Poezie

„Cînd își refuză instrumentarul lucid și aseptic al psihoterapeutului, întorcîndu-se asupra sinelui cu blîndețea tatălui și înțelepciunea călătorului încercat, Mihai Manole este poet. Iar cînd explorează, ba precaut, ba dezinvolt, orizonturile expresivității lingvistice, pășind ba elegant, ba stînjenit, dincolo de ele, Mihai Manole scrie poezie. „Utopia mea”, poemul de respirație mazilesciană din startul „părții sănătoase” a cărții, oferă o fereastră grăitoare înspre laboratorul poetic al lui Mihai. Dureros- conștient de insinuarea ireversibilă a tehnologiilor digitale în viețile noastre, Mihai lansează o capsulă a timpului care mă face să cred că duioșia și blîndețea vor supraviețui oricărei patologii, inclusiv aceleia tehnologice.” Sorin Despot

„O lume în care „inventarul de linii-cicatrice [e] singurul semn că am fost”. În care „partea rănită” capătă, în sfîrșit, dreptul de a vorbi. Asta e lumea care se constituie din paginile cărții lui Mihai Manole, de la prima pînă la ultima. Ioan Es. Pop (care e unul dintre spiritele tutelare ale acestei admirabile cărți de debut) spune undeva că poezia e istoria celor învinși. La Mihai Manole, poezia e istoria „părții rănite”, care „toată viaţa [așteaptă] să se întîmple ceva rău”. Puține cărți de debut atît de edificate despre natura & ubicuitatea răului am citit. Și puține atît de convinse că poezia e suma rănilor noastre – și că însuși faptul că putem vorbi despre răni (cu oroare & tandrețe) ne face mai puternici decît răul care le-a produs.” Radu Vancu

„Contemplând, fără să aștepte nicio revelație, ghemul libidinal, micile acte ratate și avalanșa de discursuri culturale care ne definesc, poemele lui Andrei Petrea explorează un univers al post- emoției, dedramatizat, aparent epuizat, într-o formulă profund personală și atașantă. Nu holier than thou, ci as sad and confused as you.” Dan Țăranu

Născut în 19 octombrie 1957, loc. Sîngătin, jud. Sibiu. Absolvent în 1980 al Facultății de Filologie, secția română-franceză, din cadrul Universității „Babeș-Bolyai” din Cluj-Napoca și doctor în filologie în 1998 al aceleiași universități. În anii studenției, redactor al revistei Echinox. În deceniul nouă, a fost profesor de limba și literatura română la diferite școli și licee din Piatra Neamț, Agnita, Cisnădie și Sibiu, iar din 1990, redactor-șef al revistei Euphorion, fondată de Uniunea Scriitorilor din România în 1990 la Sibiu și profesor de literatură comparată la Facultatea de Litere și Arte a Universității „Lucian Blaga”. Debut absolut cu poezie în revista Transilvania (1976) și editorial cu volumul de versuri Seară adolescentină (Ed. Albatros, 1982), distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor din România. Alte volume publicate: Secolul sfîrșește într-o duminică, Ed. Cartea Românească, 1991, Noaptea din zi, Biblioteca Euphorion, 1994, Radiografiile timpului (antologie de autor), Ed. Axa, 1998, Antologia poeziei românești de la origini pînă azi (împreună cu Ioan Radu Văcărescu), Ed. Paralela 45, 1998, Poetica temporalității. Eseu asupra poeziei românești, Ed. Dacia, 2000, Vara de fosfor (antologie de autor), Ed. Dacia, 2002, Viața și opiniile profesorului Mouse, Ed. Limes, 2004, Developări în perspectivă. Generația poetică ‘80 în portrete critice, Ed. Cartea Românească, 2004, Clipe fosforescente (antologie de autor; prefață de Al. Cistelecan), Ed. Limes, 2007, Orașul și literatura (coordonator; prefață de Paul Cornea), Ed. Art, 2008, Arta comparației. Articole, eseuri și studii de literatură română și comparată, Ed. Limes, 2009. Scene din orașul-vitraliu/ Scenes of the Stained-Glass City (volum bilingv de poezie; traduceri în lb. engleză și prefață de Ștefan Stoenescu), Ed. Vinea, 2010, Noi developări în perspectivă, Ed. Limes, 2010, Noua poezie nouă. Antologie de poezie română postmodernă, Ed. Limes, 2011, Dintr-o îndepărtată lumină/ D’une lointaine lumière (volum bilingv de poezie; traduceri în lb. franceză de Miron Kiropol și Un cuvînt înainte de Ion Pop), Ed. Limes, 2012, Bilingvismul creator. Studii de literatură comparată despre scriitori de expresie română și franceză, Ed. Limes, 2013, Mușuroiul de lumină (antologie de autor), Ed. Tracus Arte, 2016, Ars orphica (antologie tematică de poezie), Ed. Limes, 2017, Respirația subacvatică (antologie de „poeme seriale”; Cuvînt însoțitor de Ioan Holban), Ed. Junimea, 2020, Scene din orașul-vitraliu/ Szenen aus der Kirchenfenster-Stadt, Ed. Armanis, 2021 (volum bilingv de poezie; traduceri în lb. germană de Beatrice Ungar și Cuvînt însoțitor de Joachim Wittstock), Avatarurile lui Orfeu, Ed. Univers, 2021, Colocviale. Interviuri, anchete, conferințe, Ed. Limes, 2022, Tintengeruch. Gedichte (traduceri în limba germană de Christian W. Schenk), Ed. Dionysos/ Germania, 2023, Opera poetică, Ed. Rocart, 2023 (prefață de Ion Bogdan Lefter). Traduceri din poezia lui au apărut în reviste și antologii din Belgia, Franța, Germania, Italia, Polonia, Spania și SUA. Membru al Uniunii Scriitorilor din România (din ianuarie 1990) și al Asociației de Literatură Generală și Comparată din România.

O antologie cuprinzatoare din poezia de un umor absurd a lui Edward Lear, poate cel mai indragit poet si desenator din cultura engleza de secol al XIX-lea. Versiunea in limba romana este un exercitiu poetic in sine gratie fortei si imaginatiei lui Constantin Abaluta si eruditiei lui Stefan Stoenescu.

Parcurgand rimele si desenele fara noima ale lui Edward Lear (1812-1888), ne pomenim antrenati pe nesimtite intr-o lume stranie prin situatiile ei derizorii, in care nedumerirea se impleteste la tot pasul cu amuzamentul.

Nascut in acelasi an cu Dickens si cu Browning, ceilalti mari maestri ai humorului grotesc din literatura victoriana, Lear avea sa cucereasca publicul in 1846 cu a sa Book of Nonsense, semnata in saga Derry Down Derry si reeditata in 1861, urmata de alte trei volume similare in 1871, 1872 si 1877. Cand aparea cartea, autorul ei era deja un reputat ilustrator al unor tratate de zoologie in baza carora devenea in acelasi an, 1846, profesor de desen al reginei Victoria insasi.

A prefata o carte de poezie - de data recenta - a lui Marius Marian Solea este in acest moment o provocare mai mare decat ruleta ruseasca.

Dupa prima lectura a cartii am vrut sa refuz, sa dau bir cu fugitii. Apoi, indemnat de autor sa nu renunt, sa caut "cheile" poeziei (mi-a si dezvaluit una, doua), am recitit, iar si iara, si mi-am spus ca provocarea este mareata. In primul rand, pentru ca poezia volumului Reflexiile marilor curbe este densa ca un covor oltenesc batut cu "furculita" pe un gherghef metafizic si, in al doilea rand, pentru ca fiecare lectura (iar si iara) iti releva alte intelesuri. Pe oricine le va cauta il indemn sa nu se opreasca nici dupa primul, nici dupa al doilea, nici dupa al saptelea. - Ovidiu Popescu

Ilustrații de Ștefan Georgescu

„Ai de-a face, în această carte, cu vârtejul anotimpurilor, cu ieșirile la rampă ale făpturilor animale, cu fabule și cu crochiuri de poezie. Mai presus de orice, însă, vei găsi așteptarea neașteptatului, plăcerea de a te lăsa surprins. Bun-venit, așadar, sub Soarele furnicilor, tupilați, vasăzică, la umbra unei flori de păpădie, .”

Liviu Papadima

„Acest pelerin, care este poetul, atrage atenția asupra experienței vieții, a exilului care ni se impune și pe care nu-l putem evita. El ne pune întrebarea fundamentală, aceea a identității noastre interioare. Ne situează în fața pericolului alienării individului, a smulgerii lui din dreptul inalienabil de a fi liber” Ștefan Râmniceanu

„Şi era aşa de groaznic Mihai-vodă şi vestit de războaie în toate aceste părţi, cât, îndată ce au sosit la Suceava, i s-au închinat şi cetatea Sucevei şi a Neamţului, la cetăţi punând oşteni de ai săi pedestraşi.” Vorbele scrise, la vremea lor, de către cronicarul Miron Costin, relevă încă o dată, dacă mai era nevoie, destinul unui popor confruntat, de-a lungul veacurilor, cu povara perpetuă a apărării unei țări bogate, mult prea bogate pentru a nu stârni lăcomia și dorința de rapt a străinilor. Simbol uriaș al istoriei românilor, Mihai Viteazul va rămâne, pentru totdeauna, în memoria urmașilor săi. Dumitru Curcăneanu a fost unul din acești urmași, iubitor de istorie și iubitor de Țară. Cărțile sale, creații epice în versuri, zguduitoare prin realismul dialogurilor și personajelor, reprezintă echivalentul scris al unor superproducții cinematografice, și transpun cititorul, aproape fizic, în vremurile în care românii știu să lupte pentru țara lor.

„Poezia lui Marian Drăghici e un limbaj de convertire, un limbaj ce suferă, într-un proces gradual, agresiunea prezenței divine. Ea devine o cale revelatorie și se înscrie între limbajele tari, contopindu-se cu rugăciunea.”

Al. Cistelecan

„Se observă dintru început – ceea ce constituie un element de căpătâi pentru toată poezia lui Marian Drăghici – preocuparea majoră pentru arta sau artele poetice. În această privință, Marian Drăghici este poetul care a reușit, probabil cel mai bine dintre autorii recenți, să dea greutate, consistență, amploare epică și dramatism credo-urilor sale despre poezie, limbajul acesteia și locul ei în lume. Deopotrivă, poetului i-a reușit o punere în scenă extraordinară a «vârstelor poetice», a rupturilor din existență și din poezie, a relațiilor profunde dintre scris și poezie («toată biografia mieste pusă în scrisul meu, atâta cât/câtă e »).”

Dan Cristea

„În poeticile de altădată, romantică și simbolistă, visul era un refugiu, un spațiu securizant, departe de asprele atingeri ale realului – insula lui Euthanasius –, unde poetul elabora textul. La Marian Drăghici e textul visat; visul transcrie ceea ce va fi fost deja scris altundeva, cu litere aurii, derulându-se încet, dinspre cer spre pământ, asemeni scării lui Iacob pe care urcă și coboară îngerii: visul, iar nu poetul «în vis», elaborează textul: melcul e poemul visat, cochilia purtătoare e poetul însuși, în formula atât de originală a liricii lui Marian Drăghici, al cărei «fir», iată, nu se află «în cap», ci în nescrisul ce așteaptă să fie visat. Această așteptare febrilă a poemului dumnezeiesc e starea poetului.”

Ioan Holban

Toate aceste poezii au făcut închisoare. S-au născut în închisoare si au părăsit închisoarea odată cu eliberarea ultimului prizonier politic. Au fost eliberatoare pentru cei care le-au creat și pentru cei care le-au memorat, rămânând însă interzise inainte de 1989 și marginalizate până azi.

Marcel Vișa e cu siguranță unul din cei mai reprezentativi poeți ai generației sale. Acest al doilea volum de poeme îmi întărește convingerea că prizele la cotidian nu sunt singurele resurse ale poemelor sale. Materia sa poetică provine și din experiențele biografice, evocate prin notații, și anamneze. În versurile lui Vișa se adăpostește o ființă sensibilă la agresiunile realului. Vulnerabilitățile acestei identități umplu lumea poemelor. Două modalități are poetul pentru a surprinde experiențele biografice: confesiunea și sarcasmul. Cu cea mai recentă promoție de poeți se constituie un nou tip de real poetic, alcătuit fie din reacțiile la cotidianitate, fie prin constituirea unei realități în care se amestecă elemente ale unei tehnologii informatice cu biografeme dramatizate.

Șerban Mihalache a urmat studiile de licență și masterat la Facultatea de Electronică, Telecomunicații și Tehnologia Informației a Universității Politehnica din București, unde predă începând cu 2017. În 2023 și-a definitivat doctoratul, având ca temă utilizarea sistemelor cu inteligență artificială pentru recunoașterea emoțiilor, stresului și minciunilor din vorbire. A mai publicat demo-volumul de poezie M (2020).

Marko Pogačar a debutat în 2006 cu un volum primit ca o revelație a poeziei croate. Au urmat alte cinci: Poslanice običnim ljudima (Epistole către oamenii obișnuiți, 2007), Predmeti (Obiecte, 2009), Bog neće pomoći (Dumnezeu n-o s-ajute, 2012), Crna pokrajina (Ținutul negru, 2013) și Zemlja, zemlja (Pământ, pământ, 2017), trei volume de eseuri, o carte de proză scurtă și un jurnal de călătorie. A editat două antologii ale tinerilor poeți croați și este directorul celui mai important și mai vechi festival de poezie din Croația, „Goranovo proljeće” („Primăvara lui Goran”). A câștigat mai multe premii croate și internaționale, iar cărțile sale au fost traduse în peste zece limbi. În România i-a mai apărut Ținutul negru (2015), în traducerea tandemului Oproiu — Čolakhodžić.

Carte apărută în colaborare cu H'art Gallery. Despre Sentimentul naturii: Dincolo de pledoaria ecologistă, care nu capătă neapărat tonalități de manifest, notele defensive conținându-se implicit în invocările jucăuș-șfichiuitoare ale eternei relații om-natură, această carte oferă un splendid spectacol al limbajului și versificației. Făcând școală bună la Barbu, Arghezi, Dimov, Brumaru și Foarță, Florin Dumitrescu anulează granițele dintre registrele stilistice și, cu dezinvoltură și virtuozitate, pune alături mursecătura de stupoare, lasă să rimeze prișnițele cu coropișnițele, nautilii cu cochilii și jeleul cu eul supraeul, creează holorime, comite gesturi oximoronice descoperind îngeri zăluzi sau include în categoria firescului acțiunea de tămâiere a hardului — toate acestea, transpuse în ritmuri ce imită fie tonalitățile înălțătoare ale odei sau imnului, fie cântul tânguios al doinei, fie rostirea incantatorie a descântecului. Replică dată receptării clișeizate a uneia dintre marile teme ale poeziei din toate timpurile și, totodată, îndemn la regândirea principiilor de coexistență a noastră cu nonumanul, Sentimentul naturii este, întâi și-ntâi, o carte în care esteticul asimilează elegant ideologicul, lăsând poezia să emane frumusețe.

DOSAR Bertolt Brecht (1898-1956) • eseuri și articole de Bogdan-Alexandru Stănescu, Radu Vancu, Mihai Lukács, Victor Morozov • Bertolt Brecht în traducerea lui Robert Gabriel Elekes, Lorin Ghiman, Andrei Anastasescu, Alexa Stoicescu

Poezia Olgăi Ștefan se aseamănă cu cele două faze ale mareelor: citind-o, ai prima dată senzația că forța ei discursivă te paralizează, inundând tot spațiul mental și emoțional prin flamboaianța imaginarului, prin rimele interioare sofisticate și prin rafale de referințe culturale sau inserții de critică socială. După care, așa cum refluxul dezvăluie tot felul de vietăți bizare, scoici și resturi de pe fundul mării, așa și versurile ei scot la iveală însăși natura oximoronică a realității imediate: esteticul coexistând cu inesteticul, adevărul cu minciuna, falsul și fariseismul cultural, binele cu răul, normalul cu anormalul. Nerămânând la periferia realului, ci mergând dincolo de documentarea observațională, Resursa deconstruiește și reconstruiește fiecare segment constitutiv al vieții, fiecare mare experiență fondatoare, vorbind despre dragoste, erotism, despre moarte sau despre devenirea literară printr-o abordare neconcesivă. Orice țintă și-ar fixa în bătaia obiectivului poetic, Olga Ștefan rămâne unul dintre cei mai autentici și originali poeți de după 2000. -- Anastasia Gavrilovici

Goran Simić s-a născut în 1952 la Vlasenica, pe teritoriul actual al Bosniei-Herțegovina. Considerat un important poet al fostei Iugoslavii, a trecut prin experiența tumefiantă a asediului orașului Sarajevo. A emigrat cu familia în Canada în 1995, unde a început să scrie în limba engleză, fiind comparat cu Iosif Brodski și Zbigniew Herbert. A scris numeroase volume de poezie și proză scurtă, precum și texte teatrale și librete de operă, fiind prezent în notabile antologii internaționale, printre care Scanning the Century: The Penguin Book of Twentieth Century Poetry. S-a întors la Sarajevo în 2013.

Miroslav Holub (1923-1998) a fost un poet și imunolog ceh, a cărui recunoaștere internaţională a început cu publicarea poemelor sale în limba engleză, din numărul inaugural al legendarei reviste fondate de Ted Hughes în 1965, Modern Poetry in Translation, pentru ca traducerile ulterioare, culminând cu masiva Poems Before & After (2006), să îl impună ca pe una dintre cele mai remarcabile personalităţi ale poeziei europene postbelice.

„această mică insulă/ această mare insulă singuratică” Vulcanica Islandă nu e doar țara ghețarilor și a gheizerelor, ci un tărâm unde ai senzația că timpul a rămas suspendat undeva sub Cercul Polar. Poezia islandeză este una cu totul aparte, fiindcă limba ei nu a fost supusă prea mult schimbărilor, având totodată două litere care nu sunt găsite în alte limbi moderne: þ (numită thorn sau þorn) și ð (numită eth sau eða). Textul poetic este parte integrantă din viața cotidiană islandeză. În fiecare vers există un ritm intern, o unitate de sens.

Prima ediție a volumului Autoportret în flama de sudură a apărut la Casa de Editură Max Blecher în iunie 2021 și a primit un an mai târziu Premiul „Cartea de poezie a anului 2021” acordat de APLER (Asociația Publicațiilor Literare și Editurilor din România) și Premiul „Cartea de poezie a anului” acordat de ARCCA (Asociaţia Română a Creatorilor Culturali și Artiștilor), fiind de asemenea nominalizat la premiile revistei „Observator cultural” și la premiile Festivalului Național „George Bacovia”. Scris între ianuarie 2018 și decembrie 2020, Autoportret în flama de sudură iese în primăvara anului 2023 într-o ediție secundă, la care a fost adăugat poemul de la final, „Ultimii saci”.

Anul tigrului de apă este, în cele din urmă, un jurnal ținut cu grijă la un punct de frontieră dezafectat, de un grănicer care nu mai cere de multă vreme pașapoartele celor care trec granița dintre cele două țări: țara realului și țara imaginarului. Așa se face că personaje, lucruri, întâmplări din cele două ținuturi se amestecă imprevizibil, conviețuiesc, se complică și se explică unele prin altele, într-o devălmășie pașnică. Pe această contrabandă între real și imaginar este clădită lumea poeziei Ligiei Keșișian și versurile sale sunt ca niște ferestre plutind deschise pe suprafața unui lac liniștit, în zidul orizontal de apă.

'Krzysztof Koehler îmbină în creața sa diferite tradiții: barocul, romantismul, modernismul și clasicismul. Este unul dintre creatorii de frunte ai generației „bruion” de la începutul ultimei decade a secolului al XX-lea, principalul animator al disputei referitoare la neoclasicism (…) Din momentul debutului, în anul 1987, este considerat un creator aparte, cu o poetică expresivă, al cărei evantai de forme și specii se situează între poli extrem de diferiți: de la formulări și sentințe metafizic-religioase barochizante, în spiritul lui Angelus Silesius și al lui Paul Celan, continuând cu teatrul în manieră poundiană, până la poeme-misterii onirice, cu trăsături de libret pastișă, psihodramă grotescă, al cărei protagonist este limbajul în sine; originalitatea lor impune căutarea de legături cu neoavangarda, trimițând în istorie chiar și la suprarealismul european.' Ireneusz Staroń

Al doilea volum al integralei Marlowe reunește celebra tragedie Doctor Faustus, piesa până recent considerată anonimă Arden din Faversham, cel mai probabil rodul colaborării dintre Marlowe, Thomas Kyd și Shakespeare, și superbele poeme Hero și Leandru și Păstorul îndrăgostit către iubita sa.

Marius Florea (n. 1997, Brașov) este profesor de liceu în Cluj Napoca și lucrează la un doctorat în filosofie la Universitatea Babeș-Bolyai pe tema nihilismului. A debutat cu volumul desfigurat (Editura Grinta, 2019) și a publicat în reviste precum Apostrof sau Echinox și online pe EgoPHobia sau O mie de semne. A citit la „Nepotu’ lui Thoreau” din Cluj-Napoca, Cenaclul UBB din Cluj-Napoca și Cenaclul „Corpul T” de la Facultatea de Litere din Brașov. scriu poeme pe telefon dacă aș fi cu adevărat tehnofob le-aș scrie cu pixul pe hârtie dar ar trece pe lângă mine acea nanosecundă...

A venit la inmormantare nu-l mai tineam minte dar mi-a zis "eram copii in curte la bunicul tau si tu aventuros ca de-obicei – ce-ar fi sa ingropam un mesaj pentru noi cei din viitor? – pe urma am incercat si eu singur si peste ani se construia pe deasupra sau se turna ciment" Ii parea rau ca de un esec dar mi-am amintit instant de el de amiaza aia de vara pe gramada de lemne in fata gradinii cu straturi de rosii mari urate, carnoase si dulci.

„Literatura lui O. Nimigean, indiferent de gen, reciclează toate convențiile posibile și imposibile, pentru a le suspenda și dizolva prompt, atunci când vocea sa inconfundabilă se face auzită. Respinge, dintotdeauna, orice formă de lingușire a cititorului; e, aș spune, unul dintre cei mai exigenți scriitori contemporani, căruia, ca cititor, trebuie să-i faci față.” (Bogdan Crețu)

„Vocea lui Dorin Tudoran revine, rămâne și în această carte menită să pună în valoare unitatea de profunzime a poetului, în varietatea manifestărilor sale stilistice și tematice. Diferența în raport cu antologiile precedente ale poeziei lui Dorin Tudoran reprezintă o miză firească a acestei apariții. Selecția de față, având beneficiile acestui spațiu generos, este concepută și așa încât să le lase loc pentru surprize celor care vor revedea – ori vor căuta în premieră – antologiile anterioare și celelalte volume din care este construită opera lui Dorin Tudoran. ” (Vasile Gribincea)

„Dacă primele două volume ale antologiei Un secol de poezie română scrisă de femei au pus în valoare autoare, multe dintre care fac parte în continuare din viața comunității literare, în volumul de față se regăsesc 25 de autoare active în perioada interbelică, azi necunoscute publicului larg și aproape uitate de critica literară. Selecția pe care am făcut-o a încercat să acopere direcții și forme de expresie cât mai diverse, poete din cât mai multe zone geografice și cu apartenențe stilistice diferite, ilustrative, de altfel, pentru mozaicul de stiluri care au coexistat în perioada dintre războaie.” Alina Purcaru, Paula Erizanu

„Moştenirea lăsată de poetele care au debutat în perioada 1945-1989, în România, Republica Moldova şi în diasporă, este vastă, un întreg continent de explorat. În volumul de faţă, sunt prezente nume cunoscute pasionaţilor de literatură, precum Angela Marinescu, Mariana Marin, Magda Cârneci sau Nora Iuga, poete prezente în manuale şi deci cunoscute de publicul larg, ca Ana Blandiana sau Nina Cassian, dar şi poete care merită să fie citite mult mai mult, precum Grete Tartler, Constanţa Buzea, Gabriela Melinescu sau Marcela Benea, pentru a oferi doar câteva exemple. Sunt, de asemenea, incluse poete uitate, ca formidabila Eta Boeriu, cunoscută mai mult în rolul său de traducătoare decât de poetă, sau promiţătoarea Ileana Zubaşcu, care, oripilată de propunerea unui critic literar, care i-a cerut servicii sexuale în schimbul promovării ei pe scena literară, a încetat să mai aibă de-a face cu poezia, deşi a avut un debut strălucitor. Esenţial ni se pare, în continuare, să privim şi să confruntăm această moştenire, să o identificăm şi să o aducem la suprafaţă, din punctul în care ne aflăm acum, din prezentul marcat de toate urgenţele şi tensiunile lui.” Alina Purcaru, Paula Erizanu

„Primul volum al acestui proiect de cartografiere și recuperare în tot ce are mai reprezentativ poezia scrisă de femei în limba română a încercat să acopere o mare parte din ceea ce s-a scris relevant și decisiv de la debutul în forță al Simonei Popescu până la postările pe blogul de poezie literepentruvipereblog.wordpress.com al lui Bety Pisică. Am încercat o revizuire a poeziei din anii ’90 până la noi, selectând din poete care au transformat discursul poetic în ultimele trei decenii, care și-au câștigat notorietatea și recunoașterea fie prin cronicile primite, fie prin premii literare, fie prin impactul direct sau indirect pe care l-au avut în întreg câmpul literar sau în cadrul plutonului în care s-au afirmat. Nu întâmplător, liberă de cenzura și de limitările deceniilor antedecembriste, această poezie este una explozivă și detabuizantă. Se va vedea foarte limpede mai ales în contribuțiile poetelor douămiiste, unde acest tip de expresie ia o formă viscerală, acutizată, dar procesul avea deja o istorie. Următorul volum va include atât zeițe binecunoscute ale literaturii, precum Angela Marinescu, Nora Iuga, Ileana Mălăncioiu, Mariana Marin, cât și multe nume uitate în mod nedrept de către istorie, pe care vrem să le readucem în atenția cititorilor.” Alina Purcaru, Paula Erizanu