înalte decât cumpătata analiză raţională şi decât zadarnica strădanie, bine intenţionată, de a tăinui înflăcărarea rusească. «Vai omului care, când Dumnezeu stârneşte o furtună, el varsă ulei în mare».“ (Nikos KAZANTZAKIS) „După romanele Zorba Grecul, Hristos răstignit din nou, Ultima ispită a lui Hristos şi Fratricizii, memorialistica reprezintã partea cea mai valoroasă a operei lui Kazantzakis şi se bucură de aceeaşi celebritate. Kazantzakis nu e un călător de rând. El este călătorul filozof căruia locurile văzute, oamenii, creaţiile lor, istoria lor, credinţele şi obiceiurile lor îi trezesc reflecţii adânci asupra existenţei şi destinului omenesc, reflecţii care prin frumuseţea exprimării aprind sufletul cititorului, iar prin îndrăzneala lor îi stârnesc mintea către meditaţii rodnice – spirituale, morale şi estetice.“ (Ion DIACONESCU)

Cu un Epilog de Eleni Kazantzaki

„Călătoria e ca o partidă de vânătoare fascinantă, porneşti fără să poţi ghici ce pasăre o să-ţi iasă în bătaia puştii. Călătoria e ca vinul, bei şi nu ştii ce viziuni o să-ţi bântuie prin cap. Desigur, călătorind găseşti mereu ceea ce porţi în tine. Cei ce suferă şi iubesc dialoghează într-o comuniune tainică cu peisajul pe care-l văd, cu oamenii pe care-i întâlnesc, cu întâmplările pe care le aleg. De aceea orice călător adevărat creează, întotdeauna, ţara pe care o vizitează. Patru ţări imense stau astăzi faţă-n faţă: China, Rusia Sovietică, America şi Japonia. Aici, în Pacific, se va juca marele joc, viitorul război. Vai şi-amar de cei învinşi, poate şi de învingători! Marea ispravă pe care trebuie s-o împlinească nu doar Japonia, ci întreaga omenire, dacă vrea să se salveze, este aceasta: să dea noului ei trup, devenit uriaş în urma cuceririlor materiale, un suflet la fel de uriaş.“ (Nikos Kazantzakis)

„După romanele Zorba Grecul, Hristos răstignit din nou, Ultima ispită a lui Hristos şi Fratricizii, memorialistica reprezintă partea cea mai valoroasă a operei lui Kazantzakis şi se bucură de aceeaşi celebritate. Kazantzakis nu e un călător de rând. El este călătorul filozof căruia locurile văzute, oamenii, creaţiile lor, istoria lor, credinţele şi obiceiurile lor îi trezesc reflecţii adânci asupra existenţei şi destinului omenesc, reflecţii care prin frumuseţea exprimării aprind sufletul cititorului, iar prin îndrăzneala lor îi stârnesc mintea către meditaţii rodnice – spirituale, morale şi estetice.“ (Ion DIACONESCU)

„Acest glas nemilos – Tigroaica, tovarăşa mea de călătorie – mă însoţea în toate călătoriile mele. Pe toate le-am văzut împreună. Am mâncat şi am băut amândoi la mesele străinătăţii, am suferit împreună, ne-am bucurat împreună de munţi, de femei, de idei. Şi, încărcaţi de prăzi, plini de răni, ne întoarcem de-acum în răcoroasa, liniştita noastră chilie... şi ne gândim la câte am văzut şi la câte avem încă să vedem. Ne bucurăm amândoi că toată lumea aceasta, văzută şi nevăzută, este o taină nedezlegată, adâncă, de neînţeles, dincolo de minte, de năzuinţă, de certitudine.“ (Nikos KAZANTZAKIS)

Cariera strălucită și viața privată ale megastarului Michael ­Jackson au obsedat milioane de fani din întreaga lume. Hiturile lui au ajuns pe primele locuri în topuri, cu o viteză egalată doar de inevitabilele zvonuri despre viața sa personală excentrică. În Moonwalk, o carte remarcabil de sinceră și de curajoasă, Michael Jackson sparge pentru prima dată bariera de tăcere care l-a înconjurat de-a lungul timpului.

În această relatare intimă și adesea emoționantă despre viața sa publică și privată, Michael Jackson amintește de o copilărie care a fost pe cât de dură, pe atât de plină de bucurie, dar întotdeauna impresionantă. Michael și frații săi au cântat în spectacole de amatori și în cluburile de striptease din Chicago, până când Casa de discuri ­Motown i-a transformat pe membrii trupei The Jackson 5 în superstaruri mondiale. Michael Jackson și The Jackson 5 au vândut împreună peste 200 de milioane de albume. De asemenea, povestește despre zilele vesele din adolescență, când era mereu pus pe șotii, despre călătoriile alături de frații săi și despre relațiile uneori dificile cu familia. Vorbește cu onestitate despre ce l-a inspirat în muzica lui, despre mișcările sale de dans hipnotizante și despre dorința impetuoasă de a crea, care l-a transformat într-una dintre cele mai mari legende din industria muzicală. Albumul său „Thriller“ a intrat în Cartea Recordurilor, înregistrând cele mai mari vânzări din toate timpurile.

Volum câștigător al RSL Ondaatje Prize 2022 și finalist al Baillie Gifford Prize și Costa Prize for Memoir and Biography

În Republica Socialistă Albania, o fetiță precoce de 11 ani, Pionier al Patriei, devine peste noapte martoră la dispariția celui mai dur și mai rezistent regim dictatorial comunist din lume: cel al lui Enver Hodja. Deși albanezii se așteaptă ca dărâmarea statuilor lui Hodja și Stalin să marcheze tranziția spre o societate liberă, democratică, anii ce urmează aduc cu ei privatizarea de tipul „terapiei de șoc", imigrația masivă, inflația, jocurile piramidale, totul culminând cu un oribil război civil.

Carte a maturizării, „Liberă” alternează vocea fetiței care credea în figura protectoare a Tătucului Stalin cu cea a profesoarei de marxism, care pune la îndoială „libertatea" adusă de capitalism.

Eliberati din lagarele de concentrare naziste, detinutii care au avut sansa de a supravietui ororilor si scenariului apocaliptic al celui de-Al Doilea Razboi Mondial si care si-au gasit puterea de a se mai tine inca pe picioare s-au trezit dinaintea unei noi si uriase provocari: strabaterea lungului drum spre casa. Printre ei, Primo Levi-care si-a consemnat in scris experienta personala a Auschwitz-ului - a lasat posteritatii si aceasta rememorare a intortocheatei si indelung ocolitoarei rute ce avea sa-l poarte - in aceleasi trenuri a caror destinatie initiala fusesera lagarele de exterminare - spre fosta lui viata, niciodata regasita pe deplin.

Asemenea tuturor scrierilor sale, Armistitiul a fost asternut pe hartie din aceeasi imperiozitate de a povesti, de a depune marturie pentru toate nedreptatile pe care autorul, alaturi de atatea milioane de oameni, le-a indurat in experimentul abrutizarii.

Primo Levi era, in mod admirabil, un om incantator, un magician a carui forta se impunea - mai mult decat a oricui altcuiva - prin delicatete. - Philip Roth

Unul dintre putinii supravietuitori ai Holocaustului care au vorbit cu blandete despre experientele prin care au trecut. - The Guardian

Prefață de Anca-Maria Christodorescu

După cele trei cărți ale Eseurilor în tălmăcirea lui Vlad Russo, volumul de față încheie publicarea la Humanitas a operelor lui Michel de Montaigne în traducere românească. El este alcătuit din Jurnalul de călătorie în Italia prin Elveția și Germania (1580–1581), scriere de mare interes pentru cunoașterea lumii europene de la sfârșitul Renașterii, și din cele 38 de scrisori rămase de la Montaigne – printre care cea către tatăl său despre moartea lui Étienne de La Boétie și cea adresată regelui Henric IV, adevărat testament politic al autorului. Este o întregire fericită a portretului pe care Michel de Montaigne și-l face în fiecare pagină a Eseurilor.

„Lectura Jurnalului de călătorie este o bucurie perpetuă, fiindcă Montaigne stă cu ochii larg deschiși ațintiți asupra lumii. Lăsând deoparte o posibilă ambiție diplomatică și speranța într-o vindecare a litiazei lui renale, o explicație a călătoriei pare să țină de curiozitatea lui Montaigne pentru situația religiilor și a coabitării lor în țările de limbă germană. Astfel, cu mai mulți sorți de izbândă decât ipotetica misiune diplomatică și iluzoria și frustranta cură termală, unul dintre scopurile lui Montaigne, afirmate chiar de el, era umblatul, hoinăreala, plimbarea animată de curiozitatea pentru alte moravuri, practici religioase, obiceiuri alimentare și deprinderi de a mânca. Rezultă de aici o culegere vie de observații uimitoare despre natură, arhitectură, locuințe, oameni, obiceiuri, credințe, mâncăruri. Făcute cu deplină libertate. Călătorul se dovedește atent la tot ce intră în alcătuirea „condiției umane“, iar călătoria sa dezvăluie felul în care ne putem bucura de lume.“ — ANTOINE COMPAGNON, membru al Academiei Franceze

„Ca să scape de tot ce-l apasă, Montaigne călătorește și, de-a lungul drumului, devine pildă de libertate. Nu-l interesează curiozitățile turistice, atenția îi e trezită de tot ce este diferit. Dimpotrivă, când locul e foarte cunoscut preferă să-l ocolească, fiindcă prea mulți l-au văzut deja și l-au descris înaintea lui. Vrea să poată judeca fără prejudecăți. Ca în atâtea alte lucruri, Montaigne ne învață să și călătorim. Bucuria lui supremă este să vadă oameni, pretutindeni, mereu alți oameni și alte obiceiuri. E veșnic în căutarea lor, în toate clasele sociale. Se străduiește să afle ce pasiune are fiecare – astăzi i-am spune «hobby». În ochii săi tot ce e natural e o curiozitate.“ — STEFAN ZWEIG

Ilustrația de pe copertă: Europa Regina, Sebastian Münster, Cosmographia universalis (ediția 1570)

Introducere și note de Michel Déon

Dalí are conştiinţa propriului geniu. Până la vertij. Pare să fie un sentiment intim foarte reconfortant. Părinţii l-au numit Salvador tocmai pentru ca era menit să salveze pictura ameninţată cu moartea de către arta abstractă, de suprarealismul academic, de dadaism şi, în genere, de toate „ismele“ anarhice. Jurnalul este deci monumentul pe care Dalí îl înalţă gloriei personale. Lipseşte din paginile lui orice urmă de modestie...

Povestea evadarii unui soldat polonez si a altor sase detinuti dintr-un lagar siberian, precum si a calatoriei intreprinse de acestia prin Asia. Un om cu un destin extraordinar, Slavomir Rawicz, si un bestseller, The Long Walk, tradus in peste 25 de limbi si tiparit in sute de mii de exemplare - iata ce va invitam sa descoperiti in paginile acestei carti.

Murisem in multe feluri, dar mintea si corpul celui pe care odinioara il chemase Henry Oster inca functionau, creierul inca ii gandea, inima inca ii batea, inca respira. Mi-am dat seama, pe cat putea un adolescent de saisprezece ani, ca nu ma pierdusem niciodata pe mine cu totul. Marturiile sfasietoare ale lui Henry Oster, micul ingrijitor de cai de la Auschwitz, dezvaluie realitatile terifiante din lagarele de concentrare si modul in care un baiat de doar saisprezece ani a reusit sa supravietuiasca unei intalniri cu plutonul de executie, riscului de a fi condamnat oricand sa piara si foametei nemiloase.

Relatarea lui Simon Shuster ne invită să stăm față în față cu un om prins între dorința de a-și elibera țara de sub influența opresivă a Rusiei lui Vladimir Putin și prețul cumplit pe care poporul său îl plătește în lupta pentru libertate. Shuster l-a întâlnit pentru prima dată pe Zelenski în culisele unuia dintre ultimele sale spectacole, iar după alegerea sa și invazia din februarie 2022, l-a urmat în tranșee, buncăre și săli de consiliu încărcate de o tensiune insuportabilă.

Vietile a doua prietene aveau sa se schimbe pentru totdeauna, fara ca una dintre ele sa fie vreodata uitata. Hannah Pick-Goslar avea doar paisprezece ani cand orasul a fost ocupat de nazisti, prietena sa cea mai buna, Anne Frank, disparand fara urma.