Poezie

Cărțile de neuitat ale copilăriei, capodoperele literaturii din toate timpurile reprezintă repere obligatorii în formarea gustului pentru lectură și în educația cititorilor mai mici și mai mari.

„Adevăratul stegar al mişcării simboliste a fost Ion Minulescu. Fără a fi ermetic, prin fond, şi, mai ales, prin formă, întrucât e o artă de relativă iniţiere şi, oricum, de rafinare estetică, simbolismul nu poate fi popular. Ion Minulescu e în situația paradoxală de a-l fi făcut pe înțelesul tuturor şi de a-i fi popularizat metodele. (…) Succesul poeziei minulesciene nu vine însă de la fondul ei muzical, ci de la muzicalitatea ei exterioară; ea e cea mai sonoră şi declamatoare poezie din literatura noastră actuală.” (Eugen LOVINESCU)

„Macedonski este poetul dematerializărilor succesive, al transformărilor graduale, care introduc în univers organizări și modificări calitativ noi, cu tendința convertirii la regimul spiritual a întregii materii și existențe. Aceasta este și marea sa vocație, atributul suprem al originalității sale literare.” Adrian MARINO

Volum apărut la aniversarea a 75 de ani ai autorului, sub egida Muzeului Național al Literaturii Române, cu sprijinul Asociației Publicațiilor Literare și Editurilor din România (APLER) „Poezia lui Dinu Flămând este o oglindă elegiacă a istoriei. Fiecare din poemele lui are ceva de excavație arheologică, întrucât ia în seamă, în fiecare moment, toate straturile de timp suprapuse care îi conferă sens. Capacitatea lui Flămând de a aduna laolaltă detalii cotidiene exacte, prezentate cu vocea vechilor maeștri, alcătuiește un tot proaspăt, o grădină a plăcerilor ca la Bosch, unde toți locuitorii ei sunt destul de umani, fii ai unui loc și ai unui timp, victime însă în vântul Istoriei. Marele poet român e una din vocile esențiale ale poeziei europene contemporane”. (LUIS GARCÍA MONTERO, președintele Institutului Cervantes)

Proiect editorial apărut sub egida Ministerului Culturii din Republica Cehă / Tento projekt vznikl pod patronátem Ministerstva kultury České republiky Ediție bilingvă / Dvojjazyčné vydání „Chiar și în spatele celor mai prostești dintre poezioare, rime, caramboluri sau travestiuri sonore se ascunde ceva ce transformă texte în aparență infantile sau, dimpotrivă, minuțios calculate într-o materie de nivel superior menită a deveni, oarecum involuntar, poezie.” (Dora Kaprálová, critic literar) ”I z té sebepitomější říkačky, rýmových karamboláží či travestií trčí cosi ,za‘. Cosi, co ze zdánlivě infantilních, či naopak chladně vykalkulovaných textů vytváří to, co přesahuje a jaksi mimoděk přechází v poezii.“ (Dora Kaprálová, literární kritička)

„Versurile caută, cu umilință, să înregistreze „bilanțul pierderilor” suferite pe câmpul de bătălie al existenței. E un Jurnal de bord sumar, ca atare cu totul incomplet, ce consemnează unele din morțile întâmplate. Le mulțumesc tuturor celor care vor avea curiozitatea, temeritatea și răbdarea să îl răsfoiască!” - Mihai Banciu

Urmăresc de multă vreme scrisul lui Varujan Vosganian. Interesul meu pentru poezia lui creștea pe măsură ce descopeream că ea vine dintr-un surplus de energie, iar poeziile nu sunt altceva decât o încercare de recuperare a unei bogății amenințând, altminteri, să se risipească. Poeme umbrite de o statornică revoltă, mâhnire, scrise parcă dinadins pentru a nu putea fi publicate. Cineva se împotrivea evidențelor; cineva stăruia că creadă că nu zadarnic se așază la masa de scris. Varujan Vosganian are toate datele unui artist care-și face religie din refuzul faptului împlinit. - Mircea Ciobanu, 1990

Ironia amara, interogatia circumspecta sau ludica asigura intre canonul clasic si exacerbarile postmoderniste o maniera vie. Autorul, nascut in 1937, medic, publica mai multe volume de versuri incepand cu anul 2010, dupa pensionare.

Cântul XXV Ce vrei, Doamne, de la noi, pentru-atâtea daruri? Pentru bunătatea Ta, plină-n tot de haruri? În biserică n-ai loc, totu-i plin de Tine, Și pe mare, și-n pământ, și în ceruri line. Aur nu dorești și știu, orice bogăție, Orice avuții lumești, Tu le faci să fie. Inima ți-om dărui, recunoscătoare, Căci alt dar mai bun n-avem și mai demn sub soare.

Emilian Pal s-a născut la 18 noiembrie 1979, în Iași. A absolvit Colegiul Național Catolic „Sfântul Iosif” din Bacău și Facultatea de Drept din cadrul Universității „Al. I. Cuza” din Iași.

De-a lungul timpului lucrează ca redactor, reporter și realizator TV în presa locală din Roman, redactor la o editură catolică din același oraș. În 2014, câștigă prima ediție a concursului de debut „Traian T. Coșovei”. În 2015 debutează cu fortral, la Editura Tracus Arte, volum nominalizat la premiul „Mihai Eminescu”, Opera Prima, și la premiul Uniunii Scriitorilor pentru debut. A mai publicat Dumnezeu ne iubește în Braille (2016), editat de asociația Cetatea 9, tot ce atingeam se prefăcea în oameni (2017) și kurva rumuński go home (2021), ambele la Editura Tracus Arte.

Volumul de față reprezintă o premieră în istoria literaturii maghiare, reunind, pentru întâia oară, două monumente ale poeziei avangardiste maghiare scrise la distanță de cincizeci de ani. (…) Două poeme ale peregrinării, ale înstrăinării, dezrădăcinării, ale contactului cu alte lumi, sub auspicii nu dintre cele mai fericite. Indiferent de epoca istorică în care își plasează autorii experiențele de viață sublimate în poezie de cel mai înalt nivel, contactul cu stranietatea lumilor explorate este unul șocant.

Lecțiile de viață ale autorilor devin, pentru cititori, lecții de poezie pură.

Farkas Jenő

Prin acest volum, poezia Ramonei Müller se esențializează și se amplifică în același timp. „Înăuntru suntem toți”, cum spune. Poemele capătă o respirație amplă, sunt rostiri sacadate și instrumente în încercarea de recompunere a identității. Solemnitatea și dramatismul imaginilor (dreptul de a fi) prind cititorul sub un înveliș greu de întrebări. Revelarea „celeilalte ființe” este ca o naștere, dureroasă și miraculoasă și… o revelație de sine. „după ce deschid fermoarul pielii/ seninul descărnat/ mi se lipește de viscerele/ singurului verb adormit în poziția fetusului”. Nu sunt versuri „incandescente”, ci de o răceală calculată, analitică și prin asta percutantă în adâncul ființei care-și face, ca orice poet autentic, seppuku în public. „dorul de înălțimi/ face poemul să crească/ din smintitele simțiri”. Femeia este personajul central al acestor viziuni: „femeia cu pantofi roșii lăcuiți/ sparge geamurile vitrinei/ și coase toate cioburile/ cu degetele pline de sânge”. Ceea ce-mi place să numesc gestul poetic are, cum se vede, la autoare o mare acuitate și îndrăzneală. După cum nici rostirea sentențioasă nu lipsește: „negreșit nu ești tu/ sâmburele Judecății de Apoi”. Dar fiecare carte ne supune unei astfel de judecăți, cu ființa noastră din adânc cu tot…

Christian Crăciun

Deși cunoscut mai cu seamă ca un prolific romancier al exilului românesc postbelic – până în prezent cel mai tradus scriitor român din toate timpurile –, Constantin Virgil Gheorghiu este autorul unei opere poetice ce a rămas nemeritat în umbră. Retipărită acum, după mai bine de opt decenii, ea reîntregește portretul celui ce s‑a numit, până la trecerea sa la cele veșnice în 1992, „poetul lui Hristos și al României”.

,,Cei trei poeți eleveţieni, Erwin Messmer, Andrea Maria Keller şi Andreas Saurer traduşi de Radu Ţuculescu ni se adresează în numele credinței în poezie care, în opinia lor, se poate mântui prin limbaj în vâltoarea celui mai nepoetic prezent, o stare de fapt la care noi am contribuit prin înmulțirea peste măsură a poeților și împuținarea cititorilor de poezie. Limbajul este cercetat de cei trei poeţi cu verva unor exploratori înzestraţi cu umor, ironie, modestie și mai ales buna credință că se poate și mai rău. Un regal cu efect terapeutic, precum esenţa boabelor de cafea însoțită de arome care ne cuceresc simţurile." Zorin Diaconescu

O carte cu poeme de o "imaginație delirantă". Alexandru Seres Pe bun merit reluate, poemele lui Sergiu Vaida sunt ale unui poet literal hăituit de propriile viziuni şi obsesii, trăite (la modul concret cotidian) cu o intensitate de spasm. Hăituiala asta l-a şi împins spre un fel de febră creativă boemă, ca pe mai vechii poeti blestemaţi să sfârșească în plină mistică a poemului. Sergiu a fost, nu-ncape vorbă, un neliniştit paroxist şi un revoltat cu explozii surprinzătoare. Poetica lui e una a vedeniilor şi pe bună dreptate zice că face "din fiecare lucru privit o vedenie ". Chiar așa și face, desfăşurând baroc o flamboaianță himerică întreținută – cum bine zice Alexandru Seres în prefață de o "imaginație delirantă" pusă în ritm de epos. Peisajele convulsive pe care le relatează alunecă de la expresionism la suprarealism și înapoi tocmai datorită virajelor epice pe care le face spiritul său fantasmatic şi spasmodic. O imaginație instantaneu materializantă transpusă în scenarii himerice (oarecum după metoda lui Ion Mureşan, care cred că i-a funcționat ca model) face din obsesii şi din avalanşa de angoase un peisaj himerico-existențial de o evidentă forță vizionară. Cum poemele îl consumau la modul de-a dreptul fizic, e foarte posibil ca Sergiu să nu fi putut trece de marginile unui singur volum - dar unul voltaic. - AL. CISTELECAN

„Poemele lui în proză, îndrăgostite simultan de persoana cărora le sunt adresate & de limbajul pe care-l inflamează & de ele însele (...) nu sunt contemporane cu noi - ci cu gnozele dintotdeauna ale frumuseții. Și, ca orice documente care probează că frumusețea există, trebuie prețuite ca atare.” Radu Vancu

Realitatea la care face referire Dante e cea intimă, a scriitorului însuși, a mișcărilor sufletești pe care supunerea față de Amor o provoacă, precum și prezența – mai mult imaginară decât fizică – a iubitei: obligația etică a poetului e aceea de a transcrie ceea ce Amor îi dictează în suflet, ceea ce simte atunci când Amor îi concede un salut sau o simplă privire din partea iubitei. Însă ceea ce comico-realiștii și Cecco Angiolieri înțeleg prin fidelitate față de realitate este o aderență a limbajului la lucrurile și faptele cotidiene, la materialitatea și concretețea lor. Noutatea „dulcelui stil nou” consistă în expunerea într-un stil agreabil, plăcut la citire, a dinamicilor ce au loc înăuntrul persoanei cuprinse de iubire, cu intenția de a raționaliza și de a da un sens moral, de purificare prin contemplare, acestei iubiri absolutizate. Inovația comico-realiștilor e, pe de altă parte, aceea a limbajului, care devine un amestec mai mult sau mai puțin temperat de exprimare curtenească, chiar cultă – ca la Cecco, de pildă –, alături de vorbire poporană, cu inflexiuni locale și lexic cotidian.

În „Sofisme & alegorii, bazaconii…“ exista insa si un alt sens al vopsitului cu acril fara de care imaginea poeziilor lui Radu Enache ar fi complet neinteleasa, un palimpsest la urma urmelor indescifrabil. La inceput, naratorul isi exprima, ironic, regretul de a nu-si fi publicat volumul „dupa 1900, pe la amiaza“.

Nu poți să scrii poezie fără talent, cum nu poți să faci artă fără talent, nu poți să faci sculptură fără să te antrenezi îndelung în asta. Nu poți să pictezi fără să ai talent. Sau să cânți. Așa e și la poezie. Oamenii gândesc poetic, gândesc artistic, însă doar unii dintre noi pot să ia poezia și să le-o arate celorlalți. Este simplu, e o chestiune de talent. Ai sau n-ai acest talent, declara Ioana Nicolaie într-un interviu.

Poetă, dramaturgă, eseistă, memorialistă și militantă americană extrem de apreciată, Maya Angelou s-a născut în St. Louis, Missouri, în 1928. Deși Angelou a avut o carieră prodigioasă ca actriță și muziciană, fiind totodată și prima regizoare de culoare de la Hollywood, imensa recunoaștere internațională de care s-a bucurat se datorează celor șapte volume autobiografice, dintre care cel mai notabil este primul, I Know Why the Caged Bird Sings (1969). Ca militantă pentru drepturile civile, Angelou a lucrat pentru Dr. Martin Luther King Jr. și Malcolm X. În 2010 a fost decorată de către președintele Barack Obama cu Medalia Prezidențială a Libertății, cea mai înaltă distincție civilă din S.U.A., în timpul vieții fiindu-i acordate peste 50 de titulaturi onorifice.

Sunt convins, si aceasta convingere mi s-a nascut candva in suflet, ca tiparul unor modele cosmice se gaseste pe pamant, in animale, in plante si in noi, varianta superioara si, totodata, limitata a vietii. Acest gand ca modele cosmice au calatorit fie pe unda de lumina, fie pe fluxuri de energie m-a facut sa ma gandesc intr-un alt registru, in afara celui care tine de fizica, la oglindiri si raspunsuri, la reactie si contrareactie. Nu ma refer doar la miscare, la timp, la modelele purtate de animale pe blana, pe piele sau pe cochilii si la simetrie. Apoi, nevoia de ordine este universala. Ordinea este o aspiratie, este ca o foame substantiala a dezordinii, tot asa cum sufletul tanjeste dupa Dumnezeu, chiar daca noi Il inlocuim mereu cu altceva, crezandu-L prea departe ori insuportabil de discret. In locul Lui, iubim oameni, animale, fapte, patimi, puncte de vedere si rude, copii si parinti. Unii iubesc amintirile, altii traiesc pasiuni pentru ce vor face candva, intr-un timp mai apropiat sau mai indepartat. Unii, neavand regasiri in afara si nici impliniri, se iubesc pe sine si tot acolo se si ratacesc.

„Sarx este cel mai original volum de poezie pe care l-am citit în ultimii ani. Deși, paradoxal, originalitatea lui George State ține mai degrabă de interpretarea (traducerea/trădarea) unei partituri complexe decît de scrierea ei. Sarx intră în conversație cu o tradiție ilustrată de la Ezra Pound și T.S. Eliot pînă la Don Paterson și Sam Riviere, dar absentă pînă acum din literatura română. Conceptul cărții stă în testarea poeziei române contemporane prin ipoteza acestei tradiții – pînă la punctul de rupere. Precum personajul lui H.G. Wells din Mașina timpului, George State a călătorit în trecutul și în viitorul poeziei și s-a întors cu șapte obiecte fantastice – cele șapte secțiuni care compun Sarx. Cheia volumului stă în versul „Clasicii pot consola. Dar nu destul“. Într-adevăr, nu destul: e nevoie de îndrăzneală și de forță pentru a-i transforma pe clasici în autori contemporani care să vorbească limba noastră, oricît de stranii le-ar rămîne vocile.”

Mihai Iovănel

„Surfing printre zei vechi și oameni noi, peste cartiere și morminte fără vîrstă. O odisee literară ca o plutire îndelungată, cînd din interiorul unei corăbii sofisticate, cînd pe o placă de surf bine stăpînită. Un tangaj lingvistic. Un auto-Babel istoric, temporal, stilistic, tematic. Din val în val. Din limbaj în limbaj. O negare și o căutare, simultan, a sarx-ului (real și poetic) ca a Graalului. Sarx este în felul ei o carte experimentală și performativă, în care autorul stă la intersecția a tot ceea ce cunoaște și iubește din literatura lumii, încercînd să creeze o viață comună pentru estetici și voci complet diferite. O carte scrisă din miezul acelei mari intimități cu senzorialitatea și carnea cuvintelor pe care numai maeștrii traducători o pot cunoaște în această viață.”

Svetlana Cârstean

O antologie nepretuita, mica - asa cum atomul care poarta in el o lume este mic -, dar care ii consolideaza lui Louise Gluck locul printre marii poeti ai timpului nostru. Aceste retete de iarna ofera hrana pentru spirit si suflet, cu ingrediente care tin de natura vietii si a timpului. - Chicago Review of Books

Schopenhauer spunea că „dacă viața noastră n-ar avea sfârșit și ar fi fără durere, poate că nimănui nu i-ar veni în minte să se întrebe de ce e făcută lumea așa cum e făcută”. În răspăr cu majoritatea formulelor poetice ale momentului, poezia lui Paul Gabriel Sandu ne propune o dantelărie lirică barocă, pe alocuri lapidară și contradictorie despre de ce e lumea făcută așa cum e făcută. Volumul e ancorat într-o tipologie rară de Gedankenlyrik cum nu s-a mai scris în limba română, adusă în contemporan și universalizată. Lectura poemelor are forță, ritm și devine pe alocuri amețitoare. „Lumea dez-chipuită“ a acestor poeme ne poartă într-o călătorie cu accente suprarealiste, în care nimic nu e ceea ce pare a fi. Eleganța scrisului provine din sacadarea unor gesturi neterminate și a unor trăiri în care unica miză este găsirea celuilalt. În anatomia intimă a acestei poezii, autorul folosește formule diferite, pe care le dinamitează din interior, combinând elemente ale cotidianului cu teme abstracte problematizate cu mare virtuozitate inter-textuală de la îndrăgostire la pierdere, blasfemie și geneză. Nu am mai citit o poezie dedicată cărnii „proaspăt culeasă din creștet” care să se asemene așa de tare cu tușele sălbatice, tragice și sincopate din pictura expresionismului german, temperate pe alocuri de umor, rimă, ironie și joc fantast. O carte insolită care sper să fie savurată la adevărata ei miză. - Miruna Vlada

Carmen-Maria Mecu este doctor în psihologie, psihoterapeut formator P.E.U., cadru didactic asociat Universitatea din Bucureşti, competențe în psihoterapie experiențială şi a unificării, psihodramă, consiliere experiențială, consiliere cognitiv-comportamentală, învățare experiențială şi consiliere educațională.

În 1986 apărea la Editura Dacia volumul Commentarius perpetuus (parabole), un dialog poetic între Mircea Ivănescu și Rodica Braga. După cum o sugerează chiar metafora unui perpetuum mobile, colaborarea dintre cei doi poeți a continuat și după publicarea cărții, a „perpetuat”, dând naștere unui al doilea volum, publicat la Editura Imago în 2003. Ediția de față își propune să restituie istoria acestui schimb de idei și versuri, întâi între Mircea Ivănescu și Mircea Braga (căruia îi solicita subiecte de poeme), mai apoi între Mircea Ivănescu și Rodica Braga, prinsă la rândul ei în mișcarea de pendul a „parabolelor”.

T.S. Khasis (pseudonimul lui Sergiu-Tudor Cașiș) s-a născut pe 22 ianuarie 1975, în Lipova, județul Arad. A absolvit Liceul Industrial „Atanasie M. Marinescu” din Lipova, în 1992. În 2003 a debutat editorial cu Farmacia cuvintelor, la Editura Viața Arădeană. În 2005 i-a apărut volumul Arta scalpării (Editura Vinea), nominalizat la Marele Premiu Prometheus – Opera Prima, reluat, cu cîteva poeme inedite, în pe datorie (Editura Casa de Pariuri Literare, 2011). Este laureat al Premiului Euridice (2006), Premiul Uniunii Scriitorilor din România, filiala Arad, pentru debut. În noiembrie 2008 a primit o bursă de creație de un an din partea revistei Observator cultural. În 2015 i-a apărut la Casa de Editură Max Blecher volumul aparenta naturalețe a vieții.

Antologie și traducere de Adam J.Sorkin și Ioana Ieronim Este în stilul expresiei depline, mature a acestui poet puterea de a „spune” ce are de spus în mai multe tonalități deodată, apăsând pe mai multe clape cu o singură mișcare a mâinii îndelung exersate, fără a rupe unitatea fundamentală a emisiei lăuntrice. Creator al unui spațiu literar existențial distinct și original, străbătut de mari tensiuni, Florin Mugur s-a constituit din ce în ce mai limpede ca o personalitate proeminentă a poeziei române contemporane.

O parte dintre poemele lui Traian T. Coşovei, precum cele din Ninsoarea electrică, aveau magnetismul psihedelic al poemelor lui Vancu, ca şi o parte din cele ale lui Mircea Cărtărescu, de la care moşteneşte uneori o visceralitate acidă, fără nevroza sa barocă. În poezia lui Radu Vancu se bea paharul până la fund, cu drojdie cu tot, cu o sete devastatoare. În mod cert,etilograffitiurile sunt scrise cu unghiile de la mâna stângă direct în venă, fără înlocuitori, marfă de cea mai bună calitate, care nu înşală când trebuie să ucidă. Ai sentimentul – citind poezia lui Radu Vancu – că el poate merge oricât de departe şi că, spre deosebire de ludicul etilic al poeziei lui Ion Mureşan, ceva în această poezie îţi deschide porţile unei bolgii; că poetul, asemeni unui şaman, a pătruns pe poarta Infernului, fără a mai găsi calea de întoarcere; şi că acest Infern este magnific,că se lasă contemplat la nesfârşit, cu aceeaşi aviditate cu care îi trăieşti stările, şi el seamănă perfect cu propria ta viaţă şi cu oraşul în care trăieşti.

De la primii săi pași în ale scrisului, Vasile Gribincea a beneficiat de clauza tânărului poet cel mai favorizat – câștigă olimpiade la română; este invitat să vorbească la lansări de carte; susține rubrici la Contrafort și Revista Literară; publică versuri la Vatra, Familia, Orizont ș.a.; nu în ultimul rând, editorul îi cere manuscrisul volumului de debut.