Poezie

Câinii romantici este unul dintre cele mai importante volume de poeme din opera sa.

„O iubire nebună.

Un vis înăuntrul altui vis.

Și coșmarul îmi zicea: vei crește.

Vei lăsa în urmă imaginile durerii și ale labirintului

și vei uita.

Dar pe atunci să crești era totuna cu o crimă.

Sunt aici, am zis, cu câinii romantici

și aici o să rămân.“

Selecţia poemelor şi traducerea din germană de Ana Mureşanu şi Ramona Trufin. Prefaţă, cronologie şi note de Ramona Trufin

„Cine scrie poezii așterne formule în memorie, cuvinte vechi, minunate pentru piatră și frunză, legate sau despărțite de cuvinte noi, noi semne ale realității, și cine imprimă formulele se și retrage în ele cu propria respirație, dovedind de la sine adevărul acestor formule.“ (INGEBORG BACHMANN)

„La 17 octombrie 1973, când a murit în condiții nicicând pe deplin elucidate, am fost rugat să scriu o evocare. Aceasta se termina cu mărturisirea că printre cele mai frumoase poeme scrise în acest secol în limba germană număr câteva din volumele ei Timp amânat și Invocarea Ursei Mari. Mă întreb, conștient de vina pe care o port, de ce nu i-am spus niciodată lui IB acest lucru?“ (MARCEL REICH-RANICKI)

„Ceea ce surprinde cel mai mult la Ingeborg Bachmann este faptul că această intelectuală strălucită nici nu a pierdut senzualitatea în poezia ei și nici nu a neglijat ab¬stractizarea, ridicând miza stării complexe pe care obișnuim să o numim emoție la cel mai înalt rang.“ (HEINRICH BÖLL)

Intunericul (noaptea si nebunia), abisul (mormantul) si focul (sangele) se intrepatrund, cele trei constituind treptat o adancire in infern, trei bolgii care se continua la nesfarsit. Poetul si, odata cu el, cititorul, este obligat sa le parcurga pe toate trei. Din infernul lui Bolea nu exista scapare… (Cristina Nemerovschi)

Tocmai excesul de recuzita transforma poemele din volum intr-o parodie a reportajului mizerabilist cultivat de poetii promotiei 2000, lasand in cele din urma sentimentul mistificarii, al farsei enorme, in timp ce poetul pare a da in permanenta cu tifla unui cititor tot mai derutat, care nu mai stie daca autorul glumeste sau vorbeste serios, daca are de-a face cu un nihilist autentic sau cu un parodist care demonteaza mecanismele liricii autenticiste, si-i caricaturizeaza cu verva locurile comune. (Octavian Soviany)

Poemele lui Stefan Bolea sunt o oglinda in care se reflecta luciul mizeriei contemporane, sunt un colaj de „ridicol si neimportant”, de betie si metafizica, de sublim si grotesc, de incruntare si de (ne)liniste. Poate de aceea versurile lui au prospetimea (edenica?) a celui care spune lucrurilor pe nume.(Petrisor Militaru)

Razboi civil este, cu siguranta, cartea resurectiei, a rebours. Prin atitudinea ironic-demolatoare, debutul lui Stefan Bolea este unul cat se poate de interesant, il aseaza pe autor, in mod meritat, in randurile din fata ale noii generatii. (Silviu Gongonea)

Ghidul turistic, care este Stefan Bolea, sta la malul existentei noastre si ne indeamna sa intram si noi, de fapt, sa deschidem ochii si sa vedem ca suntem deja acolo, unii pana la glezne, altii pana la genunchi, unii mai norocosi pana la nas, unde mirosul aburind al noroiului se imperecheaza cu suflul nostru vital, contaminandu-se reciproc. (Dragos Fabian)

Pentru ca nici un poet nu poate exista fara o poezie-manifest, care sa-i defineasca crezul literar, Bolea are ca arta poetica: Imn pentru generatia 2000+. Bolea devine un postmodernist extrem sau neo-avangardist in acest moment. (Marcela Iuga)

Referindu-ne la conceptia postmoderna de chirurgie cosmetica, Bolea foloseste aceasta metoda intr-un mod manierist, efectuand operatii cosmetice asupra textelor sale, jucandu-se constant cu dimensiunile si perspectiva, cu deformarea si hiperbola… (Eva Theodora)

„Medeea Iancu, Cintarea care a biruit toate cintarile (Paralela 45). E vorba de o poeta exceptionala, din stirpea Martei Petreu: un lirism taios ca o lama de cutit. Rar mi-a fost dat sa citesc intr-o prima sau a doua carte o poezie de o asemenea maturitate si originalitate.” - Nicolae Manolescu

„Ca o preoteasa din alte vremuri, Medeea Iancu scrie o poezie incantatorie, menita sa imblanzeasca spaimele, sa adoarma durerile (trupului), sa recreeze universul prin puterea misterioasa  a cuvantului.” - Gabriela Gheorghisor

Fragment din carte:

"VREAU SA STIU ADEVARUL chiar si atunci cind 
S-ar putea sa ma raneasca: 

Gradina ma recunoaste ca pe una de-a lor, 
Chiar daca ochiul meu este impartit in versete. 

Vulnerabilitatea mea e o sintaxa. 

Dar numele meu este al unei femei indragostita nebuneste, 
Desi ei spun ca o femeie indragostita e un castel de nisip. 

Vreau sa stiu adevarul chiar si atunci cind s-ar putea sa 
Ma raneasca: din tremurul meu un car de foc as putea construi. "

Discursiv si elegiac, livresc si fantezist cu masura, Gellu Dorian dovedeste propensiune spre asumarea experientei existentiale ca experienta culturala si poetica, in care intra, in proportii variabile, biografismul, intertextualitatea, cotidianul, ludicul si ironia. - Iulian Boldea

Poezia lui Gellu Dorian e un amestec de biografism si melancolie, de metafizica ratio-vitalista, asa cum o concepea, cu ceva vreme in urma, Ortega y Gasset. (…) De ce spun asta? Pentru ca poezia lui Gellu Dorian, mai ales in ultimele carti, este o suma de balade, o repovestire a lumii in care traieste, situatiile de viata sunt atomii care rodesc lumi despletite. (…) Personajele poetice din baladele lui Gellu Dorian traiesc cu voluptate caderea, sunt impregnate de pacat ca o esenta a vietii. Intre adevar si moarte se petrece viata, o pendulare careia Dostoievski i-a pus o sentinta care face singuratatea si mai profunda, mai greu de suportat: Daca nu exista nemurire, totul este permis. Dar daca exista? - Adrian Alui Gheorghe

Fragment din carte:

"E cineva in asternutul meu si nu respira, 
sta lipit de trupul meu si incearca sa 
copieze gesturile mele, pentru ca eu in somn 
fac gesturi mari cu miinile, iar ochii imi 
calatoresc peste tot pe unde nu am putut 
ajunge peste zi. Nu ma lasa deloc sa dorm, 
pielea lui este umeda si rece, 
cind il ating nu ating nimic, doar un gol 
afurisit de adinc in care alunec ca intr-o 
apnee din care sar ca din morti, iar mortii 
sunt la locurile lor, doar eu nu-mi mai gasesc locul 
in asternutul in care ma strecor noapte de noapte 
ca intr-o placenta din care ma nasc 
in fiecare dimineata si nu am cui spune mama. 

Stau treaz si linga mine nu mai e nimeni, 
desi trupul acela il simt linga mine 
fierbinte ca talpa unui fier de calcat 
peste fata de masa peste care in zori 
ne vom aseza coatele si ne vom povesti visele, 
eu pe ale lui, el pe ale mele, 
dar nu se va auzi nici o vorba, doar ginduri 
siroind prin fata ochilor care privesc in gol 
trupul ca aerul pe care-l respir 
si traiesc. Fericit ca nu am fost singur 
inca o noapte, plec peste zi sa-l caut 
prin orasul din care toti cunoscutii au plecat 
sa ma caute pe unde banuiesc ei ca as fi. "

Cele 111 poeme de dragoste scrise de tot atâția scriitori și scriitoare acoperă nu mai puțin de 230 de ani de poezie românească. Cel mai vechi poem datează din anul 1785, iar cel mai nou, din 2015.

Această antologie reflectă o întreagă literatură (poeți clasici și contemporani, celebri și necunoscuți, genii și minori) și totodată oferă nenumărate surprize. Dat fiind conținutul sentimental explicit, recomandăm lectura în intimitatea cuplului; iar pentru o viață publică armonioasă – postarea versurilor preferate pe rețelele sociale! (Marius Chivu & Radu Vancu)

Sunt deja cativa ani de cand il citesc si-l imbii pe Radu Stefanescu sa se arate si sa citeasca in public, sa-i public poemele la gazeta, sa trimita manuscris la concursul de debut pe care l-am pus pe roate, dar dansul tare greu se lasa. De stat in loc insa nu a stat, cum fac atatia, ba as zice, stiindu-i si naivitatile, si suavitatile (sa nu le zic de-a dreptul: zaharicale) mai vechi, ca a mancat pietre de prin 2012 incoace. Migalos si inteligent, concentrat si excentric, reactiv peste poate, poetul nostru s-a pus la punct cu discursurile cele mai noi si mai fancy (asta numai ca sa stie ce sa nu faca), si-a domolit elanurile prea lirice, formalismele prea uzate, ajungand la discursul dens si intens din important e sa te faci nevazut, un titlu, intre altele fie zis, cum nu se poate mai potrivit pentru profilul sau poetic. O carte faina, caci bibilita indelung, pe care o recomand galben de invidie. - Claudiu Komartin 

Poezia pe care o scrie Camelia Radulian reabiliteaza lirismul, intr-un context literar dominat de scepticisam ironic si dezabuzare. Autoarea are curajul sa se caute in fiecare experienta fundamentala si in versurile care, deopotriva, o transcriu si o transfigureaza. In oglinzile ei poetice regasim nu numai trasaturile , gesticulatia si romantismul unei individualitati deja pronuntate, ci si figura noastra interioara, pe care o credeam bine ascunsa.
Poezia adevarata este cea care poate deveni un revelator pentru cititor. Camelia Radulian reuseste performanta. - Daniel Cristea- Enache

  „Contemporana cu perioada de glorie a cinematografului mut, poezia lui Ilarie Voronca imprumuta de la acesta principiul de succesiune in viteza – 24 de cadre pe secunda – a imaginilor. «Miliardarul de imagini» nu scrie carti, ci toarna scurtmetraje (Colomba, Invitatie la bal, Plante si animale. Terase) sau lungmetraje (Ulise, Bratara noptilor, Incantatiis.a.), pe care insa are grija sa le sonorizeze, interpretand de unul singur toate rolurile (in comparatie cu el, comilitonul sau B. Fundoianu se prezinta, in Privelisti, drept un fotograf de epoca, unul de prima mana!). Din perspectiva zilei de azi, s-ar zice ca face filme de autor, avand la dispozitie un studio hollywoodian, dotat cu tot ce-i mai bun in materie de productie.” (Emilian Galaicu-Paun)

 Fragment din poezia "Zapada floare a aerului" de Ilarie Voronca:

Niciun poet roman de la sfarsitul secolului al XIX-lea nu pune atata patos ludic nonconformist in partiturile sale poetice precum Alexandru Macedonski si, fara el, nu ne-am putea imagina fecunda deschidere a poeziei noastre catre experiment si prestidigitatie. - Nicolae Leahu

   „As spune doar ca, traducandu-l, m-a sedus, l-am simtit aproape, l-am simtit «acum si aici», cat se poate de viu. In masura in care acest sentiment de fraterna prezenta peste veacuri si spatii va insoti cititorul in timpul lecturii, voi considera modestul meu efort un succes.” (Radu Stefanescu)

  Fragment din volum:

Primul lucru pe care vreau sa-l pomenesc aici este extraordinara provocare pe care am simtit-o recitindu-l pe Fundoianu. Un poet care nu seamana cu nimeni si cu nimic. Elegant si dement, as spune, inclasabil. stiind exact ce se intimpla in literatura, lucrind cu formule deja existente, dar rasturnind mereu asteptarile, nepasator si lucid, memorabil in inteligenta cu care a preluat mecanismele moderniste si le-a evitat prin refuzul poetizarii excesive, folosind adesea un instrument poetic extrem de periculos, dar decisiv - ironia. O ironie subterana, dozata aproape perfect, extrem de eficienta. - DAN COMAN

Lumea marlanilor e stapanita de brutalitate si de o violenta dusa-n derizoriu. Ratiunea o ia razna, ramane lipsita de busola, afectele isi pierd masura – ori se atrofiaza, ori devin turbate. Efectul este un ras sardonic si necrutator.
    Finlandeza Haaricleea ajunge in Romania, unde se simte ca in Parnas cand inhaleaza noxe. Datorita talentului de a imparti lovituri de lopata, primeste un post de dresoare de baieti naravasi. Sunt facute experimente cu arsenic, care demonstreaza ca diferenta dintre om si animal e „de ordin minimal”. Unii parinti se transforma in moroi.

A vorbi in dodii atunci cind stapinesti perfect vorbirea, a rasuci limbajul si a-l intoarce pe toate partile atunci cind ii cunosti in detaliu mecanismele, a genera un absurd jucaus din aceeasi materie cu ajutorul careia ai creat sensuri limpezi ani de zile. Si, daca Vorpal este definitia poeziei ca nonsens taios, obtinut prin tehnici impecabile, atunci Florin Dumitrescu este intru totul semnificativ pentru aceasta identitate a poeziei. Svetlana Carstean

Dimovian neabatut, Florin Dumitrescu si-a insusit de la maestrul sau atit arma redutabila a unei sonoritati impecabile, lucrata cu minutie de chitibusar al rimei si ritmului, cit si stiinta de a masca angoasele in ample poeme luxuriante, doldora de obiecte si detalii care sa fure ochiul cititorului. Ca-i poezie de dragoste, ca este sociala sau poezie pur si simplu „pour les raffinés“, tot ce iese din mina lui Florin Dumitrescu suna, consuna, amintindu-ne ca muzica si poezia sint arte inrudite. Iar faptul ca el, textierul Sarmalelor Reci, a ales sa includa in acest volum poeme-cintece scrise pentru formatii muzicale este un gest demonstrativ din aceeasi directie pe care il salut cu bucurie. Luminita Corneanu

Colectia de poezie VORPAL este coordonata de Svetlana Carstean. Vorpalul e arma absurda, dar eficienta si impecabila, care apare in poemul Jabberwocky din Alice in Tara oglinzilor. Arma uneori jucausa si periculos de inteligenta.

Uimire

Mă mir mereu cum poeții
Pot scrie în timpul vieții! 
După ce mor e altceva, 
Au liniște, poate scrie oricine ce vrea! 
Nu-i presează, nu-i tulbură nimeni
La suflet, la minte, la inemi, 
Nu-s enervați de facturi, de-ntreținere, 
De femeile coapte sau de alea prea tinere, 
Tot să fii mort! 
Veșnicia-i cel mai complet sport!!! 
Îți dezvoltă ideile, celulele, viermii
Și-n frigul sub zero al iernii…

Cu ilustrații de Răzvan Luscov

EMIL BRUMARU, unul dintre cei mai importanţi poeţi români contemporani, s-a născut la 1 ianuarie 1939 în comuna Bahmutea (Mihailovca), judeţul Tighina, Basarabia (azi în Republica Moldova). După studii la Şcoala medie nr. 1 „Mihail Sadoveanu" (actualul Colegiu Naţional) din Iaşi, a urmat cursurile Facultăţii de Medicină din acelaşi oraş, absolvind în 1963.

„Neîmpăcat (Non réconcilié, 2014) confirmă importanţa acordată de autor poeziei, reunind 132 de poeme alese de Michel Houellebecq din cele patru volume pe care le-a publicat între 1991 şi 2013. Fără a respecta cronologia, punând împreună poeme din epoci foarte diferite, această antologie în cinci părţi propune un nou parcurs de lectură şi constituie o operă în sine. [...] Pentru Michel Houellebecq poezia este, indubitabil, o problemă de viaţă şi de moarte, un exerciţiu de supravieţuire, o armă de luptă.“ (Agathe Novak-Lechevalier, din prefața ediţiei Gallimard a volumului de faţă)

„Poezia este mijlocul cel mai natural de a traduce intuiţia pură a unei clipe. Există cu adevărat un sâmbure de intuiţie pură, care poate fi transpus în imagini sau în cuvinte. Câtă vreme rămâi înlăuntrul poeziei, rămâi de asemenea înlăuntrul adevărului.“ (Michel Houellebecq)

„Michel Houellebecq este un Baudelaire al supermarketurilor.“ (Dominique Noguez)

„Poezia urbană houellebecquiană poate fi considerată «o sinteză», care dă seama despre un şir neîntrerupt de înfrângeri şi răni. În aceeaşi măsură însă, ea îi oferă omului postmodern oglinda suferinţelor sale şi face astfel critica idealurilor îndoielnice ale acestuia.“ (Julia Pröll)

Lucrarea prezinta o colectie de balade populare romanesti, clasificate dupa cum urmeaza:
I. Balade fantastice- Soarele si luna; Iovan Iorgovan; Arcos-Pasa si Gerul
II. Epica eroica- Baladele luptelor antiotomane; Balade haiducesti; Hotomanii
III. Balade pastoresti- Miorita; oaia Nazdravana; Cantecul mioarei
IV. Balade despre curtea feudala- Monastirea Argesului; Mesterul Manole; Dobrisean
V. Balade familiale- Ghita Catanuta; Tudorel
Cartea cuprinde si aprecieri critice ale baladelor si un Glosar.

„Am tradus cu o bucurie care sper că se vede în texte. Am încercat să fiu absolut fidel textului original, dar să-i dau şi o anume flexibilitate în româneşte. Nu e Cărtărescu, e Dylan. Iată ce-am avut minut de minut în minte pe când traduceam. Cărtărescu e doar instrumentul prin care Dylan poate străluci în limba română, îmi spuneam. Şi totuşi cititorul foarte familiarizat cu frazarea mea o va putea recunoaşte şi în aceste o sută de poeme din Dylan, căci e inevitabil să fie aşa. Tot ce pot să sper e că ea nu supără, că e doar un element de fundal, poate o umbră necesară. [...] 
Să traduci lyrics, chiar cele ale unor compozitori recunoscuţi ca (mari) poeţi precum Bob Dylan, Lennon-McCartney, Paul Simon sau Frank Zappa, ar putea părea o acţiune deznădăjduită dacă...
...dacă versurile muzicii folk-pop-rock nu ar da atât de bine când sunt puse pe hârtie. Dacă nu ar apărea atât de consonante cu poezia de azi, scuturată de podoabe. Dacă însuşi faptul că le lipseşte muzica nu ar face textele mai enigmatice. Dacă, lipsite de splendoarea hainei muzicale, n-ar fi atât de impresionante în sărăcia lor de multe ori înşelătoare. Dacă, în cazul de faţă, textele n-ar fi de Bob Dylan, un poet uriaş, chiar şi-n lipsa muzicii, cum sper că vă veţi convinge.“ (Mircea CĂRTĂRESCU)

Trei îngeri

Trei îngeri zboară peste străzi
Cântând la câte-un corn de-argint
În rochii verzi şi cu aripe
Din ziua de Crăciun venind
Cea mai sălbatică pisică din Montana trece
Şi-o doamnă în oranj, strălucitoare
O furgonetă U-Haul, un camion fără roţi
Autobuzul de Tenth Avenue lucind în soare
Câinii şi porumbeii zboară-mprejur
Trece un om în piept cu o stea
Trei tipi se târăsc înapoi de la slujbă
Nimeni nu se-opreşte să-i întrebe ceva
Camionul brutăriei se-opreşte la colţ
Lângă stâlpii pe care îngerii-adastă
Şoferul se uită după un chip
În lumea asta concretă şi vastă
Îngerii cântă din corn toată ziua
Pământul trece pe lângă ei ca o arcă
Dar ascultă cineva muzica lor
Cineva măcar încearcă?

Eu port în mine-apusele iubiri 
ca pe-o otrava şi mă dor de ele 
şi ochi, şi oase, şi rărunchi, şi piele 
şi sufletul mâncat de ele. 

Tu tristă-mi stai de veghe şi te miri 
de cât mi-atărnă cioatele de grele, 
şi-ai vrea mai mult iubirea-mi să te-nşele 
decât s-o vezi cum suferă-n priviri... 

Dar eu te-am implorat să nu mă vrei 
şi nici n-ai vrut s-auzi, de parcă-n tine 
şi-a pus blestemul dragostei temei; 
măcar acum, când marea noapte vine, 
paharul meu de-ai înceta să-l bei, 
ne-ar fi, iubito, negrăit mai bine! 

„Am citit, începând de prin 2012, mai multe variante ale poemelor din acest volum: autorul lor și-a modulat vocea și rafinat tehnica, devenind, de la o versiune la alta, tot mai dezinhibat și mai sigur pe el în conturarea prezențelor ce-i populează cartea și în înscenările sale când dramatice și decepționate, când grotești și pline de cruzime. Pe parcursul scrierii acestei cărți, Marius Aldea a înțeles că nici îngânarea lui Marin Sorescu din La Lilieci, și cu atât mai puțin reluarea experienței «neoexpresioniste» a poeților-țărani din anii ‘60 nu-i vor fi de nici un folos. Așa încât, cu sinistra lui, Aldea se află în vecinătatea unor autori pe care i-am debutat în ultimii ani: Matei Hutopila, Anatol Grosu și Ștefan Ivas (am numit această direcție «noul ruralism»), deși între toți acești poeți tineri există variații notabile în aproprierea temelor rurale. După ce 80-iștii au tratat satul aproape exclusiv în cheie ironică, exemplul canonic rămânând Mircea Cărtărescu în «Georgicele» sale, Marius Aldea este unul dintre cei câțiva care se întorc în secolul XXI la origini, fără iluzii sau patetisme, uneori compasionali, alteori sarcastici, într-o poezie care amestecă burlescul și nostalgia paradisului pierdut.” (Claudiu Komartin)

Poezia lui Grigore Vieru pare o traducere a graiului fiintei, din care pulseaza catre inima cititorului un echilibru natural, avand o orientare recuperatoare, care se cristalizeaza cu atat mai mult cu cat incerci sa patrunzi in taina liricii sale, taina care se identifica, in ultima instanta, cu poetul. (Paul Gorban)

Din cuprins:

Pasteluri

- Sfarsit de toamna
- Viscolul
- Sania
- Miezul iernei
- Oaspetii primaverii
- Noaptea
- Dimineata
- Plugurile
- Lunca din Mircesti
- Malul Siretului
- Concertul in lunca
- Secerisul


Doine

- Doina
- Altarul monastirei Putna
- Andrii-Popa
- Sburatorul
- Crai-nou

Lacramioare

- Steluta
- Lacrimioare
- Pe marea
- La Venetia mult duioasa

Legende
- Dumbrava Rosie
- Dan, capitan de plai
- Pohad na Sybir
- Toamna tesatoare
- Legenda ciocarliei
- Legenda randunicai
- Cuza voda

Ostasii nostri

- Balcanul si Carpatul
- Penes Curcanul
- Sergentul
- Fratii Jderi
- Hora de la Plevna
- Oda ostasilor romani

Margaritele

- Desteptarea Romaniei
- Noaptea Sfantului Andrii
- N. Balcescu murind
- Banul Maracina
- Insira-te, margarite
- Hora Ardealului
- Imn lui Stefan cel Mare
- Romanca de la Grivita

 "Pe mine existenta ma intereseaza numai in infatisarile ei stupide. Eroismul, patosul, cutezanta, etice, igiena, moralitatea, tandretea si hazardul - astea sunt cuvinte pe care nu le pot suporta, insa eu inteleg si respect pe deplin: extazul si admiratia, pasiunea si sobrietatea, desfraul si pudoarea, tristetea si suferinta, bucuria si rasetul." (Daniil Harms)

    Volumul I cuprinde poeme: Capacul mortii • Hopa-Mitica • Jumatati • Zgarcenie • Moartea cazacului • Rascoala • Masura lucrurilor • Moara • Sotiei • Andor • Cina • Mincinosul • Turca - Turka si multe altele.

MARKÓ BÉLA (n. 8 septembrie 1951, Târgu Secuiesc) este un important poet şi eseist de limbă maghiară, precum şi un însemnat politician. A publicat volume de versuri, eseuri, analiză literară şi literatură pentru copii. Poezia sa a fost tradusă în română, engleză şi franceză. Deţine numeroase premii şi distincţii.

• Fluxul poeziei lui Markó Béla nu cunoaşte abateri, întreruperi, dovedind astfel o remarcabilă forţă lirică. Autorul este stăpân pe o artă modernă, viguroasă, surprinzătoare. Nu avem de-a face cu texte ce se devoalează permanent în faţa „privitorului“, cu zone ticluite ingenios, astfel încât să asigure starea de echivoc specifică oricărei poetici bine temperate.


• Poet erudit, Markó Béla propune un discurs în care istoria, destinele personale şi ultimele tendinţe ale lumii contemporane se împletesc coerent şi convingător.




• Markó Béla (n. 8 septembrie 1951, Târgu Secuiesc) a absolvit Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş-Bolyai“ din Cluj_Napoca, Secţia maghiară-franceză, în 1974.


• Între 1976 şi 1989 a fost redactor la revista literară Igaz Szó, iar între 1989 şi 2005 redactor-şef al revistei Látó. Din 1978 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, din 1990 al Uniunii Scriitorilor din Ungaria, iar între 1990 şi 2000 a fost secretar general al PEN Clubului Maghiar din România.


• Intră în politică în 1989. În perioada 1993–2011 a fost preşedinte al UDMR, iar anii 2004–2007 şi 2009–2012 viceprim-ministru al Guvernului României. Începând cu 1990 este senator în Senatul României.


• A publicat volume de versuri, eseuri, analiză literară şi literatură pentru copii. Poezia sa a fost tradusă în română, engleză şi franceză. La Curtea Veche Publishing i-au apărut volumele Condamnaţi la reconciliere (convorbiri cu Ágoston Hugó, 2006), A kert erotikája / Erotica grădinii (sonete, 2010), Lauda monotoniei / Az egyhangúság dicsérete (sonete, 2012), Ruleta maghiară / A magyar kártya (convorbiri cu Kőrössi P. József, 2014).


• A primit diverse premii şi distincţii, între care Premiul pentru debut al Asociaţiei Scriitorilor din Târgu Mureş (1974), Premiul pentru poezie al Uniunii Scriitorilor din România (1980), Premiul Füst Milán (1990), Premiul Déry Tibor (1991), Premiul József Attila (1994), Premiul Bethlen Gábor (1996), Marea Cruce a Republicii Ungare (2004), Steaua României în grad de Cavaler (2004).

Poeme.– Farmecul discret sau direct, metaforele ingenioase a căror putere îţi deschide uşa bine zăvorâtă a „neînţelesului”, temele versurilor care cuprind generoase întreaga gamă a unei existenţe umane: dorinţe împlinite sau nu, emoţia, bucuria iubirii visate sau trăite, nostalgii, toate acestea te atrag într-un univers extrem de bogat pe care nu te saturi să-l explorezi.

Primul volum reuneşte Sonetele - în traducerea inspirată a Violetei Popa, un pas înainte în fidelitatea faţă de original şi în modernizarea discursului poetic, dar şi conservarea ambiguităţii lirice shakespeariene, care a iscat atâtea controverse peste secole - şi, nu întâmplător, comedia Furtuna, piesa care la 1623 era aşezată în fruntea integralei / deschidea integrala Shakespeare publicată într-o primă ediţie in-folio.

Poezia lui Octavian Goga are o puternică funcție incantatorie. Patetică, duioasă, melancolică, tristă, încărcată cu accente de revoltă, creația lirică a scriitorului ardelean are un larg acces spre cititori atât prin darurile ei eufonice, deci prin marea expresivitate sonoră a unor cuvinte, cât și prin capacitatea de reprezentare a unei realități, percepută printr-o stare de suflet.
Ediția de față reproduce selectiv texte din volumele "Poezii" și "Ne cheamă pământul".

Cartea săruturilor strânge într-un volum 42 de tipuri de sărut trăite chiar de cititori, puse în versuri de Iv cel Naiv și ilustrate de Vali Petridean. De la cel mai nevinovat la cel mai electrizant, de la cel mai familiar la cel mai spontan, de la pasiune la pupic, multe dintre săruturile trăite sau imaginate de cititori se răgăsesc aici. Cartea săruturilor nu este doar pentru cei îndrăgostiți: părinți, iubiți, bunici, prieteni sau copii veţi descoperi poezia propriilor săruturi între paginile ilustrate. Incluse în cel de-al cincilea volum semnat de Iv cel Naiv şi ilustrat de Vali Petridean, cele 42 de tipuri de sărut sunt de testat, rememorat, reinventat, povestit, repovestit, de citit și recitit. În vacanţă, pentru lecturi de seară, la cafeaua de dimineață, din dragoste pentru poezie, Cartea săruturilor rescrie poveştile cititorilor sărut cu sărut Două adrese de ținut minte: ivcelnaiv.ro şi valipetridean.com. Un proiect inspirat şi realizat împeună cu L'Oréal Paris