Pedagogie & Științele educației

O amplă continuare și extindere a lucrării publicate în 2008 ce avea să devină aproape imediat o apariție editorială eveniment, volumul aduce în fața cititorului noi rezultate ale cercetărilor întreprinse în ultimii ani în domeniul educației. Analizele incluse aici prezintă informații culese din peste 2.100 de metaanalize (de două ori mai multe decât în cartea precedentă) efectuate în baza a peste 130.000 de studii în care au fost implicați mai mult de 400.000.000 de elevi din toată lumea. În plus, autorul arată cum a fost implementat în școli modelul Învățarea Vizibilă și care sunt direcțiile pe care ar trebui să le urmeze cercetarea în acest domeniu. Un volum necesar, adresat cercetătorilor, profesorilor, factorilor decizionali din școală, profesorilor formatori sau decidenților politici.

„Învățarea vizibilă. Versiunea extinsă provoacă, intrigă și fascinează prin felul în care autorul, cu măiestria și autoritatea cercetătorului, corelate cu experiența profesorului, ne conduce în lumea exactă a științei în educație, clătinând prejudecăți, norme culturale și convingeri profesionale. Cu obiectivitate și rigoare, John Hattie le oferă specialiștilor și practicienilor din mediul educațional date din cercetări și studii, concluzii și reflecții, ridicând totodată întrebări ce ne îndeamnă să regândim felul în care ne raportăm la școală, ora de clasă, elevi, părinți, curriculum, resurse și tehnologie, într-un cuvânt, întregul ecosistem educațional. Scopul principal al școlii este învățarea, ne spune el și, plecând de aici, ne invită la un proces de evaluare a propriilor tipare de gândire. Convingerea sa este că fiecare copil poate progresa în învățare, iar profesorii, liderii educaționali și părinții trebuie să urmărească realizarea acestui deziderat prin absolut toate demersurile din școală și de acasă.” (Liliana Romaniuc)

Persoanele cu cerințe/nevoi speciale se bazează în parcursul lor existențial pe diferite tipuri de suport ce le facilitează autonomia personală, educația, profesionalizarea, calitatea vieții și, poate cel mai sensibil aspect, incluziunea socială. Autorii acestui volum ne oferă o serie de soluții bazate pe evaluarea holistică a nevoilor lor și furnizarea integrată a serviciilor de terapie, recuperare și reabilitare în plan social și profesional, fără a ignora formarea unor specialiști în domeniul incluziunii și extinderea programelor de supraspecializare pentru cadrele didactice ori dezvoltarea programelor de sprijin în procesul de tranziție spre o viață normală al persoanelor cu dizabilități. Volumul reunește materiale bazate pe dovezi științifice privind modalități practice de abordare a incluziunii pe patru mari paliere: eficacitatea programelor implementate la noi, reabilitare, intervenții complementare și intervenții bazate pe tehnologie. Sunt prezentate metode de integrare educațională și socială de la nivel preșcolar până la nivel universitar, materiale auxiliare ce pot fi folosite ca instrumente de lucru, dar și strategii de incluziune psihosocială ori analize detaliate ale celor mai noi intervenții bionice. Un volum necesar, care completează pregătirea specialiștilor în domeniu și vine în ajutorul familiilor persoanelor cu cerințe/nevoi speciale.

Ghidul profesorului. Elemente-cheie și strategii se adresează profesorilor care utilizează manualul de Limba și literatura română. Clasa a VI-a (autori: Cristina Cergan, Diana Iacob, Bogdan Rațiu, Ioana Tămăian) publicat de Editura Paralela 45, câștigător al licitației organizate de Ministerul Educației. Este o resursă care sprijină procesul de predare, oferind sugestii didactice diverse și flexibile care pot ghida profesorul în activitatea sa.

Ghidul conține:

• planificări calendaristice;
• planificări pe unități de învățare;
• sugestii metodologice;
• harta metodelor;
• repere bibliografice;
• rezolvări pentru exercițiile din întregul manual;
• elemente-cheie și strategii didactice;
• grile de evaluare;
• teste de evaluare.

Noul volum al lui Ioan Neacșu este o sinteză originală a unui vast efort de informare și documentare realizat în ultimii patru ani, constând în studii de caz și rapoarte de cercetare ce au ca obiect 34 de țări de pe șase continente. După o primă secțiune care analizează competențele educaționale așa cum sunt ele teoretizate și practicate în învățământul actual, lucrarea abordează, pe grupuri de țări, structura învățământului, stilurile de predare și învățare și competențele cerute profesorilor. Analizând tradiții pedagogice din varii zone geografice ale lumii, volumul este o microenciclopedie destinată tuturor actorilor implicați în procesul de educație – profesori, manageri școlari, inspectori și decidenți de curriculum, studenți care aspiră la o carieră didactică.

Ateliere experiențiale reușite • Valori performant-modelatoare • Modele cu rezonanță internațională • Reconstrucții și mobiluri inspirate • Diversitate creativă și extensii cuceritoare • Tradiții originale și emergențe calitative • Epistemologii relevante, inovații formative

Învățarea la vârsta adultă joacă un rol vital în dezvoltarea personală și reușita profesională, putând deschide porți către noi oportunități de carieră prin dezvoltarea abilităților și posibilitatea de a obține calificări și acreditări utile. Realizat de cadre didactice de la Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației, Universitatea „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca, volumul dezvoltă și exemplifică elementele esențiale în realizarea unei educații de calitate pentru adulți. Astfel, printre tematicile celor 14 capitole se numără formarea continuă la nivel personal și profesional, învățarea și evaluarea, comunicarea interrelațională în medii diferite, elemente de leadership și management strategic în proiectarea activităților de educație a adulților, gestionarea timpului și stresului sau consilierea în carieră. Toate acestea sunt prezentate într-o abordare nouă: formarea continuă și autoeducația apar ca elemente indisolubile, contextualizarea dezvoltării profesionale evidențiază legătura cu dezvoltarea personală, învățarea este privită din perspectiva unui demers autoreglator cu explicitări din sfera psihopedagogică și didactică, evaluarea e tratată concomitent cu autoevaluarea, iar tendințele în educația adulților sunt susținute de baze statistice și documente legislative naționale și europene.

Sharon E. Shaffer este consultant muzeal și expert principal în domeniul învățării timpurii și al educației muzeale, iar activitatea desfășurată în cadrul Institutului Smithsonian îi este completată de o carieră didactică la Universitatea din Virginia, unde predă de mai bine de un deceniu. Din perspectiva expertizei centrate pe educația în cadrul muzeului și a experienței în educarea copiilor mici prin artă, obiecte și colecții, Sharon E. Shaffer scrie cartea „Cum să îi atragem pe copiii mici în uluitoarea lume a muzeelor”, o fascinantă incursiune multidisciplinară care pledează pentru dezvoltarea informală a copiilor, și prin înțelegerea rolului educativ al muzeelor.

Volumul este structurat în trei secțiuni, conținând șapte capitole. Astfel, prima secțiune, „Înțelegerea publicului format din copiii mici care vizitează muzeele. Trecut și prezent”, abordează subiectul din perspectivă generală diacronică și pedagogică, rezervându-i trei capitole: „Copiii și muzeele. Introducere”, „Istoria copiilor și a muzeelor din America. Scurtă prezentare generală” și „Teoria învățării și primii ani de viață”. Cea de-a doua secțiune, „Conceperea programelor care îi implică pe copii în operațiunea de construire a semnificației”, tratează subiectul din perspectivă integrativă, inventariind diverse modele educaționale în educația timpurie și racordându-le celor mai bune practici de planificare a copilăriri mici în cadrul muzeelor. În final, ultima secțiune a cărții, „Ceea ce face diferența. Promisiunea pe care o aduce viitorul”, pledează pentru înțelegerea globală a importanței muzeului în viața educabilului, construind o punte între contribuțiile valoroase ale trecutului și viitor.

Cele 100 de limbaje ale copiilor – experiența Reggio Emilia în transformare

Zicala neaoșă despre „cei șapte ani de acasă” reiterează, fără doar și poate, importanța educației timpurii. Dezvoltarea armonioasă și echilibrată a copilului se consolidează pe temelia principiilor insuflate în sânul familiei șidepinde adesea și de integrarea acestuia într-un sistem de valori aflat sub egidă instituțională. Astfel, în funcție de convingerile personale, părintele își îndreaptă atenția și își ghidează copilul spre o variantă de învățământ tradițională sau, dimpotrivă, spre sistemele educative alternative. Dintre acestea din urmă, ne interesează în mod special conceptul „Reggio Emilia”, așa cum este el enunțat și dezbătut în volumul colectiv „Cele o sută de limbaje ale copiilor. Experiența Reggio Emilia în transformare”, coordonat de Carolyn Edwards, Lella Gandini și George Forman.

Având o introducere scrisă de psihologul american Howard Gardner, cartea este structurată în cinci părți, fiecare dintre acestea conținând o serie de eseuri care deslușesc particularitățile unei abordări unice a educației timpurii – experiența Reggio Emilia. Astfel, partea întâi, „Începuturi”, prezintă contextul dezvoltării acesteia și punctul de plecare, principiile care stau la baza sistemului Reggio Emilia, dar și povestea lui Loris Malaguzzi, vizionarul care i-a pus bazele. Partea a doua, „Predarea și învățarea prin relații”, aduce în discuție participarea părinților în procesul educativ, dar și rolul profesorului. În cea de-a treia parte a cărții, „Documentarea ca proces integrat de observare, reflecție și comunicare”, autorii celor patru eseuri problematizează documentarea pedagogică, pedagogia ascultării sau relația dintre documentare și evaluare. În partea a patra, „Ideea celor o sută de limbaje ale copiilor și evoluția sa”, sunt abordate eseuri precum: „Este frumusețea o cale de cunoaștere?”, „Atelierul: O conversație cu Vea Vichi” sau „Utilizarea mijloacelor digitale în Reggio Emilia”, în timp ce ultima parte, cea de-a cincea, este rezervată concluziilor sau reflecțiilor finale și strategiilor de îndrumare pentru predare/implementare.

Contrar așteptărilor și prejudecăților premergătoare lecturii, subiectele atinse în paginile cărții nu își propun nici să idealizeze sistemul educațional apărut acum aproape 50 de ani în nordul Italiei, nici să expună riguros și didactic preceptele acestuia. Miza cărții este aceea de a-și convinge cititorii de complexitatea actului educațional, recreând atmosfera unică din Reggio. În chip simplu și firesc, experiența Reggio Emilia pledează pentru simbioza dintre personalitatea copilului și formele de manifestare ale acestuia, cultivându-i unicitatea. Din acest punct de vedere, fiecare profesor Reggio devine un ghid prin care copilul își găsește formele de expresie personală și propriile tipare de gândire. Iar această etapă de dezvoltare intelectuală fundamentală nu are loc într-un mediu steril, ci în mijlocul comunității, cu participarea directă a acesteia.

Într-o lume a dezrădăcinării și a depărtării de centrul care ne echilibrează, cartea „Cele o sută de limbaje ale copiilor. Experiența Reggio Emilia în transformare”, coordonată de Carolyn Edwards, Lella Gandini și George Forman, trebuie să devină o lectură de căpătâi. Nu doar pentru cei care sunt interesați de aspecte privind educația, ci pentru toți părinții preocupați de creșterea armonioasă a propriilor copii.

Cum sunt pregatite scolile sa primeasca toti copiii. Cercetare privind accesul scolar al copiilor cu dizabilitati si/sau CES in contextul romanesc actual

Scolile se gasesc intr-o situatie foarte provocatoare pentru a face fata accesului si participarii tuturor copiilor la o educatie incluziva, echitabila si de calitate. Dupa a doua jumatate si la sfarsitul secolului XX, incluziunea educationala a capatat o conotatie, inspirata partial de idealurile umaniste (care au promovat miscarea pentru drepturile omului si pentru valorizarea minoritatilor vulnerabile sau excluse) si partial inspirata de progresul realizat in relatia dintre cercetarea educationala, dezvoltarea neurostiintelor (care a largit cunostintele despre abilitatile educationale ale persoanelor cu dizabilitati si/sau CES), schimbarea practicilor si politicile educationale aplicate adecvat si eficient in sistemele educationale din Europa si din intreaga lume democratica.

Dupa peste 25 de ani, de cand in Romania a inceput diseminarea valorilor si principiilor educatiei incluzive, devine impetuos necesar ca cercetarea romaneasca sa identifice in ce masura aceste valori si principii de actiune educationala sunt implementate si constituie directii de actiune cotidiana la nivelul scolilor noastre. Tabloul real al aplicarii abordarii educationale incluzive, prin opiniile si actiunile evidentiate la managerii scolari, lasa inca o impresie de neaderare si de neimplicare pentru inceperea unui proces real de schimbare transformationala a scolii si a curriculumului scolar. - Coordonatorii

Abordarea pedagogica diferentiata le apare multora ca solutie pentru a face fata diversitatii elevilor din scoli. Constient de aceasta diversitate existenta in clasa, de modurile personale in care se produce invatarea, profesorul va trebui sa conceapa modalitati eficiente de a proceda, iar calea de urmat este promovarea a ceea ce literatura pedagogica desemneaza de ceva timp ca fiind invatarea flexibila.

Conceptul de “invatare flexibila” este unul generic, acoperind toate acele situatii in care elevii au ceva de spus despre cum, unde si cand are loc invatarea, fie in contextul cursurilor urmate in mod traditional, in sala de clasa, fie in context netraditionale, precum invatarea deschisa, invatarea la distanta, invatarea mobile cu ajutorul TIC. Astfel, invatarea flexibila este centrata pe elev, incurajand o mare autonomie din partea acestuia. Etosul sau este de a imputernici elevii cu responsabilitatea invatarii si de a le oferi un control mai mare asupra acesteia, astfel incat sa devina mai auto-directionati, de a creste gama optiunilor disponible atat pentru elevi, cat si pentru profesori, rezultand o estompare a granitelor interne si externe traditionale.

In paginile acestei carti sunt prezentate mai intai complexele semnificatii conceptuale ale invatarii flexibile si temeiurile ei, problematica diferentierii intruirii, strategiile didactice prin care poate fi promovata si resursele educationale disponibile, pentru ca apoi sa fie abordate ceea ce am considerat a fi ipostazele practice ale manifestarii ei. Astfel, cei interesati de aceasta problematica, profesori, studenti, specialisti in educatie, vor gasi repere teoretice care se pot constitui in puncte de plecare pentru propriile interogatii, investigatii, reflectii si initiative care sa depaseasca practici consecrate printr-o indelungata traditie, dar uneori ineficiente.

Prefață de Daniel David

„Acelora care ar putea crede că testarea standardizată are numai știința, nu și povestea ei, le recomandăm lucrarea distinsului profesor Dragoș Iliescu. Este cea mai frumoasă, mai captivantă și mai completă poveste a testării scrisă vreodată pentru publicul larg, cu personaje care prind viață, care-și împărtășesc cu cititorii istoriile, experiențele și trăirile privind testarea și evaluarea. Cartea este atât un dar de suflet, cât și unul de minte pentru societatea noastră, care, deși iubește poveștile, ar trebui să învețe și din știința lor. Meritul autorului este acela de a transforma știința testării în cea mai fascinantă poveste despre provocările, succesul și performanța unui sistem educațional în care personajele principale pot fi copii, educatori, părinți, decidenți, cu condiția să accepte, deopotrivă, și provocarea științei…“ — ROMIȚĂ IUCU

„Testarea standardizată se bazează pe un proces științific, riguros, pe o ramură științifică de sine stătătoare (psihometria). De regulă, termenul include nu simpla administrare și scorare a unui test, ci un proces îndelungat de dezvoltare, documentare și validare a testului, derulare a evaluărilor, feed­back și îngrijire continuă a sistemului de evaluare astfel rezultat. Ceea ce se vede din acest proces în rândul beneficiarilor – elevi, părinți și, deseori, profesori – este doar vârful aisbergului: partea de interacțiune directă cu ei. Sper ca în acest volum să le arăt cititorilor o parte din știința serioasă care stă în spatele acestor teste – și să transmit principiile umaniste și moderne, grija și dedicarea pentru corectitudine, care stau la baza proceselor serioase de testare standardizată.“ — DRAGOȘ ILIESCU