Poezie & Teatru

Cu o prefață de Paolo Orvieto

Traducere și aparat critic de Smaranda Bratu Elian

„Creația lui Lorenzo de’ Medici, extrem de diversă, mergând de la cântece obscene de carnaval la imnuri religioase, de la satire suculente la poeme înalt filozofice, este imaginea vie a excepționalei varietăți a liricii Renașterii. Caracteristica ei unificatoare este folosirea măiastră a limbii italiene și impunerea ei ca politică culturală de stat într-un moment în care ea risca să fie marginalizată de limba latină. La aceasta se adaugă prozodia meșteșugită, ce preia tradiția feluritelor genuri lirice toscane înnoind-o și desăvârșind-o. Volumul de față a încercat să cuprindă cât mai mult din surprinzătoarea varietate a poeziilor și ritmurilor laurențiene și, de asemeni, să redea verva și hazul unora, meditația profundă a altora, care îl pot vrăji și astăzi pe cititor; se adaugă aici meritul oricărui text de valoare venit din trecut, acela de a ne confrunta cu o lume diferită: căci la Lorenzo iubirea este altfel privită și înfățișată, divertismentul este altfel perceput și orchestrat, ideologia înseamnă o altfel de împletire între politică și filozofie. Iar lucrul acesta, cred, ne poate pune pe gânduri.“ — SMARANDA BRATU ELIAN

Daca in Postpartum Felicia Simion ne arata fata depresiei postnatale, atent revizuita intr-un text nonfictional fragmentar care functioneaza luminos si pe alocuri poetic, in Nu inchide geamul adopta un ton expresiv si jucaus, lasand un testament al dezvaluirii personale. Imbina desenele si replicile fiicei sale cu versurile (auto)descoperirii: de la mama la artista, de la lupta pentru acceptare la necesitatea unei identitati in afara normelor rigide, uneori concentrate in medii de nisa, intelectualizate. (Ramona BOLDIZSAR)

În vise suntem doar frumusețe este cronica unei lumi intermediare, de dimensiunea unei catastrofe trăite intim, la limita dintre corporal și oniric. Cu o pulsație constantă, aproape cardiacă, oscilând între traumă și tandrețe, discursul liric este profund personal și discret politizat, construit sub forma unui montaj alternat – scene scurte și intense, urmate de cadre lungi, contemplative. În centrul acestui univers poetic gravitează teme precum memoria, corpul, maternitatea și moartea, de unde și satisfacția unei lecturi intense și introspective. Daniela Davidoff se remarcă printr-un soi de autentică solitudine stilistică; poezia ei devine extensia unui simptom comun, articulat într-o voce care reformulează fragilitatea umană într-un registru profund personal. - Elena Katamira

Prefață de Ion Bogdan Lefter

Cântecele poetului Mircea Florian, așadar. Același cu muzicianul și artistul polivalent. Versurile „cantautorului”. Conform mărturisilor smulse de către prefațatorul său, toate textele din sumar sunt într-adevăr „lyrycs”, scrise pentru compozițiile proprii și performate muzical, din partea a doua a anilor '60 și până azi, iar ordinea din carte, evident necronologică (de vreme ce piesele țin de tinerețe cele mai cunoscute apar abia în jumătatea secundă a culegerii, una chiar în poziție antepenultimă), subiectivă, intuitivă. - Ion Bogdan Lefter 

Ai neamului român sfinţi mucenici!
Voi aţi căḑut! — Idea se înalţă! (GHIȚĂ POPP)

Conflictul fundamental pe care piesa îl reliefează, cu tensiunea dramatică cuvenită, era menit să resusciteze la nivelul sfârșitului de secol XIX o nouă atitudine luptătoare, ale cărei rădăcini mergeau în timp până la răzmirița pusă la cale de acest brav și neînfricat produs al Munților Apuseni, anticipând lupta de mai târziu a lui Avram Iancu. Imaginea de martir a curajosului luptător, cu sfârșit atât de tragic și de înălțător, reprezintă un fel de merinde sfântă, un viaticum transformat într-un simbol esențial al luptei românilor pentru drepturi, prin readucerea în actualitate a cauzei pentru care el și-a dat viața de martir. Implicarea activă, curajoasă și fără compromisuri, era mesajul nobil al piesei, pe care ea îl transmitea luptătorilor politici ai vremii, chemați să redescopere o dimensiune sublimă, de un tragism copleșitor, identificată în acțiunea lui Horia și a tovarășilor săi, Cloșca și Crișan, care și-au asumat lupta, chiar dacă aceasta presupunea riscul suprem. În orizontul eforturilor politice pentru dreptatea socială și națională ale elitelor românești conduse de PNR, drama Horia a lui Ghiță Popp înscrie una dintre cele mai importante reacții publice vizavi de moștenirea testamentară pe care marele martir de la 1784 a lăsat-o postumității. (MIRCEA POPA)

Fragment din poemul Deschide pumnul!

„Poezia, o armă peste contraste,
un atac peste lipsa de înțelegere,
se strânge-n sâmbure – care-i pe dinafară.

Descruntă-te, pumnul deschide-l,
lasă poezia, cel mai liber lucru din lume,
să lumineze, chiar îndoindu-se,
chiar ezitând.”

Ilustrații: Emilia Persu 

GRETE TARTLER (TĂBĂRAȘI). Scriitoare, traducătoare, orientalistă, s-a născut în 23 noiembrie 1948, la București. După căsătorie a purtat numele Tăbărași. A absolvit Universitatea din București, Limbi romanice, clasice și orientale (arabă–engleză) și Conservatorul de Muzică „Ciprian Porumbescu”, secția instrumentală. A obținut Doctoratul în Filosofie, în 1995, cu o teză despre tema însingurării în evul mediu islamic, publicată în 2006, cu titlul Înțeleptul singuratic. A lucrat ca profesor (Universitatea din București, SNSPA și Universitatea Națională de Muzică), redactor la revista de limbă germană Neue Literatur și diplomat. Deține premii ale Uniunii Scriitorilor, Academiei Române ș.a., cel mai recent fiind Premiul Național de Poezie „Mihai Eminescu” – Opera Omnia, Botoșani, 2024. După debutul editorial (Apa Vie, 1970), a publicat volume de versuri, eseuri și critică literară (cel mai recent, Voci feminine de redescoperit, 2023), literatură pentru copii (cel mai recent, antologia Lucruri de ținut minte și alte poezii, 2018) și proză (cel mai recent, Povestiri din Orient, 2024). A publicat, de asemenea, studii de orientalistică și muzicologie în reviste de specialitate și volume colective. A tradus numeroși autori din și în germană, ca și din arabă clasică și persană, engleză, franceză, italiană, spaniolă, greacă, daneză. A publicat antologii multilingve de poezie (mai recent, Poezie și știință). Propriile ei scrieri au fost traduse și publicate în engleză, germană, suedeză și alte limbi europene. A conferențiat pe teme legate de poezie și interculturalitate în România, Austria, Germania, Belgia, Olanda, Spania, Italia, Danemarca, Suedia, Grecia, Turcia, Emiratele Arabe. De asemenea, a participat la numeroase festivaluri de literatură.

Cuprins:

• rezumat
• cinci scrisori despre utilizarea corecta a vietii
• Scrisoarea I
• Scrisoarea II
• Scrisoarea III
• Scrisoarea IV
• Scrisoarea V
• gloria gloria
• nimic complicat
• Gata,
• exact asa
• ce primavara frumoasa!
• MO,
• Poemul de dragoste al lui George Dan Coman pentru Serena Jameka Williams
• playlist
• somnul de frumusete
• gloria gloria
• dragostea. doua secvente
• autoportret
• I.S. Labirint
• cerere si oferta:
• elegie
• Cip-cirip
• lipsa de greutate a lumii
• tot mai departe, in larg
• magnolia
• casa memoriala
• text motivational
• hinta-palinta
• frumusetea
• ComanDanTe

Romeo si Julieta, probabil cea mai populara poveste de dragoste din istoria lumii, scrisa in anul 1594 este o tragedie in cinci acte, care are la baza o poveste reala, petrecuta in secolul al XIV-lea.

Cele doua familii importante ale Veronei erau Capulet si Montague. Neintelegerile dintre cele doua familii erau atat de mari si durau de atat de mult timp, incat nu era posibil ca un servitor al casei Capulet sa se intalneasca cu un servitor al casei Montague, fara ca din aceasta sa iasa o cearta.  

William Shakespeare (1564-1616), dramaturg si poet englez, este unul dintre numele cele mai importante al literaturii universale. Actor, apoi proprietar asociat al teatrului Globe, Shakespeare a devenit celebru in epoca prin piesele sale si s-a retras in plina glorie, la Stratford-upon-Avon, orasul sau natal.

Iată o carte interogativ evocatoare despre durere. Abia dacă îi bănuim cauzele: dispariția unor ființe dragi, evocarea unor momente tragice din istorie, vag sugerate, asocierea cu destinul unor poeți și artiști care au explorat la rândul lor durerea, sau reconstituirea timpului personal, cu momentele de candoare și de pierderi din trecutul ireversibil etc. Totul constituind un recviem tandru-sfâșietor, cu permanente incursiuni interogative spre resursele și limitele poemului, somat să caute „mai adânc decât sub piele și în oase” și să scoată la suprafață această durere repetitivă. Misiunea i se pare poetei aproape imposibilă, fiindcă „rana niciodată nu e rostită”. Probabil întrucât poemul nu rămâne decât o infimă parte din emoția întreagă, conținutul mai sărac al acestei interiorități, vizibil doar atunci când emoția și sensibilitatea devin debordante. - Dinu Flămând

Poezia lui Tudor Voicu are parfumul de nișă al igrasiei, cu subtile nuanțe de iubire ratată și un strop de autoironie. Autorul își semnează rugăciunile fără să le creadă, dar le trimite către o divinitate sau o lume în care, poate, încă e loc pentru cei vii. Cu ADN din Charles Bukowski, Tudor Voicu scrie cu sinceritate tăioasă și umor amar, dar, chiar dacă hainele sunt zdrențuite,
adevărurile sunt înalte! - Ștefania COȘOVEI

Imaginile memoriei, imaginile (auto)biografiei și imaginile interioare sunt traduse, în cheie de truver postmodern, în imagini poetice din care apar dărâmături existențiale de azi pe mâine surprinse de un aparat de fotografiat singurătăți și eșecuri! Tudor Voicu (re)scrie, astfel, neliniști cu flori de gheață. - Dan Mircea CIPARIU

Tudor Voicu este Poet. El transformă resturile lumii în Poezie, banalul în metaforă, detaliul în viziune. Cu sensibilitate și umor, autorul construiește o metafizică proprie și un stil personal prin care se salvează magistral din deșertul de grafomanie și veleitarism care e poezia română contemporană. Citiți-l! - Adrian SUCIU

La intersectia dintre fascinatie si exasperare, criticii l-au tratat pe Hamlet cu pasiunea si uneori cu vehementa de care el insusi da dovada in piesa. Pentru romantici, Hamlet este un suflet delicat, poet al fiintei chemat spre o actiune pe care nu poate sa o implineasca (Goethe), geniu contemplativ, print al filozofilor (Schlegel, Hazlitt, Hugo), un Prometeu al ezitarii si al interiorizarii (Hugo) - simtiti crescendo-ul. Ideea unui "geniu intelectual", purtata in secolul XX de marele critic al tragediei shakespeariene A. C. Bradley, rasuna pana la Harold Bloom, care vorbeste despre "geniul constiintei occidentale". - Adrian Papahagi 

Autori: Viviana Pantazică, Delia Calancia, Gabriel Cărtărescu, Dragoș-Mihai Stoica, Teodora Leon, Darius Munteanu, Adriana-Elena Georgescu, Horia Petrean, Vlad Iordache-Grigore, Karina Săbădean, Matei Someșan

Ilustrații de Delia Calancia

De mulți ani, n-aș ști câți anume, pe lângă cursurile de scriere creativă pe care le țineam pentru copii, a apărut grupul Liternauții. Ce era diferit? Tinerii cu care lucram deveneau tot mai surprinzători în literatura lor, așa că era nevoie de altfel de îndrumare. Liternauții nu e un cenaclu literar în care vii, te înscrii la lectură, citești și apoi ești discutat de cei prezenți. Se întâmplă și o parte din lucrurile acestea, dar mult mai important, cred eu, e partea de curs de poezie. La fiecare întâlnire, noi vorbim despre un poet, citim poezie, încercăm s-o situăm într-un cadru mai larg, să o înțelegem. Facem școală, prin urmare, dar altfel de școală. Tinerii scriitori pe care i-am invitat să facă parte din grup au ajuns atât de buni, de multe ori mă intimidează pur și simplu. N-am nicio îndoială că despre fiecare se va vorbi în literatura noastră. Au o mare forță, au talent, scriu despre dragoste, dar și despre corporatism, despre moarte, dar și despre inteligență artificială, despre ipocrizie, dar și despre proteste civice. Ce-i face diferiți de alți poeți tineri? Că știu cât de multe și de uimitoare chipuri are poezia. Ioana Nicolaie

DOSAR Rosario Castellanos (1925-1974), cuprinzând poezie în traducerea Ligiei Keșișian și a Liviei Ștefan, eseul Ideologie și literatură, în traducerea Melaniei Stancu și două texte despre R. Castellanos, semnate Emma Garman și Ligia Keșișian.

12 POEȚI MEXICANI: Julio Trujillo (în traducerea lui Marin Mălaicu-Hondrari), Juana Adcock (traducere de Monica Manolachi), Alejandro Tarrab (traducere de Gabriela Toma), Mijail Lamas (traducere de Irina-Roxana Georgescu), Rocío Cerón (traducere de Silvia Dumitrache), Isabel Zapata (traducere de Simona Sigartău), Alí Calderón (traducere de Irina-Marina Borțoi), Xél-Ha López Méndez (traducere de Ioana Vintilă), Natalia Toledo (traducere de Alina Cantacuzino), Rogelio Guedea (traducere de Marian Mihai), Dolores Dorantes (traducere de Monica Stoica) și Mario Bojórquez (traducere de Claudiu Komartin)

ATLAS DE POEZIE MONDIALĂ: Pierre de Ronsard (traducere de Gheorghe Pașcalău), Elena Ștefoi, Sándor Márai (traducere de Andrei Dósa), Annie Bentoiu (traducere de Ana-Maria Lupașcu), Andra Rotaru, Radu Nițescu, Kenji Miyazawa (traducere de Martin Kumamoto), Gloria Anzaldúa (traducere de Gabriela Ilie), Victor P.G. Drăghici, Alexandru Funieru, Bob Kaufman (traducere de Alberto Păduraru), Vi Khi Nao (traducere de Andreea Roxana Ghiță), Robert Gabriel Elekes, Raluca Boantă

CRONICĂ DE CARTE: Grațiela Benga despre Medusa de Rita Chirian, Nicolae Coande despre Celălalt fel de a privi lumea de Octavian Soviany, Ramona Hărșan despre Bolyai la Timișoara. O epopee onirică de Caius Dobrescu, Octavian Plăiașu despre Ultima familie tradițională de Andrei Dósa, Emanuel Lupașcu despre æs alienum de Mihók Tamás, Daniela Luca despre Fată întâlnește instituție de Ioana Iuna Șerban.

NOTE: Gheorghe Pașcalău, Cele trei platonisme ale lui Pierre de Ronsard

ARTĂ: Diana Marincu, „În aerul tremurător”. O expoziție despre emoție, utopie, respirație și durere

FILM: Irina-Roxana Georgescu despre Zona de interes (în regia lui Jonathan Glazer)

PREZENȚE. Poeți români în traduceri străine recente: Nichita Stănescu, Ana Blandiana, Constantin Acosmei, Moni Stănilă, Radu Vancu, Alexandru Vakulovski, Cosmin Perța

Boomer estet & hipster non grata, rebel fără cauză & Hamlet în pustiu, candid în sentință & bestial în predicat, Coande rămîne imposibil de clasat într-o modă a literaturii: nu pentru că îi repugnă moda actuală, ci pentru că poezia sa e o modă în sine. Darius Brașov

Asemenea lui Max Stirner, eul liric al lui Coande poate să spună: „Eu sînt propria mea specie, sînt fără normă, fără lege, fără model.” Ștefan Bolea

Cele douăsprezece volume și două antologii publicate din 1995 pînă azi fac din Nicolae Coande unul dintre poeții români de primă linie din postcomunism. Dublat de un excelent eseist și critic de poezie (deși nu a ținut să-și facă un titlu de glorie din asta), Coande este, alături de numai cîțiva congeneri, unul dintre cei care au rămas la un nivel foarte înalt, de la debutul cu În margine pînă la Noul interzis. De o admirabilă coerență cu sine, scriitura lui este deja marcă înregistrată, iar faptul că și-a păstrat independența, ținîndu-se departe de coterii și de jocurile istovitoare de putere ale „lumii literare” e pentru mine o garanție că, dincolo de marile calități ale literaturii pe care o scrie, Coande se numără printre cei mai îndărătnici și mai asumați poeți ai acestor vremuri haotice. Claudiu Komartin

Prima ediție a volumului cobalt a apărut la Casa de Editură Max Blecher în mai 2013. În anii următori, cartea a fost publicată în bulgară (кобалт, Издателство за поезия ДА, Sofia, 2017, în traducerea Lorei Nenkovska) și polonă (kobalt, Biuro Literackie, Kołobrzeg, 2022, în traducerea lui Jakub Kornhauser), iar ciclul Poem pentru cei de pe urmă a apărut în limba sârbă ca parte a dipticului Vrpce potaman za balu mesa, Treći Trg, Belgrad, 2015, în traducerea Ljubinkăi Stankov Perinac. Reluat mai întâi în antologia Maeștrii unei arte muribunde. Poeme alese 2010-2017 (Editura Cartier, Chișinău, 2017, 2018), cobalt iese în primăvara anului 2025 într-o nouă ediție, la care a fost adăugat poemul în proză Piolet.

„Poe nu e un scriitor american tipic; uneori el se detaşează nu doar de literatura americană a timpului său, ci şi de literatura engleză a timpului său şi de cea care a urmat. El este un european care a cunoscut Europa doar în imaginaţie. Te duce într-o lume diferită de cea a oricărui alt poet. Şi are integritatea de a nu încerca să scrie despre nimic în afara propriei sale lumi sau de a face ceva ce alţi poeţi au făcut deja. Deşi conţinutul poeziilor sale nu este de natură intelectuală, atitudinea sa faţă de poezie a fost extrem de intelectuală. Poezia sa este originală. Adică viziunea sa asupra vieţii, deşi limitată, era particulară şi coerentă, iar idiomul său inconfundabil. Poezia sa este semnificativă: ea transformă mişcarea romantică şi prevesteşte o fază ulterioară a acesteia. Poe alege să apară nu ca un om inspirat, ci ca un meşteşugar.“ (T.S. Eliot)

„Poezia lui Poe e o poezie a visului, a nopţii, a morţii.“ (Charles Baudelaire)

„Aşa cum în arta poeziei aduce un sentiment viu al formei, o minte analitică, din impulsul lăuntric de a construi structura versului pe legi poetice la fel de exacte ca acelea care guvernează mişcarea planetelor, în critica literară, Poe insuflă un spirit novator bazat «exclusiv pe regulile cele mai pure ale Artei», reînnodând firele tradiţiei aristotelice. Prin interesul faţă de problemele compoziţiei şi ale expresiei literare, faţă de muzicalitatea, valoarea sugestivă şi caracterul indefinit ale poeziei, Poe anunţă simbolismul, prima mişcare postromantică de anvergură. Idealul «poeziei pure», descins din «cea mai înaltă ordine a intelectului imaginativ», va deveni imperativul central al noii doctrine estetice, iar Poe - necontestatul ei precursor.“ (Liviu Cotrău)

Edgar ALLAN POE (1809-1849) este unul dintre cei mai apreciaţi scriitori americani ai secolului al XIX-lea. Şi-a început cariera literară ca poet şi a publicat mai multe volume de poezii. Singurul său roman finalizat, Povestea lui Arthur Gordon Pym, a apărut în 1838 (Polirom, 2013), fiind urmat de câteva volume de povestiri ce i-au adus faima de „părinte al prozei poliţiste” şi de „precursor al romanului SF şi horror”. Romanele şi povestirile sale au fost publicate la Editura Polirom grupate în următoarele volume: Masca Morţii Roşii şi alte povestiri (2003, 2012), Misterul lui Marie Rogęt şi alte povestiri (2005, 2008), Călătorii imaginare (2008), Cărăbuşul de aur şi alte povestiri (2011), Prăbuşirea Casei Usher şi alte povestiri (2018) şi Pisica neagră şi alte povestiri de groază (2019, 2022).

Poezia din această antologie vine dintr-un spațiu al vulnerabilității conștiente și al insurgenței afective. Sinceritatea nu are nevoie de convenții, nu cere voie și nu face reverențe, nu se explică, nu vrea să convingă, ci expune, revendică, întreabă. Denunță verdictul invizibilizării, subminează așteptările normative cu o sinceritate deconcertantă și cu expectativa unei schimbări necesare. Într-o societate în care discursul public e încă traversat de frică și rușine, aceste poeme nu idealizează, nu cosmetizează – , dar tocmai prin această luciditate devin spații de reflecție, de solidaritate, de apartenență și de refugiu. Fiecare poem e un act de rezistență, o formă de a construi adăposturi într-o lume care încă pedepsește alteritatea, e o fisură prin care se vede realitatea în tot ce are ea mai nedrept, dar și mai intens. Citind, înțelegi că nu e vorba doar despre identități queer, ci și despre dreptul oricărui om de a fi întreg, de a fi văzut.

Departe de clișeul generației deconectate, vocile de aici sunt profund ancorate în realitate – socială, afectivă, politică. Ele articulează o contranarațiune în care marginalitatea nu mai e periferie, ci devine spațiu atent luminat și aerisit. Antologia aceasta este o arhivă emoțional-politică a prezentului –  un manifest al unei deveniri colective, o cartografiere poetică a acceptării de sine și a solidarității. Într-un climat care încearcă adesea să reducă alteritatea la tăcere, poezia queer devine un gest de memorie și de afirmare. Această antologie e, în același timp, o formă de documentare și o formă de revoltă. Aici, poezia nu cere voie, ci își face loc. Cu vulnerabilitate, cu zvâc, cu luciditate.

Ligia Keșișian

Zi de zi ne supunem unor cutume normative care să simpatizeze și să (ne) re(a)ducă la un soi de default settings patriarhale. Riscăm să ne pierdem identitatea, să ne complacem în frica de expunere și în evitarea unui awkardness social. Din blândețe și bunătate, din frica de a nu-l deranja pe celălalt. Am admirat mereu poezia queer pentru că spune lucrurilor pe nume, că e fie blândă, fie tăioasă, fie aduce în față noi moduri de reprezentare, de limbaj care să încurajeze înțelegerea, empatia, nuațele care ne aduc mai aproape unii de ceilalți. Fiecare voce din acest volum are propria-i poveste. Avem deci o hartă, un puzzle la care fiecare contribuie cu resursele interioare – furie, indignare, gingășie; ca să aflăm, la finalul zilei, că suntem oameni. Aici, poezia cântă tehnic printre platani ne încurajează să fim noi înșine, să ne punem cu toții voalul performativ în felul nostru specific, să ne bucurăm de tandrețe și glitter. „Ce este x pentru mine / două brațe deschise care încă / mai caută blândețea.“ – aici e cheia volumului pe care urmează să-l deschidem împreună și să cuprindem fiecare poem ca-ntr-o îmbrățișare.

Alex Higyed

Nu știu cum va arăta poezia viitorului, cu atât mai puțin geekșii de peste o jumătate de secol sau de peste un secol. Care vor fi deliciile de nișă? Poate Insula iubirii va deveni un soi de Squid games sau poate chiar „iubirea” va avea alte înțelesuri, cum am văzut că tinde să aibă de la secol la secol și de la zonă culturală la zonă culturală.

Poate că jocurile video vor deveni de-a dreptul realități virtuale și poate că unii vor alege să trăiască exclusiv acolo. Poate că cinemaul va fi făcut de AI și fiecare om își va putea face filmele lui pentru el și prietenii lui. Poate că manga și anime vor rămâne niște relicve culturale ca stampele japoneze, iar universurile derivate din ele vor avea o cu totul altă formă și viață. Un lucru știu însă sigur: va exista poezie. Poate nu în această formă, însă poezia bună, chiar dacă își schimbă forma, tinde să își păstreze sensul și esența un timp destul de îndelungat.

Așa că, da, sunt convins că și peste o sută de ani textele din această antologie vor putea fi gustate de publicul viitorului, pentru că sunt aici 32 dintre cele mai expresive și mai intense voci poetice ale momentului. Și ele vor sta mărturie poetică și antropologică pentru acest moment din „trecut”.

Cosmin Perța

„NU dezbatem marile tematici ale universului”, zice Andrei Zbîrnea în cuvântul lui înainte, majusculându-și negația. Poate că nu (deși adevărul e că eu cred contrariul); dar cert e că ce se dezbat aici sunt marile teme ale umanului.

Antologia asta fermecătoare, lipsită de temă, de concept, de ambiții ideologice de orice fel, e de fapt diversă ca poezia însăși. De la Insula Iubirii la Rilke, de la espresso la Chat GPT, de la finala cu Liverpool la stimulare magnetică transcranială, nimic din ce au atins vreodată creierul & inima umane nu lipsește din paginile ei.

E așa de reconfortant că astfel de antologii sunt încă posibilă. Ele (rare) demonstrează ceva esențial: că poezia însăși e încă posibilă.

Radu Vancu

Deși către tine, cel de peste 2 000 de ani, poate părea un subtitlu/mesaj utopic, Antologeek vorbește despre serile noastre din 2024, în singurătate sau în familie, cu bolul de popcorn, pe Netflix sau cu un podcast în căști despre ultimele evoluții ale conflictelor la nivel global.

Cum zicea comediantul Teo într-un număr de stand-up, trebuie să ne gândim la arheologii viitorului în momentul final al existenței noastre. Când lăsăm ceva în urmă, de exemplu această antologie, mimica noastră nu-atât-de-serioasă sau un text cu fruntea descrețită în care NU dezbatem marile tematici ale universului ar putea să-i amuze pe arheologii de peste 2 000 de ani. Asta dacă va mai exista această meserie în nomenclatorul profesiilor de atunci. Sigur că aceștia vor avea teorii controversate care să izoleze definiția Inteligenței Artificiale din 2024 și că ne vor spune deschis cine cred că sunt Bianca, Alin, Marius și Ioana (voi aflați înaintea lor din cartea asta). Totuși, numele Antologeek va plăcea tuturor, la unison.

E singura mea certitudine pentru peste 2 000 de ani referitor la această plachetă. Revenind în laboratorul Antologeek, țin să menționez că a fost o experiență pe repede înainte, cu sufletul la gură, o iubire de-o vară, care a debutat în mai de la propunerea Cristinei Munteanu, susținătoarea #1 a proiectului. Am trecut de la brainstorming la ideea de tematică venită de la Bogdan-Alexandru Petcu (subculturi și culturi pop în poezia contemporană românească), iar apoi am primit și numele Antologeek de la Alexandru-Codruț Ivașcu. A urmat heirupul de câteva zile de a contacta cei treizeci și doi de autori, urmat de religiozitatea unora de a respecta termenul-limită și de prelungiri de deadline motivate de vacanțe de vară și concedii. Nume noi au fost adăugate pentru a completa puzzle-ul lipsă la început de august.

Toate aceste ramuri ale Antologeek, nu neapărat într-o succesiune cronologică, sunt de vină pentru produsul finit, care se vrea doar primul din universul poetic Arcane, care se naște cu ocazia asta. Sunt recunoscător tuturor celor care au făcut Antologeek posibil.

Îi doresc să-și găsească mulți cititori curioși, inteligenți și cu simțul umorului dezvoltat!

Andrei Zbîrnea

Volumul Teatru, de ION LUCA CARAGIALE, face parte din colectia de Bibliografie scolara recomandata, coordonata de prof. MARIANA BADEA. Utila pentru cunoasterea principalelor opere literare studiate la scoala, colectia se remarca printr-o atenta ingrijire a textului, astfel incat copiii carora li se adreseaza aceste titluri sa beneficieze de o experienta a lecturii folositoare, menita sa accentueze aplecarea spre literatura romana si scriitorii care au marcat diversele perioade si curente.

Dramaturg, nuvelist, pamfletar, poet, director de teatru, comentator politic si ziarist, ION LUCA CARAGIALE (1852-1912) a lasat literaturii romane o opera complexa si originala, fiind considerat de criticul George Calinescu drept cel mai mare dramaturg roman si unul dintre cei mai importanti scriitori ai literaturii nationale. Opera sa cuprinde opt comedii si o drama, Caragiale fiind considerat nu numai intemeietorul teatrului comic din Romania, ci si unul dintre principalii fondatori ai teatrului national. Scrierile sale, in special comediile, sunt exemple excelente ale realismului critic romanesc. Fie ca vorbim despre piese de teatru, momente sau schite, Caragiale a demonstrat un exceptional apetit pentru satira, ridiculizand cu fler si cu umor societatea romaneasca de la sfarsitul secolului al XIX-lea si inceputul secolului XX. Volumul sau de Teatru, cu o prefata semnata de Titu Maiorescu, a aparut in 1890.