Psihologie

Heinz Kohut (1913–1981), a absolvit medicina la Universitatea din Viena, după care s-a specializat în neurologie și psihiatrie la Universitatea din Chicago, unde mai apoi a predat psihiatria până în 1981. În anii 1960-1970, a fost președinte al Asociației Americane de Psihanaliză, vicepreședinte al Asociației Internaționale de Psihanaliză, dar și vicepreședinte al Arhivelor "Sigmund Freud", fiind distins cu ordinul Crucea de Onoare al statului austriac.
Dintre publicațiile sale, amintim: The Restauration of the Self, How Does Analysis Cure? și The Search of the Self (antologie în patru volume a articolelor lui Kohut). La Editura Trei, de același autor, a mai apărut Psihologia Sinelui. Prelegerile de la Institutul de Psihanaliză din Chicago (2016).

Irvin D. Yalom este unul dintre cei mai cunos­cuţi psihoterapeuţi contemporani. Profesor emerit de psihiatrie la Universitatea Stanford şi prozator plin de farmec, a mai fost tradus la Editura Trei cu titlurile: Călăul dragostei, Tratat de psihoterapie de grup, Cu fiecare zi mai aproape şi Psihoterapia existenţială.

David B. Rosengren, este psiholog clinician și a lucrat ca cercetător și consultant la Institutul pentru abuzul de alcool și droguri al Universității din Washington. A scris numeroase lucrări despre dependența de alcool și droguri, interviul motivațional și procesul de schimbare.

Arnhild Lauveng a studiat la Universitatea din Oslo și acum lucrează ca psiholog clinician. A fost premiată în 2004 pentru deschiderea ei de a-și prezenta lupta cu boala psihică.

Verena Kast a studiat psihologia, filosofia şi literatura, este doctor în psihologie analitică, profesor de psihologie la Universitatea din Zürich, lector şi analist formator la Institutul C.G. Jung, psihoterapeut cu practică privată.

Cathy Malchiodi este psiholog și practică art-terapia de peste 30 de ani. A scris numeroase articole și cărți despre modul în care arta susține reparația, integrarea și recuperarea după un eveniment traumatic.

Franz Ruppert este specializat în psihoterapia traumei și este profesor la Universitatea Catolică de Științe Aplicate din München. De același autor, la Editura Trei au mai apărut: Traumă, atașament, constelații familiale (2012), Simbioză și autonomie (2015), Corpul meu, trauma mea, eul meu (2018) și Trauma, anxietate și iubire (2019).

Caroline Maguire, specialist în educație și dezvoltarea copiilor, coach, și trainer, a fondat Social Emotional Learning, o metodă destinată învățării abilităților sociale.

Teresa Barker este jurnalist, co-autoare a mai multor cărți de parenting, printre care Educație fără constrângeri și E băiat!

Mark Bowden și Tracey Thomson sunt speakeri și traineri recunoscuți în domeniul comunicării nonverbale. Compania lor, Truthplane, colaborează nu doar cu directori de mari companii, dar și cu personalități ale politicii internaționale.

Joseph Campbell (1904-1987) și-a început cariera în 1934, ca profesor al Colegiului Sarah Lawrence, unde a predat timp de aproape 40 de ani. În onoarea lui, aici a fost înființată Catedra Joseph Campbell, în cadrul departamentului de mitologie comparată. Este autorul a numeroase cărți, printre care bestsellerurile Eroul cu o mie de chipuri şi Nenumăratele chipuri ale lui Dumnezeu.

Bill Moyers (n. 1934) este jurnalist la posturile de televiziune CBS și PBS, remarcându-se prin iniţiativa de a aduce pe micul ecran marii gânditori ai vremurilor noastre. Unul dintre cele mai de succes proiecte ale sale este serialul A World of Ideas.

Jolande Jacobi, psihoterapeut jungian, profesor la Institutul C.G. Jung din Zürich, a fost una dintre cele mai apropiate colaboratoare ale întemeietorului psihologiei analitice.

Erich Fromm (1900–1980), sociolog și psihanalist, s-a format în cadrul Școlii de la Frankfurt, pentru ca în 1933 să emigreze în SUA. Din cărțile sale traduse la Editura Trei, amintim: Arta de a iubi, Budismul Zen și psihanaliza, Arta de a fi, Anatomia distructivității umane, Omul pentru sine, Sufletul omului și Limbajul uitat.

Christophe André este psihoterapeut și medic psihiatru la Spitalul Saint-Anne din Paris, fiind specializat în tratarea tulburărilor afective. Dintre cele mai recente titluri apărute la Trei, amintim: 3 minute de meditație, Viața interioară, Trei prieteni, în căutarea înțelepciunii și Libertatea interioară (ultimele două, în colaborare cu A. Jollien și M. Ricard).

Leslie Becker-Phelps este psiholog, psihoterapeut, autor și speaker. Coordonează pagina dedicată relațiilor pe blogul WebMD și are propria practică privată în New Jersey.

Psihologia criminologica (Criminological psychology, psychologie criminologique sau Kriminologische Psychologie) nu este psihologie criminalistica, nici psihologie judiciara, nici psihologie juridica si nici forensic psychology.
Din pacate, criminologia ramane o stiinta nu foarte vizibila in Romania. Legata mai mult de studiul dreptului penal decat de cel al psihologiei, criminologia romaneasca respira prin unele cursuri la facultatile de drept, sociologie, in rare cazuri, psihologie, nivel licenta sau master. Efectul cunoasterii ramane unul caldut, cu unele figuri academice scoase la inaintare cand interesul Dreptului o cere.
Din partea psihologiei, criminologia romaneasca nu are nume care sa reprezinte etic, deontologic, profesionist domeniul. Eliminam, in acest context, acei mascarici academici care isi fac reclama la infinit pe diferite posturi TV sau in online; mai mult, care au cooperat cu alti bufoni din sfera stiintelor criminale, promovandu-i asiduu in mass-media.
Prin analogii fortate, tinerii de astazi vad psihologia judiciara si/sau criminalistica pe acelasi piedestal cu psihologia criminologica pentru ca mascaricii si bufonii de mai sus, care ar fi trebuit sa fie un exemplu de demnitate profesionala, au batut mana peste un domeniu in care nu au/aveau dreptul sa se erijeze in specialisti competenti.
Chiar daca realizeaza progrese mici, particulare, invizibile la nivel international, criminologia si psihologia criminologica din Romania nu prezinta interes real. Cat timp dinozaurii academici practica infidelitatea si adulterul academic, n-am putea vorbi despre o criminologie/psihologie criminologica tanara, dar matura.
Din pacate, contextul pandemic pune piedici serioase unor domenii noi, care ar putea aduce societatii, prin intermediul Legislativului, solutii. O mai buna vizibilitate in mass-media a criminologiei, dar si niste interventii mai acerbe pentru psiho-educatia populatiei ar putea fi una dintre acele solutii. Din pacate, mascaricii si bufonii amintiti inca topaie in mentalul si vizualul societal, prin debitarea unor platitudini care nu au nicio legatura cu psihologia criminologica si/sau criminologia evidence-based/stiintifica.
Acest amatorism ieftin, dar care implica tone de plagiat si autoplagiat ne face sa regresam ca indivizi si societate de la un an la altul. Daca priviti cu ochi critic informatia, veti vedea ca, din gura acestor falsi guru, noul nu exista.
Acest volum are menirea de a evidentia rolul psihologiei si al psihopatologiei clinice in descifrarea comportamentului criminal sau care ar putea deveni criminal. Sunt incluse si informatii incipiente referitoare la Chestionar de Evaluare a Fantasmelor Sexuale (CEFS).
Cartea se adreseaza studentilor si specialistilor din zona psihologiei, dreptului, sociologiei, antropologiei, psihiatriei, probatiunii, penitenciarelor, cat si publicului larg avid de a afla cum poate o minte sa devina „criminala”. 

                                                                                                                                              Autorul

Din cartea de fata poti afla multe despre sublimare si arhetip, cercetate comparativ in opera de arta si in reconstructia religioasa a lumii, autorul organizand o informatie care, bine asezata, putea sa fie ea insasi scop. Marius Romila stie cum sa lucreze cu datele de sustinere ca, totusi, acestea sa nu para a fi, in sine, nimic, poate neprejudiciind mai mult decat ocultarea (mortificarea) ei prin "multa stiinta", palymatheia care il irita pe Heraclit, ea nedand si "minte" [...].

Acad.Gheorghe Vladutescu

[...] Cartea Sublimare si arhetip in opera de arta si in fenomenul religios isi propune sa descopere miezul metodei psihanalizei freudiene, ce consta in identificarea pulsiunilor, uneori ilicite, ce se ascund in spatele activitatilor creative din domeniul culturii. Marius Romila integreaza perspectiva deschisa de psihanaliza in cadrul mai larg al antropologiei filosofice de la inceputul secolului XX, cand, prin teoriile lui Max Scheler, Ludwig Klages, Oswald Spengler sau Otto Weininger, aceasta a propus o noua viziune asupra raportului dintre viata si spirit. In acest context, teoria lui Freud este mai aproape de viziunea scheleriana, vazuta ca o forma de convertire, de transfer al vietii in spirit, fara ca prin aceasta operatie vitalul sa fie anihilat, asa cum se contura acest raport in textele lui Ludwig Klages sau mai ales in cele ale lui Oswald Spengler, precum in cartea Declinul Occidentului [...].

Marius Dumitrescu

Dr. Harriet Lerner s-a specializat în psihologie la University of Wisconsin și a finalizat un masterat în psihologie educațională la Columbia University. A obținut doctoratul în psihologie clinică la The City University of New York. Apoi a urmat un program de instruire postdoctorală, în Kansas. Vreme de peste douăzeci de ani, a fost profesor și supervizor în cadrul Karl Menninger School of Psychiatry, lucrând simultan și ca psihoterapeut. Astăzi este una dintre cele mai respectate voci, în psihologia feminină și în relațiile de familie. Susține conferințe și seminare foarte apreciate, pe tot cuprinsul Statelor Unite. În prezent, deține – împreună cu soțul ei – un cabinet de psihoterapie. A scris 12 cărți, care au fost publicate în 35 de limbi și s-au vândut în peste 6 milioane de exemplare, în întreaga lume.

Ai crescut alături de un părinte toxic care ți-a anihilat copilăria și care te-a zdrobit prin violența sa, vizibilă sau invizibilă? Un părinte care, în loc de afecţiunea necesară pentru a creşte armonios, te-a terorizat, care a repetat, la nesfârşit, că nu ești bun de nimic, a cărui violenţă, psihologică şi, nu rareori, fizică, te-a făcut să trăieşti într-o frică permanentă?

Ideea că propriul părinte a căutat să te distrugă este cumplită. La vinovăția pe care o simți pentru că te-ai lăsat manipulat se adaugă întrebarea obsedantă cum de a fost posibil așa ceva – de unde teama că ți s-ar putea întâmpla din nou.
Care sunt riscurile când ai un părinte manipulator? Cu ce sechele poți rămâne? Cum poate acționa părintele sănătos pentru a-și proteja copilul de un părinte toxic, în așteptarea unei conștientizări colective asupra unui asemenea fenomen?

În această remarcabilă lucrare de dezvoltare personală, Christel Petitcollin te ghidează pe calea dificilă a reconstrucției, redându-ți speranța și ajutându-te să îți vindeci rănile profunde. Sfaturile, mărturiile și situațiile concrete pe care le prezintă te vor ajuta să scapi de relațiile toxice care ți-au dominat viața, având în acest fel șansa de a te elibera de tiparele comportamentale negative și de a descoperi o lume a încrederii în sine, a iubirii, înțelegerii și respectului reciproc.

Fiecare purtăm în noi, asemenea unei păpuşi ruseşti, un eu infantil: copilul care ne ghidează paşii la maturitate. Poate fi un adevărat înger păzitor, dacă ai avut o copilărie fericită şi te‑ai simţit în siguranţă. În schimb, dacă ai avut o copilărie dificilă, dacă ai fost maltratat sau ai asistat la suferinţa părinţilor, copilul din tine se dovedeşte a fi de‑a dreptul călău, un obstacol către fericirea pe care o cauţi de atâta vreme.

Dacă acest copil interior joacă un rol așa de important și de decisiv în evoluția psihologică a adultului, de ce este el ignorat, refulat, respins, chiar combătut? Pentru că provoacă frică. Tocmai de aceea este important să avem curajul de a ne deschide către propria interioritate efectuând un pelerinaj în trecutul nostru, înspre descoperirea și vindecarea copilului din noi.

Moussa Nabati îți arată, prin numeroasele cazuri clinice din experiența personală de terapeut, că nu tu ca adult suferi cu adevărat, ci copilul din tine. Vei învăța astfel să faci pace cu trecutul, cu suferințele îndurate, pentru a le recunoaște, a le asimila și a te despărți de ele. Doar așa te vei putea transforma într‑un adult cu relații sănătoase și cu o viață profesională plină de satisfacţii. Un adult capabil de fericire.

Fabuloasa aventură a Christianei Morgan în lumea incon­știentului continuă în acest al doilea volum al seminarului dedicat viziunilor sale. Aflată în căutarea propriei identități feminine, ea parcurge drumul spre profunzimile psihicului său, aducând la suprafață imagini marcate tot mai mult de animus și de principiul Erosului, ce începea să înmugurească în interiorul său. Simboluri apar și sunt comentate, analizate, circumambulate, prin interesante incursiuni în istorie, religie, mitologie. Și acest volum, la fel ca precedentul și la fel ca Analiza viselor, reușește să ne aducă în sala de seminar, unde Jung își stimulează auditoriul să gândească și să descopere semnificațiile esențiale din frânturile de imagini oferite de inconștient. Prelegerile susținute de el pe marginea viziunilor ei rămân mărturia drumului parcurs de această femeie către individuare, iar lectura lor este captivantă pentru toți cei interesați de rezolvarea enigmei psihicului uman.

Marea este întotdeauna simbolul inconștientului colectiv, iar faptul de a sta pe mal este o situație simbolică, situație care apare frecvent în vise sau viziuni, însemnând că te afli la marginea lumii conștiente, cum s‑ar spune, privind spre distanța infinită sau către cele mai profunde adâncimi ale oceanului. Marea, inconștientul, arată ca o oglindă; nu poți pătrunde în interiorul ei, dar știi că suprafața ei strălucitoare acoperă o imensă profunzime conținând tot soiul de forme misterioase. (C. G. Jung)


Carl Gustav Jung (1875–1961), psihiatru elvețian, este fondatorul psihologiei analitice și iniţiatorul conceptelor de anima, animus, umbră, inconştient colectiv. Operele complete i-au fost traduse integral la Editura Trei, unde au mai apărut și insolita Carte Roșie, Analiza viselor și Corespondența Freud-Jung.

Una din cele mai cunoscute relaţii paideice din istoria psihologiei şi psihoterapiei este cea dintre Freud şi Jung. La început discipol preferat, ridicat de Freud la rangul de «prinţ moştenitor», Jung devine, începând cu 1912, fiu rătăcitor şi elaborează propria teorie despre inconştient şi terapia psihanalitică. Inconştientul colectiv ia locul inconştientului personal în centrul concepţiei lui Jung despre psihic. Nu doar ceea ce a fost îndepărtat din conştiinţă în prima copilărie dă conţinut inconştientului, aşa cum credea Freud, ci şi precipitatele experienţelor fundamentale ale speciei care n-au fost niciodată în conştiinţa individuală. Articolele din această carte, scrise de Jung în diferite momente ale vieţii, documentează evoluţia atitudinii psihanalistului elveţian faţă de psihanaliza freudiană de la acceptare fără rezerve la critică din perspectiva propriei concepţii.
VASILE DEM. ZAMFIRESCU

„Ceea ce are de spus Freud despre rolul sexualităţii, al plăcerii infantile şi al conflictului ei cu «principiul realităţii», despre incest şi altele asemenea este în primul rând expresia cea mai adevărată a psihologiei sale personale. Este expresia modelată fericit a celor deja găsite subiectiv. Nu sunt un oponent al lui Freud, deşi miopia sa ca şi cea a discipolilor săi vor să mă eticheteze ca atare. Nici un psihiatru experimentat nu poate să nege că a avut cel puţin zeci de cazuri a căror psihologie corespunde în toate aspectele ei esenţiale cu cea a lui Freud. De aceea, Freud a ajutat la naşterea unui mare adevăr omenesc tocmai cu crezul său cel mai subiectiv. El însuşi este exemplul şcolar al psihologiei sale şi şi-a dedicat viaţa şi creaţia împlinirii acestei misiuni."

[…]

„De milenii, iniţiaţii propovăduiesc naşterea din spirit şi, în mod ciudat, omul uită tot mereu să înţeleagă procrearea divină. Asta nu dovedeşte o tărie deosebită a spiritului, iar consecinţele înţelegerii greşite se manifestă ca degenerare nevrotică, înveninare, îngustime şi pustiire. Uşor este de izgonit spiritul, dar din supă lipseşte sarea, «sarea pământului ». Însă spiritul dovedeşte tot mereu tărie prin faptul că învăţătura esenţială a vechilor iniţieri este purtată mai departe din generaţie în generaţie. Tot mereu există şi oameni care au înţeles ce înseamnă că Dumnezeu este tatăl lor. Echilibrul dintre carne şi spirit rămâne rezervat acestei sfere."
C.G. JUNG

Ce procese mentale au loc atunci când o persoană știe că face ceva nesănătos? Ce se intâmplă cu o persoană onestă care spune o „minciună nevinovată"? Daca trebuie să alegem între două variante la fel de atrăgătoare, cum se schimbă modul în care judecăm valoarea opțiunilor după ce alegerea a fost făcută? În 1954 Leon Festinger a formulat teoria disonanței cognitive pentru a descrie fenomenul psihic care apare în astfel de situații.În anii care au urmat, disonanța cognitivă a devenit un pilon central al psihologiei. Volumul de față cuprinde atat prima formulare a teoriei disonanței cognitive și comentariile lui Festinger la 30 de ani de la lansarea acestei teorii, cât și o serie de idei și studii ingenioase ale unui colectiv de cercetători din Canada, Franța, Japonia și Statele Unite, a căror intenție comună a fost înțelegerea mai profundă a fenomenului de disonanță cognitivă și a legaturilor sale cu procesele motivaționale.

Eddie Harmon-Jones este profesor de psihologie la University of New South Wales. Cercetările sale se centrează pe studiul emoției și motivației, implicarea lor în procesele sociale și cognitive și substratul lor fiziologic. A scris peste 200 de articole pe această temă.


În timpul scurs de la prezentarea sa de către Festinger, acum mai bine de șaizeci de ani, teoria disonanței cognitive a continuat să genereze cercetări, revizuiri și controverse. Unul dintre motivele pentru care teoria a fost atât de productivă este că ea a fost enunțată în termeni generali și abstracți. Ca urmare, poate fi aplicată unei palete largi de teme din psihologie care implică interacțiunea dintre cogniție, motivație și emoție. O persoană poate avea cogniții despre comportamente, percepții, atitudini, convingeri și sentimente. Cognițiile pot fi despre sine, despre o altă persoană, despre un grup sau elemente din mediu. Teoria este relevantă pentru multe subiecte diferite, nu doar pentru unul.
Eddie Harmon‑Jones și Judson Mills



Grupul credea într‑o profeție despre un potop care va inunda continentul. Se presupunea că profeția a fost transmisă din spațiu unei femei din grup. Membrii credeau că și ei au fost aleși printre supraviețuitori și că vor fi evacuați de o farfurie zburătoare. Când potopul nu a mai avut loc, membrii care erau singuri în acel moment nu și‑au menținut credința. Cei care așteptau evenimentul împreună cu alții din grup și‑au păstrat credința. Femeia (care „primea mesaje din spațiul extraterestru") a relatat că a primit un mesaj care le spunea că potopul a fost împiedicat de Dumnezeu datorită existenței grupul ca o forță a binelui. Înainte de infirmarea credinței despre potop, grupul se angajase în câteva activități de prozelitism. După infirmare însă, membrii grupului s‑au angajat într‑un prozelitism acerb.
Eddie Harmon‑Jones și Judson Mills

Undeva, pe la începutul vieții, ai învățat să te acoperi cu o mască. N-aveai intenția să le faci rău altora, ci doar să te protejezi pe tine. Apoi te-ai obișnuit cu ea. A devenit parte din tine. Când porți masca, te simți în siguranță – lumea nu știe cine ești tu cu adevărat. Vede numai un camuflaj ce se conformează normelor sociale tradiționale.

În fața lumii, te-ai obișnuit să înduri necazurile în tăcere. Crezi că e de datoria ta să pui pâinea pe masa familiei. Te simți obligat să stăpânești femeia. La nevoie, arunci la pământ pe oricine ți se pune în cale. Ai un curaj nebun, fiindcă ție nimic rău nu ți se poate întâmpla. Nu te lasă puterile niciodată. Desigur, ești bine informat și ai mereu soluții la toate. Iar amicii tăi știu că ești sufletul petrecerilor. Te-ai luptat din răsputeri și-ai devenit un cap de familie respectat, un profesionist adevărat, o voce puternică printre prieteni, un lider în micul tău univers.

Și totuși, te simți insuportabil de singur, nefericit și epuizat – ascuns acolo, în spatele măștii care a devenit o povară.

Vrei s-o dai jos? Să poți fi tu însuți, cel adevărat, inevitabil de uman și nu tocmai perfect… Să fii liber și să le permiți celor de lângă tine libertatea de a fi ei înșiși!

Deschide cartea și ia-o cu începutul.

Știința a dovedit că noi, oamenii, avem trei sisteme cerebrale puternic dezvoltate, care ne dau ghes unul către altul: veșnicul instinct sexual (ce asigură perpetuarea speciei și, prin urmare, ne împinge să ne găsim un partener în scopul acuplării), efemera dragoste romantică (adică pasiunea datorită căreia ne concentrăm întreaga energie asupra unei singure persoane) și atașamentul (acel sistem ce se formează, cu ajutorul celor care ne îngrijesc, în copilăria timpurie și apoi ne influențează stabilitatea și siguranța în relația de cuplu).

Fiecare dintre cele trei sisteme dă naștere unor emoții, visuri și comportamente diferite. Așa că ideal ar fi să le concentrăm pe toate spre una și aceeași persoană. Iar apoi să trăim împăcați cu ceea ce viața ne-a dat – fie că e vorba doar de relația de cuplu, fie că acesteia i se adaugă relația cu copiii sau aceea cu familia extinsă.

Ei, dar ce facem când nu se întâmplă asta? (Observați că întrebarea se referă la momentul „când“, nu la ipoteza „dacă“ – fiindcă oameni suntem!)

#LoveIsFun e sfetnicul de suflet la care apelăm, atunci când tot universul nostru s-a întors cu fundu-n sus, iar iubirea și sexul par să meargă pe două cărări. Sau dacă vrem să nu ajungem cu partenerul la momentul „când“.

O lectură savuroasă, în care știința se îmbină cu umorul.