Poezie & Teatru

Din cuprins:

Pasteluri

- Sfarsit de toamna
- Viscolul
- Sania
- Miezul iernei
- Oaspetii primaverii
- Noaptea
- Dimineata
- Plugurile
- Lunca din Mircesti
- Malul Siretului
- Concertul in lunca
- Secerisul


Doine

- Doina
- Altarul monastirei Putna
- Andrii-Popa
- Sburatorul
- Crai-nou

Lacramioare

- Steluta
- Lacrimioare
- Pe marea
- La Venetia mult duioasa

Legende
- Dumbrava Rosie
- Dan, capitan de plai
- Pohad na Sybir
- Toamna tesatoare
- Legenda ciocarliei
- Legenda randunicai
- Cuza voda

Ostasii nostri

- Balcanul si Carpatul
- Penes Curcanul
- Sergentul
- Fratii Jderi
- Hora de la Plevna
- Oda ostasilor romani

Margaritele

- Desteptarea Romaniei
- Noaptea Sfantului Andrii
- N. Balcescu murind
- Banul Maracina
- Insira-te, margarite
- Hora Ardealului
- Imn lui Stefan cel Mare
- Romanca de la Grivita

Intreaga operă a marelui scriitor vădeşte aceeaşi pătrunzătoare luciditate de analiză a lumii şi mobilelor lăuntrice ale personajelor, ca şi o pătimaşă „râvnă de perfecţiune”, dar teatrul a fost şi a rămas pasiunea vieţii şi carierei literare a lui Camil Petrescu, astfel încât „La început a fost teatrul ar putea fi un aforism, egal în semnificaţie celui biblic, ce s-ar potrivi de minune nu numai autorului dramatic, ci şi cronicarului, regizorului, teoreticianului şi directorului de teatru, ce Camil Petrescu a fost rând pe rînd, cu egală strălucire şi mai ales cu aceeaşi totală dăruire de sine.” (Perpessicius)

Cum îi faci pe copii să le placă cititul? Simplu: scrii o carte care le place. Pui la un loc pisici, elefanți, un plasture, fetițe și băieți, țânțari, spanac, un rinocer, un caca, tatuaje, pe Moș Craciun, un Happy Meal, un capcăun, niște parinți și-un pârț, îi întorci cu susu-n jos și vezi ce iese. Dacă mai adaugi și rime, ies niște poezii cu prostii pentru copii în care o pisică, în loc să crească, se face mai mica și devine parazit, elefantul se satură de legănat și gonește prin oraș într-o motocicletă cu ataș, o gumă se mestecă o săptămână, caruselul, în loc de cai și de șarete, e dotat cu băieți și fete, copiii caută elixirul fericirii în loc să-nvețe tabla înmulțirii, iar ursul e mâncat de mure. Dacă mai pui și multe idei ciudate, finaluri neașteptate și cele mai șmechere ilustrații… E, uite așa, îi faci pe copii să le placă cititul. PE DOS - poezii cu prostii pentru copii - Hai să le citim, copii!

Antologie. Volumul II cuprinde Poeme, Proza, Teatru
    "Chiar daca opera lui Harms este departe de politica, puterea oficiala nu fara temei isi vede in autorul ei un critic necrutator. Ceea ce multora li se parea "viata normala" Daniil Harms o infatiseaza si o descrie ca pe o stare cosmareasca, absurda, care nu se lasa intelegerii si explicatiei rationale." (Vladimir Gribanov)

  "Poezia lui Pavel Gataiantu e in racord perfect cu tot ce se scrie azi in lume. De larga respiratie multiculturala, globalizatoare, cum se intituleaza, de fapt, si una din cartile sale: Europoeme.
   Actuala sa carte, Subiect rezervat, articulata pe acumulari retorice si tematice de ultima ora, transgresand o lirica sincrona cu ceea ce fac poetii romani ai generatiei '80, aduce inca o data un aer proaspat, lipsit de orice complexe, degajat si incisiv in spatiul literar romanesc." (Daniel Piscu)

 "Pe mine existenta ma intereseaza numai in infatisarile ei stupide. Eroismul, patosul, cutezanta, etice, igiena, moralitatea, tandretea si hazardul - astea sunt cuvinte pe care nu le pot suporta, insa eu inteleg si respect pe deplin: extazul si admiratia, pasiunea si sobrietatea, desfraul si pudoarea, tristetea si suferinta, bucuria si rasetul." (Daniil Harms)

    Volumul I cuprinde poeme: Capacul mortii • Hopa-Mitica • Jumatati • Zgarcenie • Moartea cazacului • Rascoala • Masura lucrurilor • Moara • Sotiei • Andor • Cina • Mincinosul • Turca - Turka si multe altele.

***

Vorbeam unul cu celălalt
am văzut
că pe limba noastră
stă cu tălpile
un copil

cu tălpi fragede
ca nişte cupe de crin

când vorbeam îl legănam
cu gramatica noastră
cu vorbirea noastră savantă

râdea încet
gângurea şi el
încerca să meargă.

MARKÓ BÉLA (n. 8 septembrie 1951, Târgu Secuiesc) este un important poet şi eseist de limbă maghiară, precum şi un însemnat politician. A publicat volume de versuri, eseuri, analiză literară şi literatură pentru copii. Poezia sa a fost tradusă în română, engleză şi franceză. Deţine numeroase premii şi distincţii.

• Fluxul poeziei lui Markó Béla nu cunoaşte abateri, întreruperi, dovedind astfel o remarcabilă forţă lirică. Autorul este stăpân pe o artă modernă, viguroasă, surprinzătoare. Nu avem de-a face cu texte ce se devoalează permanent în faţa „privitorului“, cu zone ticluite ingenios, astfel încât să asigure starea de echivoc specifică oricărei poetici bine temperate.


• Poet erudit, Markó Béla propune un discurs în care istoria, destinele personale şi ultimele tendinţe ale lumii contemporane se împletesc coerent şi convingător.




• Markó Béla (n. 8 septembrie 1951, Târgu Secuiesc) a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj_Napoca, Secţia maghiară-franceză, în 1974.


• Între 1976 şi 1989 a fost redactor la revista literară Igaz Szó, iar între 1989 şi 2005 redactor-şef al revistei Látó. Din 1978 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, din 1990 al Uniunii Scriitorilor din Ungaria, iar între 1990 şi 2000 a fost secretar general al PEN Clubului Maghiar din România.


• Intră în politică în 1989. În perioada 1993–2011 a fost preşedinte al UDMR, iar anii 2004–2007 şi 2009–2012 viceprim-ministru al Guvernului României. Începând cu 1990 este senator în Senatul României.


• A publicat volume de versuri, eseuri, analiză literară şi literatură pentru copii. Poezia sa a fost tradusă în română, engleză şi franceză. La Curtea Veche Publishing i-au apărut volumele Condamnaţi la reconciliere (convorbiri cu Ágoston Hugó, 2006), A kert erotikája / Erotica grădinii (sonete, 2010), Lauda monotoniei / Az egyhangúság dicsérete (sonete, 2012), Ruleta maghiară / A magyar kártya (convorbiri cu Kőrössi P. József, 2014).


• A primit diverse premii şi distincţii, între care Premiul pentru debut al Asociaţiei Scriitorilor din Târgu Mureş (1974), Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România (1980), Premiul Füst Milán (1990), Premiul Déry Tibor (1991), Premiul József Attila (1994), Premiul Bethlen Gábor (1996), Marea Cruce a Republicii Ungare (2004), Steaua României în grad de Cavaler (2004).

Rubaiatul isi pastreaza intregul interes si farmec in limba originala, persana. Dar tot atat de adevarat e ca destinul exceptional, singular, al catrenelor khayyāmiene nu-l datoram marilor virtuti, recunoscute, ale limbii persane, in care a scris poetul, ci talmacirii acestor texte in engleza, mai ales, si franceza. E clar, astazi, ca spiritualitatea persana l-a nascut pe Omar Khayyām, dar Europa e aceea care l-a facut, in ciuda atator deformari si denaturari, cel mai cunoscut si popular poet al tuturor timpurilor. Acest postulat nu poate lipsi din nicio conceptie sau teza despre receptarea poeziei khayyāmiene in Europa si in intreaga lume: e esenta complexului mitului european. In cazul lui Omar Khayyām, provenit dintr-un spatiu literar indiferent la succes, pentru care opera e mai importanta decat autorul ei (de aici, problemele majore privind paternitatea unor mari texte persane), traducerile s-au dovedit a fi instanta suprema prin care s-a consacrat in universalitate, singura cale de acces la universul literar: forma de recunoastere literara, nu doar o schimbare a limbii, un simplu schimb orizontal cuantificabil. Traducerile au constituit miza speciala, o adevarata lupta in spatiul literar mondial, de la care a venit imaginea europeana a lui Omar Khayyām, singura recognoscibila astazi, in ciuda faptului ca e perceputa prin intermediul unor heteronimi ai poetului persan, exponent, probabil, al unui lirism colectiv sui generis si al unei scoli de gandire poetica. GHEORGHE IORGA

Andreea Voicu s-a născut pe 11 ianuarie 1996. Studentă la Facultatea de Psihologie şi ştiinţele Educaţiei din cadrul Universităţii din Bucureşti. Reviste în care a publicat poeme: „Timpul”, „Cafeneaua Literară”, „Atitudini”, „Revista Nouă”, „Libris”. A obţinut diverse premii la concursuri şi festivaluri literare din ţară. Premiul Editurii Paralela 45 pentru acest volum, în cadrul Concursului Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene Porni Luceafărul…, iunie 2015.

Fără imagini şi fără zorzoane, ba mai că şi fără imaginaţie (înlocuită de memorie şi notaţie), Andreea Voicu are o scriitură de candoare şi candori spontane, recuperate şi transpuse nu în minimalism, ci mai degrabă într-un biografism minimal. Micro-naraţiunile ei de gaşcă şi de familie, jucate deopotrivă cu participare şi ironie, au o fluenţă ingenuă şi refac, din incidente mărunte, tratate cu stilistica aparentă a naivităţii, o atmosferă de copilăreală şi adolescenţă în care până şi cruzimile şi cinismele respiră în candoare infantilă. Tratamentul candid al secvenţelor de real sau de memorie e însă doar premisa care face loc adierilor fantasmatice care animă întreg volumul. Ce fluieră cămilele pe malul mării e un debut de colecţie. Al. Cistelecan

Marina Popescu s-a născut pe 4 iulie 1982, la Bucureşti. Absolventă a Facultăţii de Litere, Universitatea din Bucureşti. A început să scrie poezie în 2010-2011, când a obţinut şi primele premii la diverse concursuri şi festivaluri literare din ţară. Premiul Editurii Paralela 45 pentru acest volum, în cadrul Concursului Naţional de Poezie şi Interpretare Critică a Operei Eminesciene Porni Luceafărul…, iunie 2015. Reviste în care a publicat poeme: „EgoPhobia”, „Boema”, „Oglinda Literară”, „Litere”, „Ziarul de Duminică” (supliment al „Ziarului Financiar”), „Bucovina Literară”, „Conta”, „Urmuz”, „Dunărea de Jos”, „Luceafărul” şi altele.

O sensibilitate de rană şi o fragilitate de petală constituie fondul – mereu ultragiat – pe care Marina Popescu îl ascunde (însă doar ca să se vadă) sub un lirism agresiv în compasionalitatea lui. Vulnerabilitatea, susţinută de o imaginaţie cu laser, de o extremă promptitudine plastică a concretelor, îşi ia curajul înfruntării şi denunţului, avântându-se în versuri tăioase, abrupte chiar în directeţea lor. Dar adevăratul manifest al acestui debut cu Ultimul nu va stinge lumina îl constituie empatia cu excluşii şi victimele; o empatie care ştie să evite toate clişeele şi capcanele sensibilităţii expuse şi care găseşte calea proaspătă a unei compasiuni ofensive. Al. Cistelecan

Carte pentru toti" reuneste cele mai importante carti din literatura romana si cea universala intr-o biblioteca de mari dimensiuni, in care isi gasesc locul atat marii clasici, cat si scriitori indragiti de-a lungul generatiilor. 

Poeme.– Farmecul discret sau direct, metaforele ingenioase a căror putere îţi deschide uşa bine zăvorâtă a „neînţelesului”, temele versurilor care cuprind generoase întreaga gamă a unei existenţe umane: dorinţe împlinite sau nu, emoţia, bucuria iubirii visate sau trăite, nostalgii, toate acestea te atrag într-un univers extrem de bogat pe care nu te saturi să-l explorezi.

„Conţinutul sonetelor lui Marin Sorescu interesează prin autenticitatea unor trăiri mereu actuale: unele motive vin din Antichitate, traversează câteva epoci şi poposesc în contemporaneitate. Eros, reflecţie gravă, nelinişte, satiră, demnitatea trăirii, mituri şi motive biblice şi istorice – toate purtând pecetea unui eu novator. Orizontul ideatic se regăseşte în actul creaţiei – poetul cultivă metrici diferite, există aici o artă a concentrării esenţelor, dar şi un univers de imagini inedite. Imaginarul tutelează fiecare impuls poetic.“  George Sorescu

Divina comedie un triumf şi, de aceea, ar trebui să fie şi instanţa supremă în poezia religioasă occidentală. Ea este, desigur, exemplul ideal al unui poem foarte personal, care-i convinge pe cititori că au întîlnit adevărul ultim.

”Eterogen, noul volum al Violetei Savu topește, într-un amestesc indicibil, candoare filială, neîmplinire erotică și durere (meta)fizică. Dincolo de o anume edulcorare, Franjuri este o metaforă a existenței sub semnul provizoratului și, aș crede, al binomului ascuns-vizibil.”

... Franjurii Violetei Savu nu sunt altceva decât imaginea suferinței ornamentală în și prin poezie. ”(Adrian Jicu)

Nominalizat de cinci ori la Premiul Nobel pentru Literatură, Ko Un (n. 1933) este considerat a fi cel mai important scriitor contemporan sud-coreean. Opera sa, cuprinzând peste 140 de volume (poeme, proză, eseuri, autobiografii, jurnale de călătorie, traduceri) surprinde, în esenţă tare, încercările personale prin care a trecut (retragerea din viaţa socială între 1952 şi 1962, când a aparţinut unui ordin al călugărilor budişti, încarcerările şi torturile la care a fost supus în timpul dictaturilor din anii ’70-’80, tentativele de suicid), dar şi momentele de cotitură din istoria peninsulei coreene. 
Apreciat de critica de specialitate pentru talentul de a se reinventa în permanenţă din punct de vedere stilistic, Ko Un şi-a caracterizat poezia sa drept „un ecou, o curgere care se poate zdrobi de un ţărm sau care poate crea ritmuri din întuneric şi lumină”. Ko Un pendulează în scrierile sale între sensibilitatea tuşelor caracteristice caligrafiei tradiţionale coreene şi sonoritatea dramatică a dizidentului politic, a eroului antisocial ce adoptă o poziţie intransigentă faţă de încălcarea dreptului la liberă exprimare, cenzura originalităţii şi a imaginaţiei şi proliferarea idolatriei. 
Opera sa a fost tradusă în limbile engleză, franceză, germană, italiană, spaniolă, suedeză, norvegiană, chineză, japoneză, vietnameză, arabă, poloneză, rusă, cehă şi turcă. Este laureat al mai multor premii literare sud-coreene dar şi străine: Ordinul norvegian pentru merite literare (2005), Premiul suedez „Cikada” pentru literatură (2006), Premiul pentru întreaga activitate (Canada, 2008), Premiul pentru contribuţia la literatura internaţională (SUA, 2011), Premiul „Coroana de Aur” (Macedonia, 2014) ş.a. 
Printre cele mai importante volume de poezii se numără: Piankamseong (Sensibilitatea celeilalte lumi, 1960) Maninbo (Zece mii de vieţi, 30 de volume, publicate începând cu anul 1986), Baekdusan (Muntele Baekdu, 1987-1994,) Mujaesipyeon (Poeme fără titlu, 2013).

"Am adunat tot, fără să mi se fi cerut; şi toate pastilele. 
Le-am vărsat pe masă. La inspecţie, am trecut: an de 
an, aniversare de aniversare. Martor prăpăstios la încă 
un vis, prin eliminare, cine a mai rămas de învinuit? "

"Sincer de singur în camera care, desi nu goală, 
pare astfel: pentru că totul e-n ordine    Vin ore şifonate. Le mai indrepţi 
                                                       sub motiv că prost aşternute sub argintăria 
                                                       acestui mic dejun. "

"Poemele Flaviei Adam din acest volum au, în construcţia lor contrasă, minimalistă, o boare simbolică în care amprenta destinului, a unui spectacular halucinant şi a thanatosului se întretaie cu tentaţia demitizării.
Într-o lume închipuită în desen tragic, declinant, cu semnificaţii alienate şi reflexe etice dezafectate, atitudinea dominantă e una retractilă, chiar dacă, adesea, palorile traumei capătă irizările purităţii.
Melancolică şi gravă uneori, jucăuşă şi tandră alteori, vocea poetei, eufemizată, rosteşte adevăruri tulburătoare, într-o retorică a spaimei de lucrurile de fiecare zi, dedesubtul cărora adastă, insidioase, neantul, suferinta, anihilarea." Iulian Boldea

Noile traduceri semnate în acest volum de Violeta Popa, George Volceanov şi, nu în ultimul rând, Horia Gârbea rămân fidele angajamentului asumat de iniţiatorii proiectului editorial "Un Shakespeare pentru mileniul trei", propunând soluţii interpretative noi, echivalând fără inhibiţii cuvinte şi expresii (auto-)cenzurate în mai vechile versiuni şi încercând să redea textului shakespearian funcţia sa originară: aceea de text conceput pentru scenă.

Iar dacă în tragedii, personajele feminine se lasă dominate de bărbaţi şi rămân sclavele mentalităţilor patriarhale, ingeniozitatea Violei şi a Mariei, tăria de caracter şi tenacitatea Fiicei Temnicerului, onestitatea, umorul şi isteţimea doamnelor Ford şi Page, emanciparea tinerei Anne Page - tot atâtea femei care işi iau destinul în propriile mâini - demonstrează că, cel puţin în comedie, eroinele shakespeariene sunt superioare sau cel puţin egale cu cei care fac legea într-o "lume a bărbaţilor".

Recuperarea lui Hamlet cu stadiile lui succesive, "aşa cum a fost scris de Shakespeare", le oferă regizorilor români de teatru ocazia de a compara situaţiile dramatice şi indicaţiile scenice diferite, ce pot genera noi piste interpretative şi noi soluţii regizorale, care să confirme, încă o dată, perenitatea geniului shakespearian. 

Primul volum reuneşte Sonetele - în traducerea inspirată a Violetei Popa, un pas înainte în fidelitatea faţă de original şi în modernizarea discursului poetic, dar şi conservarea ambiguităţii lirice shakespeariene, care a iscat atâtea controverse peste secole - şi, nu întâmplător, comedia Furtuna, piesa care la 1623 era aşezată în fruntea integralei / deschidea integrala Shakespeare publicată într-o primă ediţie in-folio.

Transpunerea in versuri a celebrelor povesti ale lui Creanga, prostia omeneasca si fata babei si fata mosneagului, este o modalitate inedita si indrazneaaa de a aduce cat mai aproape de sufletul celor mici intamplarile si personajele satului romanesc din vremea marelui povestitor. Povestile versificate dau ritm si muzicalitate aparte peripetiilor, astfel incat, daca le citesti in anii dintai, cu siguranta iti vei aduce aminte de ele.

Ilustratiile pline de facmec ale lui Serban Andreescu sunt o motivatie in plus pentru a captiva copiii sa citeasca aceasta carte.

Opera lui Creanga este pentru mine un izvor continuu de inspiratie. Am incerecat sa pastrez si in acest volum firul epic al povestilor lui Creanga, graiul moldovenesc si expresiile populare, umorul sclipitor al povestitorului. Las deschisa in acelasi tima o portita spre copilarie si celor mari, care, citind aceasta carte, vor regasi lumea fara varsta a copilariei. (Lidia Batali)

Fragment din lucrarea "Prostia omeneasca. Fata babei si fata mosului. Povesti in versuri" de Lidia Batali

" Fata mosneagului, pe loc,
Nu sta o clipa; Bunaoara,
Cara surcele pentru foc
Si granele ducea la moara,
Bordeiu-n orice zi sclipea,
Bucatele-abureau pe masa,
Dara babornita-i spunea
Ca-i piatra grea, de moara-n casa.

Si-apoi, in sat la sezatoare,
Fata mosneagului torcea
Fus dupa fus cu-ndemanare,
Iar fata babei lenevea.

Si cand veneau noaptea acasa,
Lenesa peste parleaz sarea,
Cosu-l prindea si, mincinoasa,
C-a tors intruna, se falea. "

Șerban Foarță s-a născut pe 8 iulie 1942, la Turnu Severin. Studii (primare, gimnaziale şi liceale), între 1949 şi 1960, în oraşul natal. Studii universitare, între 1960 şi 1965, la Facultatea de Litere (secţia română-germană) a Universităţii Timişoara. Doctoratul la Universitatea Timişoara, 1978, cu o teză despre poezia lui Ion Barbu. De profesie scriitor, liber profesionist (cu mici excepţii) până în 1990. Director al Teatrului Naţional din Timişoara (1990-1991). Profesor, între 1992 şi 2005, la Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Litere, secţia Jurnalism. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din 1970). Hobby-uri: pian; pictură (cu vreo patru expoziţii la activ). Autor a peste 75 de cărţi de versuri, eseuri, proză, articlerie şi traduceri. Laureat a nu puţine premii literare (între care, cel mai prestigios, Mihai Eminescu, 2005). Fractalia, de Șerban Foarță, apare în Reeditări – psilocin, Editura frACTalia, 2016.

„Foarță e forța! Algebră de lumina lumii și numina eroto-minunii. Duhul (par)curge și în/(p)re-scrie uni/multi-versul prin Foarță, din scoarță în (cenușie) scoarță. La el totul e (cu-n-)una ce-ntruna se schimbă prin limbă, căci limba lui e multilingvă, având ritmică algoritmică și estetică cibernetică. Mulțimile Mandelbrot și (indexând, mulțimile) Julia sunt circumscrise de un poeto-robot ce pratică gloso(-eu-)lalia; infinit[ezi(maxi)mal(l)(armé)]ul alb(astru) are sublim(inal)ul in[tra(vest/)(dUcT)ib]il. Geometria și geomanția formei sale poetice reiterează fractalic până și fractalii, din care distilează mereu „& alii”, așa cum se izvodesc mereu non-euri, alterități multi-polare și pluri-monade reticulare din Fractalia(și… frACTalia): & alia, alia…” – Chris Tanasescu (MARGENTO)

Poezia lui Octavian Goga are o puternică funcție incantatorie. Patetică, duioasă, melancolică, tristă, încărcată cu accente de revoltă, creația lirică a scriitorului ardelean are un larg acces spre cititori atât prin darurile ei eufonice, deci prin marea expresivitate sonoră a unor cuvinte, cât și prin capacitatea de reprezentare a unei realități, percepută printr-o stare de suflet.
Ediția de față reproduce selectiv texte din volumele "Poezii" și "Ne cheamă pământul".

Inca de la aparitia sa, la finele lui 1937, s-au cautat explicatii, pentru impresia consistenta de noutate produsa de ciclul Tara fetelor, in cutezanta poetei debutante de a concilia marturia unei senzualitati feminine explozive cu pastrarea candorilor adolescentine. Remarca era indreptatita, numai ca lipsea identificarea factorului coagulant, capabil sa asigure combustia coerenta necesara pentru a transmite intacta tensiunea experientelor traite de autoarea versurilor, astfel incat navala senzatiilor sa treaca prin filtrul durabilei cristalizari artistice. Dincolo de impresia de cuceritoare sinceritate lasata cititorului, chemat sa ia act de metamorfozele launtrice sub efectul unei iubiri ravasitoare, capata consistenta starea de spirit propice eliberarii fiintei din capcanele prejudecatilor. Ceea ce la inceput poate fi receptat doar ca risipa de gesturi indraznete, izvorite din propriile revelatii ale trupului prada unor fiori tulburatori, nestiuti din vreme, dezvaluie, in timp ce probele se acumuleaza, o pornire mai radicala spre fronda vestitoare de limpeziri ale constiintei in context uman si istoric.

O carte pentru copii si pentru parintii lor, o carte pentru adultii fara copii sau pentru copiii fara parinti, o carte pentru cei care cred in iubirea predestinata, dar si pentru cei care cred in joc si aventura, o carte pentru indrazneti, dar si pentru timizi - “Povestea a doi pui de tigru numiti Ninigra si Aligru – si alte poezii” - iata o fermecatoare creatie a Ninei Cassian.

Volumul, prezentat intr-o grafica splendida, te tine captiv in povestea superba a tigrisorilor inventivi si sentimentali, care infrunta neprevazutul si disperarea, care iubesc si traiesc intr-un continuu suspans, intr-o continua cautare, intr-o lume plina de elemente fantastice, exotice, surprinzatoare. 

In afara de povestea tigrisorilor, cartea mai cuprinde cateva poezii celebre ale Ninei Cassian: “Eu si tata”, “Printul Miorlau”, “Domnisoara de smantana”, “In Tara lui Mura-n gura”, “Cea mai crunta dintre fiare”, “Lizuca uituca”. 

Versificatia frapant de limpede, precum si imaginile sau expresiile ingenioase, incarcate de simboluri care nu complica mesajul – ci dimpotriva, il relaxeaza - fac din lectura “Povestii a doi pui de tigru…” o adiere care sterge lacrimi, care smulge zambet, care aduce speranta. O carte pentru copiii nostri si pentru copiii care am fost candva. 

Cuprins - Povestea a doi pui de tigru numiti Ninigra si Aligru si alte poezii

I. Povestea a doi pui de tigru numiti Ninigra si Aligru
II. Iarmarocul fatal
III. In ghearele disperarii
IV. Mlastina si urmarile ei
V. Culuarea salvatoare
VI. Curajul atitudinii
VII. Capcana
VIII. Pestera vrajita
IX. Prizoniegra
X. Cele patru litere
XI. Lunga regasire
Epilog