Autori străini

Pentru Michael Jackson, copilăria a părut mereu mai degrabă o absență decât o amintire. Fascinația sa pentru inocență, joc și universul imaginar al Neverlandului a fost adesea interpretată ca o încercare continuă de a recupera anii pe care faima și presiunea succesului i-au răpit prea devreme.

În același timp, artistul a schimbat definitiv cultura pop prin muzică, spectacole și dans. Moonwalk – mișcarea fascinantă care creează iluzia că dansatorul pășește înainte, deși alunecă înapoi – a devenit semnătura sa artistică după interpretarea antologică a piesei Billie Jean din 1983.

Deși tehnica exista deja în dansul stradal sub numele de backslide, Michael Jackson a fost cel care a transformat-o într-una dintre cele mai recognoscibile imagini din istoria muzicii. Potrivit unuia dintre frații săi, artistul ar fi descoperit mișcarea observând un copil de opt ani care o executa în joacă prin casă, fascinat de naturalețea și iluzia acelui pas care părea să sfideze realitatea.

Mitul lui Wu Tao-tzu e o scriere pronunțat autobiografică, care aduce împreună analiza literară și critica socială, lirica și reportajul, meditația și politica. În vremea dinastiei Tang, artistul chinez Wu Tao-tzu stătea într-o zi privind o pictură murală pe care tocmai o terminase. Dintr-odată, a bătut din palme și porțile din pictură s-au deschis, el a intrat în propria operă, porțile s-au închis din nou și de atunci nu l-a mai văzut nimeni.

„Legendarul producător de artiști – de la Adele la Black Sabbath și de la Johnny Cash la Jay-Z – „sintetizează cunoștințele acumulate de-a lungul unei cariere strălucitoare, dezvăluind cum se poate obține tot ce este mai bun de la muzicieni și oferind, în același timp, lecții utile pentru noi, ceilalți." – Financial Times

De la invazie pana la eliberare, din septembrie 1939 pana in aprilie 1945, pe masura ce era manata din ghetou in lagar, pentru Renee a existat o singura constanta: o mana — cea a mamei sale — care o strangea pe a ei. In fiecare zi, timp de aproape sase ani, mama si fiica au fost legate una de cealalta in iad.

De la Auschwitz-Birkenau pana la Bergen-Belsen, au fost una pentru cealalta un izvor de alinare si de speranta. Puterea iubirii Salei le-a daruit amandurora ceva fragil, dar frumos, de care sa se agate intr-o lume cruda si degradata.

Ea a fost cea care a ascuns-o pe Renee, a mintit SS-ul, a mers la dreapta cand i s-a poruncit sa mearga la stanga — o mama ale carei gesturi marunte au avut urmari ce au salvat vieti. Acum, pentru Renee, nevoia de a marturisi a invins in sfarsit dorinta de a uita.

Tadej Pogačar nu este ca oricare alt ciclist profesionist. Slovenul este un fenomen sportiv. A câștigat aproape tot ce se poate câștiga în cursele de ciclism, făcând acest lucru cu o îndrăzneală și un stil uluitoare – și totul până la vârsta de 27 de ani. Această biografie cuprinzătoare urmărește ascensiunea sa meteorică către vârf, povestește despre cele mai mari victorii și rivalități ale sale și dezvăluie caracteristicile, motivația și abilitățile care au dus la dominația sa în ciclismul de elită.

Ca anchetator federal, ești antrenat să crezi exclusiv în probele pe care ancheta le-a colectat. Ce faci însă când rezolvarea unui caz imposibil vine printr-o premoniție paranormală?

Volumul „Crime care îți dau fiori” prezintă colaborarea secretă de 25 de ani dintre un agent special FBI și un medium celebru. Zeci de criminali prinși, cazuri soluționate și situații care sfidează procesul clasic al unei anchete.

Pentru toți fanii categoriei true crime, o carte-dosar, unde vei analiza probe, le vei verifica autenticitatea și vei pedepsi, literar, vinovații.

BESTSELLER NEW YORK TIMES ȘI UNA DINTRE CELE MAI BUNE CĂRȚI ALE ANULUI 2025 POTRIVIT LIBRARY JOURNAL

În vara anului 1998, agentul FBI Bob Hilland lucra la un caz de dispariție vechi, rămas fără soluție: aceea a lui Fran Smith. Pe măsură ce săpa, a descoperit că soțul ei, John Smith, își mai raportase o soție dispărută cu ani în urmă. Fără probe fizice clare, investigatorul epuizase opțiunile oficiale, iar atunci a făcut gestul pe care niciun polițist nu și l-ar fi închipuit: l-a sunat, cu o ultimă speranță, pe un medium: John Edward. Acel telefon avea să-i spulbere toate convingerile și să marcheze începutul unei colaborări care i-a schimbat pe amândoi.

„Crime care îți dau fiori” reunește fapte reale din dosarele investigatorului federal Robert Hilland și activitatea clarvăzătorului John Edward – o investigație care combină tactici criminalistice, detalii specifice despre scenele crimelor, mesaje primite din lumea spirituală, intuiție și eforturi constante pentru adevăr. Rezultatul este un parcurs dedicat dreptății, menit să aducă speranță celor afectați de suferință.

O lectură obligatorie pentru pasionații de true crime și mister, bazată pe cazuri reale care depășesc orice ficțiune.

Guenther Steiner este una din cele mai influente și îndrăgite personalități din sporturile cu motor, care a cucerit milioane de fani în urma aparițiilor sale memorabile din celebrul serial documentar de pe Netflix Drive to Survive.

Războinicul este o mărturie a talentului și ambiției ieșite din comun care l-au ajutat pe Rafel Nadal să cucerească 14 titluri la Roland-Garros. În drumul său spre a deveni unul dintre cei mai buni jucători de tenis din toate timpurile, Nadal a înregistrat victorii pe toate tipurile de teren: două titluri la Wimbledon pe iarbă și patru titluri la U.S. Open pe hard.

Aerodromul Bastia-Borgo. Luni, 31 iulie 1944, ora 08.45. În acea dimineață, maiorul Antoine de Saint-Exupéry a decolat la bordul avionului său P-38 Lightning, având ca destinație sudul Franței, într-o misiune de cercetare din care nu avea să se mai întoarcă. Timp de aproape 60 de ani, încercările de a localiza epava avionului s-au dovedit zadarnice, dar, în 1998, un pescar din Marsilia a descoperit într-una din plasele sale brățara aviatorului dispărut. La scurt timp după aceea, scafandrul și arheologul Luc Vanrell a identificat oficial resturile avionului pilotat de Saint-Exupéry în apropiere de Marsilia. Acest fapt a marcat începutul unei investigații incredibile, demarată pentru a înțelege de ce avionul celui mai faimos pilot-scriitor al epocii a fost găsit într-un loc unde nimeni nu-l căutase niciodată.

Într-o zi de noiembrie 2020, Gisèle Pelicot a fost chemată la secția de poliție locală și viața pe care o cunoștea s-a sfârșit. Soțul ei, cu care era căsătorită de cincizeci de ani, fusese prins de un paznic de la supermarket în timp ce filma sub fustele femeilor. Dar pe computerul lui se aflau dovezi cutremurătoare: timp de aproape un deceniu, el o drogase și o violase în secret și invitase zeci de străini în casa lor pentru a abuza de ea în stare de inconștiență.

Patru ani mai târziu, el și alți cincizeci de bărbați au fost trimiși în judecată, iar curajul lui Gisèle de a renunța la dreptul la un proces cu ușile închise a făcut senzație în presa internațională. „Rușinea trebuie să schimbe tabăra”, a declarat ea, iar cuvintele sale au devenit un strigăt de luptă, decizia ei marcând un punct de cotitură în percepția publică asupra violenței sexuale. Povestea emoționantă pe care a scris-o împreună cu jurnalista și scriitoarea Judith Perrignon dezvăluie o istorie singulară și captivantă, precum și motivele intime ale incredibilei reziliențe a acestei femei atât de discrete. 

Cu o sinceritate și o grație de neclintit, ea descrie o copilărie dificilă, prima iubire, cariera și maternitatea. Este o viață aflată în căutarea obstinată a fericirii, atât înainte, cât și după descoperirea ei devastatoare. În cele din urmă, Gisèle Pelicot iese din această încercare cu o pasiune și o venerație reînnoite pentru viață și pentru iubire. Imn pentru viață afirmă cu luciditate o mărturie și o promisiune de neuitat: victimele nu au niciun motiv să se simtă rușinate. Chiar și după o trădare de neimaginat, viața își va recăpăta întotdeauna culorile.

 „Este ceva remarcabil – o carte de memorii cu adevărat curajoasă, sinceră și sfâșietoare.“ SARAH JESSICA PARKER

 „Extraordinară… inspiră curaj și compasiune, dar, mai ales, cere schimbarea.“ EMMA THOMPSON

 „Imn pentru viață ne reamintește de puterea simplă a narațiunii bine structurate... Plină de detalii despre viața modestă de familie din Franța modernă, Imn pentru viață este, de asemenea, un manifest feminist mobilizator... Cartea urmărește să transfere în mod corect rușinea de la victimele infracțiunilor sexuale către agresori și către cei care le-au facilitat acțiunile.“ NEW YORK TIMES BOOK REVIEW 

„Ne era teamă să deschidem această carte. (...) O închidem cu o dublă recunoștință: față de Gisèle Pelicot, care ne demonstrează că în 2026 poți fi un simbol mondial fără a-ți supune povestea propriei vieți unui bisturiu avantajos; și față de Judith Perrignon pentru modul delicat în care o povestește. Gisèle vorbește despre sine fără fanfaronadă și fără atitudine de victimă. Nu cere nici compasiune, nici admirație.” PASCALE ROBERT-DIARD, LE MONDE 

„Imn pentru viață se citește ca un roman plin de grație... O realizare extraordinară.“ FINANCIAL TIMES

„O carte de memorii unică, scrisă de o femeie cu o putere uimitoare.“ THE GUARDIAN

GISÈLE PELICOT s-a născut în Villingen, Germania, pe 7 decembrie 1952, dar și-a petrecut copilăria în Azay-Le-Ferron, unde mama sa a murit când avea nouă ani. În 1973 s-a căsătorit cu Dominique Pelicot, de care a divorțat în 2024, înainte de începerea așa-numitului proces de la Avignon. A devenit o figură emblematică a mișcării feministe în 2024, când a renunțat la dreptul la anonimat în calitate de victimă într-un caz de violuri repetate. Între 2011 și 2020, ea a fost drogată și violată de soțul ei, Dominique, și de zeci de alți bărbați, în mare parte în casa cuplului din Mazan. Cazul a atras atenția presei internaționale, iar curajul lui Gisèle de a vorbi în numele tuturor victimelor agresiunilor sexuale i-a adus sprijin și admirație la nivel internațional. Ulterior, revista Time a inclus-o pe lista celor mai influente femei ale anului 2024, inițiativă urmată de BBC și de Financial Times. A fost numită cavaler al Legiunii de Onoare pe 14 iulie 2025, ziua națională a Franței.

JUDITH PERRIGNON este jurnalistă, eseistă și romancieră. În prezent, lucrează pentru Le Monde și France Culture. În 2015 a fost finalistă a prestigiosului premiu Femina, cu romanul Victor Hugo vient de mourir. În 2025 i-a apărut cartea L’autre Amérique, deopotrivă eseu istoric și biografie a președintelui american Franklin D. Roosevelt.

„Dumnezeu şopteşte printr-o cută din tapet”, scrie Patti Smith în această emoţionantă relatare a vieţii sale. Un complex locativ delabrat de după Al Doilea Război Mondial oferă o poartă de acces spre lumea plină de imaginaţie a copilăriei. Smith, în rolul de căpitan al unei armate loiale şi iubitoare de fraţi, pune bătăuşii pe fugă, intră în comuniune cu regele ţestoaselor şi caută bănuţi de argint fermecaţi. Cel mai intim dintre volumele sale de memorii, Pâinea îngerilor ne poartă prin anii adolescenţei artistei, când se nasc primii fiori ai romantismului şi când aceasta aude chemarea artei. Arthur Rimbaud şi Bob Dylan îi devin modele artistice, iar ea începe să scrie poezii şi texte pentru cântece, ajungând în cele din urmă să contopească ambele îndeletniciri literare în creaţii legendare precum cele de pe albumele Horses, Wave şi Easter. Apoi, lasă totul în urmă ca să se mărite cu marea ei iubire, Fred „Sonic” Smith, alături de care îşi construieşte o viaţă plină de devotament şi aventură pe un canal din St. Clair Shores, Michigan. Aici îşi amenajează un spaţiu intim căruia îi trece pragul în zori pentru a scrie. Cuplul îşi petrece nopţile pe şalupa sa Chris-Craft, ancorată pe uscat, studiind hărţi nautice şi plănuind noi aventuri, în timp ce îşi întemeiază o familie. O serie de pierderi dureroase îi marchează viaţa. Suferinţa şi recunoştinţa se împletesc de-a lungul anilor în care îşi creşte copiii, îşi reconstruieşte viaţa şi, în cele din urmă, revine la scris – singura constantă într-o viaţă condusă de libertatea artistică şi de puterea imaginaţiei de a transforma banalul în magic şi durerea în speranţă. În ultimele pagini, o regăsim pe Smith din nou pe drum, în aceeaşi cunoscută ipostază de hoinară care călătoreşte pentru a se regăsi, care trăieşte pentru a scrie şi scrie pentru a trăi.

„Sunt un om obișnuit care a avut o viață extraordinară.“ AUDREY HEPBURN Actrița din spatele zâmbetului, o combinație rară de grație și bunătate, simbolul eleganței, discreției și simplității, care a redefinit feminitatea modernă într-un nou limbaj estetic, nu prin strălucire, ci prin atitudine, pentru că mai puțin înseamnă mai mult.

Povestea evoluției unui campion: de la primul său meci oficial la categoria under 10 până la numărul 1 mondial. Jannik Sinner este unul dintre cei mai mari jucători de tenis din toate timpurile: a câștigat Cupa Davis cu Italia, titluri de Grand Slam, inclusiv Wimbledon, și a ajuns numărul 1 în clasamentul mondial. Această carte urmărește evoluția sa, începând din anii copilăriei, când a fost campionul Italiei la slalom uriaș, înainte de a decide să abandoneze schiul în favoarea tenisului și să treacă prin aceleași etape de dezvoltare precum colegii săi din grupul Sistema Italia, creat în ultimii douăzeci de ani de Federația Italiană de Tenis și Padel.

„Vreau să fiu utilă sau plăcută celor care trăiesc în preajma mea și care totuși nu mă cunosc, vreau să continui să trăiesc, chiar și după ce am murit!“ scria Anne Frank pe 5 aprilie 1944. Această dorință arzătoare, încre­dințată paginilor unui caiet caroiat, nu era doar visul unei adolescente de a deveni scriitoare, ci și un act de rezistență prin speranță. Ceea ce a început ca o confesiune solitară într-o ascunzătoare din Amsterdam s-a transformat, prin forța cuvântului, într-unul dintre cele mai luminoase documente ale omenirii.

Cartea lui Thomas Sparr urmărește parcursul simbolic al acestui obiect exemplar – de la primele rânduri așternute în secret, sub amenințarea istoriei, până la metamorfoza sa într-un simbol universal. Este povestea unei victorii asupra uitării: cum a supraviețuit manuscrisul raidurilor Gestapoului, cum a învins tăcerea lumii postbelice și cum a continuat să se reinventeze prin teatru, cinema și artă contemporană.

Dincolo de tragedia istorică, această „biografie“ este un omagiu adus optimismului. Sparr ne arată cum mesajul Annei Frank despre bunătatea oamenilor și despre curajul de a visa în cele mai întunecate momente continuă să fie o ancoră morală în prezent.

„Cartea aceasta nu este despre tenisul lui Björn Borg. Nu conține analize ale stilului său, ale tacticilor și strategiilor, nici comentarii tehnice, cu toate că rădăcina tenisului de azi e în jocul Marelui Suedez, în dreapta lui «cârlig», suplimentar liftată, sau în reverul lansat cu o mână și jumătate. Sau în capacitatea lui excepțională de a-și digera greșeala imediat ce punctul s-a stins.

Este despre omul Borg, dincolo de teren. Chiar el povestește relaxat și indulgent cu sine despre un ins care, dacă îi dăm deoparte performanțele sportive, nu rămâne decât o pramatie. Eu, cel puțin, am înțeles, în fine, că alcoolul, femeile, drogurile, chefurile de toată noaptea în cluburi nu de tenis nu au fost reacția la stres și presiune de la o vârstă fragedă, ci pura plăcere a lui Björn de a bea tării și vin roșu, de a se droga, de a fi un serial fucker. Mai ales că toate acestea le-a practicat și când câștiga Wimbledoane și Roland Garroase în serie.

Nu știu dacă îl veți iubi la fel pe Whisky & Ice-Borg, dar măcar veți ști.“ — CRISTIAN TUDOR POPESCU

Idol. Legendă. Enigmă.

Pentru prima dată, unul dintre cei mai mari sportivi ai tuturor timpurilor este, în sfârșit, pregătit să își spună povestea: memoriile mult așteptate în care Björn Borg dezvăluie totul. Din această incursiune în culisele vieții unui jucător enigmatic, care a fascinat generații de fani ai tenisului, înțelegem cum se naște o legendă sportivă. Pentru cititorii care nu știu nimic despre tenis, este o mărturie rară despre o viață extraordinară și captivantă.

Prix Jules Renard 2025

„Un scriitor a cărui privire se află la intersecția dintre geografifie și poezie.“ - L’Express

Într-o epocă în care exploratorii par să nu mai aibă nimic de descoperit, iar omul pare să fi învins geografia, Sylvain Tesson își propune să găsească acele câteva locuri de pe glob în care geografia își ia revanșa: pilonii mării, impresionante coloane de piatră care se înalță singuratice în largul coastelor, ca niște anomalii miraculoase, lăsate în urmă de falezele care s-au retras sub acțiunea erozivă a valurilor. Însoțit de prietenul său, alpinistul du Lac, Tesson pornește într-o palpitantă călătorie care îl poartă prin întreaga lume și de-a lungul căreia escaladează peste o sută de astfel de stânci, riscându-și nu de puține ori viața. Ce-l mână însă nu e atât gustul pentru pericol sau ambiția pionieratului, cât intuiția că aceste santinele singuratice ale mării au ceva fundamental de spus despre condiția omului contemporan, pentru care libertatea înseamnă adesea curajul de a rămâne în urmă.

„Bătând lumea în lung și-n lat, Sylvain Tesson face elogiul unui nou nomadism romantic, pe care-l opune ritmului frenetic al lumii moderne.“ - Le Monde

„O epopee care-l face pe cititorul sedentar să viseze la zări îndepărtate, pe cel neîndemânatic, să aspire la acrobații pe sârmă, iar pe cel contemplativ, să se molipsească de febra mișcării.“ – Le Figaro

„Sylvain Tesson are obiceiul de a ne purta în călătorii ieșite din comun, pe tărâmuri pline de istorie sau în locuri sălbatice, ostile vieții umane. În inima acestor povestiri, se află întotdeauna o căutare. Așa se întâmplă și în Pilonii mării.“ - La Presse

„Sylvain Tesson are un talent formidabil de a găsi cuvintele cele mai expresive. Ca să te convingi, e suficient să citești și alți autori de relatări de călătorie între două dintre cărțile sale. Ce le lipsește? Stilul, spiritul de observație, distanța și ceva din această capacitate a lui Tesson de a vedea de sus, panoramic, existența umană.“ - Le Devoir

Sylvain Tesson (n. 1972) este un scriitor și un călător francez cu formație de geograf și cu o diplomă în geopolitică. Își descoperă pasiunea pentru călătorii la nouăsprezece ani, când traversează Islanda pe bicicletă. Începând din 1996, când își publică, în calitate de coautor, prima carte de călătorii, experiențele de aventurier se vor împleti pentru el, în mod firesc, cu scrisul. Printre cele mai cunoscute cărți ale lui se numără Axa lupului (2004), Dans les forêts de Sibérie (2011), recompensată cu Prix Médicis essai și Leopardul zăpezilor (2019), pentru care primește Prix Renaudot. Pilonii mării, cel mai recent volum al său, a fost distins cu Prix Jules Renard. Sylvain Tesson a realizat și o serie de documentare pornind de la expedițiile sale, iar în afară de cărți de călătorii, publică și proză scurtă, eseuri și memorialistică.

Cu prefaţa autorului

„În această carte povestesc nu doar de Giotto, ci și de Sfântul Francisc și de Dante ca purtători ai unui nou mesaj, de aceștia din urmă spus în cuvinte, văzuți ca cele trei vârfuri ale unui triunghi echilateral care desenează până în zilele noastre baza progresului speciei umane. Fiu al unui secol nou, pictorul florentin a respirat alături de ceilalți doi aerul unei epoci care a marcat sfârșitul Evului Mediu și deschiderea spre epoca modernă, suind spre acel Umanism cu miză universală care avea să fie Renașterea italiană.“ — ALESSANDRO MASI

ALESSANDRO MASI este istoric de artă, ziarist, scriitor și vicepreședinte executiv al Societății „Dante Alighieri“, instituție culturală de mare prestigiu care se îngrijește de răspândirea culturii și limbii italiene în lume prin peste 400 de filiale de pe toate continentele. Absolvent al Facultății de Litere și al Masteratului de Istorie a Artei Medievale și Moderne al Universității „La Sapienza“ din Roma, a devenit ulterior profesor la Catedra de istorie a artei moderne și contemporane a Școlii de Restaurare din Roma, apoi la Facultatea de Arhitectură a Universității „La Sapienza“, la Universitatea din Molise și la Universitatea Calabriei. În 1995 a devenit responsabil cu relațiile culturale, apoi secretar general al amintitei Societăți „Dante Alighieri“, înainte de a ocupa actuala funcție superioară. Din 1996 este membru al Comisiei naționale pentru promovarea culturii italiene în străinătate a Ministerului de Externe al Italiei. Este autorul a numeroase articole și eseuri despre artă și al unor monografii de succes dedicate marelui public, printre care, pe lângă Artistul sufletului. Giotto și lumea sa, Viața blestemată a lui Benvenuto Cellini și Opera perfectă. Viața și moartea lui Masaccio. Activitatea sa culturală de anvergură internațională a fost recunoscută prin numeroase distincții și titluri onorifice, cel mai înalt fiind cel de Grande Ufficiale dell’Ordine al Merito della Repubblica Italiana.

Publicarea caietelor lui Alter Fajnzylberg, prizonier la Auschwitz-Birkenau din aprilie 1942 până în ianuarie 1945, obligat să activeze timp de 18 luni în unitatea Sonderkommando, constituie o contribuție excepțională la bibliografia dedicată istoriei Holocaustului. Aceste scrieri inedite, așternute pe hârtie în limba polonă, la sosirea sa în Franța, din nevoia apăsătoare de a povesti cele văzute în lagăre, au fost apoi puse într-o cutie de pantofi și îngropate – ca un secret greu de purtat. Aveau să treacă decenii întregi până când unicul său fiu, Roger, să le scoată la lumină, să le traducă în limba franceză și să le plaseze în contextul acelor vremuri, cu ajutorul istoricului francez Alban Perrin.

Prin îndelungata sa activitate în cadrul unor case renumite, precum Chloé, Chanel și Fendi, Karl Lagerfeld s-a impus drept unul dintre cei mai importanți designeri de modă, schimbând fața întregului domeniu. Personalitate extrem de creativă, de puternică şi de polemică, Lagerfeld a exercitat o imensă fascinație asupra vedetelor, ziariştilor şi marelui public, acţiunile, colecțiile şi declarațiile sale fiind intens urmărite şi discutate. Dar chiar și cu toată această atenție, el a ştiut cum să ferească de blițuri o parte importantă a vieții sale, pe care acum jurnalistul şi bunul său prieten Alfons Kaiser o narează într-o biografie impecabilă. Copilăria marcată de epoca nazistă, complicatele relații familiale, culisele marilor rivalități și prietenii din lumea modei acestea și multe altele sunt expuse într-un volum bazat pe o documentare minuțioasă și pe interviuri exclusive. Avem înaintea noastră portretul complet, nuanțat și expresiv al unui creator unic construinduşi propria legendă.

„Doar eu pot să-mi scriu povestea” este o biografie postumă tulburătoare, concepută ca autoportretul unei femei incomode. Volumul reunește pagini de jurnal, însemnări intime, corespondență și fragmente esențiale din operele Orianei Fallaci. Cartea demonstrează cum refuzul ei categoric de a lăsa pe altcineva să-i dicteze destinul a transformat-o într-o forță de neoprit a jurnalismului mondial.

Scriitura ca scut

Oriana ne conduce pe firul experiențelor sale trăite la intensitate maximă, de la fetița care înfrunta bombardamentele în Florența, până la corespondentul de război neînfricat din Vietnam. Din paginile autobiografiei sale reiese clar modul în care reportajele din tranșee, interviurile dure cu liderii lumii și dramele personale i-au modelat caracterul de fier. Refuzul ei de a se pleca în fața puterii sau de a adopta jumătăți de măsură a transformat-o dintr-o simplă observatoare a istoriei într-o voce care a definit secolul XX.

Esența unei femei incomode

Această antologie nu este doar o cronologie a succeselor, ci o mărturisire profundă despre prețul libertății de exprimare. Poveștile pe care le-a trăit și le-a scris au fost chiar cărămizile cu care și-a construit propria legendă. Volumul oferă imaginea completă a unui „scriitor”, așa cum își dorea să fie numită, care a transformat cuvintele în arme și vulnerabilitățile în putere absolută.

Oriana Fallaci (29 iunie 1929 – 15 septembrie 2006), jurnalist de origine italiană, a început studiile la Universitatea din Florența, în medicină și chimie, dar ulterior s-a transferat în domeniul artei, însă fără a absolvi.

La îndemnul unchiului său, el însuși jurnalist, Oriana Fallaci a început cariera de jurnalism, devenind corespondent special pentru ziarul italian Il mattino dell`Italia centrale (1946). Începând cu anul 1967, a fost corespondent de război în Vietnam, Orientul Mijlociu și America de Sud. Un personaj controversat, cu un curaj feroce și o determinare ieșită din comun, Oriana Fallaci a fost un adversar al Islamului, considerându-l noul fascism, și contestând modul în care erau tratate femeile musulmane. Interviurile sale absolut remarcabile au vizat prin întrebările sale incomode numeroase personalități: Yasser Arafat (om politic palestinian), Golda Meir (prim-ministru în Israel), Indira Gandhi (prim-ministru în India), Haile Selassie (împăratul Etiopiei), Deng Xiaoping (politician în China), Henry Kissinger (secretar de stat american). După ce a pierdut o sarcină, a devenit o militantă activă împotriva avortului. Astfel s-a născut cartea Scrisoare pentru un copil niciodată născut.

Nu a fost căsătorită, însă a trăit timp de trei ani alături de activistul politic grec Alekos Panagoulis, care a murit în condiții suspecte și despre care Oriana Fallaci a scris în cartea sa Un Om. După atentatele din 11 septembrie 2001, Oriana Fallaci a publicat două cărți care au devenit bestselleruri în Italia: Furia și mândria, o critică adusă occidentului pentru atitudinea mult prea conciliantă față de pericolul islamizării, și Puterea rațiunii, în care a pledat pentru superioritatea civilizației occidentale. Cărțile sale au fost traduse în peste 21 de limbi. A primit numeroase premii de-a lungul carierei sale pentru contribuțiile culturale notabile, dar și pentru curajul de a fi un simbol în lupta împotriva fascismului: în anii 1967 și 1971 a primit premiul pentru jurnalism „St. Vincent”.

Anul 1970 i-a adus premiul Bancarella pentru cea mai bună carte Nothing, and So Be It, iar nouă ani mai târziu, premiul internațional pentru pace, progres, cultură, „Viarregio-Versilia”, îi revine datorită volumului Un Om. În 2005, la New York, un alt premiu, „Annie Taylor”, i-a fost oferit pentru curajul neobișnuit în condiții nefavorabile și de risc major, de către Centrul pentru Studiul Culturii Populare. Președintele Republicii italiene, Carlo Azeglio Ciampi, i-a acordat, în anul 2005, o medalie de aur pentru contribuțiile sale culturale, însă din cauza problemelor de sănătate, Oriana Fallaci nu a putut participa la ceremonie, a fost însă profund mișcată de recunoașterea meritelor sale.

În anul 2006, a primit din nou, la New York, o medalie de aur din partea Consiliului Toscanei, oferită de către președintele Riccardo Nencini pentru aportul său cultural; în timpul ceremoniei, Oriana Fallaci a afirmat că va face o caricatură a lui Mohammed.

Povestea evadării unui tânăr nord-coreean din lagărul în care a fost închis împreună cu familia sa de către autoritățile de la Phenian.

Lagărele de muncă din Coreea de Nord au o existență mult mai îndelungată decât au avut Gulagul sovietic și lagărele de concentrare naziste. Chiar dacă fotografiile făcute din satelit sunt mai mult decât grăitoare, guvernul nord-coreean neagă prezența acestor închisori. Nicio persoană născută în lagăr nu a reușit vreodată să evadeze – nimeni, cu excepția lui Shin Dong-hyuk, care a scăpat din acel infern și a povestit ce se întâmplă acolo.

În Evadare din Lagărul 14, un bestseller publicat în 22 de țări, jurnalistul american Blaine Harden dezvăluie secretele celui mai represiv sistem totalitar din lume, prin intermediul relatării înfiorătoare a lui Shin, un băiat care nu știa nimic despre lumea de afară, a devenit de mic „turnător” și a fost obligat să asiste la execuția familiei sale.

O narațiune a suferinței și curajului, a supraviețuirii și speranței, cartea de față constituie o mărturie șocantă despre evenimentele din spatele gardului electrificat.

„O poveste captivantă, spusă fără menajamente.” BILL KELLER, The New York Times

„O carte remarcabilă, care ar trebui să facă parte din bibliografia oricărei programme de liceu și a orelor de educație civică din facultăți.”  The Seattle Times

Născută în Volînia, teritoriu înglobat de URSS după 1921, Franceska Michalska devine victima mecanismelor implacabile ale istoriei: supraviețuiește foametei cumplite din Ucraina sovietică, îndură brutalitatea epurărilor staliniste și este aruncată în surghiunul stepelor kazahe în 1936. În numele vieții nu este însă doar un inventar al suferinței, ci cronica unei victorii a voinței asupra destinului potrivnic.

În inima stepei, tânăra deportată îndrăznește imposibilul: să viseze la studii de medicină într-o lume care îi refuză dreptul la viitor. De la Alma-Ata la Harkov și Cernăuți, într-o căutare neîncetată a cunoașterii, de la condiția de infirmieră și moașă la cea de pediatru renumit, destinul Franceskăi Michalska se transformă într-o pildă despre bucuria de a trăi în ciuda tuturor opreliștilor.

În numele vieții este o carte despre puterea spiritului de a renaște, mai puternic, din cenușa propriei tragedii.

„O relatare pe cât de sobră, pe atât de copleșitoare. Fără a ceda niciodată patosului, Franceska Michalska descrie mecanismul implacabil al unei istorii care-i zdrobește pe indivizi, dar nu reușește să le înfrângă voința de a rămâne oameni.“ — Le Monde Diplomatique

„O lecție de supraviețuire pură. Michalska nu scrie cu cerneală, ci cu însăși forța vieții care refuză să se stingă sub gheata totalitarismului. O carte care îți taie respirația prin simplitatea adevărului său.“ — La Liberté

 

Prefață de lord Michael Dobbs

O mărturie istorică esențială, care reunește unele dintre cele mai importante scrisori ale lui Winston Churchill, multe dintre ele profund personale și inedite.

Scrisorile cuprinse în acest volum ne aștern în față drama, tumultul interior, episoadele de depresie, pasiunile și provocările unei cariere de-a dreptul extraordinare, îngăduindu-ne să întrezărim universul personal al lui Churchill și să-i urmărim evoluția de-a lungul vieții. Volumul include scrisori adresate părinților săi, profesorului de la Harrow, soției sale, Clementine, precum și unor figuri istorice cele­bre ca H.H. Asquith și Anthony Eden, Franklin D. Roosevelt și Dwight D. Eisenhower, Éamon de Valera sau Charles de Gaulle.

„O perspectivă inedită asupra lui Churchill, dintr-un unghi intim și personal, pe care marile lucrări de istorie și biografiile îl pierd din vedere.“ — New York Journal of Books

„O contribuție valoroasă la istoria etern fascinantă a lui Winston Churchill. Volumul oferă o perspectivă sinceră și necosmetizată asupra lui Churchill, dezvăluit prin corespondența personală purtată cu familia, prietenii și contemporanii săi.“ — Booklist

„O lectură indispensabilă pentru pasionații de istorie și pentru oricine dorește să capete o înțelegere mai profundă a unui mare om de stat.“ — The Churchillian

JAMES DRAKE este antreprenor, filantrop și fondator al proiectului Of Lost Time, o inițiativă literară inovatoare care aduce la lumină poveștile ascunse ale trecutului prin puterea corespondenței personale. Atunci când nu cercetează scrisori istorice, James Drake se dedică sănătății și bunăstării persoanelor afectate de traumatisme craniene prin intermediul Drake Foundation și sprijinirii noii generații de muzicieni prin Drake Calleja Trust.

ALLEN PACKWOOD este fellow al Churchill College, din Cambridge, și director al Churchill Archives Centre. A fost unul dintre curatorii expoziției Churchill and the Great Republic, organizată de Library of Congress (2004), precum și al unei expoziții găzduite de Morgan Library. A publicat pe larg despre viața și activitatea lui Winston Churchill.

Armand Jean le Bouthillier de Rancé (1626-1700) a fost un abate francez care, după o tinerețe lumească, s-a retras la abația La Trappe, inițiind o reformă strictă bazată pe austeritate extremă, tăcere și muncă fizică. Această mănăstire a devenit nucleul unui nou ordin monahal, trapistii (cistercieni), care continuă și astăzi să urmeze idealul său de pocăință radicală. Prin scrierile și exemplul său de viață, Rancé a devenit o figură centrală a spiritualității secolului al XVII-lea, reactualizând rigoarea monahismului primitiv într-o epocă de relaxare a moravurilor bisericești.

Cine este, cu adevărat, femeia din spatele ochelarilor de soare?

În lumea modei, unde strălucirea și intrigile sunt la ordinea zilei, domnește o singură figură legendară: Anna Wintour. Este ea cu adevărat tiranicul redactor-șef care a inspirat cartea Diavolul se îmbracă de la Prada sau este, pur și simplu, o vizionară pasionată și neînduplecată, dedicată trup și suflet revistei Vogue?

În această biografie, Amy Odell urmărește ascensiunea spectaculoasă a unei tinere ambițioase, de la începuturile sale în Londra efervescentă a anilor 1960 până la bătăliile purtate pentru a cuceri redacția din New York și a domina imperiul media Condé Nast.

Jurnalista a realizat sute de interviuri cu cei mai apropiați prieteni și colaboratori ai Annei Wintour, reușind să creeze cel mai intim și complex portret publicat vreodată. Cartea ne deschide porțile către culisele înaltei societăți și ale revistelor de modă, dezvăluind atât triumfurile legendare, cât și pașii uneori greșiți ai celei mai puternice femei din mass-media.

AMY ODELL este o jurnalistă de modă și cultură, ale cărei texte au apărut în New York Magazine, The Economist, Time și Cosmopolitan. Anna este prima sa biografie, rezultatul unei munci de cercetare uriașe.

Jurnalul politic al liderului Internaționalei Comuniste, bulgarul Gheorghi Dimitrov, unul dintre colaboratorii lui Stalin. Referiri la Germania nazistă, Uniunea Sovietică, Al Doilea Război Mondial, sovietizarea Europei de Est, inclusiv România.

Prefață de Cosmin Popa

Text îngrijit, note și cuvânt-înainte: Ivo Banac

Politicianul bulgar Gheorghi Dimitrov – supranumit „leul antifascist” – a fost unul dintre cei mai importanți lideri ai mișcării comuniste internaționale și membru de încredere în cercul de apropiați al lui Stalin. Acuzat de naziști că a incendiat Reichstagul în 1933, el s-a apărat cu succes în procesul de la Leipzig și a devenit, astfel,  un simbol al rezistenței în fața nazismului.

În 1935, a fost numit secretar general al Internaționalei Comuniste (Comintern), funcție pe care a deținut-o până la dizolvarea organizației, în 1943. După sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, Dimitrov s-a întors în Bulgaria și a devenit cel dintâi premier comunist al țării.

În perioada cuprinsă între 1933 și moartea sa, survenită în 1949, Dimitrov a ținut un jurnal în care și-a descris cariera tumultuoasă și a dezvăluit numeroase amănunte despre funcționarea internă a organizațiilor comuniste internaționale, despre opiniile și acțiunile conducerii sovietice, precum și despre rolul Uniunii Sovietice în conturarea Europei de Est postbelice, inclusiv prin activitățile unor activiști cum a fost Ana Pauker în România.

Acest valoros document istoric, îngrijit și prefațat de renumitul istoric Ivo Banac și beneficiind de un studiu introductiv local semnat de istoricul Cosmin Popa, este acum disponibil pentru prima dată în limba română.

O sursă esențială de informații referitoare la comunismul internațional, Stalin și politica sovietică, precum și la originile Războiului Rece. 

„Jurnalul lui Dimitrov prezintă însemnările și reflecțiile celui mai cunoscut reprezentant al Internaționalei Comuniste, aflat în perioada sa de glorie.” - TONY JUDT, New York University

„Cartea oferă perspective noi și interesante asupra intențiilor lui Stalin și a politicii sale externe în anii ’30 și ’40.” - ORLANDO FIGES, London University

„Lucrarea este o sursă unică de informații valoroase despre evenimentele din timpul lui Stalin, conținând inclusiv comentariile și opiniile pe care le exprima în cadrul adunărilor neoficiale cu cei din anturajul său, din care a făcut parte și Dimitrov. Editat cu pricepere de profesorul Ivo Banac, jurnalul va fi de interes pentru toți istoricii perioadei staliniste.” - ROBERT C. TUCKER, Princeton University

„Căutarea adevărului matematic, oricât de abstractă ar fi, reprezintă în ultimă instanță efortul unor oameni în carne și oase. Prin această carte adresată publicului larg, Ian Stewart face ca matematica să devină accesibilă prezentându-ne viețile marilor ei figuri. Citind-o, ajungi să-i admiri pe cei care au făurit matematica de-a lungul secolelor.“ — SEAN CARROLL

Fără a scrie o istorie academică a matematicii, folosind puține elemente tehnice, dar semnificative și accesibile, Ian Stewart ne dă o imagine de ansamblu a celei mai abstracte științe. Douăzeci și cinci de figuri remarcabile – de la Arhimede la William Thurston – ilustrează evoluția matematicii. Multe dintre biografiile lor sunt dramatice, tragice ori pitorești: Cardano e un aventurier, Euler lucrează cu și mai mare dedicație după ce orbește, Galois moare în duel după ce pune bazele teoriei grupurilor, Cantor și Gödel înnebunesc, Emmy Noether se luptă cu prejudecata după care doar bărbații pot face matematică la nivel înalt. Cazul cel mai spectaculos este, probabil, cel al lui Srinivasa Ramanujan: fără studii înalte, ducând o viață mizerabilă în India, ajunge să descopere intuitiv formule care îi uimesc și azi pe matematicieni. Conferind dimensiune umană unui domeniu aparent arid, impersonal, Ian Stewart reușește să trezească în cititor fascinația pentru matematică.

„Majoritatea minților matematice nu avansează pas cu pas logic; doar demonstrațiile clare ale rezultatelor lor fac asta. De obicei, primul pas este să ai ideea corectă, adesea gândind vag despre problemele structurale, ceea ce duce la o perspectivă strategică; pasul următor e să găsești tacticile pentru a o pune în aplicare; ultimul pas e să rescrii totul în termeni formali, ca să prezinți o poveste logică și clară (înde­părtarea schelelor, cum spunea Gauss).“ — IAN STEWART

IAN STEWART (n. 1945), membru al Societăţii Regale din Marea Britanie, profesor la Universitatea din Warwick şi autor a peste 170 de articole de cercetare, este unul dintre matematicienii care s-au adresat constant publicului larg, fiind răsplătit cu Medalia Faraday şi cu Medalia de Aur a Institutului de Matematică pentru cele peste douăzeci de cărţi de popularizare a ştiinţei. Dintre lucrările lui Ian Stewart, la Editura Humanitas au apărut Numerele naturii, De ce frumuseţea este adevărul, Îmblânzirea infinitului, Dă oare Dumnezeu cu zarul?

???? Publicată în 1969. Primul volum dintr-o serie autobiografică de șapte cărți, Știu de ce cântă pasărea din colivie a fost nominalizată la National Book Award în 1970 și a rămas în print neîntrerupt până astăzi.

???? Tradusă în 17 limbi. Citită de milioane de oameni pe toate continentele, cartea a devenit unul dintre cele mai recunoscute texte autobiografice din literatura mondială.

???? Interzisă de aproape 40 de ori. Scoasă din biblioteci și din săli de clasă de grupuri care considerau că adevărul din ea e prea incomod. De fiecare dată, a supraviețuit.

???? Predată în licee și universități americane de peste 50 de ani. James Baldwin a scris despre ea că „îl eliberează pe cititor în viață". Generații întregi de cititori au spus același lucru în propriile lor cuvinte.

???? Prima ediție în limba română. Tradusă de Justina Bandol, apărută la Bookzone în 2026.

Există un moment din această carte la care mă întorc din nou și din nou.

Maya și-a pierdut vocea. Nu metaforic, a ales să tacă, după ceva ce nu putea numi și nu putea spune nimănui. Și apoi apare o femeie care nu încearcă să o salveze sau să o consoleze. Pur și simplu îi citește cu glas tare o pagină dintr-o carte și îi spune că nu va iubi niciodată poezia până nu o aude din propria ei gură. Apoi, vocea ei se întoarce prin cuvintele altora: prin cărți, prin poezie citită cu voce tare, prin frumusețea unui rând spus bine. Și din acel loc, din întâlnirea dintre o fetiță care tăcuse și cuvintele care o așteptau, s-a născut una dintre cele mai importante autobiografii scrise vreodată.

În 1969, Maya Angelou a publicat prima carte dintr-o serie de șapte volume autobiografice. Nu știa că scrie una dintre cele mai importante cărți ale secolului XX, știa doar cum arată copilăria într-un orășel din Sudul segregat al Americii, cum se simte să crești convinsă că nu aparții nicăieri și că demnitatea nu e un dar, ci o decizie pe care o iei în fiecare dimineață. Și că propria ta voce, în propria ta limbă, e singurul lucru pe care nu ți-l poate lua nimeni, dacă nu-l dai tu.

Știu de ce cântă pasărea din colivie a fost nominalizată la National Book Award în 1970, a intrat în curricula școlară americană și a rămas acolo mai bine de cincizeci de ani. A fost tradusă în șaptesprezece limbi. A fost interzisă și scoasă din biblioteci de aproape patruzeci de ori, de fiecare dată de grupuri care considerau că adevărul din ea e prea incomod. 

Dar cartea a supraviețuit, ca să ne arate ce înseamnă să cauți locul în care aparții, să îți recuperezi vocea după ce ai tăcut și să înțelegi că demnitatea nu ți se acordă – ți-o construiești singur, din întâlnirea cu cuvintele care te așteaptă.

Exact cum a construit-o Maya Angelou. Exact cum a construit această carte.

Există din 1969. A fost tradusă în șaptesprezece limbi. Nu a apărut niciodată în română, până acum, în traducerea Justinei Bandol, la Bookzone.

Pe 12 octombrie 1972, un avion al Forțelor Aeriene Uruguayene care transporta o echipă de jucători de rugby s-a prăbușit în munții Anzi, acoperiți de zăpadă. Zece săptămâni mai târziu, doar 16 dintre cei 45 de pasageri au fost găsiți în viață. 

Aceasta este povestea celor zece săptămâni petrecute în adăpostul fuselajului avionului, fără hrană și cu foarte puține speranțe de salvare. Această poveste de curaj și aventură uimitoare, este mult mai mult decât una de supraviețuire, este o mărturie plină de dramatism a curajului uman. 

„Un reportaj clasic al literaturii de supraviețuire.” Newsweek

„O carte extraordinară... Read scrie într-un stil documentar extrem de precis, uneori intens dramatic, alteori cu atât mai eficient cu cât este sobru cu bună știință.” Publishers Weekly

„Înfricoșător... Emoționant și extrem de captivant.” New York Times

„O poveste care îți dă fiori... Te va captiva precum cel mai bun roman de aventuri. O carte cu o valoare reală și durabilă.” Rolling Stone

„Superb... Impecabil... O mărturie a rezistenței și hotărârii unor tineri care ar fi putut alege să moară, dar pur și simplu nu au făcut-o.” Detroit Free Press

Piers Paul Read (1941), fiul celebrului istoric de artă Herbert Read, este un prolific autor de romane și lucrări de non ficțiune. A studiat la Cambridge și și-a început cariera scriind pentru Times Literary Supplement. Romanul său de debut, „Game in Heaven cu Tussy Marx” (1966), scris în timp ce se afla la Berlin, a fost considerat unul dintre cele mai promițătoare ale deceniului. În 1973, Read a fost ales de supraviețuitorii din Anzi pentru a scrie o relatare a calvarului lor. Aceasta a fost publicată în anul următor sub titlul Alive. The Story of the Andes Survivors, care s-a vândut ulterior în peste cinci milioane de exemplare în întreaga lume și a fost ecranizată în 1993 în filmul cu același nume, regizat de Frank Marshall.