Psihologie

Nimeni nu ii poate ajuta prea mult pe cei care se lupta cu o adictie. Asta pana cand ei nu se simt pregatiti. Pana cand ei nu incep sa simta ca isi doresc sa mearga mai departe sau cel putin sa-si imagineze cum ar fi sa mearga mai departe. Atunci, un mic impuls chiar poate face minuni mari.

Deci, ce este mai exact adictia? Dr. Marc Lewis sustine si argumenteaza ca adictia este un obicei care se dezvolta si se autoperpetueaza relativ repede, atunci cand urmarim in mod repetat acelasi obiectiv extrem de atractiv. Sau, intr-o fraza, este vorba despre repetitia motivata care duce la invatare profunda. Tiparele de adictie se dezvolta mai repede si devin mai adanc inradacinate decat alte obiceiuri, mai putin constrangatoare, data fiind intensitatea atractiei care ne motiveaza sa le repetam. Mecanica neurobiologica a acestui proces implica mai multe regiuni ale creierului. Adesea, tulburarile emotionale din timpul copilariei sau adolescentei initiaza cautarea recompenselor adictive, care pot oferi usurare si confort pentru o vreme.

Autorul teoretizeaza o noua intelegere a dependentei. Depasirea adictiei este un proces de dezvoltare, spune el – de fapt, o continuare a procesului de dezvoltare care a dus la aparitia adictiei. Iar biologia schimbarii neuronale – modul in care creierul se transforma si modul in care se formeaza si se schimba obiceiurile – ajuta la explicarea modului in care functioneaza acest proces de dezvoltare.

Dr. Marc Lewis pune la un loc cunostintele stiintifice despre ceea ce se intampla in creier, in timpul adictiei si in renuntarea la adictie, si le alatura povestilor personale ale celor care au trecut prin acest proces. Biologia dorintei analizeaza serios aceasta corespondenta si incearca sa construiasca o noua intelegere asupra adictiei, combinand biologia si psihologia. Dr. Marc Lewis sustine ca, in loc sa se recupereze, in sensul literar al cuvantului, ca dupa o boala, se pare ca persoanele care depun efortul de a renunta la o dependenta de fapt continua sa creasca si sa se dezvolte, la fel ca orice persoana care isi depaseste dificultatile prin gandire si introspectie.

Lucrarea îmbogățește literatura de specialitate din domeniul psihometriei, fiind o sinteză echilibrată între tradiția teoretică și inovațiile generate de transformarea digitală a științelor comportamentale. Sunt prezentate principiile fundamentale ale construcției testelor, modelele statistice și criteriile de validare, integrate într-o viziune compatibilă cu provocările erei digitale. Volumul abordează teme de actualitate precum testarea adaptativă computerizată, utilizarea inteligenței artificiale în evaluarea psihologică, protecția datelor și guvernanța etică a algoritmilor.

Prin conținutul său orientat spre soluții, cartea îl invită pe cititor să înțeleagă mecanismele psihometriei și să participe activ la modelarea unui viitor în care evaluarea este explicabilă, echitabilă și centrată pe persoană. Este o lucrare menită să inspire responsabilitate științifică, reflecție critică și implicare în excelența profesională. 

Prezenta lucrare se adresează psihologilor, psihoterapeuților și cercetătorilor în domeniu.

Ruxandra Victoria Paraschiv este doctor în psihologie, lector universitar la Facultatea de Psihologie a Universității Titu Maiorescu. Este specializată în psihologie experimentală și psihometrie. Are contribuții stiințifice în domenii cum ar fi prelucrările statistice, algoritmizările clasice și de învățare automată și obiectivarea indicatorilor psihologici prin cuantificare numerică.

Vlad Zamfirescu este licențiat și masterand în psihologie, licențiat și doctor în științe juridice, autor de cercetări psihometrice și jurimetrice.

Psihometria, ca ramură metrică a psihologiei, reprezintă demersul sistematic de măsurare a constructelor latente care stau la baza gândirii, emoțiilor și comportamentului uman. De-a lungul istoriei, psihometria a urmărit cu rigoare obiectivarea trăsăturilor psihice, a abilităților cognitive, a stărilor afective și a predispozițiilor comportamentale, oferind un cadru metodologic robust pentru înțelegerea și cuantificarea funcțiilor mentale. De la primele instrumente standardizate dezvoltate de Alfred Binet, la teoriile factorilor g elaborate de Spearman sau Thurstone și până la rafinamentele contemporane ale Teoriei Răspunsului la Item (IRT), psihometria a evoluat, fără a-și abandona vreodată misiunea fundamentală: aceea de a furniza măsurători precise pentru fenomene invizibile, dar semnificative din punct de vedere psihologic. Autorii

Trecerea psihometriei în etapa digitalizării nu constituie un simplu proces de adaptare tehnologică, ci o transformare de paradigmă. În contextul unei lumi profund interconectate, marcată de prezența constantă a internetului și a dispozitivelor mobile, de dezvoltarea aplicațiilor inteligente și de emergența inteligenței artificiale și a datelor masive (Big Data), psihometria își extinde atât orizontul metodologic, cât și cel aplicativ. Evaluarea psihologică nu se mai reduce la aplicarea punctuală a unui test într-un mediu controlat, ci devine un proces dinamic, continuu, contextualizat și adesea integrat în activitățile cotidiene ale individului. Psihometria, în această nouă configurație, permite colectarea și analizarea datelor în timp real, în context natural, realizând o perspectivă mai nuanțată și ecologic validă asupra funcționării psihologice. Autorii

Prietenul îți cere o favoare și ți-e rușine să-l refuzi. Copiii se poartă obraznic, dar te faci că nu vezi. Șeful îți cere să rămâi peste program și ți-e jenă să-i spui că ți-ai planificat deja altceva pentru acea seară. Viața nu te scutește nici de momente tensionate și nici de persoane manipulatoare, care vor să-ți impună standardele lor despre ce e „bine“ și ce e „rău“. Cum să spui, așadar, „Nu” și să nu te mai lași culpabilizat și manipulat?
În această carte deja clasică, psihologul american Manuel J. Smith, unul dintre inițiatorii „antrenamentului asertivității”, detaliază, plecând de la conversații concrete, o mulțime de tehnici verbale utile pentru a bloca manipularea și a încuraja negocierea și comunicarea fructuoasă. Tehnici precum „discul stricat”, „dezamorsarea” sau „autodezvăluirea” îți vor fi utile nu doar în relația cu familia și colegii de serviciu, dar și în discuțiile purtate cu prietenii, angajatorii, vânzătorii sau alte persoane cu care intri în contact.

Manuel J. Smith (1934–2007) a fost psiholog și pionier al mișcării de promovare a antrenamentului asertivității, metodă care poate avea un impact decisiv asupra vieții. Este autorul a numeroase cărți de self-help, incluzând bestsellerul Când spun „Nu” mă simt vinovat, devenit un text de referință pentru trainingurile specifice din școli și organizații.

„Ai dreptul să spui nu fără să te simți vinovat.
*
În cele din urmă, fiecare este responsabil pentru propria stare de bine, fericire și pentru propriul succes în viață. Oricât de mult bine ne-am dori unii celorlalți, de fapt nu avem abilitatea de a crea stabilitatea mentală sau fericirea nimănui altcuiva.
*
Atunci când cineva îți reduce, prin orice mijloace, abilitatea de a fi propriul judecător al faptelor tale, ești manipulat.” Manuel J. Smith

„Dacă ne vine greu să acceptăm criticile, pare un lucru cert că vom primi cu brațele deschise orice compliment posibil, drept compensație pentru „bilele negre“ contabilizate în defavoarea noastră. Din nefericire, nu acesta este cazul pentru mulți dintre noi. Când suntem apreciați sau ni se fac complimente, ne bâlbâim, mormăim un răspuns nedeslușit, arătăm și ne purtăm ca niște mimoze sfioase, ne fâstâcim îngrozitor și schimbăm subiectul cât putem de repede. Această deficiență în gestionarea complimentelor nu este rezultatul modestiei, ci își are originea în convingerea noastră imatură că veritabilii judecătorii ai faptelor noastre sunt ceilalți. ” Manuel J. Smith

Deși termenul „nevroză” nu mai figurează în tratatele contemporane de psihiatrie, unde a fost înlocuit cu „tulburare”, ca și alți termeni clasici, în limbajul curent și în terminologia psihanalitică și-a conservat prezența. Acesta este motivul pentru care „nevroză” figurează în titlul acestei cărți care se adresează unui public larg. Sintagma „nevroză balcanică” descrie atitudini și comportamente mai mult sau mai puțin disfuncționale, generatoare de disconfort psihic, care ar caracteriza un grup de populații, printre care și românii, asociat geografic și cultural peninsulei Balcanice, care, istoric, au trăit în condiții asemănătoare. Ipoteza pe care o avanez în  carte este că deficitul narcisic subîntinde toate manifestările denominate prin nevroză balcanică. Deocamdată, cartea de față poate oferi doar ilustrări fragmentare, urmând ca, în timp, cercetări concrete să confirme sau infirme ipoteza. Până atunci rămân atașat convingerii că în România ar fi necesar un „Minister al stimei de sine” care să cerceteze fenomenul și să propună soluții. - Vasile Dem. Zamfirescu

Vasile Dem. Zamfirescu (n. 1941) este profesor universitar, psihanalist, membru formator și supervizor al Societății Române de Psihanaliză, membru al Asociației Psihanalitice Internaționale (IPA), cofondator și președinte al Asociației Insight care promovează psihanaliza relațională, autor al mai multor cărți cu teme de psihanaliză.

Uneori, nu foarte des în trecut, dar din ce în ce mai des după 1990, românii exprimă deschis aprecierea negativă față de sine, așa cum s a întâmplat cu Emil Cioran în anii 1930, care, în Schimbarea la față a României, își declara rușinea că este român. O astfel de asumare conduce adesea la acțiune. Emigrarea poate fi una dintre ele, iar Cioran, unul dintre cei mai cunoscuți emigranți. Cu siguranță, și evenimentele din 1989 se vor fi alimentat în bună parte din nemulțumirea de sine și au condus la redobândirea, odată cu libertatea, a demnității. - Vasile Dem. Zamfirescu

Nu de Amintiri din copilărie sau de vreo altă scriere bine cunoscută mă voi ocupa în continuare, scufundându-mă în conținutu-i latent după perle negre, ci de una dintre „corozivele“ lui Creangă, cum le numește Călinescu, cea mai corozivă dintre toate: Povestea poveștilor (Humanitas, 2006). Aici junimistul trece de la aluziile sexuale benigne din Moș Nichifor Coțcariul direct la pornografie. - Vasile Dem. Zamfirescu

Istoria omenirii e plină de fapte sângeroase; am dat dovadă de atâta cruzime față de semenii noștri, încât stăm și ne întrebăm: există bunătate? Și, dacă există, bunătatea e ceva cu care ne naștem, sau o învățăm pe parcurs – dacă avem această șansă? Suntem oare o specie condamnată la războaie fără sfârșit? Dar, explorându-ne trecutul, vom descoperi cu uimire că în vremurile de mult uitate, în preistorie, nu existau conflicte. Când au apărut războaiele între oameni și de ce?

În căutarea bunătății ne oferă dovezi convingătoare din domenii precum biologia, psihologia, istoria și arheologia: în 95% din timpul în care oamenii au existat pe pământ, supraviețuirea celor mai puternici a însemnat triumful celor mai buni. Éamonn Toland scrie convingător, obiectiv și pe alocuri ironic, susținând ideea conform căreia colaborarea este mai adânc înrădăcinată în natura umană decât competiția; numai lucrând împreună putem prospera.

Într-o lume tot mai polarizată, această carte ne oferă o viziune optimistă asupra dezvoltării umane; e o lectură esențială pentru cei interesați de evoluția speciei căreia îi aparținem cu toții.

Psihopatologia antropologică este un domeniu aflat în plină dezvoltare ce se bucură de tot mai multă atenție. Adoptând o abordare fenomenologic-evoluționistă și profitând de progresele psihologiei și psihopatologiei evoluționiste din ultimele decenii, Mircea Lăzărescu încearcă să lămurească întrebări precum: care e specificul psihismului omenesc în raport cu cel biologic și al antropoidelor superioare? Cum este de fapt structurat psihismul omenesc pentru ca stările psihopatologice, așa cum le cunoaștem noi acum, să fie posibile? Ce se întâmplă cu mintea umană atunci când nu mai funcționează? Și când devin narațiunile personale despre viața cotidiană și despre alteritate un pericol atât pentru subiect, cât și pentru cei din jur?

Plecând de la constatarea că doar prin actuala dezvoltare a psihologiei evoluționiste se impune pregnant sensul specific antropologic al psihologiei și psihopatologiei, cartea selectează zece sindroame esențiale ale psihopatologiei, pentru care – după ce sunt expuse conform prezentării lor oficiale actuale (în DSM-5 și/sau ICD-11) – face o analiză a condițiilor lor psihologice de posibilitate. Bogat în informații, volumul se adresează nu doar specialiștilor, ci tuturor cititorilor interesați de domeniu.

Suntem cu adevarat unici... sau doar ne conformam unor tipare? Ce ne face sa ne reamintim si de ce uitam? Cum putem masura efectiv inteligenta? Intrebari de genul acesta stau la baza activitatii celor mai importanti ganditori si cercetatori internationali din fascinantul domeniu al psihologiei.

Cum înțelegem sănătatea mentală? Cum lucrează psihologii clinicieni și ce teorii folosesc pentru a interpreta experiențele oamenilor? În cursuri și manuale, persoanele despre care vorbim sunt observate adesea doar în studii de caz, care au fost scrise pentru a ilustra un punct de vedere. Experiențele din viața reală pot oferi moduri diferite de înțelegere, dar pot și să ilustreze cât de largă și de diversificată poate fi paleta acestor experiențe. În volumul de față, Naomi Fischer ne oferă o introducere clară și captivantă în psihologia sănătății mentale și plasează în context istoric și cultural modul în care o înțelegem suferința atunci când ascultăm povești de viață. În carte sunt prezentate diferite modele de înțelegere a sănătății mentale, cercetări privind cauzele problemelor de sănătate mentală și sunt prezentate și unele alternative recente la diagnostic, bazate pe psihologie.

Cartea de față este compusă din fragmente selectate de către Christiane Neuen din opera cuprinzătoare a Verenei Kast cu ocazia aniversării a 80 de ani de viață. Textele alese gravitează în jurul temei relației în diverse contexte: raportarea la celălalt, iubirea și fantasmele relaționale, identitatea, individuarea, complexele, relația terapeutică, problema umbrei, precum și modalitățile de depășire a fricii și urii. Parcurgându-le, cititorului i se conturează cu claritate tema principală a activității Verenei Kast: psihologia relației, o psihologie care plasează în centrul ei atenția acordată celuilalt și lumii întregi, oferind impulsuri esențiale și perspective pentru o viață reușită. Iar acestea sunt cu atât mai valoroase, cu cât, în lucrările sale târzii, Verena Kast abordează teme sociale actuale, precum fenomenul conspiraționist, frica de străini sau gestionarea urii.

Și dacă nu mă trezesc la timp ca să ajung la examen? Dar oare i-am răspuns așa cum trebuia vecinului care m-a abordat pe scara blocului? Ce va gândi el acum despre mine? Adesea, mintea ne este plină de întrebări nesfârșite, prin natura lor fără răspuns, care ne răpesc energia, timpul și cheful de viață.

Studiile reunite în acest volum au un caracter clinic, fiind dedicate nevrozei de tip isteric și etiologiei acesteia. Reține atenția, din punctul de vedere al ingeniozității și profunzimii analizei psihologice, studiul „Fragment dintr‑o analiză de isterie", cunoscut sub numele de „cazul Dora", unul dintre cele cinci cazuri celebre ale lui Freud. Fidel tezei despre etiologia sexuală a nevrozei, întemeietorul psihanalizei consideră simptomul o formațiune de compromis între conținuturile psihice de natură sexuală interzise cultural și cerințele culturale interdictive. Fenomenul angoasei se situează în centrul atenției lui Freud, care distinge trei forme: angoasa reală, angoasa automată și angoasa-semnal. Cartea se adresează în primul rând psihologilor, psihoterapeuților, psihiatrilor, pedagogilor, dar poate capta și interesul nespecialiștilor prin studiul care dă titlul volumului, unde Freud abordează problema surselor și funcțiilor angoasei.

Este adevărat că bolnava la pat, paralizată, ar sări în sus dacă ar izbucni focul în cameră; și e ade‑ vărat că femeia răsfățată și-ar uita toate bolile atunci când copilul i s-ar îmbolnăvi și i-ar fi viața în primejdie. Toate acestea sunt ade‑ vărate până la un punct; căci se neglijează deosebirea psihică dintre conștient și inconștient. De aceea, asigurările că totul depinde numai de voință pot să nu folosească la nimic. Este necesară mai întâi încercarea de a convinge aceste persoane, pe calea analizei, de existența intenției lor de boală - Sigmund Freud

Inhibiția este expresia unei limitări a funcționării Eului. Atunci când cântatul la pian, scrisul și chiar mersul suferă inhibiții nevrotice, motivul constă într-o erotizare supradimensionată a funcțiilor organelor implicate, degetul și picioarele. De îndată ce scrisul, care presupune a lăsa să curgă lichidul dintr-un tub pe o bucată de hârtie albă, capătă semnificația simbolică a coitului, sau de îndată ce mer‑ sul devine un substitut simbolic al călcării pe trupul Mamei-Pământ, individul se va abține de la amândouă, scris și mers, deoarece pentru el este ca și cum ar fi efectuat actul sexual interzis - Sigmund Freud

Teoria minții se referă la capacitatea de a atribui altora stări mentale și de a le interpreta acțiunile. În cazul copiilor cu autism, s-a testat ipoteza că lipsa teoriei minții (adică cecitatea mentală)ar putea fi cauza ascunsă a anumitor aspecte ale autismului.

Pentru a-și testa ideea, cercetătorii Uta Frith și Simon Baron-Cohen au recrutat copii cu autism în vârstă de 4 ani. Le-au prezentat copiilor un scenariu cu două păpuși. În acest scenariu, una dintre păpuși pune o biluță în coș și iese din scenă. Cea de-a doua păpușă mută biluța în propriul coș. Cercetătorii îi întreabă la sfârșit pe copii unde va căuta prima păpușă biluță când se va întoarce.

Copiii tipici și cei cu sindromul Down pricep rapid că prima păpușă nu știe ce s-a întâmplat în lipsa ei. În schimb, copiii cu autism spun că prima păpușă ar trebui să caute biluța în coșul celei de-a doua păpuși.

Acest test, numit testul Sally-Anne, a oferit prima dovadă că teoria minții este defectuoasă sau întârziată la copiii cu autism.

Prezentă în grade variabile la persoanele cu autism, incapacitatea de a interpreta gândurile, intențiile, dorințele și emoțiile celorlalți le poate afecta grav integrarea și dezvoltarea socială. Teoria minții vine în contrapondere și constă în a înțelege corect stările mentale ale semenilor, pentru a le anticipa acțiunile.

În cartea „Teoria minții la copiii cu autism”, autorii Patricia Howlin, Simon Baron-Cohen și Julie Hadwin arată că, abordate printr-o terapie corespunzătoare, toate aceste aspecte-cheie pot fi învățate. Dezvoltarea de strategii de predare bine adaptate contribuie substanțial la îmbunătățirea calității vieții persoanelor cu autism. Autorii abordează probleme specifice, printre care:

* cum să interpretezi expresiile faciale
* cum să recunoști sentimentele de furie, tristețe, frică și fericire
* modul în care emoțiile ne sunt afectate de ceea ce se întâmplă și de ceea ce ne așteaptăm să se întâmple
* cum să vedem lucrurile din perspectiva altei persoane
* cum să înțelegem cunoștințele și convingerile altei persoane

Cartea este un ghid practic, bogat ilustrat, care se adresează psihopedagogilor speciali, psihologilor, terapeuților, logopezilor și părinților care au în grijă un copil cu autism.

Ce ne facem cu copiii care nu ne ascultă acasă, sunt neastâmpărați la școală și nu se implică în nici o activitate constructivă?

Nu există nicăieri un manual de parenting perfect, în care să găsim „instrucțiuni pentru educarea copiilor neastâmpărați“. Fiecare copil e unic și fiecare caz are povestea lui. Și nu e vorba numai despre copiii „obraznici“. De multe ori avem de-a face cu copii anxioși, exagerat de timizi sau de-a dreptul deprimați. Cum îi putem ajuta?

Dr. Billy Garvey, pediatru cu experiență, alege în mod inspirat cazurile unor copii care au venit la el la cabinet. Acoperă astfel o gamă foarte largă de situații posibile și ne arată limpede căile pe care a mers pentru a le rezolva. Există întotdeauna o cauză în spatele problemelor de comportament ale unui copil – este una dintre premisele de la care pornește cartea – și, desigur, contează foarte mult și starea de bine a celor care au grijă de el. Fiecare capitol se încheie cu o recapitulare a informațiilor de bază și cu un set de strategii concrete pentru părinți. Informațiile și sfaturile sunt utile și realiste, prezentate într-un stil accesibil și convingător. Specialiștii (educatori, psihologi) au și ei de învățat din experiența practică a autorului, mai cu seamă că aceasta e însoțită de pregătire medicală.

„În această carte, am încercat să arăt cum putem aplica rezultatele cercetărilor în domeniul dezvoltării copilului în moduri practice, pentru a susține abilitățile emoționale și sociale ale copiilor noștri. Reacția noastră la emoții este unul dintre cele mai dificile lucruri pe care trebuie să le exprimăm ca părinți, deoarece emoțiile noastre sunt strâns legate de cele ale copiilor noștri. În plus, putem vedea în mod eronat sinele nostru din copilărie în copiii noștri, oferindu-le același ajutor pe care noi l-am primit sau pe care ne-am fi dorit să-l primim, în loc să ne concentrăm asupra a ceea ce au ei de fapt nevoie. Pentru a evita această capcană, trebuie să ne asigurăm că răspundem emoțiilor copilului din fața noastră.“ — BILLY GARVEY

Se spune că boala mintală e o boală ca oricare alta, pe care doctorii o pot trata și din care pacienții se pot recupera. Și totuși, boala mintală gravă continuă să fie un mister care în anumite privințe rămâne la fel de insondabil cum era la începutul secolului XX. În această amplă incursiune în psihiatria ultimelor două secole, Andrew Scull reconstituie istoria încercărilor, adesea pripite ori hazardate, de a înțelege și a trata bolile mintale: din epoca azilelor și a intervențiilor chirurgicale de neconceput astăzi la ascensiunea și decăderea psihanalizei lui Freud și apoi la farmacologia modernă și antidepresive. Rezultat al unei cercetări îndelungate, Remedii disperate prezintă teoriile și ipotezele ce au stat de-a lungul timpului la baza diferitelor terapii și totodată propune o nouă perspectivă asupra luptei pe care psihiatria și societatea o duc împotriva bolilor mintale.

„Un tablou sumbru, dar fascinant al psihiatriei americane… Arată cum, în căutarea cauzelor încă necunoscute ale bolii mintale grave și a leacurilor la fel de greu de descoperit și cu o clientelă captivă și adesea stigmatizată, unii psihiatri inovatori s-au apucat să facă experimente pe oameni la o scară epică. Și nu prea au ajuns nicăieri… O carte esențială, pe care o resimți profund și care te captivează cu ororile ei.” (The Times)

„Incontestabil o capodoperă... o istorie amănunțită, fascinantă și convingătoare a ultimilor 200 de ani ai psihiatriei americane.” (The Wall Street Journal)

„Meticulos documentată și foarte frumos scrisă, chiar amuzantă pe alocuri, în ciuda conținutului teribil. O istorie a bolilor mintale grave – schizofrenie, tulburare bipolară, depresie severă – care nu are un final fericit.” (The Guardian) 

„O lectură obligatorie pentru oricine apreciază o carte bine scrisă, o minte pătrunzătoare și o erudiție remarcabilă.” (Sir Simon Wessely, King’s College London)

„O analiză provocatoare și adesea convingătoare a psihiatriei… O lectură obligatorie pentru cei care au fost – ori se tem că vor fi – atinși de o boală mintală.” (Psychology Today)

„O istorie amplă și echilibrată a psihiatriei pe care o citești compulsiv.” (The Atlantic)

„Este o carte care îți dă fiori.” (The Sunday Times)

„Nicio carte de istorie a psihiatriei nu surprinde mai bine textura și atmosfera diferitelor perioade discutate.” (American Journal of Sociology)

Cum recunoaștem o relație perversă? Și, mai ales, cum scăpăm din ea?

Un farmec irezistibil poate ascunde o formă de manipulare greu de sesizat. Cei care cad pradă unui pervers narcisic ajung de obicei să se învinovățească pe ei înșiși, fără să înțeleagă cum au fost prinși în această capcană. Psihanalista Claire-Lucie Cziffra oferă un instrument terapeutic extrem de eficient: poveștile copilăriei.

Recitind opt basme clasice, ea ne arată cum recunoaștem, în personajele negative din aceste povești, trăsăturile specifice perversiunii narcisice. Cu exemple din cabinetul de terapie și cu explicații clare, cartea ne oferă nu doar o mai bună înțelegere a relațiilor toxice, ci și strategii reale pentru a ne elibera.

Un demers original, cu miză profundă: transformarea unei suferințe greu de exprimat într-un punct de plecare pentru reconstrucția personală.

CLAIRE-LUCIE CZIFFRA are treizeci de ani de experiență în psihoterapia psihanalitică. A publicat volumele Les relations perverses. Si le pervers m’était conté, 2012, Au secours, mon enfant rame à l’école! Accompagner ses premiers apprentissages, 2014 și Échapper aux relations perverses. Repérer les pervers narcissiques grâce aux contes de notre enfance, 2022.

Franz Ruppert, profesor de psihologie la Universitatea de Stiinte Aplicate din München si psihoterapeut german, este recunoscut pe plan international ca unul dintre cei mai importanti specialisti in domeniul psihoterapiei traumei. El este creatorul Metodei Intentiei si al teoriei IoPT (Identity oriented Psychotrauma Theory – Teoria psihotraumei orientata spre identitate), un model revolutionar care pune accent pe redobandirea unei identitati sanatoase si pe reconectarea cu sinele autentic. Cu o cariera de peste 30 de ani in cercetare si practica clinica, Ruppert a transformat radical modul in care privim suferintele psihice si procesele de vindecare.

Să ne rezumăm la un singur copil? Ce-ar spune mama? Dar soacra? Sau vecinii... Cum mă voi descurca și cu serviciul și cu doi sau trei copiii? Iată doar câteva dintre întrebările pe care și le pun părinții tineri în ziua de astăzi. Pe lângă acestea, mai sunt și miturile potrivit cărora copiii unici sunt egoiști, greu de socializat, singuratici – mituri care, deși au fost demontate de cercetări serioase, rămân încă înscrise în mentalul colectiv.

În Copilul unic, Susan Newman tratează pe larg problematica numărului de copii din familia actuală, abordând, rând pe rând, presiunile sociale, pretențiile ridicate de primul copil de a mai avea un frate sau o soră, limitările economice și profesionale, stereotipurile, nivelul de fericire, temerile legate de viitor. Cartea, bine documentată, bazată pe rezultate ale unor studii științifice, dar și pe multe mărturii, e o lectură plăcută și esențială, atât pentru tinerele cupluri, cât și pentru copiii unici deveniți acum adulți, care poate că s-au simțit discriminați cândva de statutul lor... unic.

Susan Newman, Ph.D., este psiholog social și expert în parenting, cu peste 15 volume publicate, unele dintre ele fiind best-selleruri. Este considerată unul dintre cei mai buni 25 specialiști în parenting și face parte dintre primii 100 de psihologi urmăriți pe Twitter.

Hiperactivitatea reprezintă un adevărat sindrom psihologic sau este doar o exprimare zgomotoasă a vitalității sau un entuziasm care nu merită decât o privire amuzată? În această carte, Gabriel Wahl oferă un tablou complet, riguros și, în același timp, accesibil, al tulburării de deficit de atenție și hiperactivitate (ADHD), o tulburare puțin cunoscută, care poate aduce numeroase dificultăți atât în viața personală, cât și în cea profesională. Simptomele hiperactivității întâlnite la adulți sunt descrise cu acuratețe și ilustrate cu numeroase exemple clinice, și sunt trecute în revistă atât cauzele care au condus la această tulburare, cât și soluțiile terapeutice existente în prezent.

Gabriel Wahl este psihiatru, a predat psihologie clinică la Universitatea Paris-VII și conduce Asociația de cercetare pluridisciplinară a eșecului școlar. A scris numeroase cărți despre precocitatea și hiperactivitatea întâlnite la copii.

„În mintea mea, în gândurile mele, e un pic de haos; dacă încerc să citesc sau să mă concentrez pe o idee, rareori reușesc. Îmi vin ideile una după alta, e ca o învălmășeală sau un vacarm. Când eram copil, nu înțelegeam de ce trebuia să petrec ore întregi ca să învăț până și cea mai simplă lecție. Credeam că e vina mea, că nu sunt cuminte, că nu vreau să mă maturizez și multe alte lucruri de genul acesta pe care mi le spuneau părinții și profesorii. Am realizat recent că nici cea mai puternică voință din lume nu ar fi în stare să mă elibereze de acest vacarm. Această tulburare este un mic blestem, fiindcă nu seamănă cu nimic din ceea ce cunosc psihiatrii și psihologii.” - Gabriel Wahl

„Ce nu știu întotdeauna apropiații persoanelor hiperactive este că tulburarea de atenție fluctuează și nu este întotdeauna proporțională cu implicarea emoțională. Puteți să vă adorați copiii și totuși să-i faceți să vă aștepte la sfârșitul orelor sau să uitați o promisiune pe care ați jurat să o respectați. Cotidianul, rutina înfrânează nivelul atenției, în timp ce noutatea și pasiunea îl stimulează. Persoanele hiperactive știu bine asta, li se reproșează încă din copilărie. Părinții lor au constatat că, atunci când aceștia se jucau, se concentrau perfect, în timp ce atunci când venea vorba de temele de la școală erau mereu împrăștiați. Așa că, atunci când medicul le-a spus că micuții lor suferă de deficit de atenție, au fost un pic neîncrezători în această tulburare cu geometrie variabilă. Este lucru știut: copiii sunt mai șmecheri decât adulții…” - Gabriel Wahl

Ce știm despre atașament? Cum pot fi utilizate în practica psihologică aspectele care explicate în teoria atașamentului? Cititorul va descoperi în această carte o introducere amplă și accesibilă în principalele concepte ale teoriei atașamentului, pornind de la lucrările clasice ale lui John Bowlby, până la cele mai recente cercetări din acest domeniu. Prima parte a cărții permite cititorilor o înțelegere clară a teoriei atașamentului în ceea ce privește primii ani de viață, copilăria, adolescența, vârsta adultă și procesele de doliu. Partea a doua a cărții ilustrează cum poate fi folosită teoria atașamentului pentru a crea intervenții clinice pentru copii aflați în diferite contexte, pentru adulți și în diferite cadre instituționale ale sistemelor de sănătate, sociale și educaționale. Folosind ilustrări clinice pe tot parcursul cărții, autorii îi asigură cititorului înțelegerea modului în care teoria atașamentului poate fi aplicată în clinică.

Ruth O’Shaughnessy este psiholog clinician consultant și clinician coordonator al Serviciului de Specialitate Perinatală Cheshire și Merseyside și pentru Rețeaua Clinică Perinatală de pe Coasta de Nord-Vest.

Katherine Berry este profesor de psihologie clinică la Universitatea din Manchester și psiholog clinician practicant. A publicat peste o sută de articole despre teoria atașamentului la vârsta adultă și a editat două cărți despre legătura dintre atașament și  sănătatea mentală a adultului.

Rudi Dallos a fost profesor de psihologie clinică la Universitatea Plymouth și lucrează ca psihoterapeut de familie în practică privată.

Karen Bateson este psiholog clinician autonom, cu o carieră de treizeci de ani de activitate clinică în Serviciul Național de Sănătate din Marea Britanie, în dezvoltarea de intervenții pentru Societatea Națională de Prevenție a Cruzimii față de Copii.

Prima iubire este un cocteil de emoții puternice și așteptări culturale rigide. Adesea, tinerii trebuie să primească, dar pot să nu-și dorească, asistența părinților pentru a-și gestiona sentimentele, aceasta fiind o situație dificil de echilibrat pentru părinți. Dacă interferează prea mult, copilul îi poate respinge pentru că îi distrug această experiență prețioasă; dacă îl susțin, vor fi martorii suferinței lui aparent inevitabile. Dacă lucrurile nu ies bine pentru copil, de exemplu dacă are experiența respingerii din partea unui băiat sau a unei fete, situația poate fi extrem de dureroasă și zdrobitoare. Tânărul, sfârșindu-și în lacrimi prima explorare a lumii iubirii, are nevoie să se retragă la baza sa de siguranță și de aceea poate redeveni foarte dependent de susținerea părinților. -Autorii

Agresivitatea este unul dintre comportamentele întâlnite în mod obișnuit la copiii care au trecut prin neglijare sau abuzuri timpurii. De exemplu, copiii cu tipare de atașament nesecurizant și dezorganizat ar putea încerca să-și întărească sentimentul de siguranță folosind „moduri de a fi” dominatoare sau rigide în relații. Comportamentul de control la copiii aflați în grija statului pot fi adesea încercări de control și de a face dintr-o lume înspăimântătoare un loc mai sigur. Chiar și lucruri care le plac, precum vacanța sau o plimbare în parc pot fi copleșitoare pentru copiii pentru care înainte imprevizibilitatea a însemnat pericol și care, de aceea, simt nevoia să dețină controlul în fiecare moment. - Autorii

„Incredibil, și duminica asta trebuie să mergem la masă la ai tăi?!”, „Nu ții niciodată cont de nevoile mele!”, „În fiecare seară butonezi telefonul cu orele, m-am săturat!” Acestea și o sumedenie de alte replici pot fi la ordinea zilei într-un cuplu. Iar emoțiile din spatele lor pot fi normale, atâta vreme cât fiecare dintre cei doi și le asumă și are în vedere nu doar binele său propriu, ci și al relației și al celuilalt. În esență, nu conflictul este negativ, ci modul în care ne raportăm la el, perpetuându-l sau evitându-l mai mult sau mai puțin elegant. Și uneori se ajunge la părăsirea cuplului, explicită sau tăcută, prin fuga într-o relație extraconjugală sau în muncă, de exemplu, ori chiar la ruptura definitivă.
Recurgând la vasta sa experiență în psihoterapia de cuplu, Domnica Petrovai vă oferă în această carte o înțelegere a conflictului, a cauzelor și posibilităților sale de rezolvare, precum și numeroase exemple și tehnici menite să vă ajute să depășiți momentele supraîncărcate emoțional, să vă cunoașteți mai bine și să vă consolidați relația.

Domnica Petrovai este psihoterapeut de cuplu și de familie, fondatoarea programului de formare „Cuplu Conștient”, unde pregătește și supervizează terapeuții în demersul lor de a sprijini cuplurile aflate în criză. De peste 25 de ani ghidează oameni, companii și școli în procesul lor de transformare emoțională și organizațională, efort care se reflectă în proiectele pe care le coordonează: „Mind Education”, „Sinergie”, „Școala pentru Cuplu și Bine”. 

Separarea, ruptura însoțită de resentimente și învinovățirea celuilalt sau uneori divorțul nu mai sunt singurele opțiuni. Avem însă o istorie dificilă cu conflictul, și mulți aleg atacul la persoană, victimizarea sau învinovățirea celuilalt, agresivitatea sau violența. Simplu spus, nu știm să traversăm etapele relațiilor și relației de cuplu și nu ne vedem contribuția la conflictele și tensiunile din relații. De aceea, pentru a ne fi bine în cuplu, avem nevoie de o schimbare în relația cu conflictul, de a ne aduce contribuția personală și angajamentul real față de relația intimă și de relațiile cu ceilalți. - Domnica Petrovai

Ce le-ai recomanda altor cupluri aflate într-o situație de criză similară?
Ea: Eu am simțit în momentele de criza că noi doi, oricât de mult ne iubim, nu putem rezolva singuri conflictele. Simțeam că trebuie un mediator imparțial și m-am gândit că asta doar un terapeut poate să o facă. Toate discuțiile cu prietenii, cărți, informații haotice de pe internet nu ajutau concret.
El: Deschidere în comunicarea nevoilor și dorințelor. Ureche care să audă vocea celuilalt.

Domnica Petrovai

Descrisă drept „biblia esențială a autovindecării”, Limbajul secret al corpului oferă un ghid clar „centrat pe corp” pentru reglarea sistemului nervos, alungarea durerilor cronice și vindecarea traumei pe termen lung.

Autorii, cofondatori ai platformei Somia International și creatori ai Heal Program, te vor ajuta să ieși din „modul de supraviețuire” și să restabilești armonia între corp și minte. Vei dobândi astfel coreglarea somatică prin înțelegerea limbajului corpului și transformarea radicală a reacțiilor automate nesănătoase.

Cartea propune modelul AIR, în trei pași – Awareness (Conștientizare), Interruption (Întrerupere) și Redesign (Reproiectare):

• Awareness – Identificarea reacțiilor corpului care reflectă disfuncții nervoase. Devenim astfel conștienți de semnalele corporale, în loc să le respingem.
• Interruption – Întreruperea reacțiilor automate, cu ajutorul practicilor somatice: mișcare, respirație, atingere, prin intermediul sistemului nervos.
• Redesign – Reproiectarea reacțiilor într-un mod sănătos și armonios și cultivarea unui sistem nervos stabil și reactiv.

Jen Mann și Karden Rabin, cofondatori ai Chronic Fatigue School (CFS), oferă prima analiză aprofundată a reglării sistemului nervos, terapiei somatice, teoriei polivagale, nervului vag și conexiunii minte–corp. Cu ajutorul acestei cărți revoluționare, vei deprinde limbajul corpului și vei învăța să îl antrenezi nu numai pentru a gestiona stresul, ci și pentru a realiza o transformare personală pozitivă.

Oricine suferă de stres cronic, durere, oboseală, probleme și blocaje emoționale sau dorește să înțeleagă limbajul interior al corpului pentru a începe o transformare reală și durabilă ar trebui să citească această carte. Cu o viziune holistică ce vizează nu doar ameliorarea simptomelor, ci o restructurare profundă a relației cu propriul corp, Jennifer Mann și Karden Robin te vor ajuta nu doar să tratezi răni, ci să regenerezi și să eliberezi potențialul de vindecare inerent fiecăruia.

„Plin de informații esențiale... un cadru solid, dar flexibil, pentru vindecarea integrată a minții și a corpului.” Publishers Weekly

„Un must-read pentru oricine caută autovindecare profundă și de impact.” Dr. Russell Kennedy

„Un ghid tactico-practic către reglarea sistemului nervos și autovindecare.” Dr. Perry Nickelston, fondatorul Stop Chasing Pain

„Lucrarea oferă o abordare simplă pentru a crea metode de vindecare prin reinventarea neurologiei minții și fiziologiei corpului.” Joshua Rosenthal, fondatorul Institutului de Nutriție Integrativă

„Un far de speranță, iluminând calea către un sine mai integrat, mai vibrant.” Dr. Scott Lyons, psiholog holistic, fondator The Embody Lab

Corpul și aspectul nostru fizic și vestimentar sunt elemente esențiale ale imaginii pe care ceilalți și-o fac despre noi.

Felul cum sunt percepute afectează modul în care ceilalți ne evaluează și interacționează cu noi în diferitele împrejurări ale vieții, cu consecințe importante pentru starea noastră de bine, pentru succesul nostru economic și profesional, pentru viața noastră socială și sentimentală. Ele fac obiectul unor convingeri adeseori eronate, iar necunoașterea mecanismelor implicate în formarea acestor convingeri poate genera numeroase probleme atât practice, cât și etice.

Lucrarea lui Nicolas Guéguen prezintă o sinteză a celor mai recente cercetări psihosociologice pe acest subiect. Abordând mari teme ale psihosociologiei – normele sociale și culturale, perceperea propriei persoane și a celorlalți, reprezentările sociale, evaluarea de sine și evaluarea celorlalți –, ea analizează modul în care ne judecăm pe noi înșine și pe ceilalți pe baza percepției asupra corpului, precum și a aspectului fizic și vestimentar.

Mintea Fragila. Despre uitare, fragilitate si sens in fata bolii Alzheimer este o lucrare interdisciplinara care imbina neurostiinta cu psihologia clinica si vocea umana a suferintei. Nascuta dintr-o cercetare doctorala, dar scrisa cu empatie si claritate, cartea exploreaza drumul fragil dintre uitarea normala si dementa degenerativa, oferind o perspectiva profunda asupra memoriei, identitatii si sensului.

„Profesorul Giuseppe Plazzi este un neurolog care și-a dedicat viața profesională studiului somnului, în laboratorul pe care îl conduce la Universitatea din Modena și Reggio Emilia. Cu peste cinci sute de lucrări publicate în jurnale științifice de prim rang, el a avut o contribuție decisivă la înțelegerea unei serii de afecțiuni medicale. 

Guvernat în vremuri mitologice de Hypnos, somnul – această abolire fiziologică a stării de conștiență, cu roluri multiple, dar neînțelese științific pe deplin – are o patologie specifică diversă, necunoscută de marele public și uneori nerecunoscută chiar de medici. Somnul pare să fie, de fapt, o junglă în care ne pândesc multe pericole. O bună parte dintre acestea sunt revelate de Plazzi într-o serie spectaculoasă de cazuri, instrumentată științific și literar fermecător. Vom afla aici despre vârfurile și undele electrice ale creierului nostru adormit, dar și despre Diego, care alerga, țopăia și urla prin casă în timpul somnului, sau despre povestea tragică a domnului S., care și-a ucis soția în timp ce dormea, cu un Beretta de calibrul 7,65. «Când adormim, conștiința și morala se suspendă», spune Plazzi.

Între aceste coperte găsim povestiri ale unor cazuri clinice impresionante, în mostre de medicină narativă care amintesc de stilul impus categoric de celebrul Oliver Sacks, la rându-i neurolog și scriitor seducător. Le putem citi ca pe un volum de proză scurtă, dar și ca pe o carte de popularizare a medicinii somnului. Este o carte echilibrată, adevărată, are stil, tristețe și rezonanță.“ — prof. dr. BOGDAN OVIDIU POPESCU, medic primar neurolog

În noua serie „Psi“, ramura umanistă a colecției de știință, apar lucrări de psihologie individuală și socială axate pe cele mai actuale teme, precum și cercetări de ultimă oră din sfera amplă a neuroștiințelor și a științelor cognitive.

Ignoranța emoțională este cea mai sigură formă de autoamăgire

Există atâtea definiții diferite ale emoțiilor câți cercetători sunt. Și chiar mai multe, pentru că, așa cum spunea Carl Jung, în adâncul fiecărei emoții se ascunde un adevăr pe care mintea nu îl poate formula.

De ce nu putem gândi ca lumea când ne e foame? Care e treaba cu coșmarurile? De ce nu putem uita amintirile dezagreabile? Cum ar fi viața fără emoții? De ce ne urmăm instinctul?  De ce e așa de greu să ne oprim din setea de știri catastrofale? De ce viața era mai adevărată altădată?

„Poți învinge orice frică dacă îți pui asta în minte. Amintește-ți, frica nu există nicăieri decât în mintea ta.“ DALE CARNEGIE 

„Nu interesează pe nimeni cât de multe știi, ci cât de mult îți pasă.“ THEODORE ROOSEVELT

În volumul de față Karen Horney realizează în portret al persoanei nevrotice, cu conflictele care o influențează realmente, cu anxietățile, suferințele și numeroasele dificultăți pe care le întâmpină în relațiile cu ceilalți și cu sine însăși. Ea descrie structura de caracter care se repetă, într-o formă sau alta, la aproape toate persoanele nevrotice, ilustrând prin studii de caz atât nevoia nevrotică de afecțiune, cât și sentimentele de vinovăție nevrotică, evitarea competiției sau ambiția și căutarea de putere și prestigiu, subliniind și factorii culturali care contribuie la nevroză și relația complexă dintre societate și dezvoltarea individuală. Multe dintre ideile sale, bazate pe o vastă experiență clinică, au fost transpuse într-o nouă abordare a terapiei psihanalitice. Karen Horney a căutat să ajute pacienții să identifice cauza specifică a anxietăților prezente, considerând că psihanaliza trebuie să se ocupe și de problemele lor reale, actuale.

Dacă psihoterapia este un proces îndelungat, costisitor sau indisponibil deocamdată, Liz Kelly oferă o alternativă la îndemână, care ne poate ajuta să ne îmbunătățim sănătatea mentală. Fie că e vorba despre necesitatea de a avea mai mare grijă de noi înșine, de a învăța modalități noi de a ne confrunta cu criticul interior și de a ne gestiona emoțiile, fie că ne-ar prinde bine să punem limite sănătoase și să construim relații mai bune, găsim în această carte insighturi pline de haz și empatie, sfaturi utile și o perspectivă înțeleaptă asupra lucrurilor apăsătoare. Prin exemple din viața autoarei și a clienților săi din psihoterapie ne familiarizăm cu noi modalități de a ne descurca mai bine făcând ordine în vraiștea activităților de zi cu zi, devenind propriii suporteri și învățând să avem grijă de noi înșine așa cum merităm.

V-am spus ce memorie bună am?

Da, în fiecare zi!

Reacții ciudate și comportamente ilogice, fascinație fără margini și memorie egoistă. Creierul, falsificatorul de amintiri și marele maestru al combinațiilor. Și din nou creierul, o victimă a propriului său succes.

Darul memoriei, păstrați chitanța • Cum reglează creierul corpul… și de obicei o face lată • Frica: nimic de care să ne temem • Nenumăratele fațete ale abilității • Enigmatica și teribila știință a inteligenței • Personalitatea: un concept dificil, complex și derutant

De ce suntem învinși în controverse de oameni care știu mult mai puțin decât noi?

Și de ce, după ultima despărțire, am zăcut ca un fetus pe canapea zile în șir, cu jaluzelele trase, fără să răspund la telefon, mișcându-mă doar ca să-mi șterg lacrimile și să-mi suflu nasul?

Iată și răspunsul: creierul idiot!

Failibil și neorganizat.

Dean Burnett este cercetător în neuroștiință, lector, autor, blogger, podcaster, expert, comunicator științific, comediant și multe altele, în funcție de cine întreabă și ce caută.

A lucrat ca îndrumător în psihiatrie și lector la Cardiff University Centre for Medical Education și ca asociat în domeniul industriei la Birmingham City University, iar în momentul de față Dean este cercetător onorific la Cardiff Psychology School.

Dincolo de toate astea, Dean este autor cu normă întreagă, după ce mai înainte s-a făcut cunoscut prin rubrica sa de știință și satiră „Brain Flapping“ găzduită de cotidianul Guardian, 2012-2018. Așa s-a născut cartea sa de debut și totodată bestseller recunoscut la nivel internațional, Creierul idiot, urmată de câteva alte volume și de alte treburi cerebrale încă și mai interesante.

În momentul de față are rubrica lui proprie la „BBC’s «Science Focus» magazine“, fiind în același timp colaborator frecvent la tot felul de platforme media care au nevoie de câte o explicație legată de creier, ceea ce are tendința să se petreacă tot mai des în zilele noastre.

In volumul Vindecarea partilor fragmentate ale Sinelui, Janina Fisher, specialista de renume international in tratarea traumei, ne ofera o perspectiva noua si profund umana asupra modului in care putem intelege si transforma ranile emotionale lasate de trauma. Imbinand cele mai recente descoperiri din neurostiinta cu metode terapeutice moderne – precum Internal Family Systems (IFS), modelul Disocierii Structurale si Psihoterapia Sensorimotorie – autoarea propune un cadru sigur, accesibil si aplicabil in viata de zi cu zi, nu doar in contextul terapeutic.

Cu totii avem intr-o oarecare masura probleme cu mentinerea atentiei, un nivel mai mare sau mai scazut de toleranta la stres si intampinam uneori greutati in initierea sarcinilor. Se poate sa nu ne descurcam prea bine in ceea ce priveste controlul impulsurilor sau sa avem dificultati in planificarea activitatilor. Ne putem confrunta cu tendinta de a amana sau poate trecem de la o activitate la alta, fara sa le finalizam.

Iata o carte cu sfaturi practice si fundamentate despre cum poti gestiona un stil de viata incarcat ca cel din ziua de azi. Cartea subliniaza importanta intelegerii propriilor dificultati si a dezvoltarii unor strategii realiste, construite treptat si bazate pe sprijinul social (familie, parteneri, prieteni), in locul criticilor constante si al scuzelor. Daca iti doresti sa abordezi imbunatatirea functiilor executive, psihologii si alti cercetatori au dezvoltat strategii pentru a putea face singur acest lucru in cele trei domenii-cheie ale vietii: la locul de munca, acasa si in relatii. Mai intai, iti identifici punctele forte, pentru a le putea folosi, astfel incat sa simti ca ai mai mult control asupra vietii tale; dupa aceea, inveti sa-ti gestionezi punctele slabe, diminuandu-le impactul negativ, pentru a putea indrepta aspectele care conteaza cel mai mult.

Pe langa explicarea functiilor executive ale creierului si a modului in care acestea ne coordoneaza activitatea, in aceasta carte vei gasi chestionare, solutii si strategii solide pentru modificarea mediului fizic sau social, modalitati de modificare a sarcinilor, indicii pentru realizarea planului de actiune, exemple din viata reala, precum si recomandari pe care le poti aplica de acum, indiferent de varsta pe care o ai, pentru a-ti pastra o buna functionare cognitiva in anii care urmeaza.