Autori străini

„Perlele au întotdeauna dreptate. “ - Chanel Au sublimat femeia în maniera ei personală, au îndrăznit, au ignorat tabuurile și convențiile, au creat desăvârșirea, au inventat fashion businessul și au croit imperiul luxului. Povestea succesului lor reprezintă o palpitantă frescă de epocă, plină de geniu, pasiune și dispreț, de curaj, suferință, izbândă și trădare, într-o lume a contrastelor, unde au transformat moda în arta de a te afișa în toată splendoarea. Odată cu ele, savoir-ul a intrat în competiție cu frivolul, iar glamour-ul, cu seducția.   Jeanne Lanvin, Coco Chanel, Elsa Schiaparelli, Madame Grèss, Nina Ricci, Carven, Donatella Versace, Sonia Rykiel, Laura Ashley, Chantal Thomass, Vivienne Westwood, Diane von Fürstenberg, Stella McCartney, Helena Rubinstein, Elizabeth Arden, Estée Lauder, surorile Carita, Hélène Rochas, Annick Goutal, Gloria Vanderbilt, Lolita Lempicka, Jeanne Toussaint, Paloma Picasso, Victoire de Castellane….

Despre Oppenheimer s-a scris enorm, s-a făcut un film care a primit multe Premii Oscar, figura lui a înflăcărat imaginația publicului. și pe drept cuvânt. Fizician teoretician strălucit, cu mari contribuții în perioada imediat următoare apariției mecanicii cuantice, conducător al proiectului de construire a bombei atomice în timpul războiului, audiat apoi, la începutul anilor 1950, de o comisie guvernamentală care, din motive neîntemeiate, i-a retras accesul la documentele secrete din domeniul nuclear, umilindu-l public, și, în fine, director al Institutului pentru Studii Avansate de la Princeton, una dintre cele mai prestigioase instituții academice din lume, Robert Oppenheimer a avut un destin excepțional, deopotrivă tragic, bizar și absurd

Ce deosebește cartea lui Jeremy Bernstein de celelalte biografii dedicate lui Oppenheimer este faptul că autorul, el însuși fizician de renume, l-a cunoscut personal pe „părintele bombei atomice“ și a fost prieten apropiat cu colaboratorii săi, de la care a obținut mărturii inedite. Ferindu-se de speculații hazardate, Bernstein se bazează pe fapte cunoscute direct sau din surse sigure, citează pe larg transcrierile audierii în fața comisiei guvernamentale și alte documente relevante, oferindu-ne o imagine pregnantă a personalității lui Oppenheimer.

Ascensiunea, succesele, impasurile și dispariția ulterioară a Republicii Democrate Germane sunt povestite prin prisma experienței personale de către activistul și scriitorul Victor Grossman.

Recrut al armatei americane staționate în Europa, Victor Grossman, un înflăcărat om de stânga încă din anii petrecuți la Harvard, și-a părăsit postul într-o zi de august a anului 1952 și a traversat Dunărea din zona austriacă a SUA, spre zona controlată de sovietici. Soarta – adică sovieticii – l-a adus în Germania de Est, acolo unde a rămas, ca observator și participant la evoluția experimentului socialist numit Republica Democrată Germană. Dezertor la comuniști este povestea unui activist și scriitor care a crescut în economia de piață liberă din SUA, a petrecut 38 de ani în economia est-germană și a fost un martor al proceselor prin care a trecut Germania unificată.

Jurnalist de stânga, Grossman oferă propria interpretare asupra regimurilor politice pe care le-a cunoscut.

„Trecuseră treizeci și trei de ani și jumătate de la faimoasa condamnare la moarte proclamată de ayatollahul Ruhollah Khomeini împotriva mea și a tuturor celor implicați în publicarea Versetelor satanice și mărturisesc că pe parcursul acestor ani mi‑am imaginat uneori cum asasinul se ridică la vreun eveniment public și se repede la mine exact în acest fel. Așa că primul meu gând când am văzut această siluetă ucigașă năvălind spre mine a fost: Așadar, tu ești. Iată‑te. Se zice că ultimele cuvinte ale lui Henry James ar fi fost: «Așadar, în cele din urmă a venit distinsa chestiune». Și la mine venea moartea, dar nu mi‑a dat impresia c‑ar fi distinsă. Mi‑a dat impresia de anacronism.” (Salman Rushdie)

„N‑am văzut cuțitul sau cel puțin nu‑l țin minte. Nu știu dacă a fost unul lung sau scurt, cu lama lată, de vânătoare, sau îngustă, ca un stilet, zimțată ca la un cuțit de pâine sau curbată ca o seceră, un briceag de copil al străzii sau chiar un cuțit obișnuit de tăiat carnea, furat din bucătăria maică‑sii. Nici nu‑mi pasă. Arma aceea nevăzută a fost suficient de utilă și și‑a făcut treaba.” (Salman Rushdie)

Vitali și Evgheni Abalakov sunt astăzi două nume căzute în uitare. Și totuși, frații Abalakov au fost adevărate vedete ale alpinismului sovietic, escaladând – uneori în premieră – cele mai înalte vârfuri din URSS: Lenin, Stalin (Vârful Comunismului), Khan Tengri, Pobeda...

„Cartea aceasta seamănă cel mai mult cu o autobiografie fragmentată, incompletă și oarecum criptică. Cu toate astea, cred că cititorul va obține în cele din urmă maxima informație despre mine ca cineast, ca fabulist (ca scriitor), și despre modul în care viața mea face ca un lucru să se amestece cu celelalte.” Astfel definește acest volum Pedro Almodóvar în introducerea sa, punând, de asemenea, în perspectivă fiecare dintre cele douăsprezece povestiri care îl alcătuiesc.

Acestea acoperă diferite perioade, de la finalul anilor ’60 până în prezent, și în toate se reflectă obsesiile sale intime: obscurii ani de școală, celebrarea umorului, evoluția sa ca artist, inconvenientele celebrității sau influența ficțiunii asupra vieții. Destinat unor multiple niveluri de lectură, Ultimul vis este un catalog al stilurilor de narațiune și revelează un scriitor care, în secret, a creat o operă literară excepțională.

 

„O carte a revelațiilor. Știam deja că Almodóvar este un mare scriitor; ceea ce urma să descopăr era de când. Din copilărie până mai ieri, scrisul său ne poartă de mână printr-un hățiș surprinzător. Citind aceste povestiri, nu știi dacă ai fost invitat în mintea sau în inima lui. În orice caz, este un dar. Și o incursiune fermecătoare.” Ray Loriga

„Cu atenția umilă și ingenioasă a celui care privește pasiunile umane pentru a le conjuga în insondabila logică a vieții, Almodóvar parcurge tot spectrul de culori al sufletului nostru: durerea, tristețea, grija, nostalgia, euforia, dezamăgirea, impulsul incontrolabil de a comunica, frustrația tăcerii.” Antonio Tabucchi

„Proza lui Almodóvar este la fel de abilă și ingenioasă ca filmele lui... Cu alte cuvinte, este un fel de Warhol sclipitor și, fără discuție, cu mai multă vigoare.” The Times

„Un maestru povestitor de istorii desfrânate și îndrăznețe.” Le Quotidien du Cinéma

„Un avertisment pentru fanii regizorilor de film care scriu. Acesta nu este Woody Allen și cu atât mai puțin Werner Herzog, ci mai degrabă un William Burroughs cu mult umor: acesta este Pedro Almodóvar.” Buchkritik – Deutschlandfunk Kultur

„Un exercițiu remarcabil de stil narativ; o carte imprevizibilă, cu multiple niveluri de lectură, care îi va captiva atât pe fanii cineastului, cât și pe iubitorii literaturii de calitate.” Rosa Martí, El Confidencial

„O biografie sentimentală și intimă a lui Almodóvar... Un colaj fascinant în care viața se întrepătrunde cu arta.” Paloma Leyra, Elle

„Toată creația sa cinematografică se află în aceste povestiri.” Miguel Lorenci, El Correo

„Un eveniment editorial de prim ordin.” Rafael Ibáñez González, Todo Literatura

„Din 1925 până în 1930 am mers de trei ori în Rusia Sovietică şi am stat acolo în total doi ani, umblând de la Minsk până la Vladivostok şi de la Murmansk până la Buhara şi Ecimiadzin. M-am străduit ca, în cărţi şi într-o serie de articole în reviste şi ziare, să însemnez etapele acestei întregi călătorii laborioase. Adunând în cartea aceasta toate cele câte am văzut şi toate cele câte am gândit şi simţit în imensa ţară, n-am vrut să le schimb. O nouă regizare, ulterioară, le-ar fi dat, desigur, o legătură mult mai logică şi mai uşoară decât o previziune adeverită de fapte, dar le-ar fi răpit, cred, un oarecare farmec sufletesc, spontan, pe care-l au şi tot puful primei atingeri feciorelnice – virtuţi pe care le consider, în opere de acest fel, mai înalte decât cumpătata analiză raţională şi decât zadarnica strădanie, bine intenţionată, de a tăinui înflăcărarea rusească. «Vai omului care, când Dumnezeu stârneşte o furtună, el varsă ulei în mare».“ (Nikos KAZANTZAKIS) „După romanele Zorba Grecul, Hristos răstignit din nou, Ultima ispită a lui Hristos şi Fratricizii, memorialistica reprezintã partea cea mai valoroasă a operei lui Kazantzakis şi se bucură de aceeaşi celebritate. Kazantzakis nu e un călător de rând. El este călătorul filozof căruia locurile văzute, oamenii, creaţiile lor, istoria lor, credinţele şi obiceiurile lor îi trezesc reflecţii adânci asupra existenţei şi destinului omenesc, reflecţii care prin frumuseţea exprimării aprind sufletul cititorului, iar prin îndrăzneala lor îi stârnesc mintea către meditaţii rodnice – spirituale, morale şi estetice.“ (Ion DIACONESCU)

Cu un Epilog de Eleni Kazantzaki

„Călătoria e ca o partidă de vânătoare fascinantă, porneşti fără să poţi ghici ce pasăre o să-ţi iasă în bătaia puştii. Călătoria e ca vinul, bei şi nu ştii ce viziuni o să-ţi bântuie prin cap. Desigur, călătorind găseşti mereu ceea ce porţi în tine. Cei ce suferă şi iubesc dialoghează într-o comuniune tainică cu peisajul pe care-l văd, cu oamenii pe care-i întâlnesc, cu întâmplările pe care le aleg. De aceea orice călător adevărat creează, întotdeauna, ţara pe care o vizitează. Patru ţări imense stau astăzi faţă-n faţă: China, Rusia Sovietică, America şi Japonia. Aici, în Pacific, se va juca marele joc, viitorul război. Vai şi-amar de cei învinşi, poate şi de învingători! Marea ispravă pe care trebuie s-o împlinească nu doar Japonia, ci întreaga omenire, dacă vrea să se salveze, este aceasta: să dea noului ei trup, devenit uriaş în urma cuceririlor materiale, un suflet la fel de uriaş.“ (Nikos Kazantzakis)

„După romanele Zorba Grecul, Hristos răstignit din nou, Ultima ispită a lui Hristos şi Fratricizii, memorialistica reprezintă partea cea mai valoroasă a operei lui Kazantzakis şi se bucură de aceeaşi celebritate. Kazantzakis nu e un călător de rând. El este călătorul filozof căruia locurile văzute, oamenii, creaţiile lor, istoria lor, credinţele şi obiceiurile lor îi trezesc reflecţii adânci asupra existenţei şi destinului omenesc, reflecţii care prin frumuseţea exprimării aprind sufletul cititorului, iar prin îndrăzneala lor îi stârnesc mintea către meditaţii rodnice – spirituale, morale şi estetice.“ (Ion DIACONESCU)

„Acest glas nemilos – Tigroaica, tovarăşa mea de călătorie – mă însoţea în toate călătoriile mele. Pe toate le-am văzut împreună. Am mâncat şi am băut amândoi la mesele străinătăţii, am suferit împreună, ne-am bucurat împreună de munţi, de femei, de idei. Şi, încărcaţi de prăzi, plini de răni, ne întoarcem de-acum în răcoroasa, liniştita noastră chilie... şi ne gândim la câte am văzut şi la câte avem încă să vedem. Ne bucurăm amândoi că toată lumea aceasta, văzută şi nevăzută, este o taină nedezlegată, adâncă, de neînţeles, dincolo de minte, de năzuinţă, de certitudine.“ (Nikos KAZANTZAKIS)

Cariera strălucită și viața privată ale megastarului Michael ­Jackson au obsedat milioane de fani din întreaga lume. Hiturile lui au ajuns pe primele locuri în topuri, cu o viteză egalată doar de inevitabilele zvonuri despre viața sa personală excentrică. În Moonwalk, o carte remarcabil de sinceră și de curajoasă, Michael Jackson sparge pentru prima dată bariera de tăcere care l-a înconjurat de-a lungul timpului.

În această relatare intimă și adesea emoționantă despre viața sa publică și privată, Michael Jackson amintește de o copilărie care a fost pe cât de dură, pe atât de plină de bucurie, dar întotdeauna impresionantă. Michael și frații săi au cântat în spectacole de amatori și în cluburile de striptease din Chicago, până când Casa de discuri ­Motown i-a transformat pe membrii trupei The Jackson 5 în superstaruri mondiale. Michael Jackson și The Jackson 5 au vândut împreună peste 200 de milioane de albume. De asemenea, povestește despre zilele vesele din adolescență, când era mereu pus pe șotii, despre călătoriile alături de frații săi și despre relațiile uneori dificile cu familia. Vorbește cu onestitate despre ce l-a inspirat în muzica lui, despre mișcările sale de dans hipnotizante și despre dorința impetuoasă de a crea, care l-a transformat într-una dintre cele mai mari legende din industria muzicală. Albumul său „Thriller“ a intrat în Cartea Recordurilor, înregistrând cele mai mari vânzări din toate timpurile.

Volum câștigător al RSL Ondaatje Prize 2022 și finalist al Baillie Gifford Prize și Costa Prize for Memoir and Biography

În Republica Socialistă Albania, o fetiță precoce de 11 ani, Pionier al Patriei, devine peste noapte martoră la dispariția celui mai dur și mai rezistent regim dictatorial comunist din lume: cel al lui Enver Hodja. Deși albanezii se așteaptă ca dărâmarea statuilor lui Hodja și Stalin să marcheze tranziția spre o societate liberă, democratică, anii ce urmează aduc cu ei privatizarea de tipul „terapiei de șoc", imigrația masivă, inflația, jocurile piramidale, totul culminând cu un oribil război civil.

Carte a maturizării, „Liberă” alternează vocea fetiței care credea în figura protectoare a Tătucului Stalin cu cea a profesoarei de marxism, care pune la îndoială „libertatea" adusă de capitalism.

Eliberati din lagarele de concentrare naziste, detinutii care au avut sansa de a supravietui ororilor si scenariului apocaliptic al celui de-Al Doilea Razboi Mondial si care si-au gasit puterea de a se mai tine inca pe picioare s-au trezit dinaintea unei noi si uriase provocari: strabaterea lungului drum spre casa. Printre ei, Primo Levi-care si-a consemnat in scris experienta personala a Auschwitz-ului - a lasat posteritatii si aceasta rememorare a intortocheatei si indelung ocolitoarei rute ce avea sa-l poarte - in aceleasi trenuri a caror destinatie initiala fusesera lagarele de exterminare - spre fosta lui viata, niciodata regasita pe deplin.

Asemenea tuturor scrierilor sale, Armistitiul a fost asternut pe hartie din aceeasi imperiozitate de a povesti, de a depune marturie pentru toate nedreptatile pe care autorul, alaturi de atatea milioane de oameni, le-a indurat in experimentul abrutizarii.

Primo Levi era, in mod admirabil, un om incantator, un magician a carui forta se impunea - mai mult decat a oricui altcuiva - prin delicatete. - Philip Roth

Unul dintre putinii supravietuitori ai Holocaustului care au vorbit cu blandete despre experientele prin care au trecut. - The Guardian

Prefață de Anca-Maria Christodorescu

După cele trei cărți ale Eseurilor în tălmăcirea lui Vlad Russo, volumul de față încheie publicarea la Humanitas a operelor lui Michel de Montaigne în traducere românească. El este alcătuit din Jurnalul de călătorie în Italia prin Elveția și Germania (1580–1581), scriere de mare interes pentru cunoașterea lumii europene de la sfârșitul Renașterii, și din cele 38 de scrisori rămase de la Montaigne – printre care cea către tatăl său despre moartea lui Étienne de La Boétie și cea adresată regelui Henric IV, adevărat testament politic al autorului. Este o întregire fericită a portretului pe care Michel de Montaigne și-l face în fiecare pagină a Eseurilor.

„Lectura Jurnalului de călătorie este o bucurie perpetuă, fiindcă Montaigne stă cu ochii larg deschiși ațintiți asupra lumii. Lăsând deoparte o posibilă ambiție diplomatică și speranța într-o vindecare a litiazei lui renale, o explicație a călătoriei pare să țină de curiozitatea lui Montaigne pentru situația religiilor și a coabitării lor în țările de limbă germană. Astfel, cu mai mulți sorți de izbândă decât ipotetica misiune diplomatică și iluzoria și frustranta cură termală, unul dintre scopurile lui Montaigne, afirmate chiar de el, era umblatul, hoinăreala, plimbarea animată de curiozitatea pentru alte moravuri, practici religioase, obiceiuri alimentare și deprinderi de a mânca. Rezultă de aici o culegere vie de observații uimitoare despre natură, arhitectură, locuințe, oameni, obiceiuri, credințe, mâncăruri. Făcute cu deplină libertate. Călătorul se dovedește atent la tot ce intră în alcătuirea „condiției umane“, iar călătoria sa dezvăluie felul în care ne putem bucura de lume.“ — ANTOINE COMPAGNON, membru al Academiei Franceze

„Ca să scape de tot ce-l apasă, Montaigne călătorește și, de-a lungul drumului, devine pildă de libertate. Nu-l interesează curiozitățile turistice, atenția îi e trezită de tot ce este diferit. Dimpotrivă, când locul e foarte cunoscut preferă să-l ocolească, fiindcă prea mulți l-au văzut deja și l-au descris înaintea lui. Vrea să poată judeca fără prejudecăți. Ca în atâtea alte lucruri, Montaigne ne învață să și călătorim. Bucuria lui supremă este să vadă oameni, pretutindeni, mereu alți oameni și alte obiceiuri. E veșnic în căutarea lor, în toate clasele sociale. Se străduiește să afle ce pasiune are fiecare – astăzi i-am spune «hobby». În ochii săi tot ce e natural e o curiozitate.“ — STEFAN ZWEIG

Ilustrația de pe copertă: Europa Regina, Sebastian Münster, Cosmographia universalis (ediția 1570)

Introducere și note de Michel Déon

Dalí are conştiinţa propriului geniu. Până la vertij. Pare să fie un sentiment intim foarte reconfortant. Părinţii l-au numit Salvador tocmai pentru ca era menit să salveze pictura ameninţată cu moartea de către arta abstractă, de suprarealismul academic, de dadaism şi, în genere, de toate „ismele“ anarhice. Jurnalul este deci monumentul pe care Dalí îl înalţă gloriei personale. Lipseşte din paginile lui orice urmă de modestie...

Povestea evadarii unui soldat polonez si a altor sase detinuti dintr-un lagar siberian, precum si a calatoriei intreprinse de acestia prin Asia. Un om cu un destin extraordinar, Slavomir Rawicz, si un bestseller, The Long Walk, tradus in peste 25 de limbi si tiparit in sute de mii de exemplare - iata ce va invitam sa descoperiti in paginile acestei carti.

Murisem in multe feluri, dar mintea si corpul celui pe care odinioara il chemase Henry Oster inca functionau, creierul inca ii gandea, inima inca ii batea, inca respira. Mi-am dat seama, pe cat putea un adolescent de saisprezece ani, ca nu ma pierdusem niciodata pe mine cu totul. Marturiile sfasietoare ale lui Henry Oster, micul ingrijitor de cai de la Auschwitz, dezvaluie realitatile terifiante din lagarele de concentrare si modul in care un baiat de doar saisprezece ani a reusit sa supravietuiasca unei intalniri cu plutonul de executie, riscului de a fi condamnat oricand sa piara si foametei nemiloase.

Relatarea lui Simon Shuster ne invită să stăm față în față cu un om prins între dorința de a-și elibera țara de sub influența opresivă a Rusiei lui Vladimir Putin și prețul cumplit pe care poporul său îl plătește în lupta pentru libertate. Shuster l-a întâlnit pentru prima dată pe Zelenski în culisele unuia dintre ultimele sale spectacole, iar după alegerea sa și invazia din februarie 2022, l-a urmat în tranșee, buncăre și săli de consiliu încărcate de o tensiune insuportabilă.

Vietile a doua prietene aveau sa se schimbe pentru totdeauna, fara ca una dintre ele sa fie vreodata uitata. Hannah Pick-Goslar avea doar paisprezece ani cand orasul a fost ocupat de nazisti, prietena sa cea mai buna, Anne Frank, disparand fara urma.

Premiul Jules Renard 2020

Doliul durează doi ani, îi repetă prietenii lui Éric-Emmanuel Schmitt când el încearcă să depășească suferința provocată de moartea aceleia care i-a dat viață. Fiul documentează, în tulburătoarele pagini ale acestei confesiuni, cei doi ani în care parcurge drumul de la deznădejde la conștientizarea datoriei de a fi fericit – singura cale de a-și omagia mama. Doi ani în care deapănă amintiri de-o viață, trăiește și înregistrează curajos sentimente contradictorii, momente-cheie și clipe de cumpănă. Pendulând între evocarea trecutului fericit și consemnarea prezentului, cu realitățile sale inexorabile, Jurnalul unei iubiri pierdute transformă experiența morții într-o pledoarie pentru viață.

„Un scriitor nu poate reînvia pe nimeni, dar poate da viață prin cuvinte. La doi ani de la dispariția mamei sale, autorul se hotărăște să-și transforme jurnalul doliului în carte – o carte în care nu vorbește de­spre el, ci despre noi, noi toți, care trebuie să înfruntăm, mai devreme sau mai târziu, pierderea părinților. Să dai nume durerii, să trasezi apoi un drum spre lumină, nu e oare acesta cel mai frumos dar pe care un romancier îl poate face cititorilor săi?“ — Le Pèlerin

Scriitoarea a avut o fiică, pe nume Paula, care a murit în 1992 de porfirie, după un an petrecut în comă pe patul de spital. Veghindu-şi fiica, Allende a pus pe hârtie tot ceea ce ar fi vrut să-i spuna Paulei când aceasta nu o mai putea asculta. Aceasta este povestea romanului cutremurător scris de Allende-mama la căpătâiul fiicei sale. Cartea devine astfel portretul emoţionant al unei femei sensibile şi puternice, care îşi sublimează suferinţa şi iubirea prin forţa magică a ficţiunii.

• Bestseller The Sunday Times. In adolescenta, dupa ce a citit despre autism, Fern Brady si-a dat repede seama ca si ea sufera de aceasta tulburare. S-a dus la un medic sa-i spuna banuiala ei, dar concluzia lui a fost ca se insala, asa ca a primit diagnosticul de autism abia la varsta de treizeci si patru de ani.

• Instant bestseller, Sunday Times

• Finalista a Premiului William Hill Sports Book of the Year 2023

In cariera sa de peste trei decenii, calatoria lui Ronnie O'Sullivan catre titulatura de cel mai bun jucator al tuturor timpurilor a fost dusa adeseori la extreme.

Din postura de copil-minune al snookerului, trecerea lui Ronnie la profesionisti a generat imense asteptari. Aceste presiuni, alaturi de o viata personala provocatoare, l-au azvarlit intr-o lume a exceselor si a dependentelor. In timp ce parea sa se afle la cele mai inalte cote ale jocului, in realitate chiar acelea erau momentele sale de maxima slabiciune. In anul 2000, Ronnie a pasit pe drumul de recuperare a propriei vieti, de dezvoltare a unei mentalitati mai puternice si mai rezistente. La mai bine de douazeci de ani de atunci, este in continuare obsedat sa joace la cel mai inalt nivel si este cel mai fericit cand se afla intr-o arena de snooker.

Bestseller New York Times

De la autorul cartii Steve Jobs si al altor biografii devenite bestseller, vine acum povestea uimitor de intima a celui mai controversat si mai fascinant inovator din lume, un vizionar avangardist care ne-a deschis drumul spre era vehiculelor electrice, a explorarii spatiale private si a inteligentei artificiale. Si sa nu uitam de Twitter!

Considerat unul dintre marii clasici ai literaturii ruse și universale, Feodor Mihailovici Dostoievski a avut un destin unic nu doar ca scriitor, ci și ca om. Robert Bird, autorul acestei biografii, eminent expert în literatură și în cultura rusă, alcătuiește un extraordinar portret al scriitorului rus, punând în evidență legăturile dintre viața lui Dostoievski și marile sale romane. Inspirația pentru temele sociale, politice și religioase din Idiotul, Crimă și pedeapsă, Frații Karamazov sau Demonii se găsește, în viziunea lui Bird, în parcursul existențial al lui Dostoievski. Scriitorul a fost la un pas de moarte în tinerețea sa, în fața plutonului de execuție, fiind grațiat în ultima clipă. A dus o luptă permanentă cu boala și cu lipsa banilor, factori care au conturat atmosfera specifică romanelor sale, una a întunecimilor aproape insondabile ale sufletului, văzute ca anticameră a revelației salvatoare. A fost implicat în marile dispute politice și sociale care au făcut valuri în Rusia țaristă a secolului al XIX-lea, iar gloria recunoașterii ca om de litere a venit abia în ultima parte a vieții sale.

„De peste jumătate de secol, eminentul psihiatru Irvin Yalom uimește lumea cu poveștile sale despre psihicul uman, împletite cu înțelepciune, înțelegere și umor. Acum, cu o sinceritate și un curaj uluitoare, ne împărtășește cea mai dificilă experiență din viața sa: pierderea soției, statornica sa tovarășă de viață încă din adolescență. Parteneri până la sfârșit, până și în scrierea împreună a acestei cărți, cei doi ne comunică un portret trainic al doliului - teroarea, durerea, negarea și acceptarea reticentă. Dar ceea ce ne rămâne este mult mai mult decât o poveste profundă despre pierderea durabilă - este o poveste de neuitat, dureroasă și frumoasă despre iubirea care dăinuie. Mă voi gândi la asta în anii ce vor veni.“

„Mă străduiesc să scriu jurnalul ăsta, dar repulsia e puternică. Ştiu acum de ce nu am făcut-o niciodată: pentru mine viaţa e secretă. E secretă faţă de ceilalţi, dar trebuie să fie secretă şi în propriii ochi, nu trebuie s-o dezvălui prin cuvinte. Surdă şi neformulată, doar aşa este ea bogată pentru mine.”

Un studiu magistral în lumea unui psiholog criminalist.

„Societatea civilizată are niște idei atât de fixe despre cine sunt infractorii – ducem cu noi profilurile interiorizate ale celor care încalcă legea, transformându-le în izbăvitoare contraexemple pentru noi, cei buni. Și una dintre multele consecințe, atunci când ne separăm psihologic de ei în acest fel, dezumanizându-i chiar, considerându-i monștri, este că nu-i mai vedem pe cei care trăiesc printre noi.” (Kerry Daynes)

Alain Gerbault n-a pornit sa descopere drumuri si tinuturi noi, bogatiile insulelor indepartate nu l-au ispitit, masura obisnuita pe care o intrebuinteaza oamenii in aprecierea propriilor lor fapte nu poate exprima valoarea calatoriei lui. Strabatand singur Atlanticul, facand apoi ocolul pamantului, tot singur pe aceeasi rudimentara corabie, Alain Gerbault nu si-a propus nicio realizare, n-a urmarit niciun rezultat si niciun folos. Este o maretie neintalnita inca, in aceasta uitare a lumii si a valorilor ei. Calatorul nostru a urmarit numai propria sa realizare, sub forma fara urma a unei necontenite si imense descatusari de forta.

Cu incontestabil talent literar şi remarcabilă exactitate, Hayden Herrera reconstituie una dintre cele mai spectaculoase biografii artistice din secolul XX, făcând un portret nuanțat și profund emoționant al Fridei Kahlo. Toate scenele şi episoadele sunt documentate în profunzime, de la copilăria artistei mexicane și accidentul de autobuz care i-a schimbat viața, lăsând-o infirmă la doar 18 ani, la căsătoria tumultuoasă cu Diego Rivera şi relațiile ei amoroase cu diferite personalităţi ale epocii, precum Isamu Noguchi sau Lev Troțki. Considerată de specialiști biografia definitivă a Fridei Kahlo și lectură obligatorie pentru toţi cei interesaţi de arta, istoria și puterea feminină, cartea beneficiază de un bogat material ilustrativ, de la fotografii de familie la reproducerile celor mai importante lucrări.

Volumul a stat la baza filmului Frida (2002) - cu Salma Hayek în rolul principal -, pelicula câștigând două premii Oscar.

Cu o prefață de Sir David Attenborough.

Stând alături de Gavin Thurston în spatele aparatului de filmat, trăim suspansul așteptării unui animal sau altul, pericolele inevitabile din culise și provocările cărora autorul trebuie să le facă față, dar și clipele emoționante pe care camera le surprinde sau, la fel de bine, le ratează.